***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 280 (16.03.2011) Autor: Tribunalul Sibiu – Secţia civilă Domenii asociate: Salarizare

Prin acţiunea de dreptul muncii înregistrată la data de 04 ianuarie 2010 formulată de reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta S.C. M. I. S.R.L. s-a solicitat obligarea acesteia la plata următoarelor drepturi salariale rezultate din aplicarea contractului colectiv de muncă şi actelor adiţionale:
1.-15.810 lei reprezentând sporul de 10% pentru vechime în muncă începând cu 01.01.2007 până la încetarea raportului de muncă la 31.07.2009.
2.-majorarea salarială de 48% începând cu data de 01.12.2007 şi până la 31.07.2009 şi numai într-un subsidiar îndepărtat indexarea salariului potrivit ratei inflaţiei începând cu 01.01.2007.
3.- diferenţa dintre primele de Paşti, Crăciun şi de vacanţă primite şi cele la care era îndreptăţită. 4.- daune morale de 30.000 euro, fiind discriminată.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că potrivit art. 59 din CCM pe anul 2007, cu începere de la 01.01.2007, la salariul de bază se aplică un spor de vechime în muncă de 10% angajaţilor cu vechime de peste 3 ani. Cu toate că acest drept se cuvenea tuturor angajaţilor, în cazul său nu a fost acordat.
Totodată, în baza actului adiţional nr. 1/19.12.2007, salariile urmau să se majoreze din luna decembrie 2007 cu 48%. Acest procent se aplica angajaţilor TESA după un proces de evaluare individuală. Toţi angajaţii inclusiv TESA au fost înscrişi pe lista cu majorările salariale de care beneficiază, numai numele său nu a apărut. Deşi a sesizat pe directorul societăţii, i s-a răspuns că este un caz special şi trebuie să se adrese conducerii din străinătate a companiei.
Prin neacordarea acestor drepturi băneşti, a fost prejudiciată şi la calcularea primelor de Paşti, Crăciun şi de vacanţă potrivit art. 60 din CCM.
Pretinde daune morale considerând că este discriminată, fiind sigura angajată care nu a beneficiat de aceste drepturi. La firma la care a fost angajată ulterior a primit acelaşi salar pe care l-a avut la pârâtă, ori dacă i se acordau toate drepturile, salariu cu care s-a reangajat era mult mai mare decât cel pe care-l primeşte în prezent.
La termenul din 25 martie 2010 reclamanta îşi precizează acţiunea în sensul majorării pretenţiilor conform cererii de la f. 254, după cum urmează :
- obligarea pârâtei la plata sporului de vechime de 10 % începând cu data de 19.03.2007 – data înregistrării CCM şi pe viitor, lunar, până la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi noul angajator.
- obligarea pârâtei la plata celor două majorări de salariu aplicate în temeiul deciziilor nr.419/01.12.2007 şi nr. 170/01.03.2008, în funcţie de coeficientul mediu de majorare aplicat salariaţilor TESA, începând cu data aplicării acestor decizii( 01.12.2007, respectiv 01.03.2008), precum şi pentru viitor până la data încetării raporturilor de muncă dintre reclamantă şi noul angajator.
- plata diferenţelor dintre primele de Paşti, Crăciun şi de vacanţă încasate şi cele cuvenite prin aplicarea sporului de vechime şi a celor două majorări salariale.
Solicită în principal plata acestor drepturi până la încetarea raportului de muncă cu actualul angajator, iar în subsidiar până la punerea în executare a sentinţei ce se va pronunţa în cauză.
În motivare susţine că angajatorul răspunde patrimonial nu numai pentru daune efective ci şi pentru foloasele nerealizate. Ori rezultă din adresa actualului angajator, că la încheierea contractului individual de muncă s-a avut în vedere salariul avut cu toate componentele lui ca şi angajată a pârâtei. Dacă la data preluării de noul angajator ar fi avut înscris sporul de vechime şi majorările de care au beneficiat ceilalţi salariaţi, nu ar fi înregistrat un prejudiciu actual şi nici pentru viitor.
Prin cererea înregistrată la 02.09.2010 (f.316) reclamanta îşi majorează din nou câtimea pretenţiilor solicitând obligarea pârâtei să-i plătească coeficientul mediu de majorare a salariului de 48% potrivit actului adiţional nr. 1 la CCM cu începere din 1.12.2007 şi în continuare până la încetarea raportului de muncă la S.C. A. R. U. S.R.L., iar sumele datorate să se plătească la valoarea actualizată începând cu data naşterii dreptului până la efectuarea plăţii.
În drept nu se indică alte temeiuri legale în afara celor menţionate în motivarea cererilor.
Prin întâmpinările şi concluziile scrise formulate de pârâta S.C. M. I. S.R.L. se solicită respingerea în întregime a acţiunii şi a cererilor de majorare a pretenţiilor depuse de reclamantă ca nefondate. Susţine în apărare că sporul de vechime a fost introdus în salariul de bază începând cu 01.12.2007, în baza actului adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007, iar în CCM pe anii 2008, 2009 nu mai este prevăzut. Referitor la majorările salariale arată că reclamanta nu se încadrează în categoriile de salariaţi vizate de actul adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007, întrucât acesta nu privea şi personalul TESA din care făcea parte, îndeplinind o funcţie de conducere, respectiv director de vânzări şi că nu a fost negociată niciodată cu sindicatul o grilă de salarizare pentru personalul TESA. În acest sens au fost şi concluziile ITM cu ocazia verificărilor efectuate. În consecinţă reclamanta nu este îndreptăţită nici la diferenţe în plus pentru primele de Paşi, Crăciun şi de vacanţă. În ce priveşte indexarea salariului cu rata inflaţiei arată că aceasta se putea face în cadrul negocierilor anuale cu sindicatul conf. art. 63 din CCM şi nu automat şi periodic, cu un procent predeterminat, însă asemenea negocieri nu au avut loc. Se opune de asemenea şi la plata pretenţiilor până la încetarea contractului de muncă cu actualul angajator cu titlu de prejudiciu şi la plata de daune morale, pentru acelaşi considerent că dacă primea toate drepturile cuvenite, ar fi beneficiat de un salariu mai mare la societatea la care este angajată în prezent. Susţine că obţinerea la noul angajator doar a unui salariu egal cu cel avut la societatea pârâtă şi nu a unui salariu mai mare, nu-i poate fi imputată, întrucât salariul se stabileşte în urma negocierilor dintre angajator şi candidatul la angajare şi în mod independent de drepturile primite la locul de muncă anterior.
Depune în probaţiune contracte colective de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamanta G. C. a fost salariata pârâtei S.C. M. I.. S.R.L. în perioada 17.07.2006 – 01.08.2009 în funcţia de director de vânzări conform înscrierilor din carnetul de muncă de la f. 233 – 240 din dosar. La data angajării a avut un salariu de bază brut de 5100 lei, fără alte sporuri, adaosuri, indemnizaţii, aşa cum s-a stabilit prin contractul individual de muncă (f.214), iar începând cu 01.01.2007 salariul a fost majorat la 5279 lei.
Prin contractul colectiv de muncă înregistrat cu nr. 127/ 19.03.2007 (f.109-136) valabil pe perioada 19.03.2007 – 31.12.2007, s-a prevăzut la art. 59 lit. c acordarea unui spor de vechime la salariul de bază în procente diferenţiate pe tranşe de vechime. Pentru o vechime între 3-10 ani s-a stabilit un spor de vechime de 10%, aşa cum a pretins reclamanta prin acţiune. Acest contract colectiv de muncă şi-a produs efectele de la data înregistrării conf. art. 199 din contract şi disp. art. 25 al.3 din L. nr. 130/1996, iar conf. art. 2 din contract prevederile sale erau aplicabile tuturor angajaţilor din cadrul societăţii.
Pârâta nu a făcut dovada că a acordat reclamantei sporul de vechime cuvenit de 10% din salariul de bază, începând cu data aplicării CCM menţionat. Dimpotrivă, la dosar s-au depus fluturaţii de salarii şi state de plată pentru primele de care a beneficiat pe perioada angajării, din care rezultă că drepturile salariale au fost calculate doar la salariul de bază brut avut de 5100 lei până la 01.01.2007, respectiv de 5279 lei după această dată (f.124,252). Nu se va reţine apărarea pârâtei că reclamanta nu era îndreptăţită la plata sporului de vechime, dat fiind creşterea salarială acordată în ianuarie 2007, întrucât acest drept s-a stabilit ulterior, odată cu aplicarea CCM înregistrat la 19.03.2007, iar majorarea operată este cu mult sub suma ce i se cuvenea cu acest titlu. Nici faptul că acest spor a fost inclus în salariu de bază începând cu decembrie 2007 conf. actului adiţional nr. 1 la CCM(f.156) nu poate fi avut în vedere, întrucât drepturile salariale plătite reclamantei au fost calculate pe baza aceluiaşi salariu de bază brut de 5279 lei până la data încetării contractului de muncă, aşa cum se poate observa şi din statele de plată de la f. 256- 292 din dosar.
Tot prin CCM la nivel de unitate pe perioada 19.03- 31.12. 2007, dar şi prin contratele colective de muncă pe anii 2008 şi 2009 ( f.159 -189) s-a prevăzut la art. 60 acordarea de adaosuri cum sunt: prima de vacanţă acordată în condiţiile art. 43 ( eroare materială în CCM pe 2007, corectată în CCM pe 2008,2009), prima de Paşti şi prima de Crăciun. Toate aceste adaosuri sunt stabilite în mod expres a se acorda din salariul brut al angajatului (salariul negociat şi sporul de vechime).
Constatând că reclamanta era îndreptăţită să primească sporul de vechime de 10% din salariul de bază, în mod necesar şi adaosurile menţionate trebuiau calculat prin includerea acestui spor în baza de calcul. Cum însă primele au fost plătite doar la salariul de bază conf. statelor de plată de la f.244-252, se găsesc justificate şi pretenţiile privind plata diferenţelor cuvenite cu acest titlu, începând cu anul 2007 până la încetarea contractului de muncă.
În ce priveşte majorările salariale solicitate cu începerea din 01.12.2007, în baza actului adiţional nr. 1 la CCM pe anul 2007( f.156), se constată că prin acest act s-a convenit că „începând cu 01.12.2007 salariile de încadrare ale angajaţilor S.C. M. I. S.R.L să se majoreze cu un procent mediu de 48%, conf. grilei anexate” (f.157). Această grilă la care se face referire expresă priveşte doar salariile personalului direct şi indirect productiv ( necalificaţi, calificaţi, calificaţi cu experienţă, specialişti, şefi echipă, maiştri) pentru care s-au stabilit cuantumul creşterilor salariale cuvenite.
Chiar dacă s-a negociat să se acorde majorări salariale pentru toţi angajaţii, rezultă din adresa Sindicatului de la f.255 din dosar că pentru personalul TESA (din care făcea parte reclamanta) urma ca procentul de mărire salarială să fie negociat individual de către fiecare angajat cu conducerea societăţii.
Din carnetele de muncă ale altor salariaţi din cadrul personalului TESA depuse de reclamantă la dosar (f.232, 465- 479) precum şi din înscrisurile comunicate de I.T.M. Sibiu (f.459 -464), rezultă că în luna decembrie 2007, s-a operat o primă „majorare” salarială constând în includerea sporului de vechime în salariul de încadrare, prevăzută deopotrivă în actul adiţional nr.1 la CCM pe 2007, întocmindu-se acte adiţionale la contractele individuale de muncă, iar în luna martie 2008 s-a procedat la altă majorare salarială, în mod diferit pentru fiecare angajat, tot prin acte adiţionale la contractele individuale de muncă. Într-adevăr, reclamanta nu a beneficiat de o creştere salarială după ianuarie 2007, dar cum majorările salariale s-au stabilit diferenţiat pentru personalul TESA după criterii de performanţă, la aprecierea angajatorului, instanţa de judecată nu se poate substitui acestuia, pentru a stabili procentul de majorare ce i s-ar fi cuvenit reclamantei. Cert este că nu s-a negociat pentru personalul TESA un anumit procent de majorare, iar pretenţiile reclamantei raportate la procentul mediu de 48% din actul adiţional menţionat nu pot fi primite, acest procent nefiind unul de referinţă, aplicabil pentru categoria de personal din care făcea parte. In cauză nu s-au depus fişe de evaluare anuale din care să rezulte că au fost îndeplinite criteriile de performanţă impuse de angajator. Întrucât majorările salariale în cazul angajaţilor TESA au fost lăsate la latitudinea angajatorului prin negociere directă cu fiecare angajat, se prezumă că nu s-a găsit de cuviinţă o majorare salarială pentru reclamantă. Argumentul pârâtei că avea un salariu corespunzător, printre cele mai mari salarii din societate, poate fi justificat în contextul în care, dacă s-ar admite această cerere a reclamantei, salariul său cu sporul de vechime de 10% ( ce se includea în salariu din decembrie 2007) ar fi fost de 5807 lei x 48%=8594 lei, cu mult mai mare decât al oricărui director din societate, după majorările intervenite conf. tabelului de la f. 481-482 din dosar, ce au variat între 10% şi 40%.De altfel, este acelaşi argument ce se aduce chiar de reclamantă pentru ceilalţi 4 colegi aflaţi într-o situaţie similară şi care nu au beneficiat de majorări, respectiv că la angajare în cursul anului 2007 au primit salarii considerabile. Ori şi reclamanta, chiar dacă s-a angajat în iulie 2006, a beneficiat de o majorare de salariu în ianuarie 2007, care nu s-a aplicat celorlalţi salariaţi TESA. Chiar şi cu ocazia controlului efectuat de I.T.M. la sesizarea reclamantei conf. înscrisurilor de la f. 455- 456, 483, nu s-au constatat încălcări al CCM şi actului adiţional aferent.
Codul muncii la art. 154(3) interzice orice discriminare la stabilirea şi acordarea salariului pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă , apartenenţă naţională, rasă , culoare , etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă sa activitate sindicală. Reclamanta susţine că a fost discriminată, fără să indice în concret pe ce anume criterii şi să producă probe în acest sens. Ori este evident că singurul motiv pentru care angajatorul nu a considerat necesar să procedeze la alte majorări, a fost justeţea salariului său faţă de funcţia şi munca îndeplinită.
Indexarea salariului cu rata inflaţiei pretinsă în subsidiar prin acţiune, în baza art. 63 din CCM pe anii 2007-2009, este prevăzută a se face în cadrul negocierilor cu sindicatul, cu consultarea datelor privind rata inflaţiei , furnizate de Comisia Naţională de Statistică. Ori cum nu au avut lor asemenea negocieri pentru a se stabili procentul de creştere cu care să fie indexate salariile, considerăm că şi această pretenţie este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte întinderea pretenţiilor cu titlu de daune materiale produse, se constată că acordarea aceluiaşi salariu de către noul angajator, s-a făcut potrivit „înţelegerilor comerciale” dintre cele două societăţi. Faptul că noul angajator i-a menţinut întocmai salariul dat de vechiul angajator conf. adresei de la f. 225 şi contractului individual de muncă de la f.226- 231 , nu înseamnă că în mod necesar acesta ar fi acceptat un salariu cu mult mai mare de 8594 lei rezultat , aşa cum s-a arătat . în urma creşterilor pretinse de reclamantă. Nici un angajator nu este obligat să menţină salariul avut anterior la alt angajator. Potrivit art. 157 C. muncii salariile se stabilesc prin negociere individuală sau/ şi colectivă. Prin urmare nu prezintă nici o certitudine că un asemenea salariu s-ar fi oferit efectiv reclamantei de noul angajator. Pe de altă parte, la încetarea contractului de muncă încetează toate drepturile şi obligaţiile corelative dintre părţi. Obligaţia de despăgubire revine conf. art. 269 C. muncii pentru prejudiciul suferit în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Reţinând că acordarea majorărilor salariale era atributul exclusiv al angajatorului, prin negociere individuală cu reclamanta , care însă nu a avut loc şi nu o îndreptăţeşte la plata lor în discuţie rămâne doar sporul de vechime de 10% ce trebuia acordat şi inclus în salariu începând cu luna decembrie 2007. Considerăm că şi în acest caz plata sumei globale rămânea la aprecierea noului angajator, adresa de informare de la f. 225 nefiind un argument convingător în sensul că ar fi acordat reclamantei orice salariu pe carel-ar fi primit de la angajatorul anterior.
Daunele la care este îndreptăţită reclamanta, prin neplata sporului de vechime stabilit în mod cert prin negociere colectivă şi a diferenţelor ce decurg din aceasta la calculul primelor anterior menţionate, constau în plata valorii actualizate a acestor drepturi potrivit ratei inflaţiei de la data la care trebuiau acordate şi până la plata lor efectivă, conf. art. 161 al.4 C.p.c. în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat pe durata angajării.
Daunele morale pretinse trebuiau dovedite, sarcina probei revenind în acest caz reclamantei, care nu a produs nici o probă asupra prejudiciului moral încercat.
În consecinţă acţiunea precizată s-a găsit întemeiată doar în parte, în ce priveşte sporul de vechime, diferenţele de prime cuvenite pe perioada angajării la societatea pârâtă şi valoarea actualizată a acestor drepturi salariale.
Deşi în cauză s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea pretenţiilor în sume absolute, nu se poate determina pe baza acesteia valoarea absolută a drepturilor admise, întrucât s-a procedat la un calcul global, nu defalcat pe categorii de pretenţii.
Prin urmare această probă nu prezintă relevanţă, astfel că pârâta se va obliga la plata despăgubirilor menţionate, fiind suficiente indicii pentru a fi determinate cu ocazia executării.
În baza art. 274, 276 C. p. c. pârâta a fost obligată de asemenea la plata parţială a cheltuielilor de judecată, proporţional pretenţiilor admise (10%), din cheltuielile justificate de reclamantă reprezentând onorarii expert şi avocat conform chitanţelor aflate la dosar.

***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 37/P (17.03.2011) Autor: TRIBUNALUL NEAMT – SECTIA PENALA Domenii asociate: Luare de mită

Luare de mită. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Potrivit art.254 alin.1 Cod penal, fapta inculpatului care în calitate de primar, a pretind şi primit o sumă de bani în scopul de a continua derularea unui contract de prestări servicii pentru comunitate, constituie infracţiunea de luare de mită. Domeniu asociat:
Individualizarea pedepsei

SENTINŢA PENALĂ NR. 37/P/17.03.2011

Prin rechizitoriul al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului – pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal.
Din analiza acelor dosarului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reţinut următoarele :
Inculpatul este primar al comunei, judeţul Neamţ, şi acesta reprezintă primăria comunei în relaţiile cu instituţiile publice, precum şi cu persoanele fizice şi juridice cu care primăria intră în relaţii de natură economică.
În cursul anului 2009 Primăria comunei a lansat procedura cerere de ofertă pentru achiziţia de „Servicii de salubritate în comuna” judeţul Neamţ, servicii care au fost câştigate în urma licitaţiei de către S.C. SRL Piatra Neamţ, ca urmare a faptului că această societate comercială a oferit cel mai bun preţ pentru colectarea gunoiului menajer. Prin adresa nr. 2326/21.09.2009 Primăria comunei a comunicat acestei societăţi invitaţia de a semna contractul de prestări servicii. Contractul a fost vizat pentru legalitate de către toate părţile implicate, astfel încât începând cu data arătată mai sus, producea obligaţii şi drepturi, atât pentru primărie, cât şi pentru societatea comercială declarată câştigătoare a licitaţiei.
Începând din luna septembrie 2009, până la sfârşitul anului, S.C. SRL Piatra Neamţ şi-a desfăşurat activitatea în vederea îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract. În derularea contractului au existat neînţelegeri între cele două părţi contractante, având în vedere imposibilitatea decontării serviciilor prestate de către Primăria comunei ; către firma prestatoare de servicii, datorită lipsei fondurilor materiale.
Pentru decontarea serviciilor prestate, în calitate de reprezentant al acestei firme, a purtat mai multe discuţii în cursul anului 2009 cu inculpatul, pentru a-l determina pe acesta din urmă să achite obligaţiile materiale restante. Pe fondul acestor neînţelegeri au existat discuţii contradictorii, care au culminat, la un moment dat, cu solicitarea primăriei, de reziliere a contractului de prestări servicii, prin acordul părţilor. Această solicitare l-a determinat pe să discute cu inculpatul , discuţie în urma căreia acesta din urmă i-a sugerat că o viitoare colaborare poate avea loc numai în condiţiile în care prestatorul de servicii îi va remite o sumă de bani.
Discuţiile pe această temă s-au amplificat în momentul în care Primăria comunei ;, prin reprezentantul legal, în persoana inculpatului, şi-a achitat obligaţiile de plată integral faţă de SC SRL Piatra Neamţ, mai precis o sumă restantă de 22.000 lei. Cu această ocazie inculpatul i-a sugerat denunţătorului să-i remită un procent de 10% din valoarea facturii achitate, mai precis suma de 2.200 lei. La data de 30.03.2010 a formulat un autodenunţ şi a solicitat organizarea prinderii în flagrant delict pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită – prevăzută de art. 254 Cod penal faţă de inculpatul.
La data de 08.04.2010 denunţătorul a avut o discuţie cu inculpatul, discuţie din care rezultă faptul că inculpatul a pretins un procent de 10% din valoarea facturilor achitate, aşa cum s-a arătat mai sus. Mai mult decât atât, cei doi au convenit ca din suma totală să se scadă valoarea TVA, astfel încât denunţătorul ar fi trebuit să-i remită inculpatului un procent de 10% din totalul de 18.000 mai precis 1.800 lei. Discuţiile dintre inculpat şi denunţător cu privire la suma de bani ce urma să fie remisă, rezultă cu certitudine din procesul verbal de certificare a convorbirilor telefonice Pentru aceste considerente a fost organizat flagrantul delict la data de .
Cu această ocazie au fost capcanate un număr de 36 bancnote a 50 lei, iar pe fiecare bancnotă au fost înscrise cu creion galben fluorescent, cuvântul „MITĂ – 09.04.2010”, .La aceeaşi dată, la solicitarea inculpatului, denunţătorul s-a prezentat pe raza comunei. Denunţătorul i-a remis suma de 1.800 lei inculpatului *, cu titlu de mită, aşa cum s-au înţeles, scopul fiind acela de a continua derularea desfăşurării contractului în bune condiţiuni, fără ca Primăria comunei ;, prin reprezentantul său legal, să obstrucţioneze, într-un fel sau altul, derularea contractului sau să rezilieze în mod unilateral contractul de prestări servicii în dauna SC SRL Piatra Neamţ. Suma de bani a fost descoperită de către echipa de cercetare într-un butoi metalic în care se aflau grăunţe de porumb, în spatele unor construcţii gospodăreşti, aferente heleşteului şi casei de locuit.
Din cuprinsul procesului verbal de constatare şi planşa fotografică întocmită cu această ocazie, rezultă că suma de bani capcanată, a fost descoperită integral, iar pe mâinile inculpatului au fost descoperite urme de substanţă galbenă fluorescentă, constatări ce au condus la concluzia că inculpatul a primit cu titlu de mită suma de 1.800 lei de la denunţător.

Situaţia de fapt reţinută, confirmă că inculpatul a pretins de la denunţător plata unei sume de bani cu titlu de comision în derularea ulterioară a contractului de salubrizare, acţiune ce rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti. Astfel, susţinerile denunţătorului se coroborează pe deplin cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 09.04.2010, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor şi de marcare criminalistică a acestora, planşa fotografică privind marcarea criminalistică a bancnotelor, procesele verbale de redare în formă scrisă a conţinutului înregistrării convorbirilor telefonice din 08.04.2010 dintre inculpat şi denunţător şi depoziţiile martorilor asistenţi
Poziţia procesuală adoptată de inculpat, în sensul că nu ar fi pretins de la denunţător vreo contraprestaţie în scopul derulării contractului de salubrizare şi că suma de bani ce a fost găsită asupra sa cu ocazia efectuării flagrantului din 09.04.2010 ar rezulta din împrumutul pe care denunţătorul trebuia să-l restituie pentru sumele plătite la achiziţionarea de combustibil, nu poate fi reţinută şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti şi menţionate în precedent, tribunalul reţine că, în drept, fapta inculpatului, care în calitate de primar, a pretins şi primit suma de 1.800 lei de la denunţătorul I.D. în scopul de a continua derularea desfăşurării contractului de salubrizare cu SC SRL Piatra Neamţ, constituie infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal.
Conform prevederilor art. 254 alin. 1 Cod penal, infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect pretinde bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Rezultă astfel că, elementul material al infracţiunii de luare de mită se poate realiza alternativ, fie printr-o acţiune de pretindere, primire, acceptare, fie printr-o inacţiune, respectiv de nerespingere a promisiunii unei sume de bani în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu. În cauza de faţă, infracţiunea comisă de inculpat, întruneşte elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective cât şi subiective.
Sub aspectul laturii obiective, pretinderea sumei de bani de către inculpat, se circumscrie acţiunilor alternative prevăzute în textul de încriminare, iar scopul pretinderii banilor şi acceptul remiterii de către denunţător, este fără îndoială dovedit, aşa cum s-a conturat în materialul probator administrat (procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, procesul verbal de capcanare a bancnotelor ce au făcut obiectul mitei, procesul verbal de prindere în flagrant din data de 09.04.2010 etc.). De asemenea, convingerea denunţătorului a fost că, dacă nu va da curs solicitării inculpatului în sensul de a plăti a unui comision din contravaloarea facturilor restante, inculpatul în calitate de reprezentant al primăriei, va putea obstrucţiona în viitor derularea contractului încheiat între părţi. Obiectul mitei, aşa cum rezultă din actele dosarului, a constat în suma de 1.800 lei ce a fost găsită asupra inculpatului, fiind remisă de către denunţător în scopul îndepliniri de către inculpat(în calitate de funcţionar), a unei îndatoriri de serviciu, fiind îndeplinite şi din acest punct de vedere, condiţiile elementului material al infracţiunii de luare de mită.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, vinovăţia inculpatului îmbracă forma intenţiei directe, iar declaraţia acestuia dată în scopul justificării sumei de 1.800 lei, sub forma unui împrumut pe care îl datora denunţătorul, urmează a fi înlăturată, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Constatând vinovăţia inculpatului, în procesul de individualizare a pedepsei, tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal privitoare la gradul concret de pericol social al faptei comise, circumstanţele reale în care aceasta a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege şi persoana inculpatului. Inculpatul are studii superioare fiind profesor, îndeplineşte funcţia de primar al comunei ; judeţul Neamţ, are vârsta de 65 ani, este căsătorit, are o conduită bună în societate şi familie, iar din actele medicale depuse la dosar rezultă o stare precară a sănătăţii sale. Din fişa de cazier rezultă că acesta nu posedă antecedente penale şi a manifestat regret faţă de fapta în care a fost implicat, având reprezentarea că suma de bani ce a fost primită de la denunţător i se cuvine în baza discuţiilor anterioare avute cu acesta în legătură cu îndeplinirea activităţilor specifice serviciului de salubrizare, avându-se în vedere şi disfuncţionalităţile care au intervenit în derularea contractului, în sensul neîndeplinirii corespunzătoare a activităţii de ridicare a gunoiului menajer de către reprezentantul societăţii de salubrizare, astfel cum rezultă din nemulţumirile cetăţenilor şi menţionate în precedent .
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că inculpatul în calitate de primar al comunei ;, se bucură de o foarte bună reputaţie în comunitate, şi-a îndeplinit în mod exemplar atribuţiile de serviciu, reuşind să iniţieze şi să finalizeze proiecte importante pentru dezvoltarea comunităţii, fiind implicat în toate activităţile instituţiilor ce îşi desfăşoară activitatea pe raza comunei şi care au necesitat prezenţa şi sprijinul reprezentantului autorităţii locale.
Faţă de toate aceste elemente care se circumscriu activităţii de individualizare a pedepsei, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului se justifică a fi reţinute şi largi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 – 76 lit. c Cod penal, urmând ca pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege, stabilită într-un cuantum moderat de 2 ani închisoare şi de natură a-şi atinge scopul preventiv sancţionator prevăzut de art. 52 Cod penal. Fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal şi constatând că reeducarea inculpatului se poate realiza şi fără executarea pedepsei închisorii, tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal.

***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.

Tip: Decizie Nr./Dată: 599 (17.03.2011) Autor: Sectia I Penal Domenii asociate: Liberare provizorie

Recurs. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Conditiile liberarii.

Art.1601, art.1608, art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala

Jurisprudenta CEDO, care are o aplicare directa în dreptul intern, conform art.20 din Constitutia României – Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii – adecvata.

Liberare provizorie sub control judiciar este o masura facultativa asa cum rezulta din sintagma “se poate acorda” . Beneficiul acestei institutii nu este un drept al inculpatului, ci doar o vocatie a acestuia, asadar când privarea de libertate este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii public, nu se poate acorda.

(Curtea de Apel Bucuresti -Sectia I Penala -Decizia Penala nr.599 din 17 martie 2011)

Prin încheierea de sedinta din data de 28.02.2011 Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar si s-a dispus liberarea provizorie a inculpatului G.F.G., daca nu este arestat în alta cauza.
În baza disp. art. 1602 alin. 3 din Codul de procedura penala, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul urmând sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala a mun. Bucuresti
b) se va prezenta la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat
c) se va prezenta la sectia de politie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat
d) nu îsi va schimba locuinta fara încuviintarea instantei
e) nu va detine, folosi sau purta nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului ca, în caz de încalcare cu rea credinta a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin. 1 Codul penal. cu aplic. art. 41 alin.2 Codul penal. si cu aplic. art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 de acte materiale), retinându-se, în fapt, în esenta, ca inculpatul G.F.G., în perioada august – octombrie 2010 a pretins si a primit bani împreuna cu inculpatii D. V., O. A. M., I. M., B. M. si O. V.pentru sine ori pentru altul de la T.I. A., B. N. I.si S. I. lasând sa se creada ca are influenta asupra politistilor examinatori din cadrul SRPCIV – Bucuresti, pentru a promova proba practica a examenului auto în vederea obtinerii permisului de conducere categoria B.
Prin ordonanta din data de 12.01.2011, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti a luat fata de învinuitul G.N.V. masura retinerii preventive pe o perioada de 24 ore, începând de la 12.01.2011 ora 13.34 pâna la data de 13.01.2011 ora 13.34.
Învestita cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de fond a retinut ca, în cauza nu exista date din care sa rezulte ca lasat în libertate inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege.
Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este casatorit, are un copil minor în întretinere care are diverse afectiuni medicale, actele de urmarire penala, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influentate de lasarea sa în libertate. Totodata, instanta mai retine ca, în cadrul masurii prev. de art. 1602 Codul de procedura penala, legiuitorul prevede suficiente obligatii în sarcina inculpatului de natura sa garanteze buna desfasurare a procesului penal precum si sanctiunea neîndeplinirii acestor obligatii, care este luarea din nou a masurii arestarii preventive.
Curtea Europeana a statuat, în cauza Dumont-Maliverg C. Frantei, ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei, în special antecedentele si personalitatea acuzatului fac ca riscul savârsirii unei noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii – adecvata.
Simpla natura a infractiunilor care se presupune ca au fost savârsite de catre inculpat, desi au justificat pe deplin luarea masurii preventive privative de libertate, nu fac ca riscul comiterii de noi infractiuni sa fie justificat, în conditiile în care, în prezent, nu exista nicio data din care sa rezulte ca inculpatul va mai comite alte infractiuni sau ca va încerca sa influenteze bunul mers al anchetei, care de altfel este aproape finalizata.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bucuresti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul gresitei admiteri a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulata de inculpatul G.F.G..
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul sustine ca detinerea în arest preventiv a inculpatului, pe o perioada de 1 luna si 17 zile, nu contravine dispozitiilor înscrise în art. 136 Cod procedura penala si nici jurisprudentei CEDO, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Dimpotriva, fata de timpul relativ scurt de arest preventiv al inculpatului, cercetat pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta în forma continuata, prev. de art. 257 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal si art. 7 alin. 3 din Legea 78/2000 (3 acte materiale), masura luata în conformitate cu art. 148 lit. f Cod procedura penala, este proportionala cu scopurile legitime urmarite.
În considerarea acestui argument, Parchetul a sustinut ca potrivit jurisprudentei CEDO, în faza detentiei initiale, interesul public al mentinerii ordinei publice trece înaintea dreptului persoanei detinute la libertate.
S- a mai sustinut de catre Parchet, ca temeiurile avute în vedere de judecator si apoi de instanta cu prilejul luarii si prelungirii masurii arestarii preventive se mentin în continuare, atâta timp cât tulburarea ordinii juridice si sentimentul de insecuritate produs în rândul opiniei publice sunt în continuare actuale.
Examinând încheierea atacata prin prisma motivului de recurs invocat de Parchet cât si sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, Cutea constata urmatoarele:
Masura arestarii preventive a fost luata fata de inculpatul G.F.G., de Tribunalul Bucuresti la data de 13.01. 2011 si a fost prelungita la data de 7.02.2011 de aceeasi instanta, ambele solutii ramânând definitive prin respingerea recursului inculpatului.
De fiecare data, referindu-se la pericolul pentru ordinea publica, instantele de judecata s-au raportat la circumstantele reale ale savârsirii presupusei fapte de trafic de influenta în forma continuata, (3 acte materiale), cât si la sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, evidentiind totodata si starea de dezaprobare generala cu privire la comportamentul inculpatului precum si a celorlalte persoane cercetate penal.
De asemenea, instantele au apreciat ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfasurare a procesului penal si pentru protejarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât acesta a avut o atitudine de nerecunoastere a faptei penale pentru care este cercetat.
În atare situatie, argumentele oferite de prima instanta, în sensul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întretinere, iar din probele dosarului nu rezulta date ca odata pus în libertate va comite si alte infractiuni, nu poate conduce automat la existenta îndeplinirii conditiilor cumulative prev. art. 1602 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, cum în mod gresit a apreciat instanta de fond.
Se constata în primul rând ca, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului a fost avuta în vedere de catre judecator la luare masurii înscrise în art.149 /1 Cod procedura penala, asa încât dupa o perioada de 1 luna si 17 zile de arest preventiv nu se poate sustine ca acestea pot influenta în mod decisiv, punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
Nici lipsa datelor ca o data pus în libertate, inculpatul va comite si alte infractiuni, nu poate constitui un temei de admitere a cererii formulate, atâta timp cât pentru buna desfasurare a urmaririi penale este necesara privarea de libertate a acestuia, astfel cum prevad dispozitiile art. 136 Cod penal
Mai mult, trebuie de asemenea evidentiat gradul ridicat de complexitate a cauzei, concretizat prin numarul inculpatilor si al pluralitatii de infractiuni retinute în sarcina acestora, o data cu punerea în miscare a actiunii penale de catre procurorul care efectueaza urmarirea penala.
Asa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala va admite recursul declarat de parchet si va proceda în sensul celor mai sus retinute.
Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.

***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.

Tip: Decizie Nr./Dată: 597 (17.03.2011) Autor: Sectia I Penal Domenii asociate: Competenţă materială

Recurs. Exceptia necompetentei materiale.

Art.42 Cod procedura penala – Instanta de judecata care îsi declina competenta trimite dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarârea de declinare.

Calea de atac în cazul judecarii infractiunilor de evaziune fiscala este apelul. Calea de atac existenta la momentul investirii instantei de fond prin rechizitoriu a fost mentinuta si prin legea nr. 202/2010, care a schimbat însa competenta de solutionare a cauzei pe fond de la judecatorie la tribunal. Codul de procedura penala prevede doua cai de atac posibil a fi declarate în cazul infractiunilor de evaziune fiscala, apel si respectiv recurs.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA PENALA NR. 597 DIN 17 martie 2011)

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul inculpat R.A. împotriva sentintei penale nr.360 din 22.12.2010 a Judecatoriei Bolintin Vale în dosarul nr. 587/192/2010 constata:

Prin sentinta penala nr.360 din 22.12.2010, pronuntata de Judecatoria Bolintin Vale, în baza art.334 Cod procedura penala, s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor savârsite de inculpatul R.A. (nascut la data de 29.08.1970 în comuna Ulmi, judetul Giurgiu, fiul lui A. si G., cetatean român, studii 10 clase, casatorit, un copil, fara ocupatie, domiciliat în orasul Bolintin Vale, Bulevardul Republicii nr…., judetul Giurgiu, fara antecedente penale, legitimat cu C.I. seria GG nr…., C.N.P. – 1….), din infractiunea prevazuta si pedepsita de art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în infractiunea prevazuta si pedepsita de art.9 alin.1 litera b si alin 3 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În baza art.345 alin.1 Cod procedura penala, raportat la art.9 alin.1 litera b si alin 3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 8 (opt) ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii “Evaziunea fiscala”.
În baza art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza II si lit.b Cod penal, s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritati publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.
În baza art.14 si 346 alin.2 Cod procedura penala, raportate la art.998 Cod civil, obliga inculpatul la plata sumei de 3.452.614,00 lei despagubiri civile catre partea civila Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Giurgiu.
În baza art.191 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul, la plata sumei de 3.000,00 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act ca partea civila nu a solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul emis la data de 23.02.2010, în dosarul nr. 1116/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bolintin Vale, si înregistrat pe rolul acestei instante sub numarul 587/192/2010, a fost trimis în judecata inculpatul R.A.
În fapt, s-a retinut ca la data de 06.05.2004, inculpatul a înfiintat S.C. L.r.S.R.L. Bolintin Vale, societate al carei asociat si administrator unic era. Firma avea ca obiect principal de activitate, colectarea si valorificarea deseurilor feroase si neferoase. La data de 02.06.2006, organele de politie au ridicat actele societatii si au solicitat Directiei Generale a Finantelor Publice Giurgiu sa verifice activitatea firmei în perioada 01.01.2005 – 31.12.2005. Constatarile au fost consemnate în raportul de inspectie încheiat la data de 24.11.2006, ocazie cu care s-a constatat ca prin neevidentierea tuturor operatiunilor efectuate, în evidenta contabila s-a produs bugetului de stat un prejudiciu de 421.271 lei reprezentând TVA de plata si 2007540 lei reprezentând impozitul pe profit suplimentar ce trebuie achitat. În conditiile în care cercetarile fusesera demarate, inculpatul a cesionat la data de 06.12.2006 partile sociale ale societatii numitei T.M., persoana care ulterior a plecat din tara. Prin aceasta operatiune inculpatul a încercat sa acopere faptul ca nu avea toate documentele contabile sau ca acestea nu erau în regula, însa acest lucru apare ca inutil, având în vedere ca organele de politie, ridicasera deja actele detinute efectiv de societate. Pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului de stat, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. In lipsa unor evidente contabile analitice si sintetice asa cum prevedeau normele legale a documentelor justificative pentru eventuale cheltuieli, expertiza s-a efectuat având drept baza, prevederile art. 66 c.pr.fiscala si a stabilit ca prejudiciul cauzat de organele de inspectie fiscala este corect. De mentionat ca în perioada analizata inculpatul nu a depus declaratia privind obligatiile de plata la bugetul general consolidat, nu a depus balante de verificare , respectiv bilant contabil.
În drept s-a retinut ca faptele savârsite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal
În cursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba : raport de inspectie fiscala, raport de expertiza, declaratii martorii, acte de înfiintare a societatii, extrase de cont.
Pe latura civila, prejudiciul cauzat bugetului de stat care nu a fost recuperat s-a cifrat la suma de 2428811 lei, ANAF Bucuresti, constituindu-se parte civila cu suma aratata.
În cursul judecatii au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: înscrisuri (filele 6 – 33), declaratie inculpat (fila 63), declaratie martor L. F. (fila 63), P.C. D. (fila 70), caracterizare (fila 69).
În cursul urmaririi penale ANAF Bucuresti si-a mentinut constituirea de parte civila, precizându-si despagubirile materiale la suma de 3452614,00 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar, dobânzi impozit pe profit, penalitati de întârziere si TVA suplimentar, dobânzi TVA si penalitati de întârziere.
La termenul de judecata din data de 15.12.2010, procurorul de sedinta a solicitat, în temeiul art. 334 Cod procedura penala, schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, în infractiunea prev. si ped. de art. 9 alin. 1 lit. b si alin.3 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Codul penal
Analizând probele dosarului, Judecatoria Bolintin Vale a retinut ca, în privinta schimbarii încadrarii juridice a faptei , instanta constata ca suma de 3452614,00 lei, reprezinta la cursul BNR din ziua pronuntarii aproximativ 800.000 euro, ce depaseste cu mult limita de 500.000 euro prevazuta de alineatul 3, de acea urmeaza sa admita schimbarea încadrarii juridice a faptelor.
Din declaratia inculpatului care initial recunoaste fapta comisa, coroborata cu concluziile raportului de expertiza contabila si actele financiar contabile ridicate de la societatea comerciala detinuta initial de inculpat, rezulta ca inculpatul a detinut calitatea de asociat si administrator unic la S.C. l. S.R.L. si în perioada 01.01.2005 – 31.12.2005, nu a evidentiat toate operatiunile efectuate în evidenta contabila, producând astfel bugetului de stat un prejudiciu care la data judecarii se situeaza la suma de 3452614,00 lei.
Instanta a constatat ca prin faptele de a nu evidenta operatiunile efectuate în evidenta contabila fapt ce a avut ca rezultat producerea unui prejudiciu care se cifreaza în prezent la suma de 3452614,00 lei, adica aproximativ 800.000 euro, întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b si alin. 3 din Legea nr. 241/2005, în forma continuata, prev. de art. 41 Codul penal
În privinta inculpatului, instanta nu a retinut circumstante atenuante având în vedere încercarile acestuia de a evita raspunderea penala printr-o serie de inginerii contabile. Instanta va mai avea în vedere suma foarte mare de care a fost prejudiciat bugetul de stat care în prezent se afla în grad de dificultati fiscale. Astfel încât instanta va aprecia ca pentru fiecare 100.000 euro ar fi echitabil ca inculpatul sa execute câte un an de închisoare.
Pe latura civila, instanta constata ca sunt întrunite elementele raspunderii civile delictuale reglementate de art., 998 c.civ. astfel încât urmeaza sa admita în întregime despagubirile civile solicitate de ANAF.

Împotriva acestei hotarâri s-a formulat calea de atac de catre inculpatul R.A., fara a o motiva în scris.
La termenul de la 17 martie 2011, Ministerul Public a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Curtii în solutionarea caii de atac declarate împotriva hotarârii pronuntate de judecatorie în cazul infractiunii de evaziune fiscala .
Exceptia este întemeiata.
Calea de atac în cazul judecarii infractiunilor de evaziune fiscala este apelul. Calea de atac existenta la momentul investirii instantei de fond prin rechizitoriu a fost mentinuta si prin legea nr. 202/2010, care a schimbat însa competenta de solutionare a cauzei pe fond de la judecatorie la tribunal. Codul de procedura penala prevede doua cai de atac posibil a fi declarate în cazul infractiunilor de evaziune fiscala, apel si respectiv recurs.
Curtea de apel judeca, dupa modificarea dispozitiilor de procedura prin Legea nr.202/2010, apelurile împotriva hotarârilor pronuntate în prima instanta de Tribunal. Per a contrario, nu ar putea judeca un apel împotriva unei solutii pronuntate de judecatorie si nici nu ar putea califica prezenta cale de atac drept recurs, privându-l pe inculpat de un grad de jurisdictie prevazut de lege.
Curtea califica prezenta cale de atac drept apel si, pe cale de consecinta, în temeiul prev.de art.42 Cod procedura penala, va declina competenta solutionarii apelului, în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Fata de solutia ce urmeaza a se pronunta, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedura penala.

***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.

Tip: Decizie Nr./Dată: 562, 563-, 564 (17.03.2011) Autor: Curtea de Apel Galati – Secţia conflicte de munca Domenii asociate: Pensii

Reducerea substanţială a pensiei speciale intră în noţiunea de
„bun” prev. de art. 1 Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în contextul în care dreptul a fost clar prevăzut în legislaţie, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat de nenumărate rânduri cu privire la faptul că o lege nouă în materie de pensie pentru a nu retroactiva trebuie să se aplice doar celor ce vor ieşi la pensie sub imperiul acestei legi şi nu şi a celor deja cu drepturile stabilite.

Deciziile civile nr. 563/17.03.2011 , 562/17.03.2011 şi 564/17.03.2011 ale Curţii de Apel Galaţi

Tribunalul Vrancea prin sentinţa civilă nr.887/14.12.2010 a admis contestaţia, a anulat decizia nr.100339/19.08.2010 şi a obligat intimata să acorde contestatoarei pensia stabilită prin decizia nr.100339/10.02.2010.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs CJP considerând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
Pensia reclamantei s-a recalculat în conf. cu disp.art.2 al.4 din Legea 119/2010 coroborate cu cele ale art.12 din HG 737/21.07.2010, prin emiterea Deciziei nr.100339/19.08.2010 şi astfel pensia de serviciu a devenit pensie pentru limită de vârstă în interesul Legii nr.19/2000.
Că instanţa de fond a dispus prin încălcarea dispoziţiilor Legii nr.119/2010, dispoziţii ce au fost constatate ca fiind constituţionale prin Decizia nr.871/25.06.2010 a Curţii Constituţionale, decizie obligatorie pentru instanţe.
Că prin decizie Curtea Constituţională statuează că Legea 119/2010 nu încalcă dispoz.art.14 al.2 din Constituţie, prevederile legii afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora.
Că suprimarea pensiei pentru viitor nu are semnificaţia unei exproprieri reţinând că prevederile art.1-5 şi art.12 din Legea nr.119/2010 nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi internaţionale la dreptul de proprietate.
Că prin recalcularea pensiilor de serviciu în baza Legii nr.119/2010, nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul la pensie.
Intimata G.A., solicită respingerea recursului considerând că măsura luată contravine dispoz.art.68 din Legea 567/2004 şi art.1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care se aplică prioritar faţă de dreptul intern.
Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate şi ale disp.art.3041 C.pr.civ. constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Contestatoarea a fost pensionată în iunie 2005 sub imperiul aplicării Legii 567/2004 prin care s-a legiferat dreptul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor la pensie de serviciu.
Prin decizia nr.100339/14.06.2005 (fila 52 dosar fond) actualizată la 1.02.2010 (fila 4 dosar fond) contestatoarei i se stabilesc următoarele drepturi:
- o pensie de serviciu de 3875 lei şi o pensie de asigurări sociale de stat
de 530 lei.
Ulterior, prin decizia nr.100339/19.08.2010 (fila 51 dosar fond), din oficiu, intimata recurentă C.J.P., ca efect al aplicării Legii nr.119/2010, recalculează pensia stabilită iniţial şi schimbă tipul pensiei în pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia ce face obiectul contestaţiei contestatoarei i s-a redus pensia de 3875 lei la 1607 lei şi totodată dreptul la pensie de serviciu a fost eliminat în totalitate.
Contestatoarea prin cererea sa a solicitat să se constate că decizia este nelegală întrucât contravine prevederilor art.15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O.
Instanţa de fond, a analizat, în mod corect cauza prin prisma respectării sau nu a reglementărilor internaţionale care potrivit art.20 al.2 din Constituţia României au prioritate în situaţia existenţei unor neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne.
Recurenta prin motivele de recurs invocă obligativitatea respectării Deciziei nr.871/25.06.2010 prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile Legii nr.119/2010 sunt constituţionale şi nu încalcă prevederile şi reglementările internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
Astfel, un prim aspect ce trebuie analizat constă în lămurirea faptului dacă instanţa de judecată se mai poate pronunţa asupra controlului de convenţionalitate solicitat de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că prevederile Convenţiei fac parte integrantă din ordinea juridică internă a Statelor semnatare, judecătorul naţional are obligaţia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor( cauza Vermeire vs.Belgia 1991).
Instanţele judecătoreşti sunt obligate, în temeiul art.20 din Constituţia României şi a obligaţiilor pe care România şi le-a sumat în urma ratificării pactelor, convenţiilor şi tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, să ignore legile interne care contravin reglementărilor internaţionale şi interpretările date acestora de organele abilitate.
Interpretarea instanţei, în sensul că poate proceda la o proprie analiză a concordanţei normelor dreptului intern cu cele convenţionale, fără a fi ţinute de interpretarea dată acestora de Curtea Constituţională prin deciziile de respingere a excepţiilor, este susţinută şi de împrejurarea că au existat situaţii în care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a unui text legal, reţinând că acesta nu contravine Convenţiei şi ulterior, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea prevederilor convenţionale prin aplicarea Legii interne (cauza Dumitrescu Popescu contra României).
Chiar Curtea Constituţională prin Decizia nr.1344/9.12.2008 a reţinut faptul că ea nu are atribuţia de a rezolva conflictul unui act normativ intern cu legislaţia supranaţională, aceasta revenind instanţelor judecătoreşti, arătând că:
”de altfel, instanţelor judecătoreşti le revine sarcina de aplicare directă a legislaţiei comunitare atunci când legislaţia naţională este în contradicţie cu aceasta”.
În concluzie, apreciază că este obligaţia instanţei să realizeze un control de convenţionalitate, la cererea părţii, prin prisma şi altor hotărâri din jurisprudenţa CEDO.
Analiza instanţei a noţiunii de bun prin prisma art. 1 din Protocolul nr.1 şi a jurisprudenţei CEDO are ca punct de plecare principiul potrivit cu care art.1 din Protocolul nr.1 garantează dreptul de proprietate ce se regăseşte, practic, în multe dintre hotărârile Curţii consacrate aplicării dispoziţiilor acestui text. Cercetarea acestei jurisprudenţe, pune în evidenţă faptul că problema definirii obiectului reglementărilor cuprinse în art.1 este mult mai complexă.
Organele Convenţiei au extins protecţia instituită de art.1 şi la alte drepturi reale, la drepturi de creanţă, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale.
În materie de prestări sociale, Comisia a statuat în sensul că plata unor contribuţii la sistemul de securitate socială, poate, în anumite condiţii, să ducă la naşterea unui drept protejat de art.1, adică dreptul de a beneficia la un moment de avantajele conferite de acest sistem. Numai că, pentru ca un asemenea drept să se nască şi deci să fie recunoscut, trebuie ca cel interesat să îndeplinească acele condiţii prevăzute de legislaţia naţională în materie.
Contestatoarei prin Legea 567/2004 i s-a recunoscut îndeplinirea condiţiilor pentru a primi dreptul la pensie, drept ce are două componente, două surse de finanţare, una contributivă şi una necontributivă pentru care statul s-a obligat să o suporte de la bugetul de stat.
Ca efect al aplicării Legii 119/2010 contestatoarei i s-a redus substanţial cuantumul pensiei, prin eliminarea dreptului la pensia specială ce urma să fie suportată de la bugetul statului.
Ingerinţa statului s-a produs prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, prin care au fost abrogate dispoziţiile Legii nr. 567/2004 ce consacrau pensii speciale. Ingerinţa statului a survenit după ce reclamantul avea deja stabilită pensia specială, avea emisă decizie de pensie şi încasa cu regularitate, lună de lună, pensie specială.
Pensia reclamantului a fost stabilită pe baza legislaţiei existente la momentul ieşirii la pensie, ocazie cu care i s-a stabilit un mod de calcul, un algoritm, nişte drepturi la care are dreptul pe toată viaţa, de la momentul ieşirii la pensie, pentru viitor.
Orice lege ulterioară care vine şi repune în discuţie modul de calcul al pensiei reclamantului reprezintă o ingerinţă în dreptul stabilit în favoarea reclamantului şi intră pe terenul protejat de art.1 din Protocolul 1 la Convenţie. Reclamanta, la momentul producerii ingerinţei, avea stabilite drepturile sale prin decizia emisă de Casa Judeţeană de Pensii la momentul ieşirii la pensie, dreptul său fiind recunoscut de Statul Român.
Contrar celor reţinute de Curtea Constituţională, Curtea Europeană a statuat că pensia specială, ce nu s-ar fi format prin contribuţiile persoanelor trebuie văzută ca un interes patrimonial ce se încadrează în limitele Art.1 din protocolul adiţional nr.1.
Prin Hotărârea pronunţată în cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Curtea Europenă a Drepturilor Omului a preluat argumentele pronunţate anterior de către Marea Cameră prin Decizia de admisibilitate (a se vedea par. 53 din Hotărâre ce face referire la par. $$ 54-55 din Decizia de admisibilitate, ECHR 2005-X) prin care s-au statuat următoarele:
Par. 54: “Trebuie totuşi să fie subliniat că principiile, cel mai recent sumarizate în cauza Kopecky împotriva Solvaciei (GC), ECHR 2004-IX, ce se aplică în general în cazurile ce se află sub incidenţa Articolului 1 din Protocolul nr. 1, sunt în mod egal relevante când vine vorba de sistemul de prestaţii sociale. În mod particular, Articolul 1 Protocol 1 nu crează un drept de a dobândi proprietate. Nu se plasează nicio restricţie asupra libertăţii Statelor Contractante de a decide dacă sau nu să aibă orice formă de sistem de pensii, or să aleagă tipul ori cuantumul prestaţiilor sociale care să fie asigurate de asemenea sisteme. Dacă, totuşi, un Stat Contractant a introdus legislaţie ce asigură plata unor asemenea drepturi de prestaţii sociale – chiar condiţionat ori nu de plata anterioară a contribuţiilor – acea legislaţie trebuie să fie văzută ca generând un interes patrimonial ce se încadrează în limitele Articolului 1 din Protocolul nr. 1 pentru persoanele ce satisfac cerinţele.”
- Or, Curtea Constituţională a arătat că restrângerile aduse dreptului se datorează faptului că acest drept nu ar fi fost prevăzut prin Constituţie. Chiar şi în cazul în care am aprecia că dreptul la pensia specială nu s-ar încadra în dreptul la pensie prevăzut în Constituţia României, acest drept este suficient că a fost prevăzut în legislaţie, aşa cum arată Curtea Europeană a Drepturilor Omului, şi nu neapărat prin Constituţie.
- Instanţa de judecată învestită cu soluţionarea prezentei cauze reţine că, prin Legea nr. 119/2010, dreptul la pensie specială a devenit drept la pensie (ordinară, obişnuită), în înţelesul Legii nr. 19/2000, aceasta însemnând, în concret, dispariţia definitivă a dreptului la pensie specială . Legea nr. 119/2010, prin recalcularea pensiilor speciale, acordă pensii contributive, dispărând astfel acest supliment, acordat “nu ca privilegiu, ci ca justificare obiectivă şi raţională“, pentru regimul special suferit de diverse categorii socio-profesionale.
- Dreptul la pensie specială intră în categoria de bun, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Art. 1 din primul Protocol adiţional al Convenţiei, aşa cum acceptă şi Curtea Constituţională în decizia amintită, nr. 871/2010.
Faţă de considerentele expuse mai sus reţine că instanţa de fond aplicând cu prioritate prevederile Convenţiei şi analizând legalitatea deciziei de recalculare a pensiei prin prisma jurisprudenţei CEDO a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică situaţiune în care va respinge ca nefondat recursul.

***ULTIMA ORĂ ÎN SCANDALUL DE LA ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA – ZONA DELFINARIU: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica i-a dat în judecată pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Rădulescu o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.

.

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

DOSAR CIVIL: 39887/212/2010

TERMEN: 17.05.2011

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnatul RĂDULESCU ADRIAN – domiciliat in Mun. Constanța, Bd. Mamaia 272, [...], în calitate de reclamant în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010 în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA cu sediul în Mun. Constanța, Bd. Mamaia nr. 272, Bl. L7B, parter, jud. Constanța, înființată la data de 14.12.2001 prin încheierea de ședință nr. 238 a Judecătoriei Constanța, înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Constanța sub nr. 4647019/14.09.1993, cont bancar IBAN RO77CECECT0134RON0153022, deschis la C.E.C. Bank, Agenția Delfinariu Constanța, reprezentată legal de președinte MALCIU ION (conform Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a Asociației din 17.07.2010), formulez

PRECIZĂRI

cu privire la întâmpinarea formulată de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011, pe care solicit să o respingeți și pe această cale să îmi admiteți toate capetele de cerere din prezenta cauză, cu obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 la plata de daune morale în cuantum de 5000 EURO precum și la plata cheltuielilor de judecată ale subsemnatului în cuantum de 1000 RON, plus taxe de timbru și timbru judiciar, pentru următoarele motive:

1) PE CALE DE EXCEPȚIE INVOC:

1.1) – EXCEPȚIA LIPSEI CALITĂȚII DE REPREZENTANT a numiților ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN (în temeiul Art. 137 și Art. 161 Cod Procedură Civilă), care nu au dreptul legal de a reprezenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA în instanță.

Conform dispozițiilor Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007 “comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari […] inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire.” Totodată, conform dispozițiilor Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007, președintele asociației de proprietari “reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunării generale a proprietarilor.”

În data de 17.07.2010 a avut loc cea mai recentă Adunare Generală a Asociaţiei de Proprietari 358. Şedinţa reconvocată a Adunării Generale a fost organizată în totalitate de ARICESCU TRANDAFIR, în calitate de preşedinte al asociaţiei şi de MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei.

Proprietarii prezenţi la şedinţă au adoptat, cu 71 voturi pentru şi 8 voturi contra, demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR şi numirea lui MALCIU ION în funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Proprietari 358. Pentru alegerea lui MALCIU ION în funcția de președinte au votat 71 de proprietari, dintre care 12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți. În favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR au votat doar 8 proprietari, dintre care 8 prezenți personal și 0 (zero) prin împuterniciți. În mod abuziv ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului și a dispus consemnarea în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 a doar 12 voturi pentru MALCIU ION. Din acest motiv Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 menționează explicit că MALCIU ION a fost ales președinte al asociației cu 12 voturi pentru și 8 împotrivă, și este semnat și ștampilat chiar de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR.

Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la veridicitatea acestor voturi, prezint lista proprietarilor care au votat pentru alegerea în funcția de președinte a lui MALCIU ION în Adunarea Generală din 17.07.2010 și anexez la prezenta toate împuternicirile validate de comisia condusă de VLAD VASILE. Instanța poate dispune audierea aleatoare a persoanelor nominalizate mai jos pentru a verifica autenticitatea listei.

Așa cum probez prin Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, începând cu data de 17.07.2010 și până în prezent președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA este MALCIU ION, domiciliat în Constanţa, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. A, ap. 3, posesor al C.I. seria KT nr. 210458, CNP 1560316131258. Valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, necontestate până în prezent, nu mai pot fi contestate deoarece dreptul de contestare a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007. Așadar în cadrul Adunării Generale din 17.07.2010 MALCIU ION a fost ales președinte al asociației de majoritatea proprietarilor prezenți. Rog instanța să rețină că singura persoană care are calitate de reprezentant este președintele asociației, MALCIU ION.

Așa cum probez prin declarația martorilor Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, pe tot parcursul ședinței Adunării Generale din 17.07.2010 ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA au săvârșit o serie de infracțiuni de abuz în serviciu (iar ulterior de fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri și amenințare) cu intenția vădită de a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor.

Astfel, la începutul ședinței a fost aleasă comisia de validare a împuternicirilor date de locatarii care nu au putut participa, în baza Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007. Administratora MIREA VIORICA a pretins în fața comisiei de validare a împuternicirilor că ar deține un număr de 24 de împuterniciri care, conform Legii 230/2007, trebuie obligatoriu incluse în rezultatul votului. La cererea expresă a comisiei de validare și a proprietarilor prezenți ca MIREA VIORICA să pună la dispoziție împuternicirile pentru a fi verificate, aceasta a refuzat categoric să prezinte împuternicirile pe care a pretins că le-ar deține. MIREA VIORICA a motivat acest refuz prin faptul că împuternicirile ar fi fost înregistrate în Registrul de Intrări-Ieșiri al asociației (registru întocmit chiar de MIREA VIORICA, în calitate de administrator), și deci nu ar mai fi nevoie să fie verificate. Așadar MIREA VIORICA a susținut că propriile împuterniciri nu ar trebui verificate, deoarece ar fi fost înregistrate și verificate chiar de ea însăși !

În momentul în care proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica au prezentat comisiei 59 de împuterniciri și au declarat că vor vota cu toate aceste împuterniciri pentru demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR și a administratorei MIREA VIORICA, cei doi au blocat desfășurarea ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Așa cum reiese și din procesul verbal al Adunării Generale, administratora MIREA VIORICA a refuzat să permită comisiei să verifice cele 24 de împuterniciri pe care a pretins că le are și a indicat președintelui de ședință ARICESCU TRANDAFIR să respingă ca nevalide împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica. Citez de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-na Mirea prezintă comisiei de validare a împuternicirilor un număr de împuterniciri, dar imediat sunt retrase de d-na Mirea comisiei – refuz total de colaborare.” În mod abuziv, prin încălcarea Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007 și sub pretextul că împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica ar fi fost obținute prin înșelarea proprietarilor, președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului. În ciuda acestui fapt, ARICESCU TRANDAFIR a confirmat recomandarea comisiei de verificare a împuternicirilor, așa cum rezultă de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-nul Președinte confirmă că cele 64 împuterniciri sunt valabile…” Astfel, în acest mod abuziv, ARICESCU TRANDAFIR s-a opus voinței legal exprimate a proprietarilor și a încercat să blocheze demiterea sa și a administratorei MIREA VIORICA.

Administratora MIREA VIORICA a încercat să fraudeze în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR rezultatul votului pentru alegerea noului președinte al asociației. Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007 prevede că “fiecare proprietar are dreptul la un vot pentru proprietatea sa.” Prin încălcarea acestui articol, la vot au fost prezenți în sală și au participat atât soțul administratorei MIREA, MIREA CORNEL (care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian) cât și fiul administratorei MIREA (Marius Bărbulescu, care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian). Și, pentru ca abuzul să fie desăvârșit, împreună cu cei doi membri ai familiei Mirea a mai votat în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA, care nici ea nu este proprietar și nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian. Asaltată cu acuzații de fraudă de proprietarii prezenți, MIREA VIORICA a afirmat sfidător că, citez “Votez în calitate de administrator !”, deși conform legii administratorul nu are drept de vot.

În ciuda tuturor infracțiunilor săvârșite de ARICESCU și MIREA, aceștia nu au reușit să împiedice proprietarii prezenți să adopte decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR din funcția de președinte. Proprietarii prezenți la ședință au adoptat, cu 71 de voturi pentru (12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți) și 8 voturi contra, decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR și de numire a lui MALCIU ION în funcția de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 (a se vedea penultima filă a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010). În acest moment ARICESCU a realizat că majoritatea proprietarilor prezenți în sală îi este defavorabilă și, împreună cu administratora MIREA, a blocat din nou lucrările ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Deși conform ordinii de zi urmau să fie adoptate o nouă mandatare a Comitetului Executiv pentru demiterea administratorei MIREA VIORICA precum și noul Comitet Executiv, ARICESCU a decis, la indicațiile administratorei MIREA și fără a avea acordul proprietarilor prezenți, suspendarea imediată a ședinței Adunării Generale. În ciuda numeroaselor proteste ale proprietarilor prezenți, ARICESCU și MIREA au fugit din sala de ședință având asupra lor procesul verbal al ședinței și tabelul nominal de prezență, pentru a nu permite proprietarilor prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. În acest mod abuziv, ARICESCU și MIREA au împiedicat proprietarii prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și să adopte decizia de demitere a administratorei MIREA VIORICA și de numire a noului Comitet Executiv al Asociației. Președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a condus ședința în mod discreționar: a luat toate deciziile de unul singur și a executat doar indicațiile administratorei MIREA fără să țină cont de proprietarii prezenți, a supervizat și a indicat personal tot ce s-a consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.

Pentru aceste motive fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu poate contesta valabilitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, ștampilat și semnat de el însuși, chiar dacă nu există semnăturile participanților la ședință pe procesul verbal sau în tabelul nominal de prezență. Așa cum am invederat, ARICESCU a împiedicat participanții la ședință să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 iar tabelul nominal de prezență (semnat de participanți la începutul ședinței) l-a distrus ulterior, infracțiune pentru care este cercetat penal în Dosarul 12861BIS/P/2010. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu își poate invoca propria culpă.

Pe data de 14.07.2010 Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358, au cerut intervenția poliției prin adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862461/14.07.2010, pe care o anexez la prezenta. Proprietarii menționați au cerut Secției 1 Poliție Constanța să asigure buna desfășurare a Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 deoarece au avut informații cu privire la abuzurile pe care ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA urmau să le săvârșească pentru a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor. Informațiile cu privire la abuzurile pe care cei doi urmau să le comită au avut la bază interviul pe care însuși ARICESCU TRANDAFIR l-a acordat ziarului ’Dezvăluiri’, publicat în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010, în care ARICESCU s-a referit la precedenta Adunare Generală a asociației din 20.03.2010: ”D-na Mirea a abuzat de funcția de administrator și a obținut împuterniciri în mod incorect, în timpul programului de încasări, chiar la ghișeul asociației. Dânsa a întrebat locatarii la ghișeul asociației dacă vin la Adunarea Generală și a convins pe câțiva să-i dea dânsei împuterniciri. Nu știu cum a reușit să îi convingă, dacă a făcut sau nu presiuni asupra lor, însă faptul că a solicitat împuterniciri la ghișeul asociației este un abuz. […] Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă. […] Au existat și există reclamații ale locatarilor care acuză diverse abuzuri comise de administratora Mirea.” Acest interviu a fost înregistrat audio cu acordul pârâtului iar instanța poate dispune ziarului ‘Dezvăluiri’ să pună la dispoziție înregistrarea audio a interviului.

Este absolut revoltător faptul că, deși în fața instanței pretinde că ar ocupa în mod legal funcția de președinte, ARICESCU TRANDAFIR a admis în mod public, în prezența locatarilor asociației, că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil iar MALCIU ION a fost ales în mod legal președinte al asociației. Mai mult decât atât, ARICESCU TRANDAFIR l-a șantajat în mod public pe președintele asociației MALCIU ION că îi va preda funcția doar dacă fratele meu RĂDULESCU SEBASTIAN își retrage plângerile penale împotriva lui ARICESCU și îl scapă din procesele aflate pe rolul Judecătoriei Constanța iar MALCIU ION își retrage plângerea împotriva lui ARICESCU de la poliție. Pe data de 4 august 2010 MALCIU ION, în calitate de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358, a depus la Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 o plângere împotriva fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR, în care reclamă comportamentul abuziv al acestuia, plângere înregistrată cu nr. 860009 / 04.08.2010. În discuția care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, ARICESCU TRANDAFIR i-a declarat președintelui MALCIU ION în prezența locatarilor: “Deci repet domnule, să audă și ăsta ! Dacă mâine eu nu mai am nici o problemă cu acest tribunal dumneata îți dau uite aici pe capotă la mașină ștampila, cheie, telefonul și încărcătorul… ! […] O iau acasă (pe MIREA VIORICA), mă fut pe ce vrei cu ea, ai înțeles ?! […] Reține că am jurat pe ce am mai scump că ți le predau în stradă în ziua aia ! Ne-am înțeles ?! […] Dacă nu eram târât în rahatul ăsta eu vă predam și scăpam… ați vrut să mă târâți în asta… ! […] Aş vrea să scap şi eu cu faţă curată… aş vrea ca într-o adresă care o dă tribunalul să iasă de acolo ‘Mă futu-te-n gură Aricescule, tu ai greşit de noi puteam să ţi-o dăm la buci sau puteam să-ţi facem şi mai rău şi altădată să nu mai faci dastea’. Înţelegi ?!” Martori la aceste discuții au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor declarații publice pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare decizia Adunării Generale din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la neremunerarea membrilor Comitetului Executiv. Începând din luna august 2010 și până în prezent, membrii Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358 sunt neremunerați chiar în baza deciziei din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, așa cum reiese din Ștatele de Plată ale asociației din perioada august 2010 – aprilie 2011. În acest mod ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.

Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare decizia din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la solicitările unor locatari de debranșare de la rețeaua Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice (R.A.D.E.T). Invederez faptul că în conformitate cu legislația în vigoare pentru debranșarea unui locatar de la rețeaua R.A.D.E.T. este necesară aprobarea Adunării Generale a asociației de proprietari. Astfel, Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006 dispune că “deconectarea unui consumator dintr-un condominiu se face cu respectarea urmatoarelor condiţii cumulative: […] b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotarârea adunarii generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;”. Totodată, conform Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică “deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc – condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele conditii cumulative: a) să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act aditional, la solicitarea reprezentantului legal al asociatiei de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului;”. Conform Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 “deconectarea corpurilor de încălzire aflate în părtile comune se poate realiza numai pe baza hotărârii adunării generale a asociatiei de proprietari/locatari si cu acordul proprietarilor direct afectati.” Astfel, R.A.D.E.T. eliberează avizul tehnic de debranșare de la rețeaua de termoficare doar dacă cererea de debranșare a proprietarului are avizul de principiu al Asociației de Proprietari acordat în baza hotărârii Adunării Generale a asociației.

Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a Asociației de Proprietari 358 consemnează, citez: “Pentru 13 apartamente ce au depus cerere până acum, se aprobă debranșarea de la RADET. Se împuternicește președintele ca și celor care doresc ulterior debranșarea, acestea să fie aprobate.” În baza acestei decizii ARICESCU a aprobat Cererea de Debranșare nr. B6260/18.08.2010 a proprietarului Zăvadă Vasile, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 38 și Cererea de Debranșare nr. B6259/18.08.2010 a proprietarului Banciu Duduța, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 37. La data de 04.10.2010, cu aprobarea Asociației de Proprietari 358, R.A.D.E.T. a efectuat lucrările de debranșare pentru Zăvadă Vasile și Banciu Duduța, așa cum reiese din cele două procese verbale de constatare anexate la prezenta. Așadar proprietarii Zăvadă Vasile și Banciu Duduța s-au debranșat de la R.A.D.E.T. cu aprobarea Adunării Generale din 17.07.2010, ceea ce probează faptul că ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.

Pe data de 20.07.2010, la trei zile după Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 în care MALCIU ION a fost ales președinte al asociației, a avut loc o ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al asociației menționează la fila 1 că numitul Gheorghe Nache a fost ales nou membru în comitet în baza hotârârii Adunării Generale din 17.07.2010, consemnată în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 consemnează că, citez:

“La ședință participă:

1. Aricescu T. Președinte

2. Pielelungă St. Membru

3. Calotă Irina Membru

4. Iancu Georgeta Membru

5. Gheorghe Nache Nou Membru (17.07.2010)”

De asemenea, Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 menționează la fila 3, citez: “Comitetul cooptează ca nou membru pe dnl. Gheorghe Nache bl. L7B sc. B ap. 17.” Domnul Gheorghe Nache a fost cooptat de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în comitetul executiv chiar în baza Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a asociației. Subliniez faptul că asociația nu poate ‘coopta’ în mod discreționar noi membri în Comitetul Executiv fără că acești noi membri să fie în prealabil votați în mod legal în Adunarea Generală a asociației. Așadar dnl. Gheorghe Nache a fost ales în Comitetul Executiv al asociației de Adunarea Generală din 17.07.2010, fapt consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Pe data de 31.01.2011 a avut loc o nouă ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011. Acest proces verbal este semnat și de dnl. Gheorghe Nache în calitate de nou membru al Comitetului Executiv al asociației. Prin Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 și Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare hotărârile Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și în acest mod a recunoscut oficial legalitatea și valabilitatea Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.

În concluzie, având în vedere că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare mai multe decizii ale proprietarilor consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, susținerea acestuia că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi valabil este nefondată și nu poate fi primită. Dacă Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi fost valabil atunci neremunerarea membrilor Comitetului Executiv, debranșările de la rețeaua R.A.D.E.T. și numirea d-lui Gheorghe Nache în comitetul executiv ar fi fost ilegale iar ARICESCU TRANDAFIR ar fi săvârșit noi infracțiuni de abuz în serviciu. Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil în integralitatea lui, deci nu numai în privința remunerațiilor, debranșărilor și alegerii d-lui Gheorghe Nache ci inclusiv în privința alegerii noului președinte MALCIU ION, iar ARICESCU TRANDAFIR nu are dreptul să îl aplice selectiv, nu are dreptul să recunoască doar deciziile care îi convin.

În discuția cu locatarii, care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a afirmat că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu I.G., proprietar în cadrul asociației: “ARICESCU TRANDAFIR: … venea bărba-su (Mirea Cornel) aici și spunea ‘Îți iau gâtul mă, că te-ai luat de nevastă-mea, futu-ți dumnezeii mătii’ ! I.G.: Așa v-a zis ?! ARICESCU TRANDAFIR: Da’ sigur că da ! […] I.G.: Deci vă amenință, vă ține sub presiune !” Ulterior acestui dialog, ARICESCU TRANDAFIR s-a adresat jignitor și a afirmat că, citez “îl doare în pulă” că va fi obligat de către instanța de judecată să plătească. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu fratele meu, RĂDULESCU SEBASTIAN: ”RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu o să pierdeți, și nu numai că o să pierdeți, o să plătiți ! O să plătiți bani domnu’ Aricescu, bani o să plătiți ! ARICESCU TRANDAFIR: Ei, atunci mă doare în pulă pe mine că o să plătesc ! Ai înțeles ?! Da’ vezi să nu plătești tu, îți spun ! Să nu plătești tu ! Și să nu plătești ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Asta să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, domnu’ Aricescu ! Așa să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, da ?! Dacă ăsta e limbaj de președinte … ! ARICESCU TRANDAFIR: Ăsta este ! Cu tine așa pot să vorbesc ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Da ? Bine domnu’ Aricescu ! […] ARICESCU TRANDAFIR: Băi băiatule, vrei să-ți spun ceva ? RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, în primul rând trebuie să vă învățați să vorbiți politicos ! Deci fără băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Păi ce să vorbescu cu tine mă, zi mersi că vorbesc și așa ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Fără băi băiatule, domnu’ Aricescu ! ARICESCU TRANDAFIR: Fă-te că n-ai auzit ce-am zis și ascultă o secundă ce-ți spun acuma ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, nu, n-aveți, cu băi băiatule nu merge cu mine domnu’ Aricescu, cu băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Mă doare iar în pulă dacă nu-ți merge ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Dacă vorbiți așa înseamnă că sunteți vagabond ! ” Martori la aceste discuții publice au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor dialoguri pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Procesul verbal şi tabelul nominal de prezenţă ale Adunării Genarale din 17.07.2010 au rămas în permanenţă în posesia numitului ARICESCU TRANDAFIR şi a administratorei MIREA VIORICA şi au fost depozitate în sediul Asociaţiei de Proprietari 358, unde nu au acces decât aceştia. Pentru a împiedica preluarea mandatului de către noul preşedinte MALCIU ION, pentru a contesta validitatea procesului verbal, dar și pentru a distruge o probă foarte importantă din dosarele penale în care este cercetat, fostul președinte ARICESCU împreună cu administratora MIREA au distrus tabelul nominal de prezenţă, apoi au susţinut că ar fi fost furat. De ce nu au depus cei doi o plângere pentru furt la Secția 1 Poliție Constanța nici până în prezent ? Fapta celor doi constituie infracţunea de distrugere de înscrisuri şi face obiectul dosarului de cercetare penală 12861BIS/P/2010. Subliniez faptul că, deşi tabelul nominal de prezenţă original a fost în posesia lor exclusivă, ARICESCU şi MIREA nu au reclamat la Poliţie furtul tabelului şi nu îşi asumă răspunderea pentru acest lucru.

În ședința de judecată din data de 24.01.2011 din Dosarul 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a declarat în fața instanței prin avocatul său DECU VALENTINA că tabelul nominal de prezență semnat de toți participanții la Adunarea Generală din 17.07.2010 ar fi fost furat chiar în timpul ședinței adunării generale. La data de 25.01.2011 fratele meu RĂDULESCU SEBASTIAN a înregistrat la Secția 1 Poliție Constanța adresa nr. 451514/25.01.2011 (anexată la prezenta) în care a cerut poliției să comunice oficial dacă Asociația de Proprietari 358 a depus sau nu plângere pentru pretinsul furt al tabelului nominal de prezență la Adunarea Generală din 17.07.2010. La data de 24.02.2011, Secția 1 Poliție Constanța prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 (anexată la prezenta) a comunicat că, citez “situația expusă nu face obiectul vreunei plângeri formulate de Asociația de Proprietari nr. 358”. Mai mult decât atât, chiar în Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța (anexată la prezenta) instanța a reținut că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență al Adunării Generale din 17.07.2010. Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 consemnează că, citez “instanța ia act de cele învederate de către reclamant (Rădulescu Sebastian), în sensul că tabelul cu proprietari întocmit în ședința din data de 17.07.2010 nu mai există, acesta fiind distrus de pârât (Aricescu Trandafir).” Prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție și Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență semnat de toți proprietarii prezenți la Adunarea Generală a asociației din 17.07.2010.

În prezent fostul preşedinte ARICESCU TRANDAFIR refuză să predea noului preşedinte MALCIU ION mandatul (ştampila, specimenul de semnătură, registrul de procese verbale, cheia de la sediu, etc) şi îşi desfăşoară în mod abuziv activitatea de preşedinte. Din 17.07.2010 şi până în prezent, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR organizează şi conduce în mod abuziv şedinţele Comitetului Executiv şi semnează în fals actele Asociaţiei (viramente bancare, liste de plată, contracte, etc) în calitate de preşedinte, el fiind demis la data de 17 iulie 2010. În baza actelor semnate în fals de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, Asociaţia de Proprietari 358 achită facturi către furnizori şi încasează banii de la proprietarii din cadrul Asociaţiei. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR comite și în prezent aceste infracțiuni de fals și uz de fals cu complicitatea administratorei MIREA VIORICA, a cenzorului Danciu Constantin şi a membrilor Comitetului Executiv (Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).

În perioada august 2010 – aprilie 2011, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pretins şi primit în mod necuvenit din partea ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI 358 mai multe sume de bani în cuantum total de 2700 lei, ce reprezintă indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport aferente acestei perioade. În toată această perioadă, pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI 358 a refuzat să-i plătească preşedintelui MALCIU ION indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport la care avea dreptul, în cuantum total de 2700 lei. Aceste abuzuri au fost comise de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, administratora MIREA VIORICA, cenzorul Danciu Constantin şi membrii Comitetului Executiv (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).

În prezent fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR și-a delegat parte din pretinsele atribuții de președinte al asociației lui PIELELUNGĂ ȘTEFAN, pe care ARICESCU însuși l-a acuzat în interviul din ziarul ‘Dezvăluiri’ din 3 mai 2010 că a falsificat în favoarea administratorei MIREA VIORICA procesul verbal al Adunării Generale din 20 martie 2010. Citez din interviul publicat de ziarul ’Dezvăluiri’ în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010: ”Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă.” De ce și-a delegat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR parte din pretinsele atribuții unei persoane pe care el însuși a acuzat-o de fals în înscrisuri sub semnătură privată în favoarea administratorei MIREA VIORICA ? De ce nu a declarat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în fața instanței că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA VIORICA ? Este cumva fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR amenințat cu moartea și șantajat de administratora MIREA VIORICA pentru a nu preda funcția noului președinte MALCIU ION ?

În prezent numita MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei de Proprietari 358, nu recunoaşte decizia Adunării Generale şi refuză să îndeplinească obligaţiile legale ce îi revin pentru a permite noului președinte MALCIU ION să îşi exercite mandatul. Administratora MIREA VIORICA refuză să semneze documentele necesare schimbării specimenelor de semnături de la C.E.C. Bank şi blochează accesul noului preşedinte MALCIU ION în sediul Asociaţiei. Deşi numiţii ARICESCU TRANDAFIR, MIREA VIORICA şi Danciu Constantin contestă valabilitatea procesului verbal nr. 14/17.07.2010 care atestă că MALCIU ION este noul preşedinte al Asociaţiei, procesul verbal nr. 14/17.07.2010 nu a fost atacat în instanţă în termenul legal de 45 de zile, în conformitate cu Art. 26 din Legea 230/2007.

Pentru a bloca propria demitere de către proprietari în noua Adunare Generală care ar fi trebuit să aibă loc în primul trimestru al anului 2011, conducerea nelegitimă a asociației nu a convocat si nu a organizat Adunarea Generala a proprietarilor in perioada 01.01.2011 – 31.03.2011. Nici in prezent conducerea nelegitima a asociatiei nu a demarat procedurile de convocare si organizare a Adunarii Generale a proprietarilor pentru anul 2011. Mai mult decat atat, in dispretul legii numiții ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA au anuntat proprietarii ca vor conduce asociatia pe termen nelimitat si nu va mai fi convocata si organizata nici o Adunare Generala a proprietarilor. Aceștia au motivat refuzul de a mai convoca si organiza Adunarea Generala a proprietarilor prin evitarea unor pretinse scandaluri care ar putea fi generate de proprietari in timpul sedintelor adunarilor generale. Invederez faptul ca, in conformitate cu dispozitiile Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007, parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA avea obligatia sa convoace Adunarea Generala a proprietarilor in primul trimestru al anului 2011, adica pana cel tarziu la data de 31.03.2011. Astfel, obligatia de a convoca Adunarea Generala a proprietarilor pana cel tarziu la data de 31.03.2011 este imperativa iar Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007 nu prevede nici o derogare de la aceasta obligatie: “Dupa adunarea generala de constituire a asociatiei de proprietari, va avea loc cel putin o data pe an, in primul trimestru, o adunare generala a proprietarilor membri ai asociatiei. Responsabilitatea cu privire la neconvocarea a cel putin unei adunari generale a proprietarilor apartine membrilor comitetului executiv, inclusiv presedintelui asociatiei de proprietari.”

Desconsiderarea instanței de judecată de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR precum și încercarea acestuia de a induce în eroare instanța este probată și prin minciunile din depozițiile lui ARICESCU în cadrul procedurilor de cercetare coordonate de polițiștii de la Secția 1 Poliție Constanța. La termenul din 27 august 2010 al dosarului 30890/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, instanța a cerut fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR să-și probeze pretinsa calitate de președinte al asociației prin procesul verbal de la adunarea generală în care a fost numit. Pus în dificultate (deoarece procesul verbal valabil la acel moment ca și în prezent dovedea că președinte al asociației este MALCIU ION), pârâtul a declarat textual în fața instanței: “Voi prezenta procesul verbal la termenul următor, însă e posibil ca atunci să nu mai fiu eu președinte.” Răspunsul instanței a fost: “Dacă nu o să mai fiți dumneavoastră asociația va fi reprezentată de noul președinte.” Cu toate acestea, în cadrul audierilor care au avut loc la Secția 1 Poliție Constanța ulterior termenului de judecată, fostul președinte ARICESCU a declarat în mod mincinos că instanța de judecată i-ar fi interzis să-i predea mandatul de președinte lui MALCIU ION până la finalizarea dosarului 30890/212/2010. Același lucru l-a susținut ARICESCU și în discuția de la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 din data de 31 augut 2010 ora 17:10. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a declarat textual: “Judecătorul mi-a zis: ‘Nu plecați de la asociație până când nu vă duceți la capăt procesul !’ […] Ce, crezi că sunt fraier să-l las pe MALCIU să-mi reprezinte mie interesele ? ” Martori la această discuție au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune Secției 1 Poliție Constanța să pună la dispoziție toate declarațiile olografe ale fostului președinte ARICESCU precum și audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Pe baza faptelor și probelor prezentate mai sus, rog instanța să rețină că în fazele inițiale ale cercetărilor fostul președinte ARICESCU nu a contestat în nici un moment valabilitatea procesului verbal al Adunării Generale a asociației din 17 iulie 2010, susținând că judecătorul din dosarul 30890/212/2010 de pe rolul Judecătoriei Constanța i-ar fi cerut să nu-i predea mandatul noului președinte MALCIU ION până la finalizarea procesului. Astfel, în toată perioada în care a avut dreptul legal de a contesta în instanță valabilitatea procesului verbal fostul președinte ARICESCU nu a făcut-o și a motivat refuzul de a preda mandatul folosindu-se de minciuni pe care le-a atribuit unui magistrat al Judecătoriei Constanța. În prezent, când a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007, fostul președinte ARICESCU a decis să conteste valabilitatea procesului verbal deși nu mai are acest drept. Urmează ca instanța să aprecieze în ce măsură aceste gesturi indică reaua credință și imoralitatea fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR.

1.2) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a Proceselor Verbale nr. 15/20.07.2010, nr. 19/30.12.2010 și nr. 20/31.01.2011 întocmite de Comitetul Executiv al Asociației de Proprietari 358.

La data de 20.07.2010 si 30.12.2010 fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a convocat si condus in mod abuziv doua sedinte ale Comitetului Executiv al asociatiei, ocazie cu care a semnat in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358, Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 si Procesul Verbal nr. 19/30.12.2010. Invederez faptul ca, in conformitate cu Art. 30 alin. (2) din Legea 230/2007, citez “sedintele comitetului executiv pot fi convocate de presedintele asociatiei de proprietari sau de jumatate plus unu din numarul membrilor sai.” ARICESCU TRANDAFIR nu avea dreptul sa convoace si sa conduca sedintele Comitetului Executiv al asociatiei din 20.07.2010 si 30.12.2010 deoarece la data de 17.07.2010 Adunarea Generala a proprietarilor l-a numit in functia de presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358 pe d-nul. MALCIU ION, decizie consemnata in Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.

La data de 31.01.2011 numitul PIELELUNGA STEFAN a convocat si condus in mod abuziv sedinta Comitetului Executiv al asociatiei, ocazie cu care a semnat in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte interimar al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358, Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011. Mentionez ca la data de 30.12.2010 numitul ARICESCU TRANDAFIR a predat pretinsa functie de presedinte al asociatiei lui PIELELUNGA STEFAN, predare care s-a facut in baza Procesului Verbal nr. 19/30.12.2010, semnat de ARICESCU TRANDAFIR in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte al ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358. Subliniez ca atat Procesele Verbale nr. 15/20.07.2010 si nr. 19/30.12.2010 cat si Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 sunt incheiate prin incalcarea flagranta a dispozitiilor Legii 230/2007 deoarece in momentul incheierii lor presedinte al asociatiei era MALCIU ION iar numitul ARICESCU TRANDAFIR nu avea dreptul sa predea lui PIELELUNGA STEFAN o functie pe care ARICESCU TRANDAFIR nu o detinea.

Invederez faptul ca, in conformitate cu Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007, citez “presedintele, in situatii deosebite, poate numi temporar dintre membrii comitetului executiv un vicepresedinte caruia ii poate delega atributiile sale.” Subliniez ca decizia Comitetului Executiv din Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 de, citam “continuare a activitatii ca presedinte interimar a d-nului PIELELUNGA STEFAN pana la revenirea titularului ARICESCU TRANDAFIR” incalca flagrant Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007 pentru ca legea nu instituie functia de presedinte interimar ci doar pe cea de vicepresedinte. Mai mult decât atât, delegarea atribuțiilor nu se justifică deoarece ARICESCU TRANDAFIR nu a explicat care este situația deosebită care l-a determinat să ia această măsură. Totodata apreciez ca, prin prelungirea pe termen nedeterminat a perioadei de exercitare a atributiilor delegate, aceasta decizie incalca si Art. 18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007. Decizia Comitetului Executiv din Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 aproba ca PIELELUNGA STEFAN sa-si continue interimatul pana la revenirea titularului, fara insa sa fixeze o data limita pana la care acest interimat poate fi exercitat. Acest fapt constituie o incalcare a Art.18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 care prevede ca, citez “in cazul in care presedintele se afla in imposibilitatea de a-si exercita atributiile, acestea vor fi indeplinite de catre un vicepresedinte, numit de presedintele asociatiei de proprietari dintre membrii comitetului executiv, urmand ca in termen de 90 de zile de la data cand s-a constatat indisponibilitatea sa fie convocata o adunare generala pentru a alege un nou presedinte.” Daca avem in vedere faptul ca asa-zisa delegare a pretinselor atributii a avut loc la data de 30.12.2010, in baza Procesului Verbal nr. 19/30.12.2010, este evident ca in prezent numitul PIELELUNGA STEFAN exercita atribuțiile delegate de mai mult de 90 de zile.

Asadar, Comitetul Executiv al asociatiei a decis ca numitul ARICESCU TRANDAFIR sa convoace si sa conduca sedintele abuziv, sa semneze in fals, in calitatea ilegala de pretins presedinte, sa predea lui PIELELUNGA STEFAN o functie pe care ARICESCU TRANDAFIR nu o detinea. Tot Comitetul Executiv al asociatiei a decis sa inventeze asa zisa functie de “presedinte interimar” contrar dispozitiilor legale si sa permita lui PIELELUNGA STEFAN sa exercite interimatul peste limita legala de 90 de zile. Pentru aceste motive vă rog să constatați că Procesele Verbale nr. 15/20.07.2010, nr. 19/30.12.2010 și nr. 20/31.01.2011 sunt incheiate prin incalcarea flagranta a dispozitiilor Legii 230/2007 și ale H.G. 1588/2008 și că, pe cale de consecință, sunt lovite de nulitate absolută.

1.3) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a listelor de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011. Conform art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008, citez “Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plata.” Listele de plată aferente perioadei iulie 2010 – martie 2011 nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate. Având în vedere că listele de plată nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, vă rog să constatați că listele de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011 au fost emise prin încalcarea flagrantă a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și că, pe cale de consecință, sunt lovite de nulitate absolută.

1.4) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a întâmpinării depuse de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011. Conform Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007, comitetul executiv al asociației, citez “inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire.” Comitetul executiv al asociației decide să apere asociația în instanță în procesele inițiate de proprietari împotriva asociației, decizie ce trebuie consemnată în procesul verbal de ședință a comitetului executiv. În prezenta cauză nu a fost administrat nici un înscris care să probeze că comitetul executiv a decis să apere asociația în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010. Pentru acest motiv vă rog să constatați că întâmpinarea numiților ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN a fost depusă la termenul din 22.03.2011 prin nerespectarea Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007 și că, pe cale de consecință, este lovită de nulitate absolută.

1.5) – EXCEPȚIA NULITĂȚII ABSOLUTE a contractului de asistență juridică și reprezentare încheiat între ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA (Baroul Tulcea). Conform Art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea 230/2007, comitetul executiv al asociației, citez “pentru scopul și activitățile asociației de proprietari, angajează și demite, încheie și reziliază contracte.” Comitetul executiv al asociației decide încheierea unui contract de asistență juridică și reprezentare, decizie ce trebuie consemnată în procesul verbal de ședință a comitetului executiv. În prezenta cauză nu a fost administrat nici un înscris care să probeze că comitetul executiv a decis să încheie contractul de asistență juridică și reprezentare în Dosarul Civil nr. 39887/212/2010 cu Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA.

Conform Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007, citez “președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia.” În cauză, contractul de asistență juridică și reprezentare cu Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA nu a fost semnat de președintele asociației MALCIU ION ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate.

Apreciez că avocatul DECU VALENTINA se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals, deoarece în calitate de apărător al numitului ARICESCU TRANDAFIR în toate dosarele penale și civile în care acesta are calitatea de pârât, cunoștea deja faptul că acesta nu are drept de semnătură în numele asociației în momentul în care a încheiat contractul de asistență juridică și reprezentare cu ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și a încasat în mod fraudulos de la asociație onorariul de 1000 lei conform chitanței seria DV nr. 0014/08.02.2011. Încheierea acestui contract contravine și Art. 48 alin (1) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995 care prevede că, citez “este interzis avocatului ca, in mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, sa foloseasca procedee incompatibile cu demnitatea profesiei in scopul dobandirii clientelei.”

Pentru aceste motive vă rog să constatați că contractul de asistență juridică și reprezentare între ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 și Cabinetul de Avocat DECU VALENTINA (Baroul Tulcea) a fost încheiat prin nerespectarea Art. 30 alin. (1) lit. g) și Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007 și Art. 48 alin (1) din Legea 51/1995 și că, pe cale de consecință, contractul este lovit de nulitate absolută.

2) REFERITOR LA SUSȚINERILE NUMIȚILOR ARICESCU TRANDAFIR ȘI PIELELUNGĂ ȘTEFAN din întâmpinarea depusă la termenul din 22.03.2011, rog instanța să rețină următoarele:

2.1) Excepția lipsei taxei de timbru a acțiunii este nefondată deoarece subsemnatul am făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 8 RON prin Chitanța serie/nr. CT XWM 3946336 PJ emisă la data de 03.03.2011.

2.2) Excepția lipsei calității procesuale active a subsemnatului este nefondată deoarece identitatea între titularul dreptului afirmat și persoana reclamatului este evidentă.

Conform legii, suma de 3728 lei introdusă de pârâtă în listele de plată nu reprezintă un prejudiciu adus asociației de către mama mea Rădulescu Viorica, deoarece această sumă face obiectul Dosarelor Civile nr. 30890/212/2010, 2963/212/2011, 2965/212/2011 aflate încă pe rolul Judecătoriei Constanța. Până în prezent instanța nu a stabilit în aceste dosare civile că suma de 3728 lei ar constitui un prejudiciu adus asociației de Rădulescu Viorica și deci, pe cale de consecință Rădulescu Viorica nu a adus nici un prejudiciu Asociației de Proprietari 358.

Numitul ARICESCU TRANDAFIR susține în mod mincinos că la data de 02.06.2010 ar fi avut loc o Adunare Generală a asociației. Minciuna este vădită și poate fi ușor observată din cauza contradicției din text. ARICESCU TRANDAFIR afirmă că citez “în cadrul Adunării Generale din data de 02.06.2010 Comitetul Executiv a hotărât imputarea sumei de 3728 lei d-nei Rădulescu Viorica, așa cum este consemnat în P-V nr. 10/02.06.2010 (hotărâre necontestată în instanță conform art. 26 din Legea nr. 230/2007).” În realitate, la data de 02.06.2010 a avut loc o ședință a Comitetului Executiv și nu o ședință de Adunare Generală, Comitetul Executiv neputând lua hotărâri în cadrul Adunării Generale, unde toate hotărârile sunt luate de proprietari. Această evidență este probată chiar prin Procesul Verbal nr. 10/02.06.2010 din care reiese cu certitudine că este vorba de o ședință de Comitet Executiv. Așa fiind, art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv de imputare a sumei de 3728 lei, deoarece acest articol este aplicabil doar hotărârilor Adunării Generale a asociației de proprietari. Din același motiv art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență nici asupra deciziei Comitetului Executiv din data de 20.07.2010 de introducere în lista de plată a sumei de 3728 lei. Decizia Comitetului Executiv consemnată în Procesul Verbal nr. 10/02.06.2010 precum și Decizia de Imputare nr. 129/21.06.2010 nu constituie titluri executorii – Comitetul Executiv nu se poate substitui instanței și nu poate stabili prejudicii – și ca atare la data de 20.07.2010 Comitetul Executiv nu avea dreptul să decidă introducerea în lista de plată a pretinsului prejudiciu de 3728 lei, această măsură fiind vădit nelegală.

Este complet nefondată susținerea numitului ARICESCU TRANDAFIR că subsemnatul nu aș avea calitate procesuală activă din cauza faptului că suma de 3728 lei ar fi fost introdusă în lista de plată personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica. Conform art.46 din Legea 230/2007 citez “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.” De asemenea, art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007 stabilește că citez “repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului…[…]. Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației… ” Așadar, din aceste două texte de lege rezultă cu certitudine că toate sumele introduse în lista de plată sunt repartizate pe fiecare proprietate individuală și trebuie plătite de toți proprietarii. Sumele sunt introduse în lista de plată în sarcina proprietăților și nu în sarcina proprietarilor. Conform listelor de plată aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011 (anexate la prezenta), pârâta a introdus în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt, apartamentul 42, suma de 3728 lei. În cele zece liste de plată afișate pentru perioada iunie 2010 – martie 2011, pârâta a introdus suma de 3728 lei atât la rubrica ‘total plată’ cât și la rubrica ‘total restanțe’ în sarcina apartamentului 42. Susținerea mincinoasă că suma de 3728 lei ar fi fost introdusă personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica este contrazisă flagrant chiar de listele de plată din lunile decembrie 2010 – martie 2011. În aceste liste de plată apartamentul 42 figurează cu pretinsul prejudiciu de 3728 lei, care este atribuit fratelui meu Rădulescu Sebastian, coproprietar al apartamentului. În lista de plată din luna decembrie 2010 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3788.79 lei, în ianuarie 2011 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3790.61 lei, iar în februarie 2011 și martie 2011 Rădulescu Sebastian figurează cu o restanță de 3776.66 lei. Dacă pretinsa pagubă de 3728 lei a fost introdusă personal în sarcina mamei mele Rădulescu Viorica, așa cum în mod mincinos se susține, de ce din luna decembrie 2010 și până în prezent Rădulescu Viorica a fost eliminată din lista de plată iar în locul ei a fost introdus fratele meu, Rădulescu Sebastian, care în prezent figurează cu o restanță de 3776.66 lei ? A decis asociația să recupereze sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) de la Rădulescu Sebastian ?

2.3) Excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată deoarece art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv de a introduce în lista de plată o sumă ce nu reprezintă cheltuieli de intreținere și care nu intră în calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 dispune că proprietarii au dreptul “să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată. ” Rezultă cu certitudine că dreptul proprietarilor de a face contestație la președintele asociației în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată are ca obiect strict cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Deci în baza Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 proprietarii au dreptul să conteste DOAR cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, NU și celelalte debite din lista de plată. Așa cum chiar ARICESCU TRANDAFIR admite, sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) au fost introduse în lista de plată în lipsa unor titluri executorii, pe o rubrică distinctă, separat de cota de contribuție la cheltuielile asociației, și nu reprezintă cheltuieli de întreținere. Așa fiind, conform dispozițiilor art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008 subsemnatul nu am avut dreptul de a contesta la președintele asociației introducerea abuzivă a sumelor de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) în lista de plată. Termenul de 10 zile de la afișarea listei de plată are incidență doar asupra contestării cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari la președintele asociației și nu constituie o procedură prealabilă care să condiționeze inițierea unei acțiuni în justiție. Așa cum dispune Art. 109 din Codul de Procedură Civilă, citez “oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.” Invederez instanței că nici Legea 230/2007 și nici H.G. nr. 1588/2008 nu prevăd EXPRES o procedură prealabilă astfel încât, în temeiul Art. 109 din Codul de Procedură Civilă proprietarii asociației pot contesta direct în instanță orice măsură nelegală a conducerii asociației, fără ca în prealabil să mai depună o contestație la președintele asociației de proprietari. Totodată, Art. 32 alin.(2) din Legea 230/2007 dispune că “pentru neîndeplinirea aribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau în solidar, după caz, în fața legii și a proprietarilor, pentru daunele și prejudiciile cauzate proprietarilor în mod deliberat.”

Precizez faptul că, deși nu a avut obligația legală expresă de a îndeplini o procedură prealabilă anterior deschiderii unei acțiuni în justiție, mama mea RĂDULESCU VIORICA, coproprietar al apartamentului 42, a contestat atât pretinsele penalități RADET de 48,08 lei (contestația nr. 4 / 05.01.2010 și contestația nr. B2233 / 19.03.2010) cât și pretinsul prejudiciu de 3728 lei și Decizia de Imputare nr. 129/21.06.2010 (contestația nr. 133 / 05.07.2010).

Numitul ARICESCU TRANDAFIR susține în mod mincinos că la data de 20.07.2010 ar fi avut loc o Adunare Generală a asociației. În realitate, conform Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, Adunarea Generală a avut loc la data de 17.07.2010 iar la data de 20.07.2010 a avut loc o ședință a Comitetului Executiv și nu o ședință de Adunare Generală, fapt probat chiar prin Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 din care reiese cu certitudine că este vorba de o ședință de Comitet Executiv. Așa fiind, art. 26 din Legea 230/2007 nu are incidență asupra deciziei Comitetului Executiv din 20.07.2010 de imputare a sumei de 3728 lei, deoarece acest articol este aplicabil doar hotărârilor Adunării Generale a asociației de proprietari.

2.4) Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată deoarece obiectul acțiunii, conform Cererii de Modificare din 22.03.2011 îl constituie anulare act (capăt de cerere nr.1) și obligația de a face (capăt de cerere nr.2, nr.3).

2.4.1) Anulare act.

Subsemnatul solicit instanței anularea listelor de plată aferente perioadei noiembrie 2009 – martie 2011, deoarece aceste liste de plată au fost emise prin încălcarea art. 46 din Legea 230/2007, a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și a art. 1092 Cod Civil.

2.4.2) Obligația de a face

Obligația pe care pârâta a încălcat-o nu este de natură contractuală și nici nu poate fi, deoarece nu există contracte scrise între asociație și proprietari. Obligația pârâtei este o obligație legală, cu caracter general, pe care pârâta o are față de subsemnatul în baza art.46 din Legea 230/2007, a art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 și a art. 1092 Cod Civil. Concret, pârâta are obligația de a stabili în liste plăți pentru cota de contribuție la cheltuielile asociației care să corespundă unor datorii reale. Totodată pârâta are obligația de a aproba aceste liste de plată prin semnătura președintelui asociației, ales în mod legal de Adunarea Generală.

2.4.3) Temeiul juridic al acțiunii

Conform Art.46 din Legea 230/2007 subsemnatul în calitate de proprietar am obligația de a achita conform listei de plată DOAR cota de contribuție ce îmi revine la cheltuielile asociației de proprietari. Pe cale de consecință pârâta nu are dreptul să introducă în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt debite care nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și pe care subsemnatul nu am obligația să le achit. Având în vedere că pârâta a introdus în listele de plată sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010), debite ce nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației, în temeiul Art. 46 din Legea 230/2007 apreciez că se impune cu necesitate ca instanța să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.

Conform Art. 1092 Cod Civil, citez “orice plată presupune o datorie”. În cauză, sumele de 48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010) nu reprezintă datorii reale deoarece comitetul executiv al asociației nu se poate substitui instanței și nu poate stabili prejudicii, iar asociația nu dispune de titluri executorii pentru încasarea acestor sume. Având în vedere că asociația a introdus pe liste plăți în contul unor datorii nereale, în temeiul Art. 1092 Cod Civil solicit instanței să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.

Conform art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008, citez “Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătura și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plata.” Listele de plată aferente perioadei iulie 2010 – martie 2011 nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, ci de numitul ARICESCU TRANDAFIR care a uzurpat atribuțiile președintelui MALCIU ION printr-o serie de abuzuri și infracțiuni, deja menționate. Având în vedere că listele de plată nu au fost aprobate și semnate de președintele asociației MALCIU ION, în temeiul art. 32 alin. (2) din H.G. nr. 1588/2008 solicit instanței să anuleze listele de plată și să oblige pe pârâtă să le refacă.

2.5) Excepția lipsei de interes este nefondată deoarece pârâta a introdus în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt două pretinse prejudicii [48,08 lei (penalități RADET) și 3728 lei (Decizie de Imputare nr. 129/21.06.2010)] ce nu reprezintă cota de contribuție la cheltuielile asociației, pentru care îmi calculează penalități și pentru a căror încasare pârâta nu deține nici un titlu executoriu. Subliniez încă o dată faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008 sumele sunt introduse în lista de plată în sarcina proprietăților și nu în sarcina proprietarilor. Concret, daca subsemnatul nu aș fi recurs la această acțiune m-aș fi expus unui prejudiciu cert de 944.02 lei, ce reprezintă o cotă de 25% din suma cumulată de 3776.08 lei pe care pârâta a introdus-o în mod nelegal în lista de plată în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt.

3. FONDUL CAUZEI

Referitor la susținerea numitului ARICESCU TRANDAFIR că pârâta ar fi introdus suma de 3728 lei în lista de plată în sarcina mamei mele RĂDULESCU VIORICA și nu în sarcina proprietății al cărei coproprietar sunt, rog instanța să rețină motivarea în fapt și în drept și probatoriul formulate în prezenta la punctul 2.2), filele 18-19.

Pentru toate aceste motive solicit să respingeți întâmpinarea formulată de numiții ARICESCU TRANDAFIR și PIELELUNGĂ ȘTEFAN la termenul din 22.03.2011 și pe această cale să îmi admiteți toate capetele de cerere din prezenta cauză, cu obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI 358 la plata de daune morale în cuantum de 5000 EURO precum și la plata cheltuielilor de judecată ale subsemnatului în cuantum de 1000 RON, plus taxe de timbru și timbru judiciar.

4. ÎN DREPT, îmi întemeiez prezenta pe dispozițiile:

• Art. 137 și Art. 161 Cod Procedură Civilă
• Art. 109 Cod Procedură Civilă
• Art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea 230/2007
• Art. 31 alin. (1) din Legea 230/2007
• Art. 26 din Legea 230/2007
• Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007
• Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007
• Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006
• Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică
• Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007
• Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007
• Art. 30 alin. (2) din Legea 230/2007
• Art. 21 alin. (3) din Legea 230/2007
• Art. 18 alin. (7) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007
• Art. 46 din Legea 230/2007
• Art. 1092 Cod Civil
• Art. 32 alin. (2) din H.G. 1588/2008
• Art. 32 alin.(2) din Legea 230/2007
• Art. 12 alin. A lit. d) din H.G. nr. 1588/2008
• Art. 30 alin. (1) lit. g) din Legea 230/2007
• Art. 48 alin (1) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995

5. ÎN DOVEDIRE solicit următoarele probe:

• Proba cu interogatoriu: Solicit chemarea la interogatoriu a reprezentantului pârâtei, președintele MALCIU ION;

• Proba cu audierea următorilor martori, proprietari prezenţi la Adunarea Generală a Asociaţiei de Proprietari 358 din 17 iulie 2010:

1. CRIŞAN MARIA (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 266, Bl. L1, sc. B, ap. 17)

2. STICI COSTICĂ (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. C, ap. 31)

3. IONESCU GABRIELA (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 264, Bl. PS5, sc. A, ap. 2)

• Proba cu înscrisuri (anexate la prezenta):

• Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale al Asociației de Proprietari 358 din data de 17.07.2010
• Împuternicirile acordate pentru reprezentare la Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 de către proprietarii TAINARÎC GHIULNAR, BICHILIE DUMITRU, VÂRVOREA BOGDAN, POPENECIU ȘTEFANIA, ABDURAMAN IUGEL, ALECU IOANA, IOANA AURELIA, LUIZA TOMA, PAVEL BOGDAN, PUFLENI STERE, VASILACHE CORNELIA, CHELARU GABRIELA, MURGOCI CARMEN, SIMA ANETA, APOSTOL MIGDALE MARIA, IONICĂ GABRIELA, BURCUȘI NICU, STERCU MARIA, SPÂNU TUDORA, NICOLAE ELENA, BARBU CORNELIA, ALEXANDRU VIORICA, OANCEA PETRE, IBADULA SEFIADIN, COLEAȘĂ ADRIAN, BĂNĂRESCU NUSI CAMELIA, STAN MARIA-PETRE, FLORARU LUMINIȚA, GHEORGHE CONSTANTIN, DINU NICOLAE, TEODORESCU PETRE, DIMA VICTOR (BOTEZATU), BEDROSIAN ARIANA – ANA, UZUNĂ LAURA, GÂRȚU ELISABETA, MOISE ADRIAN, NICOLA ELENA, MARIN COSTEL – GABRIEL, ANDREI ELENA, TIMOFTICIUC ANA – MARIA, ȘARPE LAURA LUCIANA, DACHE ANGELA, MICU TIBERIU, ȘERBAN ION, VLAD TIBERIU, LECA LAVINIA, PEDESTRU GHEORGHE, CUCLI DUMITRU, FRĂȚILĂ LUCIAN, SURU RODICA, BUCUROAIA ELENA, GHEORGHIȚĂ TEODORA, BUSUIOC MANASE, RODICA JEBALDĂ, CAZAN ȘTEFAN, IANCA CRISTEA, OPREA DANIELA, ENE ION, DICU CORNELIA IONELA.
• Adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862.461/14.07.2010 de către Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 08.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Malciu Ion și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Ștatele de plată ale salariilor din perioada august 2010 – aprilie 2011 ale Asociaţiei de Proprietari 358 (vă rog să obligați pe fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR să depună la dosarul cauzei fotocopii ale acestor documente deoarece nu permite președintelui MALCIU ION și proprietarilor accesul la acte);
• Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Zăvadă Vasile;
• Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Banciu Duduța;
• Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
• Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
• Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție;
• Adresa nr. 451514/25.01.2011 depusă de Rădulescu Sebastian la Secția 1 Poliție Constanța
• Sentința Civilă nr. 1322 a Judecătoriei Constanța din 24.01.2011 în Dosarul nr. 44427/212/2010;
• Listele de plată aferente perioadei septembrie 2009 – ianuarie 2011;
• Contestația nr. 4 / 05.01.2010;
• Contestația nr. B2233 / 19.03.2010;
• Contestația nr. 133 / 05.07.2010.

În baza art.242 C.Proc.Civ. solicit judecarea cauzei și în lipsă.

Depun înscrisurile și prezenta în 2 (două) exemplare, dintre care un exemplar pentru instanță și unul pentru comunicare pârâtei.

RĂDULESCU ADRIAN 17.05.2011

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECĂTORIEI CONSTANȚA

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Fosta administratoră Rădulescu Viorica o acuză pe Mirea că a achitat fraudulos din banii asociației un fals prejudiciu, inexistent în realitate, iar ulterior i-a imputat falsul prejudiciu pe lista de plată pentru a o denigra în fața locatarilor. Astfel, administratora Mirea ar fi risipit 3728 RON din banii asociației doar pentru a-și rezolva răzbunările personale împotriva fostei admnistratore Rădulescu, cu care este vecină de bloc. Inspectoarea Costea de la Administrația Finanțelor Publice Constanța a confirmat că Rădulescu Viorica nu a produs nici un prejudiciu asociației și a acuzat-o pe administratora Mirea de abuz în serviciu la întocmirea actelor contabile. În replică la învinuirile ce i s-au adus de către Administrația Finanțelor Publice Constanța, Mirea Viorica a negat cu vehemență că aceste învinuiri ar exista. Ziarul “Atac de Constanța” a intrat însă în posesia unei înregistrări audio care confirmă acuzațiile aduse de ANAF administratorei Mirea și dovedește că Mirea a mințit în fața instanței Judecătoriei Constanța, în dosarul 30890/212/2010.

Parchetul Judecătoriei Constanţa a deschis zece dosare penale împotriva administratorei Mirea Viorica, a fostului președinte Aricescu Trandafir, precum şi împotriva cenzorului Danciu Constantin şi a comitetului executiv al asociaţiei (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina), aceştia riscând condamnări cu închisoare. Mai mult, Aricescu şi Mirea au fost daţi în judecată în şapte procese civile, aflate în prezent pe rolul Judecătoriei Constanţa. Deşi a fost demis de proprietari în iulie 2010, Aricescu refuză să predea funcţia noului preşedinte Malciu Ion şi se luptă să o menţină în funcţie abuziv pe administratora Mirea, demisă şi ea în martie 2010.

Cercetată penal este și avocata Decu N. Valentina (baroul Tulcea), care îi apără pe administratora Mirea și pe fostul președinte Aricescu. Parchetul Judecătoriei Constanța o cercetează penal pe avocata Decu Valentina pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals. După trimiterea sa în judecată, avocata Decu Valentina riscă condamnarea cu închisoarea și retragerea dreptului de a profesa avocatura.

Administratora Mirea Viorica este o fostă angajată a Primăriei Năvodari, acuzată în 2008 de primarul Nicolae Matei de escrocherii imobiliare şi dată afară. Primarul orașului Năvodari o acuză pe Mirea Viorica că a escrocat pe proprietarii care au solicitat restituirea unor terenuri sau trecerea acestora în intravilan. Concret, în calitate de inspector la biroul agricol din Primăria Năvodari, Mirea a șantajat și făcut presiuni asupra proprietarilor de drept pentru a-i obliga să îi cedeze gratuit sau să îi vândă terenurile la valori cu mult sub prețul pieței. Mirea Viorica a pretins și primit în mod gratuit cotă parte din terenurile ce urmau a fi restituite (sau trecute în intravilan) sau a plătit pentru aceste terenuri prețuri chiar și cu 90% mai mici decât prețul pieței.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

.
.
JUDECATORIA CONSTANTA

DOSAR CIVIL: 43415/212/2010

TERMEN: 17.05.2011

DOMNULE PRESEDINTE

Subsemnatul RĂDULESCU SEBASTIAN, domiciliat în Mun. Constanța, Bd. Mamaia 272, Bl. L7A, sc. C, ap. 42, posesor al C.I. seria KT nr. 503233, CNP 1800826134150, în calitate de reclamant în Dosarul Civil nr. 43415/212/2010 avand termen la data de 17.05.2011 la Judecatoria Constanta, in contradictoriu cu paratii ARICESCU TRANDAFIR si ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA cu sediul in Mun. Constanta, Bd. Mamaia nr. 272, Bl. L7B, parter, jud. Constanta, infiintata la data de 14.12.2001 prin incheierea de sedinta nr. 238 a Judecatoriei Constanta, inregistrata la Administratia Finantelor Publice a Municipiului Constanta sub nr. 4647019/14.09.1993, cont bancar IBAN RO77CECECT0134RON0153022, deschis la C.E.C. Bank, Agentia Delfinariu Constanta, reprezentata legal de presedinte MALCIU ION cu domiciliul in Mun. Constanta, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. A, ap. 3 (conform Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunarii Generale a Asociatiei din 17.07.2010), formulez prezenta

CERERE DE MODIFICARE

in sensul ca inteleg sa reformulez în totalitate obiectul acțiunii, renunt la toate capetele de cerere din cererea introductiva din 29.11.2010 si renunt la toate capetele de cerere din cererea de modificare din 07.02.2011.

Noul obiect al actiunii il constituie urmatoarele capete de cerere, iar pe aceasta cale solicit:

1) Obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA sa convoace si sa organizeze Adunarea Generala a proprietarilor aferenta anului 2011, asa cum dispune Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007;

2) Obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA sa o demita pe numita MIREA VIORICA din functia de administrator al asociatiei, asa cum au hotarat proprietarii in Adunarea Generala a asociatiei din 20.03.2010, in conformitate cu Art. 27 lit. d) din Legea 230/2007;

3) Obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA sa afiseze la avizier toate deciziile Comitetului Executiv al asociatiei incepand din iulie 2010 si pana in prezent, asa cum dispune Art. 17 alin. (3) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007;

4) Obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA să îmi comunice în scris răspunsurile la Cererea nr. 23 / 10.02.2011, Cererea nr. 43 / 24.03.2011 și Cererea nr. 46 / 31.03.2011 și să dea curs solicitărilor din aceste cereri.

5) Obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA sa imi permita accesul in podul blocului de la adresa Mamaia 272, bl. L7A, sc. C si sa imi puna la dispozitie cheia de acces a podului.

6) Să constatați că începând cu data de 17.07.2010 președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA este MALCIU ION și să obligați pe pârâtul ARICESCU TRANDAFIR să predea mandatul de preşedinte al asociației (cheile asociaţiei, ştampila, registrul de procese verbale, specimenul de semnătură din bancă, etc.) lui MALCIU ION cu domiciliul în Mun. Constanța, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. A, ap. 3, posesor al C.I. seria KT nr. 210458, CNP 1560316131258.

7) Obligarea paratilor ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 si ARICESCU TRANDAFIR la plata de daune morale in cuantum de 5000 EURO și, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expertize, cheltuieli legate de audierea martorilor, cercetare judecătorească etc.).

MOTIVAREA IN FAPT

Pentru capatul de cerere nr. 1

Subsemnatul RĂDULESCU SEBASTIAN sunt membru al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în calitate de proprietar al apartamentului din Bd. Mamaia 272, Bl. L7A, sc. C, ap. 42 în baza Certificatului de Moștenitor nr. 31 / 06.05.2010, având o cotă de 25%.

Parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA nu a convocat si nu a organizat Adunarea Generala a proprietarilor pentru anul 2011, in perioada 01.01.2011 – 31.03.2011. Nici in prezent parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA nu a demarat procedurile de convocare si organizare a Adunarii Generale a proprietarilor pentru anul 2011. Mai mult decat atat, in dispretul legii fostul presedinte ARICESCU TRANDAFIR, care conduce în mod abuziv asociatia, a anuntat proprietarii ca va conduce asociatia pe termen nelimitat si nu va mai convoca si organiza nici o Adunare Generala a proprietarilor. ARICESCU TRANDAFIR a motivat refuzul asociatiei de a mai convoca si organiza Adunarea Generala a proprietarilor prin evitarea unor pretinse scandaluri care ar putea fi generate de proprietari in timpul sedintelor adunarilor generale.

Invederez instantei faptul ca, in conformitate cu dispozitiile Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007, parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA avea obligatia sa convoace Adunarea Generala a proprietarilor in primul trimestru al anului, adica pana cel tarziu la data de 31.03.2011. Astfel, obligatia de a convoca Adunarea Generala a proprietarilor pana cel tarziu la data de 31.03.2011 este imperativa iar Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007 nu prevede nici o derogare de la aceasta obligatie: “Dupa adunarea generala de constituire a asociatiei de proprietari, va avea loc cel putin o data pe an, in primul trimestru, o adunare generala a proprietarilor membri ai asociatiei. Responsabilitatea cu privire la neconvocarea a cel putin unei adunari generale a proprietarilor apartine membrilor comitetului executiv, inclusiv presedintelui asociatiei de proprietari.”

Pentru capatul de cerere nr. 2

În data de 20 martie 2010, Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 Constanța, întrunită în mod legal, a decis prin vot mandatarea Comitetului Executiv pentru demiterea administratorei MIREA VIORICA, în conformitate cu Art. 27 d) din Legea 230/2007. Această decizie este consemnată în procesul verbal al Adunării Generale, din registrul de procese verbale. Contrar Art.25 (4) din Legea 230/2007, membrii Comitetului Executiv (Aricescu Trandafir, Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina) au refuzat să semneze procesul verbal iar pârâtul ARICESCU TRANDAFIR, în calitate de președinte al asociației, a refuzat să comunice proprietarilor, în scris, hotărârile Adunării Generale. Prin încălcarea Art. 30 (1) a), b) și g) din Legea 230/2007, Comitetul Executiv (Aricescu Trandafir, Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina) refuză să o demită pe administratora MIREA VIORICA deși mandatul acordat de Adunarea Generală este obligatoriu de executat.

Până în prezent, Comitetul Executiv al asociației o menține abuziv, împotriva voinței proprietarilor, în funcția de administrator pe numita MIREA VIORICA. Pârâtul ARICESCU TRANDAFIR, în calitate de președinte a asociației, a declarat public refuzul de a o demite pe administratora MIREA VIORICA, într-un interviu acordat ziarului “DEZVĂLUIRI”: “Există într-adevăr o decizie a Adunării Generale de demitere a administratorei Mirea în termen de două săptămâni, însă decizia nu poate fi pusă în aplicare. Până la pronunțarea instanței de judecată în dosarul 14725/212/2010, în care administratora Mirea a dat în judecată asociația, aceasta nu poate fi demisă.“ În Dosarul 14725/212/2010 administratora MIREA VIORICA a contestat legalitatea deciziei de demitere a sa în Adunarea Generală din 20 martie 2010 în contradictoriu cu Asociația de Proprietari 358 Constanța. Decizia Comitetului Executiv (Aricescu Trandafir, Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina) de a o menține în funcție pe administratora MIREA VIORICA până la pronunțarea instanței în dosarul 14725/212/2010 este ilegală deoarece contravine Art. 26 din Legea 230/2007. Prevederile Art. 26 din Legea 230/2007 arată că, citez: “Dacă o hotărâre a adunării generale este contrară legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari sau este de natură să producă daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotărâre în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotărârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.” Acest abuz este confirmat și de Primăria Municipiului Constanța prin Adresa nr. 102601/27.08.2010, citez:”Dacă în procesul verbal din martie 2010 s-a hotărât demiterea d-nei Mirea Viorica din funcția de administrator, această hotărâre trebuia executată (conform art. 26 din Legea 230/2007), excepție făcând cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia.”

Pentru capatul de cerere nr. 3

Din iulie 2010 si pana in prezent, parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA nu a afisat la avizier nici o decizie a Comitetului Executiv al asociatiei. Mai mult decat atat, in dispretul legii parata a refuzat sa raspunda solicitarilor scrise ale proprietarilor care au cerut fotocopii ale proceselor verbale de sedinta ale Comitetului Executiv al asociatiei.

Invederez instantei faptul ca, in conformitate cu dispozitiile Art. 17 alin. (3) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007, citez “deciziile comitetului executiv se consemneaza in registrul de decizii al comitetului executiv si se afiseaza la avizier.”

Pentru capatul de cerere nr. 4

Subsemnatul am adresat asociatiei în scris Cererea nr. 23 / 10.02.2011, Cererea nr. 43 / 24.03.2011 și Cererea nr. 46 / 31.03.2011 (anexate la prezenta) prin care am solicitat să mi se comunice fotocopii după procese verbale de ședință a comitetului executiv, fotocopii după procese verbale de sedinta a adunarii generale si fotocopii după liste de plată. Totodata subsemnatul am solicitat asociatiei sa-mi puna la dispozitie contra cost o cheie de la podul blocului in care locuiesc, podul blocului fiind spatiu comun, deoarece în prezent accesul in pod este blocat de către locatara MIREA VIORICA (domiciliată în bd. Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, ap. 48) care deține singurul exemplar al cheii de acces la pod.

Până în prezent pârâta ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 a refuzat sa imi comunice in scris raspunsul la aceste cereri si totodata a refuzat sa dea curs solicitarilor din cereri.

Pentru capatul de cerere nr. 5

La data de 31.03.2011 subsemnatul am adresat asociatiei Cererea nr. 46 / 31.03.2011 prin care am solicitat asociatiei sa imi puna la dispozitie contra cost o cheie de la podul blocului din Bd. Mamaia, bl. L7A, sc. C. Parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 a refuzat atat sa-mi raspunda la cerere cat si sa imi permita accesul in podul blocului.

Singurul exemplar al cheii de acces este detinut de locatara MIREA VIORICA care a refuzat in mod repetat sa puna la dispozitia proprietarilor de pe scara cheia, pentru a avea acces in podul blocului. La solicitarea expresa a subsemnatului, a proprietarului NICOLAE MIHAI și a proprietarului POPENECIU STEFANIA ca să ne puna la dispozitie cate o copie a cheii de acces, locatara MIREA VIORICA a proferat injurii și a refuzat categoric, afirmând ca podul blocului este proprietatea sa si ca ceilalti locatari nu ar avea drept de folosinta asupra podului.

Invederez că podul blocului este spatiu comun și se află în proprietatea comună a tuturor proprietarilor blocului L7A sc. C, toți proprietarii având drept de folosință în mod egal. Conform dispozitiilor art. 576 si urmatoarele Cod Civil, dreptul de folosință al subsemnatului asupra podului blocului dă naștere dreptului de servitute asupra balconului comun al scarii de la etajul 4 care, deși a fost inchis cu lacat de locatara MIREA VIORICA, este de asemenea proprietate comuna si este singura cale de acces catre podul blocului. Locatara MIREA VIORICA blocheaza in mod abuziv accesul subsemnatului si al celorlalti proprietari la podul blocului in conditiile in care ea nu este proprietar si nici nu are contract de inchiriere, statutul ei legal si situatia ei locativa fiind incerte.

Având in vedere ca podul blocului este proprietate comună, în baza H.G. 1588/2008, parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 are obligatia de a-mi permite si facilita prin toate mijloacele accesul la pod:

• Art. 17 alin. (1) lit. d) din H.G. 1588/2008: Comitetul executiv al asociației de proprietari “reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea părților proprietatii comune, inclusiv cu privire la consumurile aferente proprietatii comune, in conformitate cu actele normative in vigoare;”
• Art. 22 alin. (5) lit. d) din H.G. 1588/2008: Administratorul asociației de proprietari asigura managementul de proprietate al condominiului prin “asigurarea cunoasterii si respectarii regulilor cu privire la proprietatea comuna;”

Precizez ca parata ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 permite în mod nelegal numitei MIREA VIORICA, care nu este proprietar membru al asociatiei, sa utilizeze în scopuri personale podul blocului fără să aibă acordul majoritatii proprietarilor membri ai asociației, fără să aibă acordul proprietarilor din blocul L7A sc. C, și fără să aibă un contract de închiriere, de folosinta sau de concesiune. Aceasta contravine dispozitiilor Art. 23 din H.G. 1588/2008 care prevede că, citez “spatiile din proprietatea comuna pot fi utilizate de catre terti, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majoritatii proprietarilor membri ai asociatiei si al proprietarilor direct afectati de vecinatate, in baza unui contract de inchiriere, de folosinta sau de concesiune, potrivit art. 39 din Legea nr. 230/2007. ”

Pentru capatul de cerere nr. 6

În data de 17.07.2010 a avut loc cea mai recentă Adunare Generală a Asociaţiei de Proprietari 358. Şedinţa reconvocată a Adunării Generale a fost organizată în totalitate de ARICESCU TRANDAFIR, în calitate de preşedinte al asociaţiei şi de MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei.

Proprietarii prezenţi la şedinţă au adoptat, cu 71 voturi pentru şi 8 voturi contra, demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR şi numirea lui MALCIU ION în funcţia de preşedinte al Asociaţiei de Proprietari 358. Pentru alegerea lui MALCIU ION în funcția de președinte au votat 71 de proprietari, dintre care 12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți. În favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR au votat doar 8 proprietari, dintre care 8 prezenți personal și 0 (zero) prin împuterniciți. În mod abuziv ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului și a dispus consemnarea în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 a doar 12 voturi pentru MALCIU ION. Din acest motiv Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 menționează explicit că MALCIU ION a fost ales președinte al asociației cu 12 voturi pentru și 8 împotrivă, și este semnat și ștampilat chiar de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR.

Pentru a înlătura orice dubiu cu privire la veridicitatea acestor voturi, prezint lista proprietarilor care au votat pentru alegerea în funcția de președinte a lui MALCIU ION în Adunarea Generală din 17.07.2010 și anexez la prezenta toate împuternicirile validate de comisia condusă de VLAD VASILE. Instanța poate dispune audierea aleatoare a persoanelor nominalizate mai jos pentru a verifica autenticitatea listei.

Așa cum probez prin Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, începând cu data de 17.07.2010 și până în prezent președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 CONSTANȚA este MALCIU ION, domiciliat în Constanţa, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. A, ap. 3, posesor al C.I. seria KT nr. 210458, CNP 1560316131258. Valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, necontestate până în prezent, nu mai pot fi contestate deoarece dreptul de contestare a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007. Așadar în cadrul Adunării Generale din 17.07.2010 MALCIU ION a fost ales președinte al asociației de majoritatea proprietarilor prezenți. Rog instanța să rețină că singura persoană care are calitate de reprezentant este președintele asociației, MALCIU ION.

Așa cum probez prin declarația martorilor Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, pe tot parcursul ședinței Adunării Generale din 17.07.2010 ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA au săvârșit o serie de infracțiuni de abuz în serviciu (iar ulterior de fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri și amenințare) cu intenția vădită de a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor.

Astfel, la începutul ședinței a fost aleasă comisia de validare a împuternicirilor date de locatarii care nu au putut participa, în baza Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007. Administratora MIREA VIORICA a pretins în fața comisiei de validare a împuternicirilor că ar deține un număr de 24 de împuterniciri care, conform Legii 230/2007, trebuie obligatoriu incluse în rezultatul votului. La cererea expresă a comisiei de validare și a proprietarilor prezenți ca MIREA VIORICA să pună la dispoziție împuternicirile pentru a fi verificate, aceasta a refuzat categoric să prezinte împuternicirile pe care a pretins că le-ar deține. MIREA VIORICA a motivat acest refuz prin faptul că împuternicirile ar fi fost înregistrate în Registrul de Intrări-Ieșiri al asociației (registru întocmit chiar de MIREA VIORICA, în calitate de administrator), și deci nu ar mai fi nevoie să fie verificate. Așadar MIREA VIORICA a susținut că propriile împuterniciri nu ar trebui verificate, deoarece ar fi fost înregistrate și verificate chiar de ea însăși !

În momentul în care proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica au prezentat comisiei 59 de împuterniciri și au declarat că vor vota cu toate aceste împuterniciri pentru demiterea lui ARICESCU TRANDAFIR și a administratorei MIREA VIORICA, cei doi au blocat desfășurarea ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Așa cum reiese și din procesul verbal al Adunării Generale, administratora MIREA VIORICA a refuzat să permită comisiei să verifice cele 24 de împuterniciri pe care a pretins că le are și a indicat președintelui de ședință ARICESCU TRANDAFIR să respingă ca nevalide împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica. Citez de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-na Mirea prezintă comisiei de validare a împuternicirilor un număr de împuterniciri, dar imediat sunt retrase de d-na Mirea comisiei – refuz total de colaborare.” În mod abuziv, prin încălcarea Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007 și sub pretextul că împuternicirile prezentate de proprietarii Stici Costică, Chiorniță Alexandru, Crișan Maria, Vlad Vasile, Ionescu Gabriela și Rădulescu Viorica ar fi fost obținute prin înșelarea proprietarilor, președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a refuzat să includă împuternicirile în rezultatul votului. În ciuda acestui fapt, ARICESCU TRANDAFIR a confirmat recomandarea comisiei de verificare a împuternicirilor, așa cum rezultă de la fila 42 a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010: “D-nul Președinte confirmă că cele 64 împuterniciri sunt valabile…” Astfel, în acest mod abuziv, ARICESCU TRANDAFIR s-a opus voinței legal exprimate a proprietarilor și a încercat să blocheze demiterea sa și a administratorei MIREA VIORICA.

Administratora MIREA VIORICA a încercat să fraudeze în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR rezultatul votului pentru alegerea noului președinte al asociației. Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007 prevede că “fiecare proprietar are dreptul la un vot pentru proprietatea sa.” Prin încălcarea acestui articol, la vot au fost prezenți în sală și au participat atât soțul administratorei MIREA, MIREA CORNEL (care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian) cât și fiul administratorei MIREA (Marius Bărbulescu, care nu este proprietar și nici nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian). Și, pentru ca abuzul să fie desăvârșit, împreună cu cei doi membri ai familiei Mirea a mai votat în favoarea lui ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA, care nici ea nu este proprietar și nu a avut împuternicire de la proprietarul Mirea Adrian. Asaltată cu acuzații de fraudă de proprietarii prezenți, MIREA VIORICA a afirmat sfidător că, citez “Votez în calitate de administrator !”, deși conform legii administratorul nu are drept de vot.

În ciuda tuturor infracțiunilor săvârșite de ARICESCU și MIREA, aceștia nu au reușit să împiedice proprietarii prezenți să adopte decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR din funcția de președinte. Proprietarii prezenți la ședință au adoptat, cu 71 de voturi pentru (12 prezenți personal și 59 prin împuterniciți) și 8 voturi contra, decizia de demitere a lui ARICESCU TRANDAFIR și de numire a lui MALCIU ION în funcția de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 (a se vedea penultima filă a Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010). În acest moment ARICESCU a realizat că majoritatea proprietarilor prezenți în sală îi este defavorabilă și, împreună cu administratora MIREA, a blocat din nou lucrările ședinței prin țipete, acuzații și injurii. Deși conform ordinii de zi urmau să fie adoptate o nouă mandatare a Comitetului Executiv pentru demiterea administratorei MIREA VIORICA precum și noul Comitet Executiv, ARICESCU a decis, la indicațiile administratorei MIREA și fără a avea acordul proprietarilor prezenți, suspendarea imediată a ședinței Adunării Generale. În ciuda numeroaselor proteste ale proprietarilor prezenți, ARICESCU și MIREA au fugit din sala de ședință având asupra lor procesul verbal al ședinței și tabelul nominal de prezență, pentru a nu permite proprietarilor prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. În acest mod abuziv, ARICESCU și MIREA au împiedicat proprietarii prezenți să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și să adopte decizia de demitere a administratorei MIREA VIORICA și de numire a noului Comitet Executiv al Asociației. Președintele de ședință ARICESCU TRANDAFIR a condus ședința în mod discreționar: a luat toate deciziile de unul singur și a executat doar indicațiile administratorei MIREA fără să țină cont de proprietarii prezenți, a supervizat și a indicat personal tot ce s-a consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.

Pentru aceste motive fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu poate contesta valabilitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010, ștampilat și semnat de el însuși, chiar dacă nu există semnăturile participanților la ședință pe procesul verbal sau în tabelul nominal de prezență. Așa cum am invederat, ARICESCU a împiedicat participanții la ședință să semneze Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 iar tabelul nominal de prezență (semnat de participanți la începutul ședinței) l-a distrus ulterior, infracțiune pentru care este cercetat penal în Dosarul 12861BIS/P/2010. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR nu își poate invoca propria culpă.

Pe data de 14.07.2010 Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358, au cerut intervenția poliției prin adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862461/14.07.2010, pe care o anexez la prezenta. Proprietarii menționați au cerut Secției 1 Poliție Constanța să asigure buna desfășurare a Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 deoarece au avut informații cu privire la abuzurile pe care ARICESCU TRANDAFIR și MIREA VIORICA urmau să le săvârșească pentru a împiedica proprietarii asociației să decidă în mod legal demiterea lor. Informațiile cu privire la abuzurile pe care cei doi urmau să le comită au avut la bază interviul pe care însuși ARICESCU TRANDAFIR l-a acordat ziarului ’Dezvăluiri’, publicat în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010, în care ARICESCU s-a referit la precedenta Adunare Generală a asociației din 20.03.2010: ”D-na Mirea a abuzat de funcția de administrator și a obținut împuterniciri în mod incorect, în timpul programului de încasări, chiar la ghișeul asociației. Dânsa a întrebat locatarii la ghișeul asociației dacă vin la Adunarea Generală și a convins pe câțiva să-i dea dânsei împuterniciri. Nu știu cum a reușit să îi convingă, dacă a făcut sau nu presiuni asupra lor, însă faptul că a solicitat împuterniciri la ghișeul asociației este un abuz. […] Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă. […] Au existat și există reclamații ale locatarilor care acuză diverse abuzuri comise de administratora Mirea.” Acest interviu a fost înregistrat audio cu acordul pârâtului iar instanța poate dispune ziarului ‘Dezvăluiri’ să pună la dispoziție înregistrarea audio a interviului.

Este absolut revoltător faptul că, deși în fața instanței pretinde că ar ocupa în mod legal funcția de președinte, ARICESCU TRANDAFIR a admis în mod public, în prezența locatarilor asociației, că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil iar MALCIU ION a fost ales în mod legal președinte al asociației. Mai mult decât atât, ARICESCU TRANDAFIR l-a șantajat în mod public pe președintele asociației MALCIU ION că îi va preda funcția doar dacă subsemnatul îmi retrag plângerile penale împotriva lui ARICESCU și îl scap din procesele aflate pe rolul Judecătoriei Constanța iar MALCIU ION își retrage plângerea împotriva lui ARICESCU de la poliție. Pe data de 4 august 2010 MALCIU ION, în calitate de președinte al ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358, a depus la Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 o plângere împotriva fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR, în care reclamă comportamentul abuziv al acestuia, plângere înregistrată cu nr. 860009 / 04.08.2010. În discuția care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, ARICESCU TRANDAFIR i-a declarat președintelui MALCIU ION în prezența locatarilor: “Deci repet domnule, să audă și ăsta ! Dacă mâine eu nu mai am nici o problemă cu acest tribunal dumneata îți dau uite aici pe capotă la mașină ștampila, cheie, telefonul și încărcătorul… ! […] O iau acasă (pe MIREA VIORICA), mă fut pe ce vrei cu ea, ai înțeles ?! […] Reține că am jurat pe ce am mai scump că ți le predau în stradă în ziua aia ! Ne-am înțeles ?! […] Dacă nu eram târât în rahatul ăsta eu vă predam și scăpam… ați vrut să mă târâți în asta… ! […] Aş vrea să scap şi eu cu faţă curată… aş vrea ca într-o adresă care o dă tribunalul să iasă de acolo ‘Mă futu-te-n gură Aricescule, tu ai greşit de noi puteam să ţi-o dăm la buci sau puteam să-ţi facem şi mai rău şi altădată să nu mai faci dastea’. Înţelegi ?!” Martori la aceste discuții au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor declarații publice pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare decizia Adunării Generale din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la neremunerarea membrilor Comitetului Executiv. Începând din luna august 2010 și până în prezent, membrii Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358 sunt neremunerați chiar în baza deciziei din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, așa cum reiese din Ștatele de Plată ale asociației din perioada august 2010 – aprilie 2011. În acest mod ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.

Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare decizia din Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 cu privire la solicitările unor locatari de debranșare de la rețeaua Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice (R.A.D.E.T). Invederez faptul că în conformitate cu legislația în vigoare pentru debranșarea unui locatar de la rețeaua R.A.D.E.T. este necesară aprobarea Adunării Generale a asociației de proprietari. Astfel, Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006 dispune că “deconectarea unui consumator dintr-un condominiu se face cu respectarea urmatoarelor condiţii cumulative: […] b) acordul scris al asociaţiei de proprietari, exprimat prin hotarârea adunarii generale, asupra intenţiei de realizare a unui sistem individual de încălzire;”. Totodată, conform Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică “deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip bloc – condominii, alimentate cu energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele conditii cumulative: a) să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act aditional, la solicitarea reprezentantului legal al asociatiei de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului;”. Conform Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 “deconectarea corpurilor de încălzire aflate în părtile comune se poate realiza numai pe baza hotărârii adunării generale a asociatiei de proprietari/locatari si cu acordul proprietarilor direct afectati.” Astfel, R.A.D.E.T. eliberează avizul tehnic de debranșare de la rețeaua de termoficare doar dacă cererea de debranșare a proprietarului are avizul de principiu al Asociației de Proprietari acordat în baza hotărârii Adunării Generale a asociației.

Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a Asociației de Proprietari 358 consemnează, citez: “Pentru 13 apartamente ce au depus cerere până acum, se aprobă debranșarea de la RADET. Se împuternicește președintele ca și celor care doresc ulterior debranșarea, acestea să fie aprobate.” În baza acestei decizii ARICESCU a aprobat Cererea de Debranșare nr. B6260/18.08.2010 a proprietarului Zăvadă Vasile, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 38 și Cererea de Debranșare nr. B6259/18.08.2010 a proprietarului Banciu Duduța, cu domiciliul în B-dul Mamaia nr. 272, bl. L7A, sc. C, parter, ap. 37. La data de 04.10.2010, cu aprobarea Asociației de Proprietari 358, R.A.D.E.T. a efectuat lucrările de debranșare pentru Zăvadă Vasile și Banciu Duduța, așa cum reiese din cele două procese verbale de constatare anexate la prezenta. Așadar proprietarii Zăvadă Vasile și Banciu Duduța s-au debranșat de la R.A.D.E.T. cu aprobarea Adunării Generale din 17.07.2010, ceea ce probează faptul că ARICESCU TRANDAFIR a recunoscut oficial valabilitatea și legalitatea Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010.

Pe data de 20.07.2010, la trei zile după Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 în care MALCIU ION a fost ales președinte al asociației, a avut loc o ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al asociației menționează la fila 1 că numitul Gheorghe Nache a fost ales nou membru în comitet în baza hotârârii Adunării Generale din 17.07.2010, consemnată în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Procesul Verbal nr.15/20.07.2010 consemnează că, citez:

“La ședință participă:

1. Aricescu T. Președinte

2. Pielelungă St. Membru

3. Calotă Irina Membru

4. Iancu Georgeta Membru

5. Gheorghe Nache Nou Membru (17.07.2010)”

De asemenea, Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 menționează la fila 3, citez: “Comitetul cooptează ca nou membru pe dnl. Gheorghe Nache bl. L7B sc. B ap. 17.” Domnul Gheorghe Nache a fost cooptat de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în comitetul executiv chiar în baza Procesului Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale a asociației. Subliniez faptul că asociația nu poate ‘coopta’ în mod discreționar noi membri în Comitetul Executiv fără că acești noi membri să fie în prealabil votați în mod legal în Adunarea Generală a asociației. Așadar dnl. Gheorghe Nache a fost ales în Comitetul Executiv al asociației de Adunarea Generală din 17.07.2010, fapt consemnat în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010. Pe data de 31.01.2011 a avut loc o nouă ședință a Comitetului Executiv al asociației. Această ședință a fost consemnată în Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011. Acest proces verbal este semnat și de dnl. Gheorghe Nache în calitate de nou membru al Comitetului Executiv al asociației. Prin Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 și Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare hotărârile Adunării Generale a asociației din 17.07.2010 consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 și în acest mod a recunoscut oficial legalitatea și valabilitatea Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010.

În concluzie, având în vedere că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pus deja în aplicare mai multe decizii ale proprietarilor consemnate în Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010, susținerea acestuia că Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi valabil este nefondată și nu poate fi primită. Dacă Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 nu ar fi fost valabil atunci neremunerarea membrilor Comitetului Executiv, debranșările de la rețeaua R.A.D.E.T. și numirea d-lui Gheorghe Nache în comitetul executiv ar fi fost ilegale iar ARICESCU TRANDAFIR ar fi săvârșit noi infracțiuni de abuz în serviciu. Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 este valabil în integralitatea lui, deci nu numai în privința remunerațiilor, debranșărilor și alegerii d-lui Gheorghe Nache ci inclusiv în privința alegerii noului președinte MALCIU ION, iar ARICESCU TRANDAFIR nu are dreptul să îl aplice selectiv, nu are dreptul să recunoască doar deciziile care îi convin.

În discuția cu locatarii, care a avut loc la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 în data de 31 augut 2010 ora 17:10, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a afirmat că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu I.G., proprietar în cadrul asociației: “ARICESCU TRANDAFIR: … venea bărba-su (Mirea Cornel) aici și spunea ‘Îți iau gâtul mă, că te-ai luat de nevastă-mea, futu-ți dumnezeii mătii’ ! I.G.: Așa v-a zis ?! ARICESCU TRANDAFIR: Da’ sigur că da ! […] I.G.: Deci vă amenință, vă ține sub presiune !” Ulterior acestui dialog, ARICESCU TRANDAFIR s-a adresat jignitor și a afirmat că, citez “îl doare în pulă” că va fi obligat de către instanța de judecată să plătească. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a purtat următorul dialog cu subsemnatul: ”RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu o să pierdeți, și nu numai că o să pierdeți, o să plătiți ! O să plătiți bani domnu’ Aricescu, bani o să plătiți ! ARICESCU TRANDAFIR: Ei, atunci mă doare în pulă pe mine că o să plătesc ! Ai înțeles ?! Da’ vezi să nu plătești tu, îți spun ! Să nu plătești tu ! Și să nu plătești ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Asta să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, domnu’ Aricescu ! Așa să-i spuneți și judecătorului, că vă doare în pulă, da ?! Dacă ăsta e limbaj de președinte … ! ARICESCU TRANDAFIR: Ăsta este ! Cu tine așa pot să vorbesc ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Da ? Bine domnu’ Aricescu ! […] ARICESCU TRANDAFIR: Băi băiatule, vrei să-ți spun ceva ? RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, în primul rând trebuie să vă învățați să vorbiți politicos ! Deci fără băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Păi ce să vorbescu cu tine mă, zi mersi că vorbesc și așa ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Fără băi băiatule, domnu’ Aricescu ! ARICESCU TRANDAFIR: Fă-te că n-ai auzit ce-am zis și ascultă o secundă ce-ți spun acuma ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Domnu’ Aricescu, nu, n-aveți, cu băi băiatule nu merge cu mine domnu’ Aricescu, cu băi băiatule ! ARICESCU TRANDAFIR: Mă doare iar în pulă dacă nu-ți merge ! RĂDULESCU SEBASTIAN: Dacă vorbiți așa înseamnă că sunteți vagabond ! ” Martori la aceste discuții publice au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. De asemenea, ziarul ‘Moravuri.ro’ a publicat înregistrările audio ale acestor dialoguri pe pagina sa de internet, la adresa http://www.moravuri.ro/articole/3258-dosare-penale-si-amenintari-cu-moartea-la-asociatia-de-proprietari-358-constanta-din-zona-delfinariu.html. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Procesul verbal şi tabelul nominal de prezenţă ale Adunării Genarale din 17.07.2010 au rămas în permanenţă în posesia numitului ARICESCU TRANDAFIR şi a administratorei MIREA VIORICA şi au fost depozitate în sediul Asociaţiei de Proprietari 358, unde nu au acces decât aceştia. Pentru a împiedica preluarea mandatului de către noul preşedinte MALCIU ION, pentru a contesta validitatea procesului verbal, dar și pentru a distruge o probă foarte importantă din dosarele penale în care este cercetat, fostul președinte ARICESCU împreună cu administratora MIREA au distrus tabelul nominal de prezenţă, apoi au susţinut că ar fi fost furat. De ce nu au depus cei doi o plângere pentru furt la Secția 1 Poliție Constanța nici până în prezent ? Fapta celor doi constituie infracţunea de distrugere de înscrisuri şi face obiectul dosarului de cercetare penală 12861BIS/P/2010. Subliniez faptul că, deşi tabelul nominal de prezenţă original a fost în posesia lor exclusivă, ARICESCU şi MIREA nu au reclamat la Poliţie furtul tabelului şi nu îşi asumă răspunderea pentru acest lucru.

În ședința de judecată din data de 24.01.2011 din Dosarul 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a declarat în fața instanței prin avocatul său DECU VALENTINA că tabelul nominal de prezență semnat de toți participanții la Adunarea Generală din 17.07.2010 ar fi fost furat chiar în timpul ședinței adunării generale. La data de 25.01.2011 subsemnatul am înregistrat la Secția 1 Poliție Constanța adresa nr. 451514/25.01.2011 (anexată la prezenta) în care am cerut poliției să comunice oficial dacă Asociația de Proprietari 358 a depus sau nu plângere pentru pretinsul furt al tabelului nominal de prezență la Adunarea Generală din 17.07.2010. La data de 24.02.2011, Secția 1 Poliție Constanța prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 (anexată la prezenta) a comunicat că, citez “situația expusă nu face obiectul vreunei plângeri formulate de Asociația de Proprietari nr. 358”. Mai mult decât atât, chiar în Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța (anexată la prezenta) instanța a reținut că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență al Adunării Generale din 17.07.2010. Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 consemnează că, citez “instanța ia act de cele învederate de către reclamant (Rădulescu Sebastian), în sensul că tabelul cu proprietari întocmit în ședința din data de 17.07.2010 nu mai există, acesta fiind distrus de pârât (Aricescu Trandafir).” Prin Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție și Sentința Civilă nr. 1322/24.01.2011 din Dosarul nr. 44427/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța probez că fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a distrus tabelul nominal de prezență semnat de toți proprietarii prezenți la Adunarea Generală a asociației din 17.07.2010.

În prezent fostul preşedinte ARICESCU TRANDAFIR refuză să predea noului preşedinte MALCIU ION mandatul (ştampila, specimenul de semnătură, registrul de procese verbale, cheia de la sediu, etc) şi îşi desfăşoară în mod abuziv activitatea de preşedinte. Din 17.07.2010 şi până în prezent, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR organizează şi conduce în mod abuziv şedinţele Comitetului Executiv şi semnează în fals actele Asociaţiei (viramente bancare, liste de plată, contracte, etc) în calitate de preşedinte, el fiind demis la data de 17 iulie 2010. În baza actelor semnate în fals de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, Asociaţia de Proprietari 358 achită facturi către furnizori şi încasează banii de la proprietarii din cadrul Asociaţiei. Fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR comite și în prezent aceste infracțiuni de fals și uz de fals cu complicitatea administratorei MIREA VIORICA, a cenzorului Danciu Constantin şi a membrilor Comitetului Executiv (Pielelungă Ștefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).

În perioada august 2010 – aprilie 2011, fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR a pretins şi primit în mod necuvenit din partea ASOCIAŢIEI DE PROPRIETARI 358 mai multe sume de bani în cuantum total de 2700 lei, ce reprezintă indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport aferente acestei perioade. În toată această perioadă, pârâta ASOCIAŢIA DE PROPRIETARI 358 a refuzat să-i plătească preşedintelui MALCIU ION indemnizaţia de preşedinte şi alocaţia pentru transport la care avea dreptul, în cuantum total de 2700 lei. Aceste abuzuri au fost comise de fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR, administratora MIREA VIORICA, cenzorul Danciu Constantin şi membrii Comitetului Executiv (Pielelungă Ştefan, Jigarov Vasile, Dumitru Aurica, Iancu Georgeta, Calotă Irina).

În prezent fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR și-a delegat parte din pretinsele atribuții de președinte al asociației lui PIELELUNGĂ ȘTEFAN, pe care ARICESCU însuși l-a acuzat în interviul din ziarul ‘Dezvăluiri’ din 3 mai 2010 că a falsificat în favoarea administratorei MIREA VIORICA procesul verbal al Adunării Generale din 20 martie 2010. Citez din interviul publicat de ziarul ’Dezvăluiri’ în Ediția nr. 147 pe data de 3 Mai 2010: ”Domnul Ștefan Pielelungă a falsificat procesul verbal al Adunării Generale, fapt ce apare consemnat și în procesul verbal. Chiar eu am fost cel care a sesizat că pe tot parcursul ședinței dl. Pielelungă a scris numai ce a dorit d-na Mirea, nu ce spuneau cei din sală. În procesul verbal dl. Pielelungă a înscris 23 de voturi pentru Mirea Viorica, în realitate doar 4 dintre locatarii prezenți în sală au votat pentru d-na Mirea, toți ceilalți fiind împotrivă.” De ce și-a delegat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR parte din pretinsele atribuții unei persoane pe care el însuși a acuzat-o de fals în înscrisuri sub semnătură privată în favoarea administratorei MIREA VIORICA ? De ce nu a declarat fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR în fața instanței că a fost amenințat cu moartea de MIREA CORNEL, soțul administratorei MIREA VIORICA ? Este cumva fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR amenințat cu moartea și șantajat de administratora MIREA VIORICA pentru a nu preda funcția noului președinte MALCIU ION ?

În prezent numita MIREA VIORICA, în calitate de administrator al Asociaţiei de Proprietari 358, nu recunoaşte decizia Adunării Generale şi refuză să îndeplinească obligaţiile legale ce îi revin pentru a permite noului președinte MALCIU ION să îşi exercite mandatul. Administratora MIREA VIORICA refuză să semneze documentele necesare schimbării specimenelor de semnături de la C.E.C. Bank şi blochează accesul noului preşedinte MALCIU ION în sediul Asociaţiei. Deşi numiţii ARICESCU TRANDAFIR, MIREA VIORICA şi Danciu Constantin contestă valabilitatea procesului verbal nr. 14/17.07.2010 care atestă că MALCIU ION este noul preşedinte al Asociaţiei, procesul verbal nr. 14/17.07.2010 nu a fost atacat în instanţă în termenul legal de 45 de zile, în conformitate cu Art. 26 din Legea 230/2007.

Desconsiderarea instanței de judecată de către fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR precum și încercarea acestuia de a induce în eroare instanța este probată și prin minciunile din depozițiile lui ARICESCU în cadrul procedurilor de cercetare coordonate de polițiștii de la Secția 1 Poliție Constanța. La termenul din 27 august 2010 al dosarului 30890/212/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, instanța a cerut fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR să-și probeze pretinsa calitate de președinte al asociației prin procesul verbal de la adunarea generală în care a fost numit. Pus în dificultate (deoarece procesul verbal valabil la acel moment ca și în prezent dovedea că președinte al asociației este MALCIU ION), pârâtul a declarat textual în fața instanței: “Voi prezenta procesul verbal la termenul următor, însă e posibil ca atunci să nu mai fiu eu președinte.” Răspunsul instanței a fost: “Dacă nu o să mai fiți dumneavoastră asociația va fi reprezentată de noul președinte.” Cu toate acestea, în cadrul audierilor care au avut loc la Secția 1 Poliție Constanța ulterior termenului de judecată, fostul președinte ARICESCU a declarat în mod mincinos că instanța de judecată i-ar fi interzis să-i predea mandatul de președinte lui MALCIU ION până la finalizarea dosarului 30890/212/2010. Același lucru l-a susținut ARICESCU și în discuția de la sediul ASOCIAȚIEI DE PROPRIETARI 358 din data de 31 augut 2010 ora 17:10. În fața locatarilor, ARICESCU TRANDAFIR a declarat textual: “Judecătorul mi-a zis: ‘Nu plecați de la asociație până când nu vă duceți la capăt procesul !’ […] Ce, crezi că sunt fraier să-l las pe MALCIU să-mi reprezinte mie interesele ? ” Martori la această discuție au fost numiții NICOLAE MIHAI și MALCIU ION. Pentru confirmarea veridicității susținerilor subsemnatului, instanța poate dispune Secției 1 Poliție Constanța să pună la dispoziție toate declarațiile olografe ale fostului președinte ARICESCU precum și audierea numiților NICOLAE MIHAI și MALCIU ION în calitate de martori.

Pe baza faptelor și probelor prezentate mai sus, rog instanța să rețină că în fazele inițiale ale cercetărilor fostul președinte ARICESCU nu a contestat în nici un moment valabilitatea procesului verbal al Adunării Generale a asociației din 17 iulie 2010, susținând că judecătorul din dosarul 30890/212/2010 de pe rolul Judecătoriei Constanța i-ar fi cerut să nu-i predea mandatul noului președinte MALCIU ION până la finalizarea procesului. Astfel, în toată perioada în care a avut dreptul legal de a contesta în instanță valabilitatea procesului verbal fostul președinte ARICESCU nu a făcut-o și a motivat refuzul de a preda mandatul folosindu-se de minciuni pe care le-a atribuit unui magistrat al Judecătoriei Constanța. În prezent, când a decăzut din termenul de 45 de zile prevăzut de Art. 26 din Legea 230/2007, fostul președinte ARICESCU a decis să conteste valabilitatea procesului verbal deși nu mai are acest drept. Urmează ca instanța să aprecieze în ce măsură aceste gesturi indică reaua credință și imoralitatea fostului președinte ARICESCU TRANDAFIR.

Rog instanta sa retina ca, urmare a comportamentului infractional repetat al persoanelor din conducerea nelegitimă ASOCIATIEI DE PROPRIETARI 358 CONSTANTA (fostul presedinte ARICESCU TRANDAFIR; administratora MIREA VIORICA; membrii comitetului executiv: PIELELUNGA STEFAN, JIGAROV VASILE, DUMITRU AURICA, IANCU GEORGETA, CALOTA IRINA; cenzorul DANCIU CONSTANTIN) acestea sunt in prezent cercetate penal de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta in urmatoarele dosare penale:

• Dosare Penale nr. 18117/P/2010, 18881/P/2010, 14808/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parati: Aricescu Trandafir (fost presedinte), Jigarov Vasile (comitet executiv)

Infractiune: Art. 193 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 17966/P/2010

Reclamant: Radulescu Adrian

Parati: Mirea Viorica (administrator), Aricescu Trandafir (fost presedinte), Pielelunga Stefan (comitet executiv), Jigarov Vasile (comitet executiv), Dumitru Aurica (comitet executiv), Iancu Georgeta (comitet executiv), Calota Irina (comitet executiv)

Infractiune: Art. 246 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 17051/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 246 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 15547/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 26 raportat la Art. 290 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 16092/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parati: Mirea Viorica (administrator), Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 246 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 12861BIS/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parati: Mirea Viorica (administrator), Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 217 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 12862BIS/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 290 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 12859BIS/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Aricescu Trandafir (fost presedinte)

Infractiune: Art. 26 raportat la Art. 290 si Art. 291 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 17967/P/2010

Reclamant: Radulescu Adrian

Parat: Danciu Constantin (cenzor)

Infractiune: Art. 26 raportat la Art. 246 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 17052/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Danciu Constantin (cenzor)

Infractiune: Art. 246 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 15546/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Danciu Constantin (cenzor)

Infractiune: Art. 26 raportat la Art. 290 si Art. 291 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 12858BIS/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Mirea Viorica (administrator)

Infractiune: Art. 290 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 4967/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Mirea Viorica (administrator)

Infractiune: Art. 208 Cod Penal

• Dosar Penal nr. 12860BIS/P/2010

Reclamant: Radulescu Sebastian

Parat: Mirea Viorica (administrator)

Infractiune: Art. 246 Cod Penal

Pentru toate aceste motive, solicit instantei sa imi admita toate capetele de cerere formulate in prezenta cauza, cu obligarea paratei ASOCIATIA DE PROPRIETARI 358 la plata de daune morale in cuantum de 5000 EURO precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 RON, plus taxe de timbru si timbru judiciar, conform dispozitiilor Art. 274 Cod Procedura Civila.

IN DREPT,

Îmi intemeiez prezenta cerere de modificare pe dispoziţiile:

• Art. 132 Cod Procedura Civila
• Art. 1074 Cod civil
• Art. 23 alin. 1) din Legea 230/2007
• Art. 27 lit. d) din Legea 230/2007
• Art. 17 alin. (3) din H.G. 1588/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007
• Art. 27 d) din Legea 230/2007
• Art.25 (4) din Legea 230/2007
• Art. 30 (1) a), b) și g) din Legea 230/2007
• Art. 26 din Legea 230/2007
• Art. 17 alin. (3) din H.G. 1588/2008
• Art. 576 si urmatoarele Cod Civil
• Art. 17 alin. (1) lit. d) din H.G. 1588/2008
• Art. 22 alin. (5) lit. d) din H.G. 1588/2008
• Art. 23 din H.G. 1588/2008
• Art. 25 c) și d) din Legea 230/2007
• Art. 25 alin. (1) – lit. a) din Legea 230/2007
• Art. 30 alin. 2) lit. b) din Legea 325/2006
• Art. 246 lit. a) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007 pentru Aprobarea Regulamentului Cadru al Serviciului Public de Alimentare cu Energie Termică
• Art. 252 alin. 1) din Ordinul A.N.R.S.C. nr. 91/2007

ÎN DOVEDIRE,

solicit următoarele probe:

• Proba cu interogatoriu: Solicit chemarea la interogatoriu a reprezentantului pârâtei, președintele MALCIU ION;

• Proba cu audierea următorilor martori, proprietari prezenţi la Adunările Generale ale Asociaţiei de Proprietari 358 din 20 martie 2010 și 17 iulie 2010:

1. CRIŞAN MARIA (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 266, Bl. L1, sc. B, ap. 17)

2. STICI COSTICĂ (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 270, Bl. L5, sc. C, ap. 31)

3. IONESCU GABRIELA (Mun. Constanţa, Bd. Mamaia 264, Bl. PS5, sc. A, ap. 2)

• Proba cu înscrisuri (anexate la prezenta):

• Certificatul de Moștenitor nr. 31 / 06.05.2010;
• Procesul Verbal al Adunării Generale a Asociației de Proprietari 358 din 20 martie 2010. Vă rog să-l obligați pe pârâtul ARICESCU TRANDAFIR să depună la dosarul cauzei acest proces verbal întrucât pârâtul refuză accesul proprietarilor la actele Asociației;
• Cererea nr. 23 / 10.02.2011;
• Cererea nr. 43 / 24.03.2011;
• Cererea nr. 46 / 31.03.2011;
• Procesul Verbal nr. 14/17.07.2010 al Adunării Generale al Asociației de Proprietari 358 din data de 17.07.2010
• Împuternicirile acordate pentru reprezentare la Adunarea Generală a Asociației de Proprietari 358 din 17.07.2010 de către proprietarii TAINARÎC GHIULNAR, BICHILIE DUMITRU, VÂRVOREA BOGDAN, POPENECIU ȘTEFANIA, ABDURAMAN IUGEL, ALECU IOANA, IOANA AURELIA, LUIZA TOMA, PAVEL BOGDAN, PUFLENI STERE, VASILACHE CORNELIA, CHELARU GABRIELA, MURGOCI CARMEN, SIMA ANETA, APOSTOL MIGDALE MARIA, IONICĂ GABRIELA, BURCUȘI NICU, STERCU MARIA, SPÂNU TUDORA, NICOLAE ELENA, BARBU CORNELIA, ALEXANDRU VIORICA, OANCEA PETRE, IBADULA SEFIADIN, COLEAȘĂ ADRIAN, BĂNĂRESCU NUSI CAMELIA, STAN MARIA-PETRE, FLORARU LUMINIȚA, GHEORGHE CONSTANTIN, DINU NICOLAE, TEODORESCU PETRE, DIMA VICTOR (BOTEZATU), BEDROSIAN ARIANA – ANA, UZUNĂ LAURA, GÂRȚU ELISABETA, MOISE ADRIAN, NICOLA ELENA, MARIN COSTEL – GABRIEL, ANDREI ELENA, TIMOFTICIUC ANA – MARIA, ȘARPE LAURA LUCIANA, DACHE ANGELA, MICU TIBERIU, ȘERBAN ION, VLAD TIBERIU, LECA LAVINIA, PEDESTRU GHEORGHE, CUCLI DUMITRU, FRĂȚILĂ LUCIAN, SURU RODICA, BUCUROAIA ELENA, GHEORGHIȚĂ TEODORA, BUSUIOC MANASE, RODICA JEBALDĂ, CAZAN ȘTEFAN, IANCA CRISTEA, OPREA DANIELA, ENE ION, DICU CORNELIA IONELA.
• Adresa depusă la Secția 1 Poliție Constanța cu numărul de intrare 862.461/14.07.2010 de către Rădulescu Viorica, Chiorniță Alexandru, Stici Costică, Moise Adrian, Barbu Cornelia, Nicolae Elena, Ionescu Gabriela, Bănărescu Nuși și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 08.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Malciu Ion, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Marinescu Alius, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Malciu Ion și Nicolae Mihai, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Declarația din data de 21.01.2011 a numiților Stici Costică, Crișan Maria, Vlad Vasile, Rădulescu Viorica, Ionescu Gabriela, Grigorescu Corneliu, Nicolae Mihai, Cristea Vasile și Chiorniță Alexandru, proprietari în cadrul Asociației de Proprietari 358 Constanța;
• Ștatele de plată ale salariilor din perioada august 2010 – aprilie 2011 ale Asociaţiei de Proprietari 358 (vă rog să obligați pe fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR să depună la dosarul cauzei fotocopii ale acestor documente deoarece nu permite președintelui MALCIU ION și proprietarilor accesul la acte);
• Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Zăvadă Vasile;
• Procesul Verbal de Constatare a debranșării de la rețeaua RADET a proprietarului Banciu Duduța;
• Procesul Verbal nr. 15/20.07.2010 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
• Procesul Verbal nr. 20/31.01.2011 al Comitetului Executiv al Asociației de Proprietari 358;
• Adresa nr. 447617/24.02.2011 emisă de Poliția Municipiului Constanța – Secția 1 Poliție;
• Adresa nr. 451514/25.01.2011 depusă de Rădulescu Sebastian la Secția 1 Poliție Constanța
• Sentința Civilă nr. 1322 a Judecătoriei Constanța din 24.01.2011 în Dosarul nr. 44427/212/2010;
• Interviul pe care fostul președinte ARICESCU TRANDAFIR l-a acordat ziarului ‘Dezvăluiri’, publicat în Ediția nr. 147 din 3 mai 2010 în dreptul la replică “Articolul ‘Mirea Viorica, administratora penală’ a declanșat reacția conducerii Asociației de Proprietari 358 Constanța”, în care ARICESCU a acuzat-o pe administratora MIREA VIORICA de abuzuri iar pe Pielelungă Ștefan l-a acuzat că a falsificat Procesul Verbal al Adunării Generale din 20.03.2010 în favoarea administratorei MIREA.

În baza art.242 C.Proc.Civ. solicit judecarea cauzei și în lipsă.

Depun înscrisurile și prezenta în 2 (două) exemplare, dintre care un exemplar pentru instanță și unul pentru comunicare pârâților.

RĂDULESCU SEBASTIAN 17.05.2011

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECĂTORIEI CONSTANȚA

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală

Nr./Dată: 183 (17.03.2011)

Autor:

Domenii asociate: Furt

R O M Â N I A
JUDECATORIA ONESTI
Dosar nr.6392/270/2010
Înreg. la 29.09.2010 art. 209 Cp

SENTINTA PENALA NR. 183
Sedinta publica din data de 17.03.2011
Completul de judecata format din:
Presedinte – …..
Grefier – …..

Ministerul Public reprezentat de procuror – ….
Pe rol judecarea cauzei penale pusa în miscare prin rechizitoriu Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti împotriva inculpatului …. trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 209 Cod penal.
La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta avocat … aparator din oficiu al inculpatului, lipsa fiind inculpatul, partea civila si martorul ……

Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, care învedereaza:
- cauza are ca obiect infractiunea de furt calificat,
- cauza se afla la al cincilea termen de judecata,
- pe mandatul de aducere emis pe numele martorului …. este mentionat faptul ca acesta este plecat de la domiciliu la munca în Italia,
- stadiul procesual fond, dupa care;
Reprezentantul Ministerului Public arata ca renunta la audierea martorului ….
Instanta apreciaza ca în cauza nu poate fi audiat martorul … constatând imposibilitatea audierii acestuia fata de mentiunile din cuprinsul mandatului de aducere conform carora martorul .. este plecat de la domiciliu la munca în Italia din ianuarie 2011 iar de la data plecarii nu s-a mai întors la domiciliu.
În baza dispozitiilor art. 327 alin. 3 cod procedura penala instanta dispune citirea declaratiei acestuia aflata la fila 44 dosar urmarire penala.
Instanta pune în discutie calitatea procesuala a partii civile Sucursala Regionala ………
Reprezentantul Ministerului Public arata ca statia de la Onesti este o sucursala a Regionalei … si atunci calitate procesuala o are Regionala …..
Instanta revine asupra dispozitiilor date prin încheierea din data de 11.11.2010 si potrivit actelor din dosar calitate procesuala o are Regionala ….iar aceasta are TC potrivit prevederilor art. 291 alin. 3 cod procedura penala avându-se în vedere dovada îndeplinirii procedurii de citare de la fila 19 dosar pe care fost aplicata stampila societatii, iar aceasta nu a fost prejudiciata în nici un fel fata de faptul ca nu a fost citata.
În temeiul art. 344 cod procedura penala instanta pune în discutie schimbarea încadrarii juridice a doua infractiuni de ” furt calificat’ prevazuta de art. 208- 209 alin 1 lit. g cod penal ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal într-o singura infractiune de ” furt calificat” prevazuta. de art. 6 din Legea 289/2005 cu referire la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g, alin 3 lit. h cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal avându-se în vedere ca din actul de sesizare al instantei rezulta ca în noaptea de 20/21.05.2010 inculpatul a sustras 16 m. cablul de alimentare de la semnalul PRA podet km 48+820, apartinând Regionalei ….., iar în noaptea de 21/22.055.2010 a sustras 16 m. cablu telecomunicatii din acelasi loc apartinând Sucursalei Regionale de ……., ambele infractiuni fiind comise la distanta de 1 zi .
Procurorul având cuvântul solicita aplicarea prevederilor art. 33 si art. 41 alin. 2 cod procedura penala, rezolutia infractionala este unica, timpul dintre savârsirea celor doua infractiuni este de o zi, schimbarea încadrarii juridice asa cum a fost pusa în discutie.
Instanta pune în discutie necesitatea acordarii unui termen fata de schimbarea încadrarii juridice.
Avocat …. pentru inculpat, având cuvântul arata ca nu solicita acordarea unui termen fata de lipsa inculpatului pentru formularea eventualelor aparari iar asupra solutiei schimbarii încadrarii juridice a infractiunii, având în vedere pozitia sa de aparator al acestuia lasa solutia la aprecierea instantei.
Instanta dispune atasarea sentintei penale nr. 502/06.09.2010 pronuntata în dosarul 2262/270/2010.
Nemaifiind cereri si probe de administrat instanta apreciaza terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul expune situatia de fapt retinuta prin actul de sesizare a instantei aratând ca a fost trimis în judecata inculpatul …. pentru comiterea a doua infractiuni de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208-209 alin. 1, lit. g cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal, constând în aceea ca în noaptea de 20/21.05.2010 inculpatul a sustras 16 m. cablul de alimentare de la semnalul PRA podet km 48+820, apartinând Regionalei CFR Galati, producând un prejudiciu de 2043 lei,iar în noaptea de 21/22.055.2010 a sustras 16 m. cablu telecomunicatii din acelasi loc apartinând Sucursalei Regionale de Telecomunicatii CFR producând un prejudiciu de 3257 lei. Inculpatul a fost gasit cu bunurile asupra sa, faptele sunt probate si solicita condamnarea acestuia conform schimbarii încadrarii juridica a infractiunii. Deasemni solicita confiscarea de la inculpat a bunurilor care au fost folosite la comiterea infractiunii, obligarea acestuia la despagubiri catre partile civile, si la cheltuieli judiciare catre stat.
Avocat …. având cuvântul arata ca fapta pentru care a fost trimis în judecata inculpatul au fost recunoscute de catre acesta în prima faza la urmarirea penala si chiar daca ulterior nu s-a mai prezentat. Solicita a se retine pozitia sincera a acestuia de la urmarirea penala si a nu se considera ca o agravanta faptul ca nu s-a mai prezenta pâna la finalizarea cercetarii penale. Solicita ca la aplicarea pedepsei inculpatul sa beneficieze de clementa instantei chiar daca mai are anumite pete pe cazier aratând ca fiecare are dreptul la o a doua sansa. Sanctiunea aplicata în concret sa fie orientata spre minimul pedepsei. Pe latura civila solicita ca inculpatul sa fie obligat la despagubiri catre partile civile în masura în care aceste pretentii au fost dovedite. Cu onorar avocat din fondurile Ministerului Justitiei.
Dezbaterile în cauza de fata s-au desfasurat în conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod procedura penala, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic si fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.
I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei penale de fata;
Prin rechizitoriul nr. 1225/P/2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti înregistrat sub nr. 6392/270/2010 pe rolul instantei a fost trimis în judecata inculpatul ….., fiul lui …..si …., nascut la … în …, domiciliat în …. jud. Bacau, …, fara ocupatie, cu antecedente penale, CNP …. sub aspectul savârsirii infractiunilor de “ furt calificat” prevazut de art. 208-209 alin 1 lit. g cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
În actul de sesizare al instantei s-au retinut urmatoarele:
În noaptea de 20/21.05.2010 inculpatul s-a deplasat in zona statiei CFR Targu Ocna si de la podetul CFR, situate la km. 48+820 a taiat cu un cleste, tip gura de lup , în mai multe sectiuni cablul de alimentare de la semnalul PRA, pe toata lungimea podetului respectiv 16 m.
În noaptea de 21/22.05.2010 inculpatul s-a deplasat în acelasi loc si cu ajutorul unei secure a taiat cablul de telecomunicatii CFR de la podetul CFR situate la Km 48+820.
În cauza penala de fata a fost administrat urmatorul material probatoriu: în cursul urmaririi penale: proces verbal de constatare a infractiunii flagrante, proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de conducere în teren, declaratia inculpatului, sesizarea partii vatamate, declaratii martori, declaratia lui …….., proces verbal de cercetare la fata locului si planse foto.
Inculpatul, desi legal citat, aflat în stare de libertate nu s-a prezentat în fata instantei.
Potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere, inculpatul se afla în prezent în strainatate.
A fost desemnat aparator din oficiu în conformitate cu prevederile art. 171 cod proc. pen.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Inculpatul ….. s-a deplasat în doua nopti consecutive, în acelasi loc, respectiv statia CFR Târgu Ocna Km 48+ 820 pentru a sustrage diverse bunuri.
Astfel, în noaptea de 20/21.05.2010 inculpatul a fost surprins de catre organele de politie Târgu Trotus în timp ce se deplasa cu o bicicleta având asupra sa un sac plin cu bucati de cablu multifilat, în lungime de aproximativ 15 m, un cleste gura de lup, iar în buzunarul pantalonilor s-au gasit o surubelnita si un patent.
Toate aceste aspecte sunt recunoscute de inculpat în cursul urmaririi penale, declaratia sa coroborându-se cu procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante.
În urma efectuarii cercetarii la fata locului, urmata de procedura reconstituirii s-a stabilit ca inculpatul a taiat cu un cleste, tip gura de lup, în mai multe sectiuni, cablul de alimentare de la semnalul PRA, pe toata lungimea podetului respectiv 16 m.
Din declaratiile martorilor asistenti coroborat cu declaratia inculpatului, proces verbal de cercetare la fata locului rezulta ca acelasi inculpat, în noaptea urmatoare s-a deplasat în aceeasi zona infractionala, respectiv statia CFR Târgu Ocna Km 48+ 820 de unde a sustras cablul de telecomunicatii cu ajutorul unei secure.
Fata de situatia de fapt retinuta în prezenta cauza în baza probelor administrate, instanta apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile art. 334 cod proc. pen. privind schimbarea încadrarii juridice a infractiunilor deduse judecatii.
Astfel, inculpatul a sustras o componenta a cailor ferate în sensul dispozitiilor legale ale art. 6 din lega nr. 289 din 11 octombrie 2005
privind unele masuri pentru prevenirea si combaterea fenomenului infractional în domeniul transportului pe calea ferata precum si un cablu de telecomunicatii în sensul circumstantei agravante prevazute de art. 209 alin 3 lit. h cod penal.
Inculpatul a savârsit cele doua acte materiale la un interval de timp foarte scurt dar în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale asa încât instanta va retine o singura infractiune în forma continuata prevazuta de art. 41 alin 2 cod penal.
În baza art. 334 cod proc. pen. va schimba încadrarea juridica din doua infractiuni de “ furt calificat’ prev. de art 208- 209 alin 1 lit. g cod pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod pen. într-o singura infractiune de “ furt calificat” prev. de art. 6 din Legea 289/2005 cu referire la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g, alin 3 lit. h cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal.
În drept fapta inculpatului de a fi sustras bunuri ( componente ale cailor ferate , cablu de telecomunicatii), pe timp de noapte, din posesia altuia în scopul însusirii pe nedrept întruneste elementele constitutive ale infractiunii de “furt calificat” prevazuta de art. 6 din Legea 289/2005 cu referire la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g, alin 3 lit. h cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal.
La individualizarea judiciara a pedepsei instanta va avea în vedere criteriile generale prevazute de art. 72 cod pen. : dispozitiile partii generale ale codului penal, limitele speciale de pedeapsa, gradul de pericol social al faptei savârsite, persoana infractorului, împrejurari care atenueaza raspunderea penala, urmând a aplica pedeapsa închisorii orientata spre minimul special.
Va constata ca prin sentinta penala nr. 90/2011 pronuntata de Judecatoria Onesti în dosar 7601/270/2010 definitiva prin nerecurare la data de 22.02.2011 s-a revocat suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 502/2010 a Judecatoriei Onesti, definitiva prin neapelare la data de 21.09.2010.
In baza art. 36 alin 1 cod pen. raportat la art. 34 lit. b cod pen. va contopi pedeapsa aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala 502/2010 a Judecatoriei Onesti.
În baza art. 71 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 litera a teza a II a si litera b Cod penal.
In baza art. 88 cod pen. va deduce din pedeapsa aplicata prin prezenta perioada retinerii de 24 de ore a inculpatului, începând cu data de 22.02.2010,ora 23.30 si pâna la 23.02.2010, ora 22.30, potrivit ordonantei de retinere din dosar nr. 396/P/2010.
Va anula formele de executare a pedepsei închisorii întocmite în dosar nr. 7601/270/2010 si va dispune emiterea unor noi forme de executare.
Sub aspectul laturii civile.
Instanta apreciaza ca în cauza sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale, între fapta ilicita si prejudiciu existând legatura de cauzalitate.
Sucursala Regionala CFR Galati a facut dovada prejudiciului apreciat de instanta ca cert, lichid si exigibil. Potrivit devizului de pagube de la fl. 35 dosar parchet, daunele produse sunt în valoare de 2043 lei.
Sucursala regionala de Telecomunicatii CFR Galati s-a constituit parte civila cu suma de 3257 lei potrivit devizului de la fl. 61 dosar parchet.
În baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. cu referire la art. 998 cod civil obliga inculpatul la plata despagubirilor civile în suma de 2.043,57 lei, plus dobânda legala aferenta de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna la data achitarii prejudiciului infractional, catre partea civila Sucursala Regionala CFR Galati.
În baza art. 14, 346 alin 1 cod proc. pen. cu referire la art. 998 cod civ. obliga inculpatul la plata despagubirilor civile în suma de 3267,82 lei catre Sucursala Regionala de Telecomunicatii ……
În ceea ce priveste bunurile retinute de organele de politie instanta constata ca potrivit declaratiilor existente la dosarul cauzei acestea nu apartin lui …… ci inculpatului asa cum el însusi declara.
În baza art. 118 lit. b cod pen. va dispune confiscarea de la inculpat a urmatoarelor bunuri: un cleste de culoare rosu cu mânere de culoare negru din cauciuc model “ gura de lup”,, un cleste cu mânere de culoare albastru cu inscriptia “ Rubbermaid”, un cutter cu mâner de culoare rosu, o cheie fix ape o parte si inelara pe cealalta parte de 10 nichelata, o surubelnita cu mâner de culoare neagra, un rucsac de culoare rosu “ Lamonza”, un sac de rafie alb.
În baza art. 191 alin 1 cod proc. pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 189 cod proc. pen. va dispune avansarea onorariului aparator din oficiu în cuantum de 200 lei, av. ……. din fondurile MJ catre BA Onesti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E:

In baza art. 334 cod procedura penala schimba încadrarea juridica din doua infractiuni de ” furt calificat’ prevazuta de art. 208- 209 alin 1 lit. g cod penal. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal într-o singura infractiune de ” furt calificat” prevazuta. de art. 6 din Legea 289/2005 cu referire la art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. g, alin 3 lit. h cod penal. cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
În baza art. 6 din Legea 289/2005 cu referire la art. 208 alin 1, 209 alin I lit. g, alin 3 lit. h cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 cod penal condamna pe inculpatul …., fiul lui ….si …, nascut la …. în .., domiciliat în …. jud. Bacau, …, fara ocupatie, cu antecedente penale. CNP …… pedeapsa închisorii de 4 ani.
Constata ca prin sentinta penala nr. 90/2011 pronuntata de Judecatoria Onesti în dosar 7601/270/2010 definitiva prin nerecurare la data de 22.02.2011 s-a revocat suspendarea executarii sub supraveghere a pedepsei de 3 ani aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 502/2010 a Judecatoriei Onesti, definitiva prin neapelare la data de 21.09.2010.
În baza art. 36 alin 1 cod penal raportat la art. 34 lit. b cod penal contopeste pedeapsa aplicata prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin sentinta penala 502/2010 a Judecatoriei Onesti.
Inculpatul executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 litera a teza a II a si litera b Cod penal.
În baza art. 88 cod penal deduce din pedeapsa aplicata prin prezenta perioada retinerii de 24 de ore a inculpatului, începând cu data de 22.02.20l0, ora 23.30 si pâna la 23.02.2010. ora 22.30, potrivit ordonantei de retinere din dosar nr. 396/P/2010.
Anuleaza formele de executare a pedepsei închisorii întocmite în dosar nr. 7601/270/2010 si dispune emiterea unor noi forme de executare.
În baza art. 14, 346 alin 1 cod procedura penala cu referire la art. 998 cod civil obliga inculpatul la plata despagubirilor civile în suma de 2.043.57 lei, plus dobânda legala aferenta de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare si pâna la data achitarii prejudiciului infractional, catre partea civila Sucursala Regionala ………
În baza art. 14, 346 alin 1 cod procedura penala. cu referire la art. 998 cod civil. obliga inculpatul la plata despagubirilor civile în suma de 3267,82 lei catre Sucursala Regionala de Telecomunicatii ……..
În baza art. 118 lit. b cod penal dispune confiscarea de la inculpat a urmatoarelor bunuri: un cleste de culoare rosu cu mânere de culoare negru din cauciuc model ”gura de lup,, un cleste cu mânere de culoare albastru cu inscriptia „Rubbermaid”. un cutter cu mâner de culoare rosu, o cheie fixa pe o parte si inelara pe cealalta parte de 10 nichelata, o surubelnita cu mâner de culoare neagra, un rucsac de culoare rosu „ Lamonza”, un sac de rafie alb.
În baza art. 191 alin 1 cod procedura penala. obliga inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu.
În baza art. 189 cod procedura penala dispune avansarea onorariului aparator din oficiu în cuantum de 200 lei, av. …… din fondurile MJ catre BA Onesti.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 17.03.2011.
PRESEDINTE, GREFIER,

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 1011 (17.03.2011)

Autor: Judecatoria Caracal

Domenii asociate: Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi)

Potrivit deciziei nr.33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curtii de Casatie si Justitie, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala.
Dupa data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, o actiune în revendicare a imobilelor pe care le vizeaza acest act normativ, întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, este inadmisibila, atât în situatia în care nu s-a declansat procedura administrativa, prealabila si obligatorie prevazuta de legea speciala, cât si în situatia în care aceasta procedura nu este finalizata la data sesizarii instantei.
Imobilele care se încadreaza în domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 nu mai pot fi restituite decât în conditiile prevazute de acest act normativ, fiind exclusa actiunea în revendicare de drept comun, cu exceptia actiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001, cu privire la care noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea pâna la solutionarea procedurii administrative.
De altfel, accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevazute de cap.III al Legii nr.10/2001, deci în conditiile si pe caile prevazute de legea speciala.
Persoanele care au utilizat procedura Legii nr.10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni în revendicare având în vedere regula eleca una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra României – 1997 s.a.).În concluzie, pentru motivele de fapt si de drept sus-mentionate, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila.

Prin cererea înregistrata sub nr.102/207/07.01.2011 pe rolul Judecatoriei Caracal, reclamantul F.B.C. a chemat în judecata pe pârâtii Municipiul Caracal prin Primar, S.C. S. S.R.L. Caracal si S.M.., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtilor Municipiul Caracal prin Primar, S.C. S. S.R.L. Caracal, sa lase în deplina proprietate si linistita posesie atât reclamantului cât si pârâtei S.M., imobilul teren compus din suprafata de 796,19 m.p. situat în Caracal, jud.Olt, ce reprezinta diferenta nerestituita pe cale administrativa din suprafata totala de 1566 m.p..
În fapt, motivând cererea, arata reclamantul ca imobilul mentionat a fost proprietatea defunctului B.I., iar dovada dreptului de proprietate întelege reclamantul sa o faca astfel: din extrasul din „Situatia imobilelor proprietatea IGO Caracal” rezulta ca autorul B.I. este proprietarul imobilului situat în Caracal, judetul Olt, si ca acest imobil a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950.
Mai arata reclamantul ca, din Buletinul cladiri nr.3 eliberat de autoritatile locale ale orasului Caracal, rezulta ca B.I., este proprietarul unui imobil compus dintr-o cladire (casa de locuit) si anexe situate pe o suprafata totala de 1566 m.p. din care 1134 m.p. curti si 452,60 m.p. constructii cladiri.
Cu privire la calitatea de mostenitori, mentioneaza reclamantul ca, în acest exista sentinta nr.1588/27.05.2003 din dosarul nr.1621/2003 al Judecatoriei Caracal, ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, iar aceasta sentinta este cunoscuta si însusita de Primaria Caracal.
Se precizeaza ca, imobilul situat în Caracal, jud.Olt, este compus din suprafata totala de 1566 m.p. din care 1134 m.p. curti si 452,60 m.p. constructii (cladiri), iar în temeiul dispozitiilor Legii nr. 10/2001, reclamantul a solicitat restituirea integrala a acestui imobil.
Arata reclamantul ca, prin dispozitia nr.276/28.10.2002 a Primariei municipiului Caracal, s-a dispus restituirea constructiei împreuna cu o suprafata de doar 929 m.p. din totalul de 1566 m.p., iar din cauza masuratorii aleatorii si empirice facute de functionarii primariei, în fapt, s-a restituit doar suprafata de 796,19 m.p., suprafata ce a rezultat ca urmare a masuratorilor exacte efectuate de specialistii topografi cu ocazia intabularii dreptului de proprietate.
Sustine reclamantul ca, prezenta actiune are ca obiect diferenta de 769,81 m.p. teren intravilan, pentru care nu s-a dispus restituirea pe cale administrativa în baza legii speciale de restituire a proprietatii, aratând reclamantul ca, pentru redobândirea acestui imobil(cladiri plus teren), a solicitat pe cale administrativa reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 10/2001.
Mai sustine reclamantul ca, anterior emiterii dispozitiei de restituire nr.276/28.10.2002 de catre Primaria municipiului Caracal, a fost îndrumat de catre reprezentantii Primariei, ca pentru diferenta de 769,81 m.p., ce constituie obiectul prezentei actiuni, sa notifice S.C. S. S.R.L., ca fiind actualul proprietar.
Apreciaza reclamantul ca refuzul primariei de restituire a diferentei de teren s-a facut în mod nelegal si cu încalcarea legii, deoarece întregul imobil a fost preluat în mod abuziv si stapânit de Primaria Caracal, careia îi revenea obligatia de a acorda reparatii conform legii, în natura sau echivalentul acolo unde restituirea în natura nu mai este posibila.
A mai aratat reclamantul în cererea sa, ca a notificat prin executor judecatoresc pe pârâta S.C. S. S.R.L., care nu a dat curs acestei notificari, neraspunzând.
Reclamantul a invocat în drept art.480 C.civil, si art.481 C.civil, solicitând si efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care sa identifice suprafata de teren revendicata.
Totodata, reclamantul îsi justifica calitatea procesual activa, fiind mostenitor al autorului B.I., aspect stabilit si cu ocazia emiterii Dispozitiei nr.276/2002 de catre Primaria municipiului Caracal.
În sedinta publica din 17.02.2011, Municipiul Caracal prin reprezentantii legali, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de catre reclamant, ca neîntemeiata, din urmatoarele motive:
Pe cale de exceptie s-a invocat inadmisibilitate actiunii formulata, având în vedere ca prin notificarile nr.270/2001 si nr. 267/2001 formulate în temeiul Legii nr.10/2001, numitii F.B.C. si S.M. au solicitat restituirea în natura a imobilului cladire si a terenului aferent situat în Caracal, jud. Olt.
S-a precizat ca, notificarile mentionate au fost solutionate în baza Legii nr.10/2001, fiind emise astfel de primarul municipiului Caracal dispozitiile nr.276/28.10.2002 si, respectiv nr.1/05.01.2004.
Se mentioneaza ca prin aceste dispozitii s-a dispus restituirea în natura reclamantului F.B.C. si pârâtei S.M., a imobilului cladire compus din 15 încaperi si a terenului în suprafata de 929 m.p. situat în Caracal, jud. Olt, conform procesului verbal de punere în posesie nr.11368/9.09.2004 ce a fost încheiat în prezenta titularilor dispozitiei nr.1/5.01.2004 si la care nu s-au formulat obiectiuni.
În ceea ce priveste diferenta de teren de la 929 m.p. pâna la suprafata de 1566 m.p. solicitata de reclamant prin notificarile mentionate, s-a aratat ca, asa cum reiese si din cererea de chemare în judecata, aceasta suprafata de teren nu s-a aflat în proprietatea municipiului Caracal, ci a S.C. S. S.R.L., careia i-a fost adresata notificarea formulata în temeiul Legii nr.10/2001 în dosarul nr.37/2001 din data de 20.07.2001.
Se considera de catre Municipiul Caracal prin reprezentantii legali ca, terenul solicitat nu poate face obiectul unei actiuni de drept comun atâta timp cât aceasta a facut obiectul Legii speciale nr.10/2001, fiind astfel emisa de Primarul municipiului Caracal, dispozitia nr.1/5.01.2004.
O a doua exceptie invocata prin întâmpinare este cu privire la lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Caracal, motivat de faptul ca, asa cum s-a mai mentionat, diferenta de teren solicitata de reclamant nu se afla în proprietatea Municipiului Caracal ci a S.C. S. S.R.L., persoana notificata în temeiul Legii nr.10/2001, fapt ce reiese din actele depuse la dosarul cauzei cât si recunoscut de reclamant.
În concluzie, se solicita admiterea celor doua exceptii privind inadmisibilitatea actiunii formulate si constatarea lipsei calitatii procesuale a Primariei municipiului Caracal, iar pe fond respingerea actiunii, ca neîntemeiata.
Reclamantul F.B.C. a depus la dosar raspuns la întâmpinare formulata de pârâta, prin care a solicitat respingerea exceptiilor invocate de catre pârâtul Municipiul Caracal, prin Primar, ca neîntemeiate.
A mai aratat reclamantul ca solicita a se constata ca pârâtul Municipiul Caracal nu a formulat aparari în ce priveste fondul cauzei, cu toate acestea a solicitat respingerea pe fond a actiunii.
Precizeaza reclamantul ca, imobilul se compune în totalitate sa din 1566 m.p. si 3 constructii.
Sustine reclamantul ca, urmarind cronologia faptelor se poate retine ca, prin procesul verbal de constatare din 16.07.2002, Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 a municipiului Caracal a constatat existenta unei suprafete de 929 m.p. teren si 313 m.p. suprafata construita.
Totodata, prin dispozitia nr.276/28.10.2002 emisa de Primaria municipiului Caracal a fost aprobata restituirea imobilului în natura, cu suprafata de 929 m.p. împreuna cu o parte din constructia existenta, iar prin dispozitia nr.0001/5.01.2004 emisa de Primaria municipiului Caracal s-a restituit în natura suprafata de 929 m.p. împreuna cu constructia existenta, retinându-se legitimarea notificarilor la revendicarea imobilului preluat abuziv de stat prin Decretul de Nationalizare nr.92/1950, prin aceeasi dispozitie încetând aplicabilitatea Dispozitia nr.276/28.10.2002.
Mentioneaza reclamantul ca, prin încheierea de carte funciara nr.837/3.09.2004 a fost intabulat dreptul de proprietate doar pentru suprafata de 796,19 m.p.teren intravilan împreuna cu constructiile existente si prin procesul verbal de punere în posesie din 8.09.2004 s-a procedat la punerea în posesie pentru suprafata de 929 m.p., astfel cum rezulta din Dispozitia de restituire în natura nr.1/5.01.2004 emisa de Primaria municipiului Caracal.
Astfel fiind, reclamantul precizeaza ca, desi dispozitia de restituire a fost emisa pentru suprafata de 929 m.p., ulterior a fost intabulat dreptul de proprietate doar pentru suprafata de 796,19 m.p..
Sustine reclamantul ca atât acestuia cât si pârâtei S.M. li s-a restituit efectiv proprietatea doar în limita suprafetei de 796,19 m.p. si ca actiunea vizeaza doua aspecte:
Diferenta dintre suprafata de 929 m.p. pentru care a fost emisa Dispozitia nr.0001/5.01.2004 de catre Primaria municipiului Caracal si suprafata de 796,19 m.p. pentru care s-a realizat intabularea si care este suprafata reala restituita;
Diferenta dintre suprafata totala pe care a avut-o imobilul nationalizat, ce a constituit o unitate imobiliara, 1566 m.p. si suprafata reala restituita, 796,19 m.p..
Arata reclamantul ca, pârâta este obligata sa restituie în fapt notificatorilor acea suprafata mentionata în dispozitia de restituire.
Sub acest aspect, reclamantul a mai precizat ca inadmisibilitatea actiunii este neîntemeiata.
Cu privire la ce-l de-al doilea aspect arata reclamantul ca, imobilul reprezinta o unitate imobiliara, ce decurge, printre altele, din numarul cadastral unic, din functionalitatea sa, precum si din actul de proprietate prin care acesta a fost dobândit.
La data nationalizarii, imobilul a fost compus din suprafata totala de 1566 m.p. si constructiile edificate.
Prin urmare, reclamantul considera ca, ori de câte ori un imobil nu se mai poate restitui în integralitatea sa, pentru acea parte care nu se poate restitui în natura trebuie sa se realizeze restituirea prin echivalent.
De asemenea, reclamantul apreciaza ca, în dispozitia de restituire trebuia sa se faca, obligatoriu, o referire a motivelor pentru care se restituie numai o parte din imobilul revendicat.
Asadar, reclamantul arata ca, si sub acest aspect exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâta este neîntemeiata.
Referitor la admisibilitatea actiunii în revendicare arata reclamantul ca, si în conditiile unei legi speciale de reparatie, partea nu poate fi împiedicata sa-si revendice bunul, proprietatea autorilor sai, întrucât o asemenea împrejurare ar conduce la limitarea dreptului de acces la justitie si, implicit a dreptului la un proces echitabil, prevazut de dispozitiile art.6 alin.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Referitor la lipsa calitatii procesuale pasive, reclamantul arata ca sustinerea pârâtei, potrivit careia diferenta de teren apartine S.C. S. S.R.L., este o simpla afirmatie nedovedita, nearatând modalitatea în care S.C. S. S.R.L. detine diferenta de teren, totodata pârâta recunoaste ca imobilul ce a apartinut autorilor reclamantului era compus dintr-o suprafata mult mai mare si ca s-a realizat reparatia în temeiul Legii nr.10/2001 doar partial, desi acest act normativ este guvernat de principiul restituirii integrale a proprietatilor preluate abuziv de stat.
Apreciaza reclamantul ca, pârâta are calitate de unitate detinatoare, iar în situatia în care o parte din bunul revendicat nu se mai afla în proprietatea sa, potrivit legii are obligatia sa propuna masuri reparatorii prin echivalent. Cauza a fost amânata la termenul de judecata de astazi, pentru când au fost efectuate actele procedurale mentionate în practicaua prezentei hotarâri, iar instanta a ramas în pronuntare cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii.
Potrivit dispozitiilor art.137 alin.1 C.pr.civ., instanta trebuie sa solutioneze înainte de toate exceptiile de procedura sau de fond care fac inutila cercetarea în fond a pricinii.
Pentru determinarea ordinii în care instanta se pronunta asupra exceptiilor procesuale invocate concomitent, trebuie avut în vedere pe de o parte , criteriul impus de legiuitor în art.137 alin.1 C.pr.civ., iar pe de alta parte criteriul propus de doctrina, întrucât Codul de procedura civila nu impune o anumita ordine de invocare a exceptiilor, însa o anumita ordine se impune, determinata de ratiuni interne ale procesului civil si de finalitatea fiecarei exceptii..
Exceptia lipsei de calitate procesuala ( activa sau pasiva) si exceptia lipsei de interes sunt exceptii de fond, iar exceptia necompetentei este o exceptie de procedura.
Deliberând asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, pentru a se determina cadrul procesual în care vor fi cercetate si celelalte exceptii invocate, instanta urmeaza sa admita exceptia inadmisibilitatii invocata de pârâtul Municipiul Caracal, iar drept consecinta va respinge ca inadmisibila actiunea civila formulata de reclamantul F.B.C., împotriva pârâtilor.
Instanta a retinut ca, prin notificarile nr.270/2001 si nr. 267/2001 formulate în temeiul Legii nr.10/2001, reclamantul F.B.C. si pârâta S.M. au solicitat restituirea în natura a imobilului cladire si a terenului aferent situat în municipiul Caracal, judetul Olt.
Aceste notificari au fost solutionate în baza Legii nr.10/2001, fiind emise astfel de primarul municipiului Caracal dispozitiile nr.276/28.10.2002 si, respectiv nr.1/05.01.2004.
Prin dispozitiile nr.276/28.10.2002 si nr.1/05.01.2004 s-a dispus restituirea în natura a imobilului cladire compus din 15 încaperi si a terenului în suprafata de 929 m.p. situat în Caracal, jud. Olt, catre reclamantul F.B.C. si pârâta S.M., conform procesului verbal de punere în posesie nr.11368/9.09.2004 ce a fost încheiat în prezenta titularilor dispozitiei nr.1/5.01.2004 si la care nu s-au formulat obiectiuni.
Într-adevar, diferenta de teren de la 929 m.p. pâna la suprafata de 1566 m.p. solicitata de reclamant prin notificarile mentionate, cum de altfel s-a mentionat si în cererea de chemare în judecata, nu s-a aflat în proprietatea municipiului Caracal, ci a pârâtei S.C. S. S.R.L., careia i-a si fost adresata notificarea formulata în temeiul Legii nr.10/2001 în dosarul nr.37/2001 din data de 20.07.2001.
Instanta constata astfel ca terenul solicitat de catre reclamant nu poate face obiectul unei actiuni de drept comun, întrucât aceasta a facut obiectul Legii speciale nr.10/2001, fiind astfel emisa de Primarul municipiului Caracal, dispozitia nr.0001/05.01.2004.
Potrivit deciziei nr.33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curtii de Casatie si Justitie, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres în legea speciala.
Dupa data intrarii în vigoare a Legii nr.10/2001, o actiune în revendicare a imobilelor pe care le vizeaza acest act normativ, întemeiata pe dispozitiile dreptului comun, este inadmisibila, atât în situatia în care nu s-a declansat procedura administrativa, prealabila si obligatorie prevazuta de legea speciala, cât si în situatia în care aceasta procedura nu este finalizata la data sesizarii instantei.
Imobilele care se încadreaza în domeniul de aplicare a Legii nr.10/2001 nu mai pot fi restituite decât în conditiile prevazute de acest act normativ, fiind exclusa actiunea în revendicare de drept comun, cu exceptia actiunilor pendinte la data de 14 februarie 2001, cu privire la care noua lege a permis fie continuarea lor, fie suspendarea pâna la solutionarea procedurii administrative.
De altfel, accesul la justitie si dreptul la un proces echitabil sunt asigurate, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevazute de cap.III al Legii nr.10/2001, deci în conditiile si pe caile prevazute de legea speciala.
Persoanele care au utilizat procedura Legii nr.10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni în revendicare având în vedere regula eleca una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra României – 1997 s.a.).În concluzie, pentru motivele de fapt si de drept sus-mentionate, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila.
Postat 30.04.2011

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă comercială

Nr./Dată: 109/F DIN 18.02.2011 (18.03.2011)

Autor: Sectia Civila

Domenii asociate: Faliment

Cu privire la cauza comercială de faţă :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 20.10.2010, sub nr. 5184/98/2010 (nr. vechi 868/COM/2010) reclamantul Comitetul Creditorilor debitoarei S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei prin Preşedinte Alpha Bank România SA, cu sediul procesual ales în mun. Bucureşti, b-dul Unirii, nr. 27, bloc 15, apt. 1 – 4, sector 4 a formulat acţiune în anulare în contradictoriu cu pârâtele S.C. CRN Trading SRL Slobozia, cu sediul în mun. Slobozia, str. Mihai Eminescu, bloc 36, sc. A, apt. 1, judeţul Ialomiţa şi S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei – societate în faliment, cu sediul social în oraşul Ţăndărei, str. Bucureşti, bloc 52H, sc. B, etaj II, apt. 7, judeţul Ialomiţa, reprezentată prin curator special Niculae Cătălin – Marian, cu domiciliul în oraşul Ţăndărei, str. Bucureşti, bloc 52H, sc. B, etaj II, apt. 7, judeţul Ialomiţa, solicitând anularea transferurilor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea în patrimoniul societăţii debitoare a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul respectivelor operaţiuni, iar în situaţia în care bunurile nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul pârâtei, să se dispună obligarea acestora la suportarea contravalorii reale la data transferurilor efectuate de debitoare, după cum urmează :
- siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 129.998 lei ;
- siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 129.998 lei ;
- siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 163.183 lei ;
- siloz GSI 1000 Tone înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 162.697 lei ;
- basculă înstrăinată către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 27.385 lei ;
- sistem electronic de cântărire înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 65.058 lei ;
- balanţă Sartorius înstrăinată către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 2.746 lei ;
- granopat Pfluffer înstrăinat către S.C. CRN Trading SRL prin factura nr. 0103003 din data de 26.06.2009 la preţul de 20.853 lei ;
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că potrivit sentinţei comerciale nr. 289/F din 26.06.2009 pronunţată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Ialomiţa s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitoarea S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei, iar la data de 2 decembrie 2009 s-a deschis procedura de faliment.
Se arată totodată că la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 26.02.2009 s-a ridicat dreptul de administrare al societăţii debitoare, astfel încât după această dată debitoarea era abilitată doar pentru desfăşurarea activităţilor curente şi putea efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente numai sub conducerea administratorului judiciar.
Încălcând aceste dispoziţii legale societatea debitoare a încheiat acte juridice de transfer a unor bunuri cu societatea pârâtă S.C. CRN Trading SRL, unde mama administratorului social şi asociat unic al societăţii debitoare deţinea, în calitate de asociat, 33,33% din părţile sociale.
Procedând astfel, arată reclamantul, debitoarea prin administratorul său în mod fraudulos a urmărit şi a creat creditorilor un prejudiciu prin scoaterea din patrimoniul debitoarei a bunurilor ce puteau fi valorificate pentru achitarea creanţelor.
Complicitatea la frauda creditorilor prin încheierea actelor de transfer atacate rezultă din faptul că asociatul pârâtei S.C. CRN Trading SRL era mama unicului asociat şi administrator al societăţii debitoare.
În dovedirea cererii sale reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, rapoarte de activitate întocmite de administratorul judiciar, interogatoriu şi expertiză.
Reclamantul îşi întemeiază cererea sa pe dispoziţiile art. 77 şi următoarele din Legea nr. 85/2006.
Ulterior reclamantul îşi modifică temeiul de drept în baza căruia îşi susţine cererea introductivă invocând dispoziţiile art. 46 raportat la art. 36 din Legea nr. 85/2006, şi a obiectului cererii solicitând restituirea în patrimoniul societăţii debitoare a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul executării silite, iar în situaţia în care bunurile nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul pârâtei să se dispună obligarea acesteia la plata preţului vânzării, după cum urmează :
- 4 (patru) bucăţi buncăre (silozuri) cereale – pentru depozitare de 1.000 de tone fiecare – cu fundaţii de beton armat circulare cu diametru de 13 m ;
- utilaje analiză laborator ANSI MOBIL şi probe cereale analizator PFEUFFER, sondă prelevare PFEUFFER model GE512-OCE, sistem manual determinare corpuri străine PFEUFFER ;
- cabină basculă şi pod basculă electronic, sistem electronic de cântărire FORTI 18.
În esenţă se susţine că la data deschiderii procedurii insolvenţei bunurile invocate mai sus constituiau obiect al executării silite, şi că această procedură trebuia suspendată potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006,
Continuarea acestei proceduri după deschiderea insolvenţei debitoarei face ca actele astfel înfăptuite să fie nule potrivit art. 46 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Consideră reclamantul totodată că vânzarea prin licitaţie în procedura executării silite trebuie cu atât mai mult anulată cu cât licitaţia a început la preţul de 552.000 lei + TVA iar bunurile au fost adjudecate de pârâta S.C. CRN Trading SRL la preţul de 328.440 lei inclusiv TVA.
Prin întâmpinare pârâta S.C. CRN Trading SRL Slobozia a solicitat respingerea cererii reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Se arată în esenţă că în cauză nu se poate pune problema unui transfer fraudulos de bunuri din patrimoniul debitoarei, societatea pârâtă achiziţionând aceste bunuri prin cumpărare la licitaţie, în procedura executării silite iniţiată de creditorul debitoarei B.R.D. „Groupe Societe Generale”, adjudecarea producându-se înainte de intrarea debitoarei în procedura insolvenţei.
În atare situaţie, susţine pârâta, orice neregulă constatată de o parte interesată în procedura executării silite putea fi adusă la cunoştinţa instanţei pe calea contestaţiei la executare.
Mai mult decât atât se arată de pârâtă că achiziţionarea bunurilor în litigiu s-a făcut urmare a unei proceduri de executare silită declanşată şi condusă de creditorul B.R.D. „Groupe Societe Generale” asupra unor bunuri ipotecate în vederea garantării restituirii de către debitoare a creditelor primite, astfel încât nu se poate vorbi de incidenţa dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului că asociat al societăţii pârâte ar fi mama administratorului social al debitoarei.
În dovedirea apărărilor sale pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză contabilă.
În drept, pârâta şi-a întemeiat apărarea pe dispoziţiile art. 115 – 118 Cod procedură civilă.
Din actele şi lucrările dosarului judecătorul sindic reţine următoarele :
Potrivit sentinţei comerciale nr. 289/F din 26 iunie 2009 pronunţată de judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Ialomiţa în condiţiile art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, la cererea creditoarei VA Intertrading Aktiengesselshaft s-a dispus faţă de debitoarea S.C. Agrobărăganul SRL Ţăndărei deschiderea procedurii generale a insolvenţei.
Ulterior, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. 1 pct. A lit. b şi c din Legea nr. 85/2006, acelaşi judecător sindic a dispus faţă de debitoare intrarea în procedura falimentului.
Prin încheierea din 18.09.2009 s-a luat act de constituirea Comitetului creditorilor compus din : Banca Comercială Carpatica SA – Sucursala Brezoianu, D.G.F.P. Ialomiţa – Administraţia Finanţelor Publice a Contribuabililor Mijlocii, Alpha Bank România SA Bucureşti, S.C. Faresin România SA Bucureşti şi Va Intertrading Aktiengesellshaft, calitatea de preşedinte având-o creditoarea Alpha Bank România SA.
Cu privire la bunurile ce constituie obiectul prezentei acţiuni se constată că acestea au fost adjudecate la data de 26 iunie 2009, ora 1000, prin cumpărare la licitaţie în procedura executării silite declanşată şi condusă de creditoarea B.R.D. „Groupe Societe Generale”, preţul de adjudecare fiind de 328.470 lei inclusiv TVA, preţ achitat potrivit celor cuprinse în procesul-verbal de licitaţie la data de 30.06.2009, potrivit facturii nr. 3/BVEA/0103003.
Având în vedere cele cuprinse în cererea modificatoare, potrivit cu care reclamantul înţelege să-şi susţină cererea invocând dispoziţiile art. 36 cu trimitere la art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic urmează a se pronunţa în cauză, analizând situaţia de fapt aşa cum aceasta rezultă din probele administrate în cauză prin prisma acestor dispoziţii legale cele iniţial invocate în cererea introductivă fiind implicit abandonate de reclamant.
În acest sens trebuie amintit că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar potrivit art. 46 alin. 1 din aceeaşi lege, în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Din economia textelor de lege mai sus arătate şi invocate de altfel de reclamant în susţinerea acţiunii sale se observă dintru început că nu-şi pot găsi aplicarea dispoziţiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 pentru simplul motiv că operaţiunile de vânzare la licitaţie a bunurilor în cauză nu s-au efectuat de debitoare ci de un creditor al acesteia, prin executare silită.
Aşa fiind, plecând de la această constatare şi observând că solicitarea reclamantului este aceea de a anula actele întocmite de executorul judecătoresc, respectiv procesul-verbal de licitaţie din data de 26 iunie 2009 prin care bunurile au fost adjudecate de pârâtă şi factura fiscală nr. 0103003 din 26.06.2009 prin care pârâta a achitat preţul bunurilor adjudecate, aducerea acestor bunuri în patrimoniul debitoarei sau a contravalorii lor, acţiunea reclamantului urmează a fi respinsă, în cauză negăsindu-şi aplicarea dispoziţiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pentru cele arătate mai sus.
Mai mult decât atât, în practica judiciară s-a statuat că în materia executării silite suspendarea produsă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei înseamnă oprirea cursului executării, în faza în care se află, iar nu anularea actelor de executare silită (decizia nr. 70/1999 a Curţii de Apel Craiova).
Fiind vorba de operaţiuni efectuate în cadrul procedurii executării silite problema care s-ar fi putut pune de reclamant, dar nu a făcut-o, ar fi fost aceea a suspendării respectivelor operaţiuni, analiză care în lipsa solicitării reclamantului, judecătorul sindic nu o poate face fără a părăsi poziţia echidistantă ce trebuie să o aibă faţă de părţile din proces.
Totuşi trebuie amintit că în cauză problema legalităţii operaţiunilor de vânzare la licitaţie în procedura executării silite a bunurilor în litigiu şi adjudecarea acestora de pârâtă s-a pus cu ocazia ridicării notării făcută de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ialomiţa dispusă de judecătorul sindic prin încheierea din 19.03.2010, când s-a constatat că bunurile respective nu mai aparţin societăţii debitoare, ele fiind adjudecate de pârâtă şi făcând parte din proprietatea acesteia, încheiere rămasă irevocabilă prin nerecurare.

SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 109/F DIN 18.02.2011 PRONUNŢATĂ DE
TRIBUNALUL IALOMIŢA

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 1030 (18.03.2011)

Autor: Judecatoria Caracal

Domenii asociate: Prescripţii

Instanta apreciaza ca faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun îi confera împrumutatorului doar un drept de creanta împotriva concubinului pe numele caruia a fost încheiat actul de dobândire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atât mai mult cu cât nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. În aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO – în conditiile în care bunul , aflandu-se in circuitul civil, printr-o vânzarea ulterioara care ar fi putut interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobândirea bunului, caz în care în mod evident reclamanta nu este îndreptatita decât sa solicite în favoarea sa un drept de creanta în contradictoriu cu pârâtii pentru suma ce sustine ca i-ar fi acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta în sens contrar ar însemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
Din analiza probatoriului administrat rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
Potrivit art 7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data incheierii contractului.

Prin cererea reconventionala disjunsa si înregistrata sub nr.6535/207/2010 reclamanta C.V. a chemat în judecata pe pârâtii T.R. si T.R. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea în cote de ˝ a c/v apartamentului nr. 6, situat în Caracal si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului în perioada cât a convietuit cu defunctul, tatal reclamantilor si a îmbunatatirilor aduse apartamentului, sa se acorde un drept de retentie asupra apartamentului pâna la plata sumei datorate, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii arata reclamanta ca a convietuit cu autorul T.C. – tatal paratilor – reclamanti – începând cu anul 1990 si pâna la decesul acestuia iunie 2010.
Sustine reclamanta ca la data convietuirii cu autorul, aceasta avea un apartament pe care l-a vândut, iar cu banii obtinuti au reusit sa achite o parte din pretul apartamentului dobândit de autorul T.C.
Mai sustine reclamanta ca pe parcursul convieturii au facut numeroase îmbunatatiri la apartamentul în care locuieste si pentru care achita în continuare obligatiile ce îi revin.
În drept, invoca dispoz. art.969 C. civil si dispoz. art.673 C. pr. civila.
La termenul din 10.12.2010 pârâtii conform dispoz. art.115 C.p.c. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii promovate de reclamanta C.V., ca nefondata, pentru urmatoarele:
- apartamentul din litigiu situat în Caracal a fost cumparat de tatal acestora T.C., în data de 16.12.1992 cu 10 ani înainte ca reclamanta sa intre în relatii de concubinaj cu autorul .
Pârâtii arata ca reclamanta a avut un apartament în C.7 pe care l-a vândut în 2007-2008, iar banii i-a dat fiicelor, deoarece aceasta realiza venituri foarte mici – o pensie pe caz de boala, care în prezent este de 300 lei.
Mai arata pârâtii ca apartamentul nu a fost modificat si nici nu s-au facut lucrari de îmbunatatire a acestuia.
În dovedirea întâmpinarii pârâtii depun la dosar copie contract de vânzare cumparare încheiat în data de 16.12.1992, adeverinta medicala nr. 11670, certificat deces T.C..
La termenul din 14.01.2011 s-a luat interogatoriu reclamantei C.V., care a depus la dosar chitanta privind achitarea taxei judiciare de timbru.
În data de 28.01.2011 reclamanta C.V. a depus la dosar un memoriu prin care sustine ca i-a dat autorului – T.C. suma de 10.000 lei, pentru a achita apartamentul din Caracal, desi apartamentul a fost cumparat numai pe numele acestuia.
Pârâtii au depus în data de 30.11.2010 o cerere prin care au solicitat respingerea cererii (memoriului) formulata de reclamanta.
În motivarea cererii pârâtii au precizat ca: s-a dezbatut succesiunea iar cotele ce le revin ca fii ai autorului T.C. sunt de 100% conform certificatului de mostenitor 102 din 11.06.2010. Reclamanta C.V. nu are nici un drept succesoral si, în consecinta, nu exista temei legal pentru a fi oprit le accesul la bunurile si proprietatea proprie.
Conform contractului de vânzare cumparare nr.1857/1992 încheiat între autor si RAGCL Caracal, apartamentul a fost cumparat exclusiv de acesta, fiind singurul si unicul proprietar al apartamentului în perioada 1992-2010, decesul acestuia survenind în iunie 2010.
Conform contractului de vânzare cumparare nr.1857/6.12.1992 suma în cuantum de 163,919 lei a fost achitata de catre autor.
Mai arata pârâtii ca reclamanta a precizat ca plateste obligatiile fiscale desi datoriile neachitate cu întretinerea apartamentului depasesc 1500 lei, datoriile nefiind achitate de la începutul anului 2010 desi aceasta începând cu data de 2 martie 2010 ocupa abuziv apartamentul, ca urmare a îmbolnavirii si decesului autorului T.C.. La data de 5 iunie 2010 a intervenit decesul tatalui pârâtilor, iar reclamanta nu a parasit imobilul , mai mult decât atât aceasta blocând accesul în imobil, precum si la bunurile proprii si mostenite care se aflau în apartament.
Sustin pârâtii ca nu au acces la o alta locuinta cu drept de proprietate personala, în prezent platind chirie, iar reclamanta C.V. le opreste accesul la o viata decenta si îi obliga prin starea de fapt la cheltuieli suplimentare din iunie 2010.
În dovedirea cererii pârâtii au depus la dosar copia sentintei civile nr. 3861 din 3.12.2010 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.3481/207/2010, copia contractului de vânzare cumparare din 16.12.1992, adresa nr. 1169/7.10.2010 emisa de Spitalul Mun. Caracal, certificat deces T.C., copia certificatului de mostenitor nr.102 din 11 iunie 2010 emis de Biroul Notarilor Publici Caracal si o serie de înscrisuri doveditoare în cauza.
La termenul din data de 11.02.2011 a fost audiata martora C.S. a carei declaratie a fost consemnata si atasata la dosar.
Reclamanta a depus la dosar plansa fotografica si a aratat ca întelege sa renunte la proba cu martora C.M. si la proba cu interogatoriul pârâtilor.
În data de 25.02.2011 aparatorul reclamantei a precizat ca obiectul cererii reconventionale îl evalueaza la valoarea de 10.000 lei, întelegând sa renunte la capatul de cerere privind îmbunatatirile, suma de 10.000 lei reprezentând valoarea actualizata a contributiei reclamantei la cumpararea imobilului.
A depus la dosar copia sentintei civile nr.2746 din 16 dec.1988 pronuntata de Judecatoria Caracal în dosarul nr.3006/1988 si serie de înscrisuri.
Pârâtii T.R. si T.E. au depus la dosarul cauzei concluzii scrise solicitând respingerea actiunii formulata de reclamanta C.V. pentru urmatoarele considerente: actiunea este prescrisa conform Decretului nr. 167/10.04.1958 termenul de prescriptie începând sa curga de la data de 16.12.1992 conf. art. 7 când s-a nascut raportul de drept; apartamentul a fost cumparat integral de tatal nostru cu chitanta nr.12585 la data de 16.12.19932 când nu era casatorit cu reclamanta C.V., pentru a se partaja în cota de ˝; s-a solicitat sa se plateasca îmbunatatirile aduse apartamentului dar nu au fost dovedite, nu s-a cerut partajarea pe principiul coachizitiei si pe tot parcursul procesului reclamanta a afirmat ca nu realizeaza venituri, depunând acte în acest sens.
Analiand actele si lucrarile cauzei instanta constata urmatoarele:
În fapt, la data de 16.12.1992 prin contractul de vânzare cumparare nr. 1857 defunctul T.C. a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil apartament situat în Caracal. La momentul la care imobilul a fost dobândit de catre defunctul T.C. acesta nu era casatorit, devenind unic proprietar asupra bunului, care a intrat în patrimoniul propriu al sau
Astfel ca bunului imobil mentionat nu îi este aplicabil regimul juridic al bunurilor comune prevazut de art. 30 Codul Familiei.
Instanta apreciaza ca faptul ca un concubin a pus la dispozitia celuilalt o suma de bani pe care acesta a folosit-o pentru cumpararea unui bun îi confera împrumutatorului doar un drept de creanta împotriva concubinului pe numele caruia a fost încheiat actul de dobândire, dar nu un drept de coproprietate asupra bunului respectiv. Aceasta solutie se impune cu atât mai mult cu cât nu se modifica regimul juridic al bunului nici daca ulterior a intervenit casatoria partilor.
Este inadmisibil ca ulterior doar datorita unei contributii a altei persoane la achizitionarea bunului sa fie modificat si regimul juridic. În aceasta modalitate ar fi afectat principiul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice civile reglementat de art 1 din Protocolul nr 1 CEDO – în conditiile în care bunul , aflandu-se in ciruitul civil, printr-o vânzarea ulterioara care ar fi putut interveni , ar fi dat posibilitatea fiecaruia dintre cei care au convietuit cu o alta persoana sa solicite sa se constate ca au calitatea de coproprietar. Mai mult proprietatea nu poate sa fie influentata ca drept exclusiv si absolut de contributia cu o suma de bani la dobândirea bunului, caz în care în mod evident reclamanta nu este îndreptatita decât sa solicite în favoarea sa un drept de creanta în contradictoriu cu pârâtii pentru suma ce sustine ca i-ar fi acordat-o la cumpararea imobilului, tatalui lor Daca s-ar interpreta în sens contrar ar însemna sa se accepte ideea ca o situatie de fapt cum este concubinajul este de natura sa schimbe o situatie juridica unanim recunoscuta cum este dreptul de proprietate.
Imobilul ce face obiectul prezentei cauze, a fost dobândit prin cumparare de catre autorul pârâtilor si este bunul propriu al acestora, iar partajarea pe cale judiciara este imposibila
Din analiza probatoriului administrat rezulta astfel ca pretinsul drept al reclamantei asupra imobilului este cel mult un drept de creanta si nu un drept real asa cum este dreptul de proprietate.
Potrivit art 7 alin 1 din Decretul 167/1958 prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silita iar potrivit art. 3 termenul prescriptiei este de 3 ani.
Interpretand dispozitiile art 1582-1583 C.civ prescriptia incepe sa curga in cazul in care nu s-a prevazut un termen pentru restituire de la data incheierii contractului.

Instanta apreciaza asadar ca in speta termenul a inceput sa curga cel mai tarziu la data de 16.12.1992 , data achizitionarii apartamentului , reclamanta sustinand ca i-ar fi imprumutat autorului paratilor suma de 100.000 de lei – astfel cum arata si in memoriu depus la dosarul cauzei fila 25 ( precizandu si actiunea prin incheierea din data de 25 februarie 2011 unde a aratat ca solicita restituirea sumei de 10.000 reprezentand valoarea actualizata a contributiei sale la cumpararea apartamentului)
Desi reclamanta initial a solicitat obligarea paratilor la plata a ˝ din contravaloarea apartamentului , si anume a sumelor platite cu titlu de rate pentru pretul apartamentului pe perioada cat a convietuit cu tatal acestora, instanta constata ca apartamentul in cauza nu a fost platit in rate ci achitat integral la data achizitionarii , astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare nr 1857, asadar in cauza nu se poate invoca , un termen separat de presciptie in ceea ce priveste pretinsele rate.
Avand in vedere aceste aspecte instanta urmeaza sa inlature si apararea avocatului reclamantei , de la termenul din data de 11.03.2011 ( astfel cum apare in incheierea de amanare a pronuntarii de la aceasta data ) asupra exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in sensul ca reclamanta ar avea un drept de creanta rezultat din contributia sa la achitarea apartamentului, care s-a nascut in momentul introducerii actiunii
Avand in vedere cele expuse instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptie dreptului material la actiune si sa respinga actiunea ca prescrisa.
In ceea ce priveste cererea de acordare a unui drept de retentie instanta apreciaza ca este neintemeiata deoarece dreptul de creanta pretins de reclamanta fiind prescris nu se mai poate considera ca exista un debitum cum re iunctum conditie esentiala pentru acordarea dreptului de retentie.
Postat 30.04.2011

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 1022 (18.03.2011) Autor: Judecatoria Caracal Domenii asociate: Minori

Potrivit art 30 alin 1 din Legea 272/2004 copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai iar potrivit art 31 alin 3 din aceeasi lege in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca , hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Acest drept de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut parintelui în considerarea interesului exclusiv al copilului. Asfel potrivit art 33 din legea 272/2004 copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege , sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului. De asemenea art 8 din CEDO privind respectarea vietii private si de familie include dreptul la vizita al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul in vederea mentinerii contactului cu acesta, drept ce are in vedere si existenta unei legaturi afective intre parinte si minor; in cauza Keegan c.Irlandei – hotararea din 26.05.1994 – Curtea a statuat faptul ca statele au obligatia pozitiva de a nu impiedica tatii sa stabilesca legaturi cu copilul daca doresc sa faca acest lucru. In cauza Monory c. României ?i Ungariei Curtea a aratat ca “posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vie?ii de familie, iar masurile na?ionale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerin?a în dreptul la via?a de familie protejat de art.8, statele având obliga?ia de a asigura reunirea copilului cu parintele sau.”

Cu cererea înregistrata sub nr.617/207/2011, reclamantul C.C. a chemat în judecata si personal la interogatoriu pe pârâta C.A.M., solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se stabilieasca domiciliul minorei C.L.G, nascuta la 26.05.2009 la reclamant, obligarea pârâtei sa-i permita sa aibe legaturi personale cu minora în domiciliul acestuia, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este casatorit cu pârâta, iar din relatiile de casatorie cu aceasta a rezultat la data de 26.05.2009 minora C.L.G., care se afla în grija si întretinerea pârâtei de aproximativ 1 an de când partile s-au despartit în fapt si care s-a mutat în domiciliul concubinului sau unde mai exista doi copii minori ai acestuia.
Solicita reclamantul ca legaturile persoanle cu minora sa se desfasoare de doua ori pe luna în week-end, cu posibilitatea luarii acesteia în domiciliul sau.
Sustine reclamantul ca, pâna în prezent a încercat în nenumarate rânduri sa-si viziteze copilul sau sa o poata lua în domiciliul sau, unde beneficiaza de toate conditiile necesare de crestere si educare, însa de fiecare data pârâta s-a opus, motiv pentru care solicita instantei admiterea actiunii asa cum a fost precizata.
În dovedire a depus la dosar copia certificatului de nastere al minorei Ciobanu Luciana Georgiana, nascuta la data de 26.05.2009 si taxa de timbru.
Pârâta, desi a fost legal citata, nu a depus la dosar întâmpinare, nu s-a prezentat în instanta si nu a produs probe în aparare.
Din oficiu, instanta a dispus introducerea în cauza conform art.42 al.1 C.fam a Autoritatii Tutelare de pe lânga Primaria com. Osica de Jos, jud. Olt, pentru efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor doi soti.
În sedinta publica din 18.03.2011 reclamantul si-a precizat actiunea, în sensul ca renunta la capatul de cerere privind încredintarea minorei si doreste stabilirea unui program de vizitare a minorei de 2 ori pe luna la domiciliul sau si în subsidiar la domiciliul pârâtei.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarea situatie de fapt:
Din relatia de casatorie a reclamntului C.C. cu pârâta C.A.M., a rezultat la data de 26.05.2009 minora C.L.G., care de la data despartirii în fapt a partilor a ramas în grija si întretinerea exclusiva a pârâtei.
Instanta constata ca pârâta se opune la vizitarea minorei de catre tatal sau, însa potrivit disp.art.97 – 98 C.fam, ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copii lor.
Potrivit art 30 alin 1 din Legea 272/2004 copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai iar potrivit art 31 alin 3 din aceeasi lege in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Acest drept de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut parintelui în considerarea interesului exclusiv al copilului. Asfel potrivit art 33 din legea 272/2004 copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege , sub rezerva revizuirii judiciare si numai daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului. De asemenea art 8 din CEDO privind respectarea vietii private si de familie include dreptul la vizita al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul in vederea mentinerii contactului cu acesta, drept ce are in vedere si existenta unei legaturi afective intre parinte si minor; in cauza Keegan c.Irlandei – hotararea din 26.05.1994 – Curtea a statuat faptul ca statele au obligatia pozitiva de a nu impiedica tatii sa stabilesca legaturi cu copilul daca doresc sa faca acest lucru. In cauza Monory c. României ?i Ungariei Curtea a aratat ca “posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile nationale care stânjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta în dreptul la viata de familie protejat de art.8, statele având obliga?ia de a asigura reunirea copilului cu parintele sau.”
De asemenea, in motivarea programului de vizitare ce va fi incuviintat, instanta apreciaza ca in speta intre tata si minora exista o relatie afectiva si este in interesul copilului a dezvolta aceasta relatie, dreptul parintelui de a-si vizita copilul implica obligatia legala de crestere, educare si supraveghere. În acest sens este relevanta interpretarea data art. 31 de catre Autoritatea Na?ionala pentru Protec?ia Drepturilor Copilului prin manualul Rolul si responsabilita?ile personalului didactic in protec?ia ?i promovarea drepturilor copilului (Editura Trei, Bucure?ti, 2006). În acest manual se recunoaste rolul important pe care trebuie sa îl joace tatal în cresterea ?i educarea copiilor care provin din familii divortate. Aceasta responsabilitate trebuie vazuta sub forma unei implicari active în toate aspectele vietiii copilului. Tatal trebuie sa joace un rol activ în via?a copilului – sa comunice, sa se joace, sa se implice în activita?i comune, sa stabileasca ?i sa explice reguli – , implicarea ambilor parin?i având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosociala a copilului. Este cunoscut faptul ca familiile monoparentale se numara printre grupurile sociale cele mai vulnerabile. Un copil crescut ?i educat cu dragoste ?i responsabilitate de ambii parin?i, chiar ?i atunci când ace?tia nu locuiesc împreuna, are ?anse mult mai mari de integrare ?i reu?ita sociala” I Instanta are in vedere insa varsta mica a minorei nascuta la 26.05.2009, astfel ca apreciaza ca luarea minorei la domiciliul reclamantului ar putea avea consecinte negative asupra cresterii si dezvoltarii acesteia, fiind mai adecvat ca la aceasta varsta vizitarea minorei de catre tata sa se faca la domiciliul mamei.
Avand in vedere aceste aspecte instanta considera ca este in interesul minorei ca aceasta sa aiba legaturi personale cu tatal .
In consecinta, instanta urmeaza sa admita în parte actiunea si sa încuviinteze ca reclamantul sa aiba legaturi personale cu minora Ciobanu Luciana Georgiana, nascuta la data de 26.05.2009, de doua ori pe luna – în prima si a treia saptamâna din luna – sâmbata de la orele 10.00 pâna la orele 12.00, în domiciliul pârâtei.
Postat 30.04.2011

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Hotărâre

Nr./Dată: 5 (18.03.2011)

Autor: Sectia Penala

Domenii asociate: Arest preventiv

Arestare preventiva. Pericol concret pentru ordinea publica.

- Codul de procedura penala – art.143 alin.1, art.148 alin.1 lit.f

La momentul luarii masurii arestarii preventive este suficient sa existe, în sensul art.143 alin.1 Cod procedura penala, probe sau indicii temeinice ca inculpatul a savârsit infractiunea pentru care este cercetat penal, precum si indicii concrete care sa demonstreze o cerinta veritabila de interes public, faptul ca prin punerea în libertate a inculpatului s-ar tulbura cu adevarat ordinea publica.

(TRIBUNALUL IALOMITA-SECTIA PENALA, ÎNCHEIEREA CAMEREI DE CONSILIU NR.5/A DIN 18.03.2011)

Prin încheierea camerei de consiliu nr.5/A din 18.03.2011, în baza art. 149 ind.1 alin. 9 cod procedura penala, a fost respinsa propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria Slobozia privind arestarea preventiva a inculpatului M.D.
In baza art. 149 ind.1 alin. 12 cod procedura penala, cu referire la art.146 alin. 11 ind.1 cod procedura penala si art. 145 ind.1 cod procedura penala, s-a dispus fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara, pe o durata de 29 de zile, de la 18 martie 2011, la 15 aprilie 2011.
In baza art. 145 ind. 1 alin. 2 cod procedura penala, rap.la art. 145 alin. 1 ind. 1 cod procedura penala, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatul M.D. a fost obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie – Politia municipiului Constanta, unde îsi are resedinta, conform programului de supraveghere întocmit de acesta, sau ori de câte ori este chemat;
- sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 145 alin. 3 cod procedura penala cu privire la obligatiile impuse a caror nerespectare cu rea-credinta atrage înlocuirea acestei masuri cu masura arestarii preventive.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului .
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a avut în vedere urmatoarele:
Cu adresa nr. 2056/P/2007 din 18.03.2011, înregistrata la aceasta instanta sub nr. 1454/98/2011 Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia a înaintat propunerea de arestare preventiva a inculpatului M.D.
În motivare se arata ca, în perioada iunie-octombrie 2006 , inculpatul în calitate de administrator al SC Caf SRL Gheorghe Lazar, în baza unei rezolutii infractionale unice, nu a înregistrat în evidentele contabile ale societatii un numar de 15 facturi fiscale , producând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 517.708 lei, fapta ce constituie infractiunea de evaziune fiscala în forma continuata prev. de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 sanctionata cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Cererea este întemeiata pe dispozitiile art. 1491 cod procedura penala si art. 148 lit. f cod procedura penala.
Analizând actele si lucrarile din dosarul de urmarire penala pus la dispozitie de parchet se retin urmatoarele:
Inculpatul M.D. este cercetat pentru savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal, retinându-se ca , în perioada iunie-octombrie 2006, în calitate de administrator al SC Caf SRL Gheorghe Lazar, în baza unei rezolutii infractionale unice, nu a înregistrat în evidentele contabile ale societatii un numar de 15 facturi fiscale, producând bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 517.708 lei.
Începerea urmaririi penale fata de susnumitul a fost luata la data de 17.05.2010, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, situatie în care Parchetul de pe lânga Judecatoria Slobozia este competent sa sesizeze tribunalul cu prezenta cerere.
Punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpat s-a facut prin Ordonanta nr.2056/P/2007 din 18.03.2011.
Fata de acesta s-a luat masura retinerii pentru 24 ore la data de 17.03.2011 ora 21,30 .
In conformitate cu prevederile art. 149 ind.1 alin.1 si 10 cod procedura penala, judecatorul poate dispune arestarea preventiva a inculpatului, daca sunt probe sau indicii temeinice ca acesta a savârsit o fapta prevazuta de legea penala si exista vreunul din cazurile prevazute de art. 148 cod procedura penala.
Rezulta, deci, ca una din conditiile luarii masurii arestarii preventive este existenta reala, efectiva a unuia (unora) dintre cazurile prevazute în art. 148 cod procedura penala.
Trebuie avute în vedere totodata dispozitiile art. 136 alin.1 cod procedura penala care constituie text cu valoare de principiu în materia masurilor preventive si care stabileste ca acestea pot fi luate pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata sau de la executarea pedepsei, precum si alin.8 al aceluiasi articol care prevede criterii pentru alegerea masurii preventive (vârsta, antecedentele penale, gradul de pericol social al infractiunii ) .
În cauza , parchetul si-a întemeiat propunerea de arestare preventiva pe dispozitiile art.148 lit.f cod procedura penala, potrivit caruia masura arestarii preventive poate fi luata daca inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Invocarea acestui text de lege presupune existenta cumulativa a celor doua conditii, atât a celei privitoare la cuantumul pedepsei închisorii cât si a celei privitoare la existenta probelor privind pericolul concret pentru ordinea publica.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta constata ca la dosar sunt indicii temeinice conform art. 68 ind.1 cod procedura penala si chiar probe ca inculpatul a savârsit infractiunea de evaziune fiscala , într-o perioada scurta din anul 2006. În acest sens sunt la dosar facturi fiscale , borderouri de achizitii cereale, contract vânzare-cumparare cereale , declaratie inculpat, declaratii martori.
În legatura cu luarea masurii de exceptie a arestarii preventive solicitata de parchet, apreciem fara rezerve ca, în prezenta speta, nu este îndeplinita conditia cumulativa a pericolului concret pentru ordinea publica prevazuta expres de art. 148 lit.f cod procedura penala .
În ceea ce priveste notiunea de pericol concret pentru ordinea publica, întrucât aceasta nu a fost definita de legiuitor, revine instantelor sarcina de a stabili de la caz la caz existenta unei asemenea stari.
În doctrina, pericolul concret pentru ordinea publica a fost definit drept temerea ca, odata pus în libertate, inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declansa reactii puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat.
Pericolul concret pentru ordinea publica trebuie sa fie relevat de date concrete din care sa rezulte o potentiala stare de pericol, declansata de mediul din care provine inculpatul, sau de alte circumstante ale acestuia.
De altfel, în jurisprudenta sa, Curtea europeana s-a pronuntat în sensul ca ingerinta în dreptul la libertate al persoanei nu trebuie sa fie arbitrara , ci necesara si proportionala cu gravitatea acuzatiei penale formulate împotriva inculpatului si cu scopul urmarit prin dispunerea masurii .
În concret în cauza, se retine savârsirea faptei în urma cu 5 ani , data la care inculpatul avea 19 ani ; nu sunt elemente care sa conduca la concluzia ca între timp ar fi savârsit alte fapte penale ; nu sunt probe clare cu privire la cuantumul prejudiciului.
Inculpatul recunoaste savârsirea faptei, aratând în ce împrejurari a ajuns sa savârseasca infractiunea de evaziune fiscala ( neavând cunostinte de contabilitate a lucrat la îndemnul si sub îndrumarea numitilor V. C. si T. V.) .
Fata de circumstantele personale ale inculpatului care nu reflecta o periculozitate deosebita a acestuia (vârsta, atitudine sincera, lipsa antecedentelor penale) si circumstantele reale ale faptei, apreciem ca masura arestarii preventive este excesiva încât nu va fi luata .
Asa fiind, propunerea de arestare preventiva formulata de parchet va fi respinsa.
Totusi, pentru buna desfasurare a urmaririi penale, apreciem ca oportuna luarea unei masuri restrictive de libertate, respectiv masura obligarii de a nu parasi tara, conform art.145 ind.1 cod procedura penala, pe o durata de 29 de zile , de la 18.03.2011 la 15.04.2011.
În temeiul art. 145 ind.1 alin.2 cod procedura penala rap.la art. 145 alin.1 ind.1 cod procedura penala, pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara, inculpatul M. D. va fi obligat sa respecte urmatoarele obligatii:
- sa se prezinte la organul de urmarire penala ori de câte ori este chemat;
- sa se prezinte la organul de politie – Politia municipiului Constanta, unde îsi are resedinta, conform programului de supraveghere întocmit de acesta, sau ori de câte ori este chemat;
- sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea instantei de judecata;
- sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme.
Se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 145 alin. 3 cod procedura penala cu privire la obligatiile impuse a caror nerespectare cu rea-credinta va atrage înlocuirea acestei masuri cu masura arestarii preventive.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 2646//2011 (18.03.2011) Autor: Judecătoria Piteşti Domenii asociate: Contestaţie la executare

Dosar nr. 605/280/2011

R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 2646/2011
Şedinţa publică de la 18 Martie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE F M
Grefier SB

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii T M şi T M şi pe intimata BC R SA,
având ca obiect „contestaţie la executare +suspendare executare”.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns contestatorul T M, personal şi asistat
de avocat DF, acelaşi apărător şi pentru contestatoarea T M, lipsind aceasta şi intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la
dosarul cauzei s-au ataşat dosarul nr. 17154/280/2010 al Judecătoriei Piteşti, copii certificate ale
înscrisurilor aflate în dosarele de executare nr.68 şi 69/2010 solicitate intimatei ( f.31 – 282), note
scrise formulate de contestatori, la care s-a anexat un raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Apărătoarea contestatorilor depune la dosar împuternicire avocaţială.
La întrebarea instanţei, apărătoarea contestatorilor precizează că se contestă suma de
98.273,67 lei.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 18.02.2011 s-a pus în vedere
contestatorilor să depună la dosar dovada achitării cauţiunii în cuantum de 10 % din valoarea
contestată, însă la acest termen s-a precizat valoarea contestată, instanţa va acorda un nou termen
de judecată pentru când va în vedere contestatorilor, să facă dovada achitării cauţiunii în cuantum
de 9.827 lei, în vederea discutării cererii de suspendare a executării silite, sub sancţiunea prevăzută
de lege.
După acordarea termenului de judecată, se prezintă contestatorii personal şi asistaţi de
avocat D F care solicită reluarea cauzei arătând că renunţă la judecata cererii de suspendare şi
solicită să fie soluţionat dosarul la acest termen.
Se legitimează contestatorul T M – CNP şi contestatoarea T M – CNP , care precizează
că renunţă la cererea de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaţiei la executare
şi solicită acordarea cuvântului asupra contestaţiei la executare întrucât nu mai au alte cereri de
formulat în cauză.
În raport de precizarea făcută de contestatori la acest termen, în baza disp.art.246 Cod
procedură civilă, instanţa ia act de renunţarea contestatorilor Teodorescu Marian şi Teodorescu
Mariana la judecata capătului de cerere prin care se solicita suspendarea executării silite până la
soluţionarea contestaţiei la executare.
De asemenea, instanţa ia act de cererea formulată de către părţi, constată cauza în stare de
judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului.
Contestatorii T M şi TM, prin apărător, avocat DF, având cuvântul, solicită admiterea
contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, anularea tuturor formelor de executare silită
efectuate în dosarele de executare nr.68/2010 şi 69/2010 ale executorului bancar E G, întrucât
actele de executare fiind premature, având în vedere că sunt garanţi ai împrumutului acordat de
BCR SA către fosta SC M ST SRL, actual SC A D SRL, societate care în prezent se află în
procedura insolvenţei, intimata având posibilitatea să se înscrie la masa credală, aşa cum prevede
procedura specială în materie. Mai arată că deşi societatea are bani în bancă, conturile acesteia
sunt blocate datorită procedurii insolvenţei.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată sub nr.605/280/2011 contestatorii T M şi T M în contradictoriu
cu intimata B CR S.A. a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare din
dosarul de executare silită nr.68/2010 al executorului bancar G E, a actelor de executare din
dosarul de executare silită nr.69/2010 al executorului bancar G E, solicitând instanţei ca prin
hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea actelor de executare, inclusiv a încheierii de şedinţă
pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.17153/280/2010 prin care a fost încuviinţată
executarea silită.
Au mai solicitat contestatorii suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă
a contestaţiei la executare.
În motivarea contestaţiei au arătat că în data de 30 decembrie 2010 au primit de la O.CP.I.
Argeş încheierea nr.39249/10 noiembrie 2010 prin acre erau informaţi că asupra imobilului teren
proprietatea lor a fost notată somaţia de plată nr.68/2010 emisă de executorul bancar G E.
Mai arată că în data de 5 ianuarie 2011 au solicitat O.C.P.I. extrase de pe documentele în
baza cărora a fost efectuată notată în cartea funciară, arătând că aceste înscrisuri le-au fost
comunicate în data de 10 ianuarie 2011.
Precizează că titlurile pe care se bazează aceste somaţii sunt:
- contractul de ipotecă nr.210/J119/13428/2007, contract prin care ei, în calitate de
persoane fizice garantau împrumutul acordat de BCR S.A. către S.C. M S T S.R.L. în cuantum de
1.049.354 lei, pentru somaţia nr.68/2010 şi
- contractul de ipotecă nr.700/J120a/13428/2007, contract prin care ei, în calitate de
persoane fizice garantau împrumutul acordat de BCR S.A. către S.C. M S T S.R.L. în cuantum de
815.000 lei, pentru somaţia nr.69/2010.
Mai arată contestatorii că solicită anularea tuturora actelor de executare pentru faptul că se
încearcă executarea lor pentru o creanţă care nu este certă, lichidă şi exigibilă, astfel cum prevăd
disp. art.397 Cod proc. civ.; că ei, în calitate de persoane fizice sunt garanţi ai împrumutului
acordat de BCR S.A. către S.C. M S T S.R.L.; că împotriva S.C. M S T S.R.L. s-a deschis
procedura insolvenţei, iar la data de 6 septembrie 2010 s-a publicat în BPI tabelul creanţelor,
document în care BCR a înscris o creanţă de 1.292.057 lei împotriva S.C. M S T S.R.L.
Menţionează că suma solicitată a fi plătită de ei, aşa cum rezultă din însumarea sumelor
menţionate în cele două titluri executorii este de 2.192.954,17 lei, sumă care este cu aproximativ
1.000.000 lei mai mare decât suma pe care B.C.R. o solicită de la împrumutatul principal.
Arată că ei nu pot fi ţinuţi răspunzători pentru o sumă mai mare decât cea datorată de
debitorul principal, considerând că sunt incidente disp. art.36 din Legea nr.85/2001, care
stipulează că după data deschiderii procedurii nu mai curg majorări şi penalităţi, arătând că acestea
nu pot să curgă nici împotriva lor, deoarece în acest fel s-ar ajunge ca o obligaţie accesorie să fie
mai mare decât obligaţia principală, cu atât mai mult cu cât arată ei, că obligaţia asumată a fost
aceea de a plăti cel mult cât are de plătit debitorul principal şi nu mai mult decât acesta.
Totodată arată că au cunoştinţă de faptul că în patrimoniul S.C. M S T S.R.L. (actual S.C.
A T DS.R.L.) se află sume semnificative de bani în conturile acestei societăţi – peste 150.000 lei -
cât şi bunuri mobile ce urmează a fi valorificate în procedura insolvenţei precum şi suma de
încasat.
În drept, plângerea contravenţională se întemeiază pe disp. art.399 Cod proc. civ.
Au anexat contestaţiei la executare înscrisuri (filele 6-17).
La data de 18.03.2011 au depus la dosar înscrisurile de la filele 295-315 şi raportul de
expertiză contabilă extrajudiciară (filele 291-294).
Intimata nu a depus întâmpinare.
S-au solicitat de către instanţă copii ale înscrisurilor din dosarele de executare nr.68/2010
şi nr.69/2010 ale executorului bancar G E (filele 31-147 şi 148-315).
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 18.03.2011 contestatorii au renunţat la judecata cererii de suspendare a
executării silite.
Faţă de cele prezentate instanţa constată şi reţine următoarele:
În baza titlului executoriu reprezentat de contractele de credit nr. J120/ 13428/12.03.2007
(filele 141-147) şi J119/13428/12.03.2007 (filele 92-97), modificate prin actele adiţionale
ulterioare (filele 105-140 şi 83-91) şi contractele de ipotecă nr.211/J120/13428/2007 autentificat
sub nr.599/12.03. 2007 la BNP A S (filele 102-104), nr.210/J119/13428/ 12.03.2007 autentificat
sub nr.598/12.03.2007 la BNP A S (filele 80-82) şi contractul de ipotecă nr.699/J120/19.09.2007
autentificat sub nr.2254/19.07. 2007 la BNP A S (filele 98-101) a început executarea silită în
cadrul dosarului de executare nr.68/2010 al executorului bancar G E.
La data de 20.07.2010 contestatorii, în calitate de garanţi ipotecari ai S.C. A T DAG
S.R.L.(fosta S.C. M S T S.RL.), au fost notificaţi în legătură cu faptul că S.C. A TDAG
S.R.L.(fosta S.C. M STAR T S.RL.) nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contractul de credit
nr.J120/ 13428/12.03.2007 şi J119/13428/12.03.2007 modificate prin actele adiţionale ulterioare.
În aceeaşi notificare se arată că ,,la data prezentei asupra societăţii s-a deschis procedura
insolvenţei şi înregistrează restanţe faţă de bancă în sumă de 1.289.342,14 lei, reprezentând credite
şi dobânzi, cu un serviciu al datoriei de 169 zile (fila 79).
La data de 05.08.2010 prin Dispoziţia nr.967 E/05.08.2010 s-a autorizat executarea silită
imobiliară împotriva debitorilor Teodorescu Marian şi Teodorescu Mariana (fila 76).
Prin încheierea de şedinţă din 05.10.2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul
nr.17153/280/2010 (fila 68) s-a încuviinţat executarea silită indirectă prin urmărire imobiliară
împotriva debitorilor T M şi T M.
La data de 09.11.2010 s-a încheiat procesul-verbal de situaţie (fila 66) şi la aceeaşi dată s-a
emis somaţia nr.68/09.11.2010 (fila 65), comunicată contestatorilor potrivit adresei nr.848/09.11.
2010 (fila 62) şi procesului-verbal de constatare /comunicare a actelor de procedură (fila 60) la
data de 04.01.2011.
S-a întocmit raportul de evaluare a imobilului (filele 45-51).
La data de 17.02.2011 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a preţului de vânzare la
licitaţie (fila 44), iar la 21.02.2011 s-a încheiat procesul-verbal privind afişarea publicaţiilor de
vânzare (fila 43) şi procesul-verbal de vânzare imobiliară nr.68/21.02.2011 (fila 42), comunicate
potrivit procesului-verbal din 21.02.2011 (fila 41) şi dovezilor de primire şi proceselor-verbale de
predare (filele 37-39).
La data de 23.02.2011 s-a încheiat procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale
nr.68/23.02.2011 (fila 36), comunicat potrivit înscrisurilor de la filele 32-34).
În baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr.120/ 13428/12.03.2007
(276-282) modificat prin actele adiţionale ulterioare (filele 240-275) şi contractul de ipotecă nr.
700/J120a/13428/19.07.2007 autentificat sub nr.2255/19.07.2007 de BNP AS (filele 236-239) a
început executarea silită în cadrul dosarului de executare nr.69/2010 al executorului bancar G E.
La data de 20.07.2010 contestatorii, în calitate de garanţi ipotecari ai S.C. A TD AG
S.R.L.(fosta S.C. MS T S.RL.), au fost notificaţi în legătură cu faptul că S.C. A T DAG
S.R.L.(fosta S.C. MS T S.RL.) nu şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contractul de credit
nr.J120/ 13428/12.03. 2007 şi J119/13428/12.03.2007 modificate prin actele adiţionale
ulterioare.
În aceeaşi notificare se arată că ,,la data prezentei asupra societăţii s-a deschis procedura
insolvenţei şi înregistrează restanţe faţă de bancă în sumă de 1.289.342,14 lei, reprezentând credite
şi dobânzi, cu un serviciu al datoriei de 169 zile (fila 233).
La data de 05.08.2010 prin Dispoziţia nr.966 E/05.08.2010 s-a autorizat executarea silită
imobiliară împotriva debitorilor T M şi T M (fila 230).
Prin încheierea de şedinţă din 28.09.2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul
nr.17154/280/2010 (fila 221) s-a încuviinţat executarea silită indirectă prin urmărire imobiliară
împotriva debitorilor T M şi T M.
La data de 09.11.2010 s-a încheiat procesul-verbal de situaţie (fila 217) şi la aceeaşi dată s-
a emis somaţia nr.69/09.11.2010 (fila 216), comunicată contestatorilor potrivit adresei nr.874/
12.11.2010 (fila 214) şi procesului-verbal de constatare /comunicare a actelor de procedură (fila
205) la data de 04.01.2011.
La data de 24.01.2011 s-a întocmit procesul-verbal de constatare /comunicare a actelor de
procedură (fila 199), iar la data de 27.01.2011 s-a întocmit procesul-verbal de constatare
/comunicare a actelor de procedură (fila 198).
S-a întocmit raportul de evaluare a imobilului (filele 157-172).
La data de 17.02.2011 s-a întocmit procesul-verbal de stabilire a preţului de vânzare la
licitaţie (fila 156), iar la 21.02.2011 s-a încheiat procesul-verbal privind afişarea publicaţiilor de
vânzare (fila 155) şi procesul-verbal de vânzare imobiliară nr.69/21.02.2011 (fila 154), comunicate
potrivit procesului-verbal din 21.02.2011 (fila 153) şi dovezilor de primire şi proceselor-verbale de
predare (filele 149-151).
Analizând temeinicia contestaţiei prin prisma probelor administrate în cauză instanţa
apreciază că acţiunea este neîntemeiată motivat de următoarele:
Referitor la motivul invocat de contestatori potrivit căruia creanţa nu este certă, lichidă şi
exigibilă, instanţa analizând titlurile executorii în baza cărora s-a început executarea silită în cadrul
ambelor dosare de executare (dosarul nr.68/2010 şi dosarul nr. 69/2010 al executorului bancar G
E) constată că executarea silită a fost efectuată pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform
dispoziţiilor art.379 alin.(1), alin.(3) şi alin.(4) Cod proc. civ.
În privinţa caracterului cert şi lichid al creanţei se constată că, existenţa acesteia rezultă din
titlurile executorii, câtimea ei fiind determinată prin acestea.
Referitor la exigibilitate, se constată că în raport de prevederile art.7.3. lit. c) din condiţiile
generale la contractul de credit nr.J119/13428/12.03.2007 şi art.7.3. lit. c) din condiţiile generale
la contractul de credit nr.J120/13428/12.03. 2007, este îndeplinită şi această condiţie.
În ce priveşte motivul invocat de contestatori referitor la faptul că împotriva S.C M S T
S.R.L. s-a deschis procedura insolvenţei, făcând referire la incidenţa dispoziţiilor Legii nr.85/2006
potrivit cărora după deschiderea acestei proceduri nu mai curg majorări şi penalităţi, şi prin
urmare ei, în calitate de garanţi, nu pot fi obligaţi să plătească mai mult decât debitoarea societate
comercială în insolvenţă, instanţa apreciază că şi acest motiv este neîntemeiat, cu atât mai mult cu
cât dispoziţiile art.41 alin.(1) din Legea nr.85/2006 vizează o dispoziţie aplicabilă unei persoane
juridice aflată în procedura insolvenţei, nicidecum aplicabilă persoanelor fizice – garanţi ipotecari,
care au garantat creanţa cu patrimoniul propriu, distinct de patrimoniul persoanei juridice
debitoare aflate în insolvenţă.
Nu poate fi reţinută apărarea contestatorilor că prin cele două somaţii ar fi practic obligaţi
la plata sumei de 2.192.954,17 lei din raportul de expertiză extrajudiciară, întrucât, expertul nu a
făcut altceva decât a adunat sumele menţionate în somaţia nr. 68 şi 69/12.11.2010, fără însă a
examina faptul că suma de 1.311.922,22 lei menţionată în somaţia nr.68/09.11.2010 include şi
suma de 881.031,95 lei menţionată în somaţia nr.69/12.11.2010, derivând din acelaşi titlu
executoriu (contractul de credit nr.J120/13428/12.03.2007 modificat prin actele adiţionale
ulterioare) ce este menţionat în ambele somaţii.
În privinţa solicitării contestatorilor de anulare a încheierii de şedinţă pronunţată de
Judecătoria Piteşti în dosarul nr.17153/280/2010 prin care a fost încuviinţată executarea silită,
instanţa constată că nu a fost invocat niciun motiv de anulare care să fie supus analizei
Din cele prezentate reiese că, în cauză, contestatorii nu au făcut dovada existenţei vreunor
motive de nelegalitate sau netemeinicie a actelor de executare propriu-zise.
Având în vedere considerentele expuse instanţa va respinge contestaţia la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorii T M şi T M, domiciliaţi în
Mun.P, str. M B, nr.12, judeţul Argeş, împotriva intimatei B C R S.A., cu sediul în B, B-dul R E,
nr.5, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 18 Martie 2011.

Preşedinte,
F M

Grefier,
S B

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 290 (21.03.2011)

Autor: Judecător Postelnicu Ion

Domenii asociate: Contravenţii. Închisoare contravenţională

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.02.2011 sub nr.304/259/2011, petentul D. F., a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Prahova, să dispună anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr………. încheiat la data de 10.02.2011.
În motivare, petentul a arătat că în procesul verbal de contravenţie s-a reţinut faptul că la data de 10.02.2011, a condus auoturismul proprietate personală BZ-92-………., pe raza localităţii Mizil cu viteza de 65 km/h, însă executa o misiune ordonată cu maşina proprietate personală, fapt ce reiese din documentele anexate în xerocopie. A mai arătat că, deşi i-a explicat acest lucru agentului constatator, arătându-i că pe tot parcursul localităţii Mizil nu a depăşit 60 km/h, rugându-l să analizeze dinamica mişcării autoturismului, acesta nu a ţinut cont şi i-a aplicat contravenţia mai sus menţionată. A mai precizat faptul că radarul era amplasat la marginea localităţii Mizil, pe partea opusă staţiei PECO din sensul de mers către Buzău.
Petentul nu a indicat temeiul de drept al plângerii.
Cererea a fost scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar conform articolului 15 aliniat 1 lit. i şi m din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu dispoziţiile articolului 1 aliniat 2 din O.G. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Petentul a depus în copie, procesul-verbal de contravenţie, ordinul de serviciu seria F.A. nr.121064, legitimaţia de serviciu, copie C.I., delegaţia de curier şi cerere pentru scoaterea unui mediu de stocare din UM pe timpul executării unor activităţi.
La data de 16.03.2011 intimata I.P.J. Prahova a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal, precum şi judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a arătat că la data de 10.02.2011, orele 16:54, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr………., cu amendă în cuantum de 134 lei şi 2 puncte penalizare, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.108 alin.1 lit.a) pct.4 din O.U.G. 195/2002, republicată, constând în aceea că la data şi ora menţionate mai sus, a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu nr. de înmatriculare BZ-92-……pe DN 1 B Km 44 – Mizil, fiind înregistrat de aparatul radar Pyton seria PYT 673000233, montat pe auto cu nr. MAI ………, având o viteză de deplasare de 65 km/h (+ 15 km/h). S-a arătat că abaterea contravenţională a fost constatată, potrivit art.109 din OUG 195/2002, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, împrejurare dovedită prin documentele anexate. S-a menţionat că nu trebuie omisă nici importanţa valorilor sociale apărate de lege în ce priveşte fapta, având în vedere şi recrudescenţa accidentelor rutiere produse pe fondul nerespectării vitezei maxime admise, cu consecinţe de cele mai multe ori grave., apreciind că sancţiunea a fost aplicată în mod legal şi temeinic.
În susţinerea celor arătate în întâmpinare s-au anexat în două exemplare următoarele înscrisuri:
-raportul detaliat al agentului constatator A. C.;
-fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic;
-atestatul operatorului radar Asp A.C.;
-fila registrului radar din data de 10.02.2011;
-buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Pyton;
- originalul procesului verbal contestat.
În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri: procesul verbal de contravenţie seria CC, nr………./10.02.2011 (fila 4), raportul detaliat al agentului constatator A. C., fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, atestatul operatorului radar a.ş.p. A. C., fila registrului radar din data de 10.02.2011, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Pyton.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr…………./10.02.2011, petentul D. F. a fost sancţionat cu amendă contravenţională de (2 puncte amendă) în cuantum de 134 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 108 alin 1 lit.c pct. 4 din OUG 195/2002 şi 2 puncte de penalizare în baza art.108 alin.1 lit.c) pct.3 din O.U.G. 195/2002 reţinându-se în cuprinsul acestuia că a condus autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare BZ-92-MYH în Mizil pe DN1 B, km.44, E 60 km.83, fiind înregistrat de aparatul radar Pyton seria PYT673000233, având o viteză de deplasare de 65 km/h (+ 15 km/h).
Verificând legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.
De aceea, procesul verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Mai mult decât atât, susţinerile petentului care nu sunt probate în niciun fel, conform cărora rula cu o viteză sub limita legală, nu numai că sunt lipsite de probe, dar sunt chiar infirmate de fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, care confirmă că petentul a circulat cu o viteză de 65 km/h.
Conform art.48 din O.U.G. 195/2002, conducătorii autovehiculelor trebuie să respecte regimul legal de viteză, limita maximă de viteză în localităţi fiind, potrivit art.49 alin.1 din acelaşi act normativ, de 50 km/h.
Aşa cum rezultă din cuprinsul articolului 61 alin.2 din OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor aparţinând instituţiilor prevăzute la art.32 alin.2 lit. a) şi b),atunci când se deplasează în acţiuni de intervenţie sau în misiuni care au caracter de urgenţă pot încălca regimul legal de viteză, ori, din susţinerile petentului rezultă că maşina cu care circula era proprietate poersonală. Pe de parte susţinerile petentului conform cărora pe tot parcursul localităţii Mizil nu a depăşit viteza de 60 km/h, sunt infirmate de fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, care relevă că petentul a circulat pe raza localităţii Mizil cu viteza de 65 km/h.
Mai mult decât atât, intimata a depus înscrisuri (raportul detaliat al agentului constatator A. C., fotografiile radar efectuate în momentul depistării în trafic, atestatul operatorului radar a.ş.p. A.C., fila registrului radar din data de 10.02.2011, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar Pyton) care demonstrează fără echivoc existenţa faptei reţinută în sarcina petentului prin procesul verbal.
Totodată, instanţa nu poate înlocui sancţiunea amenzii cu sancţiunea contravenţională a avertismentului, pe de o parte, deoarece petentul nu a făcut dovada unui grad redus de pericol social al faptei, iar, pe de altă parte, această măsură ar fi de natură a aduce atingere ordinii sociale prin punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, care este protejată prin sancţionarea faptei săvârşită de contravenient.
Instanţa a constatat că pentru fapta contravenţională prevăzută de art. 108 alin. 1 lit.c pct. 3 din OUG 195/2002 reţinută în sarcina sa, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 134 lei şi 2 puncte penalizare, neavând elemente pentru a aprecia că această sancţiune este disproporţionată. Această sancţiune corespunde atât gradului de pericol social generic cât şi gradului de pericol social concret al faptei, conform criteriilor obligatorii prevăzute de art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, motiv pentru care, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, a respins plângerea petentului ca neîntemeiată

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 189 (21.03.2011) Autor: Domenii asociate: Plângeri prealabile

R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI
JUDETUL BACAU

Dosar nr. 3552/270/2010
Din 26.05.2010 plângere solutie procuror

SENTINTA PENALA NR. 189
Sedinta publica din data de 21.03.2011
COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:
Presedinte – ……
Grefier – ….

Ministerul Public reprezentat de procuror – ….

Astazi a fost pe rol judecarea plângerii la solutia procurorului formulata de petenta SC .. ……
La apelul nominal facut în sedinta publica a raspuns avocat ….pentru faptuitoare, lipsa petenta si faptuitoarea.
Procedura completa.
S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, avocat ….. pentru faptuitoare depune copia declaratiei reprezentantei petentei.
Nefiind cereri de formulat instanta declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.
Avocat ……. pentru faptuitoare arata ca societatea-petenta si societatea faptuitoarei au avut relatii de colaborare începând din 2005, iar contractele prevedeau plata marfii la un interval de cca 60 de zile. Intervenind criza economica s-au blocat afacerile. Petenta cunostea faptul ca atunci când marfa era livrata la societatea faptuitoarei aceasta emitea un cec cu plata la cca 60 de zile si ca nu avea acoperire în banca la momentul eliberarii cec-ului. În declaratie, reprezentanta petentei a aratat ca astepta sa se vânda marfa pentru a obtine banii; faptuitoarea a solicitat petentei sa vina sa-si ridice marfa nevânduta existând un proces verbal în acest sens. pe cale civila petenta a obtinut o hotarâre privind plata sumelor datorate, hotarâre care a fost pusa în 4executare. S-a demonstrat deci ca faptuitoarea nun a procedat cu rea vointa si ca petenta a avut cunostinta de modalitatea în care se vor procura banii pentru acoperirea cecurilor, iar fapta nu se încadreaza în dispozitiile privind infractiunea de înselaciune ci în dispozitiile privind infractiunile la legea cecului. Solicita respingerea plângerii întrucât solutia este legala si corecta.
Procurorul arata ca solutia este temeinica si legala, solicita respingerea plângerii, obligarea petentei la cheltuieli judiciare.
Dezbaterile în cauza de fata s-au desfasurat în conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod pr. pen, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic si fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.
I N S T A N T A
Deliberând,
Asupra cauzei penale de fata,
Prin rechizitoriul nr. 2674/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti, înregistrat sub nr. 2264/270/2010 pe rolul instantei , a fost trimisa in judecata inculpata …., fiica lui …..si …., nascuta la data de …. in ……, cu domiciliul in ….., ….., studii … clase, fara antecedente penale, CNP ……, sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod pen.
Prin acelasi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de ….., in calitate de faptuitoare sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune prevazute de art. 215 al. 1, 4 Cod pen. si respingerea cererii de instituire sechestru asigurator asupra bunurilor faptuitoarei.
În actul de sesizare al instantei s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:
SC ……SRL cu sediul în ….., are ca administrator pe inculpata …… Principalul obiect de activitate al societatii îl constituie activitatea comerciala, respectiv cumpararea si revânzarea materialelor de constructii.
În perioada 06.10-14.12.2009, Banca Comerciala Carpatica – Agentia Onesti a formulat mai multe sesizari catre Politia Municipiului Onesti si IPJ Bacau aratând ca SC ….. SRL a emis un nr. de 13 file CEC catre 5 beneficiari, care au fost refuzate la plata din lipsa de disponibil si de asemenea societatea era înscrisa în Fisierul National al Centralei Incidentelor de plata.
Totodata si SC …… SRL Bacau a formulat plângere penala fata de inculpata pentru comiterea infractiunii prevazute si pedepsite de art. 215 al. 1.4 din Cod penal, constând în aceea ca în cursul anului 2009 a cumparat marfa de la aceasta societate în valoare de peste 100.000 lei, achitând-o cu un numar de 9 file CEC, care au fost refuzate la plata din lipsa de disponibil.
Astfel, inculpata a completat urmatoarele file CEC:
- CARP 1AA 0099268 emisa la 24.09.2009 în favoarea SC ….. Tecuci,
- CARP 1AA 0099338 emisa la 24.09.2009 în favoarea SC …… Piatra Neamt
- CARP 1AA 0099340 emisa la 07.10.2009 în favoarea SC ….. Bucuresti
- CARP 1AA 0105417 emisa la 10.11.2009 în favoarea SC ……. Bucuresti
- CARP 1AA 099134 emisa la 28.09.2009, 0099261 emisa la 19.10.2009, 0099260 emisa la 23.10.2009, 0099334 emisa la 02.11.2009, 0099332 emisa la 06.11.2009, 0099333 emisa la 13.11.2009, 0099336 emisa la 20.11.2009, 0099337 emisa la 27.11.2009 si 0105420 emisa la 04.12.2009, toate în favoarea SC …… SRL ……
S-a apreciat ca sub aspectul laturii subiective si obiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune, prev. si ped. de art. 215 al. 1, 4 Cod penal.
Prin incriminarea art. 215 al. 1,4 Cod penal, legiuitorul a avut în vedere doar situatia când fila cec este completata integral, corect, legal, doar o asemenea fila cec putând constitui un mijloc apt sa induca în eroare si sa formeze convingerea beneficiarului ca exista disponibil în contul bancar.
Împotriva solutiei de neîncepere a urmaririi penale si a rezolutiei nr. 223/II/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti, petenta SC …… SRL a formulat plângere in temeiul prevederilor art. 2781 Cod pr. pen.
În motivare s-a aratat ca solutia data de reprezentantul Ministerului Public este netemeinica dat fiind ca in mod incorect s-ar fi retinut ca la data completarii si înmânarii filelor cec ar fi cunoscut faptul ca nu exista disponibil in cont, altfel nu ar fi acceptat un termen lung de plata, iar prim procurorul nu a analizat motivele invocate de catre petenta si a retinut ca in mod corect s-a dispus de catre procuror solutia de neîncepere a urmaririi penale.
În continuare se precizeaza ca solutia este nelegala întrucât dispozitiile art. 278 al. 3 Cod proc. pen stabilesc în mod clar ca neînceperea urmaririi penale se dispune prin rezolutie sau ordonanta si nu prin rechizitoriu.
Petenta a mentionat ca reprezentantul parchetului nu a avut in vedere nici unul din argumentele sale privind politica de management si marketing a pietei materialelor de constructii. Astfel, se arata ca in temeiul contractului petenta efectua livrari en gross, cu termene de scadenta care sa o mentina pe piata din punct de vedere a concurentei,iar plata era asigurata inclusiv prin înmânarea filelor cec, societatea cumparatoare al carei administrator era faptuitoarea având timp suficient sa-si vânda marfa cu adaos comercial si sa aiba disponibil in cont la termenul de decontare înscris pe instrumentele bancare.
Totodata se arata ca nu s-a cercetat in mod corespunzator faptul ca 80 % din marfa achizitionata se afla înca in depozit, organul de cercetare penala neavând cum sa identifice materialele de constructii livrate de societatea petenta, distinct de marfurile altor furnizori.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
A fost atasat dosarul nr. 2674/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti.
La termenul de judecata din data de 24.06.2010 instanta a pus in discutie exceptia conexitatii dosarului 2264/270/2010, cu dosarul 3552/270/2010 având în vedere prevederile art. 34 lit. d Cod proc. pen. Asa cum rezulta din decizia in interesul legii nr. a ICCJ, cele doua infractiuni prev. de art 215 al. 4 Cod pen. respectiv art 84 alin 1 pct. 2 din Legea 59/1934 nu se pot afla in concurs real pentru aceeasi situatie de fapt, iar elementul distinctiv consta in aspectul cunoscut de beneficiarul cecului si anume daca la momentul emiterii instrumentului de plata exista sau nu disponibil in cont.
Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca se impune conexarea celor doua dosare, primul având ca obiect „infractiuni la legea cecului” respectiv „plângere la solutia parchetului”, actul de sesizare, respectiv solutia parchetului fiind constituite de unul si acelasi act, respectiv rechizitoriul nr. 2674/P/2009, intre cele doua infractiuni existând o strânsa legatura iar reunirea cauzelor se impunea pentru o mai buna înfaptuire a justitiei.
Prin sentinta penala nr. 503/ 06.09.2010 a Judecatoriei Onesti, pronuntata in dosar nr. 2264/270/2010 s-a dispus urmatoarele:
În baza art 2781 alin 8 lit. a Cod proc. pen. s-a respins ca nefondata plângerea formulata de SC …… SRL, cu sediul in ……cu privire la dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriul nr. 2674/P/2009 al parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti si rezolutia nr. 223/II/2/2010 a prim procurorului parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti referitor la faptuitoarea …, fiica lui …. si …., nascuta la data de …. în ….., cu domiciliul în ….., …. studii …… clase, fara antecedente penale, CNP ……..
S-a mentinut dispozitia din rechizitoriu si rezolutia atacata, mai sus mentionate.
În baza art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 al. 2 Cod pen. a fost condamnata inculpata ……., fiica lui ….. si ….., nascuta la data de …. in com. ……., cu domiciliul în ……, jud. ….., …a, studii ………clase, fara antecedente penale, CNP ……… la pedeapsa închisorii de 1 an.
În baza art. 71 Cod pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 litera a teza a II a si litera b Cod penal.
În baza art. 81 Cod pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 3 ani, termen de încercare stabilit in conditiile art. 82 Cod pen.
În baza art. 359 Cod proc. pen. s-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii in cazul in care va savârsi o noua infractiune in cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 al. 5 Cod pen., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei, s-a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. a fost obligata petenta SC …….. SRL la plata cheltuielilor judiciare câtre stat in suma de 50 de lei.
În baza art 191 al. 1 Cod proc. pen. a fost obligata inculpata la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare câtre stat.
S-a luat act ca inculpata a fost asistata de aparator ales.
Împotriva acestei sentinte, au declarat apel, petenta SC …….. SRL …, dar si inculpata .
Prin decizia penala nr. 501/A/09.12.2010, Tribunalul Bacau a admis apelurile, a desfiintat în totalitate sentinta apelata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. A mentinut actele procedurale întocmite în cauza pâna la termenul de judecata din 10.06.2010 inclusiv.
În considerentele deciziei s-au retinut urmatoarele:
Prin acelasi act de sesizare s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatei pentru infractiuni la Legea cec-ului, dar si neînceperea urmaririi penale, pentru infractiunea prev. de art. 215 al. 1 si 4 Cod penal, însa Tribunalul considera ca sunt doua solutii având natura si consecinte juridice diferite fata de persoanele si infractiunile aratate, care presupun stadii procesuale distincte si exclud existenta vreunui caz de conexitate.
Prima instanta avea obligatia ca anterior conexarii sa-si verifice competenta materiala si personala de solutionare, în raport cu obiectul plângerii petitionarului întemeiata pe dispozitiile art. 278/1 Cod pr. pen., respectiv calitatea persoanei, dar si infractiunea pentru care s-a dispus neînceperea urmaririi penale prin rechizitoriu, aspecte pe care aceasta  a omis sa le examineze, pronuntând o hotarâre cu încalcarea unor norme de competenta ce se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.
Or, practica judiciara s-a pronuntat în sensul ca, în cazul în care prin rechizitoriu sunt inculpati trimisi în judecata, dar în cadrul acestuia se dispune netrimiterea în judecata a altora, aspect ce priveste si fapte penale diferite, ca în cazul de speta, competenta de a judeca plângerea facuta conform art. 278 ind 1 C. proc. pen. se judeca de instanta competenta în raport cu infractiunea si calitatea persoanei fata de care s-a dispus netrimiterea în judecata, iar nu de instanta competenta sa judece pe inculpatii trimisi în judecata.
Pe cale de consecinta, o solutie de conexare este nelegala, cu atât mai mult cu cât fiecare din obiectul cauzei, au cai de atac diferite.
În acest sens s-a pronuntat si I.C.C.J., sectia penala, prin decizia nr. 2503 din 14 aprilie 2005.
De asemenea, desi la termenul din data de 24 iunie 2010, a fost conexata plângerea petentei la dosarul cauzei, cu nr. 2264/270/ 2010, instanta nu a dispus introducerea în cauza si nici citarea SC ……SRL ….., nici în calitate de petenta, nici în cea de parte civila, desi din motivele invocate în plângere, ar rezulta ca se solicita o schimbare de încadrare juridica, în sensul retinerii prevederilor art. 215 al. 1 si 4 Cod penal.
Cauza a fost înregistrata la aceasta instanta sub nr. 2264/270/2010.
La termenul de judecata din data de 28.02.2011, raportat la dispozitiile decizia penala nr. 501/2010 a Tribunalului Bacau, instanta a dispus disjungerea cauzelor, dosarul nr. 2264 fiind amânat la termenul de judecata din data de 28.03.2011.
În prezenta cauza si care face obiectul dosarului nr. 3552/270/2010, s-a consultat dosarul nr. 2674/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din probele administrate în cauza instanta retine urmatoarele:
De aproximativ 10 ani, între societatea administrata de inculpata si SC ….. SRL …, SC ……SRL …., SC ……. SRL …., SC ….. SRL ….., SC ….. SRL Onesti s-au desfasurat relatii comerciale constând în cumpararea de materiale de constructii. Pentru buna desfasurare a relatiilor comerciale au fost încheiate contracte comerciale, care periodic erau reînnoite.
Cu primele 4 societati nu s-a mai procedat la reînnoirea contractelor, însa se respecta termenul de plata, prevazut în contractele anterioare, care era la 45-60 de zile de la livrarea marfii.
În cazul SC ………. SRL Bacau, termenul de plata prevazut în contrat era de 60-90 zile de la livrarea marfii.
Stabilirea unui termen îndelungat pentru plata a avut în vedere ca plata sa se faca dupa valorificarea marfii.
Termenul de plata era mentionat pe facturile de livrare a marfurilor. Toate cele 13 file CEC mentionate mai sus au completate în fals data emiterii, deoarece în fapt, completarea filelor CEC de catre inculpata si înmânarea lor beneficiarilor se facea la data facturarii si livrarii marfurilor. Între data emiterii mentionata în fals pe fila CEC si data emiterii în fapt a filei CEC exista un interval de timp cuprins între 45-90 zile.
Beneficiarul filei CEC cunostea ca la data completarii si înmânarii filei CEC nu exista disponibil în cont, astfel nu accepta un termen mai îndelungat pentru plata. La împlinirea termenului de plata, plata nu a mai fost posibila, întrucât au intervenit evenimente în activitatea economico financiara a societatii, care s-au concretizat în imposibilitatea alimentarii contului.
Societatea administrata de inculpata a achitat integral debitele catre primele 4 societati si partial catre SC ……. SRL. Ultima societatea reclama un debit de 94975,39 lei, compus din c/v marfa neachitata si penalitati.
Inculpata a sustinut ca, datorita crizei economice, nu a mai putut valorifica marfa cumparata de la SC ……. SRL si din aceasta cauza nu a mai avut posibilitatea alimentarii contului. Politia s-a deplasat la depozitul acestei societatii si a constatat ca circa 80% din marfa cumparata si care trebuia achitata cu cele 9 file CEC se afla în depozit.
În ceea ce priveste infractiunea de înselaciune, reprezentantul Ministerului Public a retinut faptul ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii subiective si obiective, urmând sa dispuna neînceperea urmaririi penale.
În continuare s-a aratat ca prin incriminarea prevazuta de art. 215 al. 1, 4, din Cod pen. legiuitorul a avut în vedere doar situatia când fila CEC este completa integral corect, legal. Doar o asemenea fila CEC poate constitui un mijloc apt sa induca în eroare, sa formeze convingerea beneficiarului ca exista disponibil în cont bancar.
În cursul cercetarilor, SC ….. SRL a formulat o cerere prin care solicita sa se dispuna instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea lui ……, conform dispozitiilor art. 169 din Cod procedura penala.
Infractiunea pentru care s-a început urmarirea penala si se va dispune trimiterea în judecata, respectiv art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea 59/1934 este o infractiune de pericol si nu de prejudiciu. Din acest motiv, cererea urmeaza a fi respinsa.
Împotriva solutiei de neîncepere a urmaririi penale si a rezolutiei nr. 223/II/2010 a prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti, petenta SC …… SRL a formulat plângere in temeiul prevederilor art 2781 Cod proc. pen.
În motivare s-a aratat ca solutia data de reprezentantul Ministerului Public este netemeinica dat fiind ca in mod incorect s-ar fi retinut ca la data completarii si înmânarii filelor cec ar fi cunoscut faptul ca nu exista disponibil in cont, altfel nu ar fi acceptat un termen lung de plata, iar prim procurorul nu a analizat motivele invocate de catre petenta si a retinut ca in mod corect s-a dispus de câtre procuror solutia de neîncepere a urmaririi penale.
În continuare se precizeaza ca solutia este nelegala întrucât potrivit dispozitiilor art. 278 al. 3 Cod pr. pen stabileste in mod clar ca neînceperea urmaririi penale se dispune prin rezolutie sau ordonanta si nu prin rechizitoriu.
Petenta a mentionat ca reprezentantul parchetului nu a avut in vedere nici unul din argumentele sale privind politica de management si marketing a pietei materialelor de constructii. Astfel, se arata ca in temeiul contractului petenta efectua livrari en gross, cu termene de scadenta care sa o mentina pe piata din punct de vedere a concurentei,iar plata era asigurata inclusiv prin înmânarea filelor cec. Societatea cumparatoare al carei administrator era faptuitoarea având timp suficient sa-si vânda marfa cu adaos comercial si sa aiba disponibil în cont la termenul de decontare înscris pe instrumentele bancare.
Totodata se arata ca nu s-a cercetat in mod corespunzator faptul ca 80 % din marfa achizitionata se afla înca in depozit, organul de cercetare penala neavând cum identifice materialele de constructii livrate de societatea petenta, distinct de marfurile altor furnizori.
În dovedire s-a solicitat proba cu acte.
A fost atasat dosarul nr. 2674/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti.
Inculpata aflata in stare de libertate a fost prezenta în cursul judecatii si asistata de aparator ales.
La termenul de judecata din data de 24.06.2010 instanta a pus in discutie exceptia conexitatii dosarului 2264/270/2010, cu dosarul 3552/270/2010 având in vedere prevederile art 34 lit. d Cod proc. pen. Asa cum rezulta din decizia în interesul legii nr. a ICCJ, cele doua infractiuni prev. de art 215 al. 4 Cod pen. respectiv art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 nu se pot afla in concurs real pentru aceeasi situatie de fapt, persoana iar elementul distinctiv consta in aspectul cunoscut de beneficiarul cecului si anume daca la momentul emiterii instrumentului de plata exista sau nu disponibil în cont.
Pe cale de consecinta, instanta a apreciat ca se impune conexarea celor doua dosare, primul având ca obiect „infractiuni la legea cecului” respectiv „plângere la solutia parchetului”, actul de sesizare, respectiv solutia parchetului fiind constituite de unul si acelasi act, respectiv rechizitoriul nr. 2674/P/2009, intre cele doua infractiuni exista o strânsa legatura, iar reunirea cauzelor se impunea pentru o mai buna înfaptuire a justitiei.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
SC …. SRL a formulat plângere penala împotriva lui ….a, in calitate de administrator al SC ……..SRL sub aspectul savârsirii infractiunii de înselaciune prev. de art 215 alin 1,4 Cod pen. constând in faptul ca aceasta ar fi emis mai multe file cec pentru marfa livrata de SV …… SRL, insa toate filele cec, in numar de noua au fost refuzate la plata din lipsa de disponibil.
Banca Carpatica Comerciala – Agentia Onesti a formulat mai multe sesizari atât la IPJ Bacau cat si la Parchetul de pe lânga Judecatoria Onesti in care mentioneaza ca un numar de 13 filele cec emise de societatea SC …. in cursul anului 2009 au fost refuzate la plata pentru lipsa disponibil.
Societatea …… desfasurat relatii comerciale cu diverse societati comerciale, constând in cumpararea de materiale de constructii ( SC …….. SRL ….., SC …. SRL .., SC ….SRL …) iar modalitatea de plata consta in file cec, asa cum rezulta din copiile acestor instrumente de plata atasate la dosarul parchetului.
Potrivit declaratiei inculpatei, coroborat cu declaratia administratorului SC …… SRL, filele cec erau completate de câtre inculpata potrivit întelegerii dintre cele doua firme, in sensul ca data emiterii nu era cea la care marfa era livrata si fila cec încredintata agentului de vânzari ci data scadenta din facturi, respectiv la 30-60 de zile cu scopul ca societatea inculpatei sa vânda marfa si sa aiba disponibil la momentul încasarii filei cec.
Asa cum rezulta din actele dosarului de urmarire penala, inculpata a reusit sa achite contravaloarea marfurilor înscrisa în fila cec câtre SC …… SRL …., SC … SRL …., SC … SRL … ramânând un debit restant de 94.975,39 lei din totalul de 100.000 lei câtre SC …….. SRL.
Potrivit declaratiei administratorului SC …. SRL, acesta nu a avut niciodata o discutie directa cu inculpata ci comunicau doar prin intermediul agentului de vanzari. Administratorul …….. a declarat ca inculpata nu i-a spus daca are sau nu disponibil in cont. Întelegerea consta in postdatarea filelor cec, acordând inculpatei un termen de plata pentru ca marfa sa fie vânduta si sa intre banii în cont. Acelasi administrator a declarat ca se afla in relatii comerciale de mult timp cu societatea inculpatei, o parte din filele cec au fost încasate insa la un moment dat nu a mai existat disponibil in cont. Drept urmare, a luat legatura telefonica cu inculpata care i-a promis ca va plati marfa, contractând un credit in acest sens.
Inculpata a declarat la rândul sau ca s-a aflat in imposibilitate sa achite marfurile si nu a avut disponibil in cont întrucât in anul 2009 vânzarile au scazut foarte mult si ca a achitat o mare parte din debitele datorate diverselor societati, iar in prezent detine in depozit 60-70 % din marfa achizitionata de la SC …… SRL.
Instanta apreciaza fata de situatia de fapt dovedita in cauza ca plângerea formulata de societatea petenta SC …… SRL este nefondata, încadrarea juridica corecta fiind aceea de infractiuni la legea cecului si nu de înselaciune. Inculpata nu a încercat nici un moment sa induca in eroare societatea petenta, aceasta din urma acceptând faptul ca disponibilul banesc urma sa existe in functie de pretul încasat pe marfa livrata. Ar fi existat infractiunea de înselaciune asa cum sustine societatea petenta daca la momentul înmânarii filei cec câtre agentul de vânzari data emiterii era cea reala si nu postdatata si daca inculpata ar fi promis la acel moment ca va avea acoperirea necesara pentru încasarea filei cec in mod neconditionat. Insa acest lucru nu s-a întâmplat, provizia necesara acoperirii filei cec depinzând de vânzarea marfurilor de câtre SC …… potrivit întelegerii dintre cele doua societati iar data emiterii coincidea cu data scadenta înscrisa in facturilor fiscale.
De alt fel, prin decizia nr. IX din 2005 Înalta curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in sensul ca încadrarea juridica corecta a faptei de emitere a unui cec, fara acoperirea necesara, în cazul când situatia este cunoscuta si acceptata de beneficiar este aceea prevazuta de art 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar încadrarea juridica a faptei de emitere a cecului, fara acoperirea necesara, în scopul inducerii în eroare a beneficiarului, cu consecinta pagubirii acestuia este data de dispozitiile art. 215 al. 4 Cod pen.
Sustinerile societatii petente in sensul ca reprezentantul parchetului avea obligatia de a se pronunta prin rezolutie sau ordonanta pentru a le oferi posibilitatea de a ataca in instanta solutia de netrimitere în judecata, conform art. 278 al. 3 Cod pr. pen. sunt nefondate. Potrivit dispozitiilor art 2781 al. 1 teza finala, plângerea poate fi facuta si împotriva dispozitiei de netrimitere in judecata continuta in rechizitoriu.
In ceea ce priveste situatia marfurilor din depozitul societatii inculpatei, acest aspect are mai putina importanta in acest dosar, întrucât nu urmeaza a stabili buna sau reaua credinta a inculpatei. Acest aspect nu determina încadrarea juridica a infractiunii deduse judecatii, cel mult putând avea relevanta sub aspectul circumstantelor atenuante. Dupa ce societatea petenta s-a îndoit de rezultatul cercetarilor penale referitoare la identificarea marfurilor din depozitul societatii ….., in cursul judecatii aceasta a sustinut ca întreaga cantitate de marfa ar fi fost vânduta, iar inculpata ar fi de rea credinta ca nu si-a achitat debitul, propunând planse fotografice in acest sens pe care nu le-a mai depus la dosarul cauzei.
Tot din punct de vedere al circumstantelor putem vorbi si in ceea ce priveste achitarea debitului câtre SC …… SRL. Inculpata a promis ca va mai achita din acest debit si va depune dovezi la dosarul cauzei, însa nu a facut acest lucru. De mentionat este si faptul ca societatea petenta detine un titlu executoriu in acest sens in baza caruia poate demara executarea silita împotriva societatii inculpatei (sentinta civila nr. 10/2010 pronuntata de Tribunalul Bacau).
Fata de cele mentionate mai sus, instanta apreciaza ca în mod corect s-a dispus respingerea cererii de instituire a sechestrului asigurator, in sarcina inculpatei retinându-se existenta doar a unei infractiuni de pericol si nu de rezultat.
Pe cale de consecinta, instanta in baza art 2781 alin 8 lit. a Cod proc. pen. va respinge ca nefondata plângerea formulata de SC ……. SRL cu privire la dispozitia de netrimitere in judecata cuprinsa in rechizitoriul nr. 2674/P/2009 al parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti si rezolutia nr. 223/II/2/2010 a prim procurorului parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti, va mentine dispozitia din rechizitoriu si rezolutia atacata, mai sus mentionate.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va obliga petenta SC …… SRL la plata cheltuielilor judiciare câtre stat.
Va lua act ca intimata a fost asistata de aparator ales.

Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T A R A S T E:

În baza art 2781 alin 8 lit. a Cod proc. pen. respinge ca nefondata plângerea formulata DE SC …… cu sediul în …….. cu privire la dispozitia de netrimitere în judecata cuprinsa în rechizitoriul nr. 2674/P/2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti si rezolutia nr. 223/II/2/2010 a prim procurorului parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti referitor la faptuitoarea ……, fiica lui ….. si …., nascuta la data de .. în ….., cu domiciliul în ……, necasatorita, studii 8 clase, fara antecedente penale, CNP ……….
Mentine dispozitia din rechizitoriu si rezolutia atacata, mai sus mentionate.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obliga petenta la 200 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica, azi 21.03.2011.

PRESEDINTE GREFIER

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 1436 (22.03.2011)

Autor: CRISTEA CRISTINA

Domenii asociate: Plăţi

ROMÂNIA -JUDETUL ILFOV
JUDECATORIA BUFTEA
Dosar nr. 6944/94/2010
SECTIA CIVILA
Sentinta civila nr.1436
SEDINTA PUBLICA DE LA 22.03.2011
INSTANTA CONSITUITA DIN:

PRESEDINTE CRISTEA CRISTINA MARIA
GREFIER FLUTURE GEORGETA

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect pretentii formulata de reclamanta S.C. IDC S.A. împotriva pârâtii GG si SC.
Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din 15.03.2011, fiind consemnata în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre, însa instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea pentru data de 22.03.2011, când, în aceeasi compunere, a hotarât urmatoarele:

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei, civile de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea civila înregistrata sub nr. 6944/94/2010 din 19.07.2010 pe rolul Judecatoriei Buftea, reclamanta S.C. IDC S.A., a chemat în judecata pârâtii GM si SC, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligati la plata sumei de 516,86 RON, reprezentând cheltuieli cu titlu de utilitati si servicii de întretinere aferente perioadei octombrie 2008 – ianuarie 2010, achitate de catre I în numele si pe seama pârâtilor, sau prestate de I pentru imobilul-constructie JA20; obligarea pârâtilor la plata dobânzilor legale aferente debitului conform OG nr. 9/2000 si calculate pâna la data depunerii prezentei actiuni; obligarea pârâtilor la plata cuantumului dobânzilor legale actualizate pâna la data efectiva a platii integrale; obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate subscrisei cu judecarea acestui litigiu in temeiul art. 274 C.pr.civ.;
În motivare, a aratat ca în data de 21.09.2004 între I în calitate de Executant – vânzator si pârâtii GM si SC în calitate de beneficiari, s-a încheiat contractul de executie constructie cu si vânzare teren cu plata pe stadii de executie nr. 197 si Regulamentul de Ordine Interioara pentru viitorii locatari ai Ansamblului Rezidential J – Anexa 6 a contractului (în continuare „ROI”), prin care I s-a obligat sa realizeze constructia tip Margarit P+E+M în varianta caramida si a retelelor aferente conform planurilor si caracteristicilor tehnice standard, constructie ce a fost edificata pe lotul JA20 din …., iar beneficiarii urmau sa achite pretul cuvenit conform cap. IV din contract.
I a predat imobilul constructie JA20 catre beneficiarii pârâti la data de 19.07.2005 conform procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor.
La data de 27.06.2005, s-a procedat la receptia imobilului de catre beneficiari acestia urmând achita în continuare catre Executant costurile aferente consumului utilitatilor furnizate de I sau de diverse societati comerciale si achitate de catre I, utilitati indicate în ROI, paza si servicii energie electrica, iluminat stradal, cheltuieli cu apa si canalizare, lucrari de întretinere si ridicare gunoi menajer, întretinere spatii verzi. A mai aratat ca în Ansamblul J nu a fost si nu a existat o Asociatie de proprietari care sa achite sumele ce fac obiectul prezentei cereri.
Astfel conform ROI reclamanta I si pârâta au convenit ca locatarii vor participa la achitarea costurilor cu energie electrica consumata pentru iluminatul stradal si pentru alimentarea pompelor de la instalatia de alimentare apa si canalizare precum si impozitul pe terenul aferent partilor comune(drum/alei si trotuare/post trafo/gospodarie apa). Aceste sume fiind repartizate pe numarul de case.
De asemenea pârâta în calitate de locatar a ansamblului rezidential J a beneficiat si de alte servicii comune respectiv paza/control acces/ iluminat stradal/energie electrica consumata pentru alimentarea pompelor cu apa si canalizare, ridicare gunoi menajer.
Începând cu luna octombrie 2008 si pâna în prezent pârâtii au efectuat doar anumite plati partiale aferente utilitatilor de întretinerii furnizate desi în toata aceasta perioada au beneficiat de aceste servicii.
Pentru achitarea cu întârziere a sumelor de plata prevazute prin contractul si ROI pârâta datoreaza dobânzi legale începând cu data primirii notificarii de conciliere conform O.G. nr.9/2000 modificata si completata, dobânzile legale asa cum prevad dispozitiile art.1084 Codul civil.
În temeiul art.7201 codul de procedura civila prin adresa nr.J126/25.01.2010, I a convocat pârâta în data 19.02.2010 în vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila.
În drept, a invocat prevederile art. 969, 1073, 1084 C.civ, art. 43 si 46 C.com.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar, în copie, contractul de executie imobil, contracte cu furnizorii de energie electrica, contracte cu furnizorii de apa si canalizare, de contracte cu furnizorii de servicii de paza( f.7-29 dosar).
Reclamanta a depus cerere precizatoare la cererea de chemare în judecata, prin care a aratat ca întelege sa îsi restrânga valoarea pretentiilor capatului I de cerere la suma de 358,06 lei ( cu TVA inclus), reprezentând doar contravaloarea cheltuielilor de control acces furnizate în perioada septembrie 2008- iunie 2009.
Pârâta legal citata, a formulat întâmpinare prin care a aratat ca în cererea precizatoare formulata de reclamanta a solicitat obligarea pârâtilor la plata sumei de 358,06 lei reprezentând doar contravaloarea cheltuielilor control acces furnizate în perioada septembrie 2008 – iunie 2009 achitate de catre I în numele si pe seama pârâtilor. Fata de aceasta precizare a solicitat sa se constate ca în raport de probele administrate cererea este neîntemeiata. Pârâtii sunt membrii ai Asociatiei de proprietari Ansamblul J înfiintata în anul 2006, prin care s-a hotarât ca începând cu data de 01.09.2008 sa renunte la postul de paza care era situat la intrarea în cartierul de locuinte si de asemenea sa nu mai plateasca cheltuielile de administratie catre reclamanta, în absenta oricarui temei legal. Hotarârea Asociatiei de proprietari a fost comunicata reclamantei în timp util înainte de data de 01.09.2008, aceasta nefiind mandatata sa reprezinte locatarii Anasmblului ori Asociatiei de proprietari în vreun contract care sa atraga obligatiile în sarcina sa.
Din adresele emise de reclamanta nr. 3525/12.11.2008 si nr.311/04.02.2009 în urma numeroaselor sesizari, reclamanta a ignorat toate aceste sesizari si a continuat sa factureze serviciul de control.
În drept au fost invocate dispozitiile art.115 si urm. Codul de procedura civila.
În dovedirea cererii a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, martori si interogatoriul reclamantei.
Analizând actele si lucrarile dosarului asupra cererii de chemare în judecata astfel cum a fost precizata, instanta constata urmatoarele:
În fapt, se retine ca între reclamanta SC IDC SA si numitii GM si SC s-a încheiat contractul de executie constructie cu plata în rate ../21.09.2001, în cadrul caruia reclamanta a realizat si vândut catre pârâti un imobil teren si casa – Lotul JA20 in Ansamblul rezidential J.
Potrivit art.1-2 din Regulamentul de ordine interioara al Ansamblului rezidential J, accesul în zona se face pe poarta instalata în …. inclusiv poarta va fi pazita, iar cu privire la costurile de control acces s-a prevazut ca acest serviciu a fost contractat atât în beneficiul tuturor locatarilor zonei, si având în vedere ca inclusiv reclamanta avea amplasate obiective în zona, costurile urmau a fi împartite între reclamanta si proprietari.
Reclamanta a facut dovada încheierii de contracte cu firme de paza refacturând catre locatarii ansamblului rezidential sumele achitate lunar catre acesti furnizori.
Astfel, la data de 28.06.2007, reclamanta a încheiat un contract de prestari servicii pentru activitatea de paza, a carui durata a fost prelungita conform vointei partilor potrivit art. 4.2. din contract, pâna la data de 31.03.2009 când societatea reclamanta a încheiat un nou contract de prestari servicii paza pâna la data de 30.09.2009. Sub imperiul ambelor contracte, a functionat un post de paza care deservea asigurarii controlului acces în ansamblul J si catre obiectivele apartinând reclamantei.
Facturile emise în executarea contractului atasate la 21-29, în perioada septembrie 2008- iunie 2009 fac dovada îndeplinirii obligatiilor contractuale de catre reclamanta. Faptul ca acestea nu îndeplinesc conditiile prevazute de art. 46 C.com. nepurtând semnatura pârâtilor, nu afecteaza obligatia de plata a acestora care izvoraste din contractul încheiat între parti.
În acest sens, în respectivul regulament de ordine interioara, a carui existenta nu a fost contestata de niciuna dintre parti si care reprezinta un contract cu forta obligatorie conform art. 969 C. civ, s-a prevazut expres ca în situatia în care titularii contractului nu vor achita cota parte din cheltuielile comune vor fi obligati sa suporte penalizarile de întârziere. Sustinerile pârâtilor conform carora regulamentul de ordine interioara nu a fost însusit de parti vor fi înlaturate cât timp acesta poarta semnatura acestora. În ceea ce priveste sustinerile pârâtilor referitoare la mandatarea reclamantei, instanta retine ca prin Regulamentul de ordine interioara pârâtii nu au mandat-o pe reclamanta sa încheie contracte privind asigurarea serviciului de paza, în numele lor, ci acestia si-au asumat obligatia de a achita contravaloarea serviciului de control acces si paza pe baza contractelor încheiate de reclamanta, în nume propriu. Asadar pârâtii nu au dobândit drepturi si obligatii odata cu încheierea contractului de paza, ci doar reclamanta. Acelasi act (ROI) face vorbire de administrator doar la pct. 18, care prin ipoteza nu se refera la serviciul de control acces si paza.
La data de 19.07.2006 s-a înfiintat Asociatia de proprietari Ansamblu J, persoana juridica cu personalitate juridica distincta fata de cea a asociatilor. Astfel, aceasta nu poate denunta în mod unilateral contractul ce contine Regulamentul de ordine interioara agreat de pârâtii asociati anterior înfiintarii asociatiei cât timp nu s-a încheiat un act juridic prin care se transfera, cu acordul reclamantei, drepturile si obligatiile pârâtilor catre asociatie. Asadar pârâtii ramân obligati a achita cheltuielile de control acces, independent de adresa transmisa de catre asociatie reclamantei, care nu are niciun efect asupra obligatiilor contractuale agreate.
În drept, potrivit art. 969 si 970 alin. 1 C. civ., conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante si trebuie executate cu buna-credinta. Analizând dispozitiile art. 1073, 1075-1078, 1081-1086 C.civ. rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile contractuale este necesara îndeplinirea urmatoarelor conditii: existenta unei fapte ilicite, constând în neexecutarea obligatiilor contractuale, producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, existenta unei legaturi de cauzalitate între cele doua si existenta culpei pârâtilor.
Instanta retine ca, fiind vorba de o obligatie de rezultat, în sarcina pârâtilor opereaza o prezumtie relativa, respectiv de neexecutare a obligatiei contractuale si de culpa în neexecutarea obligatiei, în conditiile prevazute de art. 1082 C.civ, potrivit carora, „debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligatiei sau pentru întârzierea executarii, cu toate ca nu este rea-credinta din partea-i, afara numai daca nu va justifica faptul ca neexecutarea provine din o cauza straina, care nu-i poate fi imputata”, creditoarea trebuind doar sa dovedeasca existenta contractului si executarea propriei obligatii.
Instanta retine ca desi pârâtii au beneficiat de serviciile respective, în conditiile în care nu s-a dovedit în cauza contrariul, acestia nu au înteles sa respecte dispozitiile contractuale prin executarea obligatiei ce le incumba, de a achita contravaloarea serviciului de control acces în perioada septembrie 2008- iunie 2009, cuprinsa în facturile fiscale depuse la dosar, acumulând astfel un debit catre reclamanta de 359,24 lei, producând un prejudiciu material egal cu aceasta valoare în patrimoniul reclamantei, ce a fost nevoita sa achite aceste sume catre societatile de paza. Legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este indiscutabila, în lipsa neexecutarii obligatiei de catre pârâti neexistând prejudiciul reclamantei.
În ceea ce priveste conditia vinovatiei, opereaza prezumtia de culpa în persoana pârâtilor, acestia nedovedind faptul exonerator de vinovatie desi le revenea sarcina probei. Totodata acestia prin raspunsurile la interogatoriu recunosc ca au beneficiat de serviciul de control acces în perioada septembrie 2008-iunie 2009 asa cum a fost prevazut în contractele de furnizare servicii de paza ce s-au derulat în aceasta perioada, costul acestuia fiind împartit conform prevederilor contractuale din Regulament.
Având în vedere ca pârâtii nu si-au respectat obligatiile contractuale, nefacând dovada achitarii debitului solicitat prin cererea de chemare în judecata, cu toate ca si-au însusit obligatia de plata a contravalorii serviciilor de control acces, si avându-se în vedere principiul general de drept pacta sunt servanda (forta obligatorie a actului juridic civil), instanta, în baza art. 969 Cciv, urmeaza sa admita acest capat de cerere, constatând îndeplinirea conditiilor cumulative ale raspunderii civile contractuale si sa oblige pârâtii la achitarea sumei de 358,06 lei catre reclamanta.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea dobânzilor legale, instanta retine ca acestea au natura juridica a daunelor interese compensatorii si pentru acordarea lor trebuie întrunita si conditia punerii în întârziere a pârâtilor, conform art. 1081 C.civ. Având în vedere ca raportul dedus judecatii este unul comercial, conform art. 56 C.com. sunt aplicabile dispozitiile art. 43 C.com., astfel ca pârâtii sunt de drept în întârziere de la data scadentei fiecarei facturi emise si neachitate integral, pentru suma neachitata.
Cu privire la valoarea acestora, instanta constata ca partile au stabilit prin contractul încheiat o clauza penala, fara a indica si valoarea acesteia, astfel ca pârâtii datoreaza de drept dobânda legala, fiind vorba de o obligatie comerciala baneasca, astfel ca devin aplicabile dispozitiile art. 2 si 3 din OG 9/2000. Asadar, se retine ca în cauza penalitatile se vor calcula la nivelul dobânzii legale aplicabila raporturilor juridice comerciale, la valoarea neachitata din cuprinsul fiecarei facturi fiscale emise, de la data scadentei fiecareia. Reclamanta a precizat ca acestea sunt în cuantum de 42,28 lei pâna la data de 17.07.2010, însa având în vedere ca neexecutarea obligatiei de plata ce revine pârâtilor persista si în prezent, dobânzile vor curge si vor fi acordate în continuare pâna la data achitarii efective a debitului, fiind calculate dupa modul indicat mai sus.
Fata de considerentele de mai sus, instanta urmeaza sa admita actiunea si sa îi oblige pe pârâti sa plateasca reclamantei suma de 358,06 lei, reprezentând contravaloare serviciu control acces în perioada septembrie 2008- iunie 2009 si de 42,28 lei, reprezentând dobânda legala, precum si la plata dobânzii legale de la 17.07.2010 pâna la achitarea efectiva a debitului.
Pe de alta parte, conform art. 274 alin. 1 CPC, retinând culpa procesuala a pârâtilor si având în vedere taxele de timbru achitate de reclamanta, instanta îi va obliga pe pârâti sa plateasca reclamantei suma de 42,53 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar. Totodata instanta va respinge, ca neîntemeiata cererea pârâtilor de acordare a cheltuielilor de judecata întrucât pârâtii sunt partea care a cazut în pretentii, nefiind întrunite conditiile enuntate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:

Admite actiunea astfel cum a fost precizata de reclamanta SC IDC SA cu sediul în … în contradictoriu cu pârâta GM si SC domiciliati în …
Obliga pârâtii sa plateasca reclamantei urmatoarele sume: 358,06 lei reprezentând cheltuieli serviciu control acces aferent perioadei septembrie 2008- iunie 2009 si 42,28 lei – dobânda legala aferenta debitului calculata de la scadenta pâna la data introducerii actiunii, 17.07.2010.
Obliga pârâtii la plata cuantumului dobânzii legale de la data introducerii cererii, 17.07.2010, si pâna la data achitarii efective a debitului.
Obliga pârâtii sa plateasca reclamantei suma de 42,53 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Respinge cererea pârâtilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca neîntemeiata.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica, azi 22.03.2011.

PRESEDINTE, GREFIER,

Red.jud.CCM
Thn.red.gr.FG/
2ex/ 06.04.2011

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 809R (22.03.2011)

Autor: Sectia a III-a Civila

Domenii asociate: Contestaţie la executare Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A III-A CIVILĂ

Dosar nr.7467/302/2008

DECIZIA CIVILĂ NR.809R
Şedinţa publică din 22.03.2011
Tribunalul compus din:
Preşedinte: ALINA DANIELA BELOIU
Judecător: ANETA ELENA POPA
Judecător: IULIAN PANAIT
Grefier: GEORGIANA STROE

Pe rol se află soluţionarea recursului civil de faţă, formulat de recurentul-contestator P.B.R. în contradictoriu cu intimatul Sindicatul Naţional al Lucrătorilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor – Grupa Sindicală din P.B.R.şi cu intimaţii-terţ poprit Trezoreria Sectorului 5 Bucureşti şi BCR SA, împotriva sentinţei civile nr.1924/19.03.2010 pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti în dosarul nr.7467/302/2008, având ca obiect – contestaţie la executare.
Dezbaterile şi susţinerile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea din şedinţă din data de 15.03.2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când tribunalul, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 22.03.2011, când a decis următoarele :

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 1942 pronunţată la data de 19 martie 2010 de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 7467/302/2008, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul P.B.R.în contradictoriu cu intimatul S.N.L.A.N.A. – A.N.P. – G.S.P.B.– RAHOVA şi cu terţii popriţi BCR S.A. şi TREZORERIA SECTOR 5 BUCUREŞTI. Au fost anulate toate formele de executare din dosarul nr. 41/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc Sersea Adrian Eugen şi a fost obligat intimatul să plătească contestatorului suma de 6.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, că prin sentinţa civilă nr. 939/2.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 26370/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea formulată de Sindicat împotriva PRMSBR, acesta fiind obligat să acorde reclamanţilor sporurile prevăzute în Anexa 1.1. şi 1.2. din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C/2003, corespunzător condiţiilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de fiecare salariat pentru perioada 1.09.2004 – 1.07.2006, sume ce vor fi actualizate în raport de data plăţii.
În temeiul acestui titlu executoriu s-a format dosarul de executare nr. 41/2008, în cadrul căruia a fost efectuat un raport de expertiză contabilă (de către expert ctb. Tomoaică) pentru calcularea drepturilor salariale stabilite prin hotărâre şi a actualizărilor aferente, stabilindu-se pe baza fişelor personale cu calcule pentru fiecare salariat dintre cei 477 şi a fişei centralizatoare, că debitorul Penitenciarul Rahova datorează suma totală de 3.646.686 lei net.
În faţa primei instanţe, a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară contabilă, întocmindu-se două rapoarte de expertiză:
1. în primul raport de expertiză efectuat de ctb. Panait Florica Rodica, s-a concluzionat că debitul total al contestatoarei este de 1.138.099 lei net
2. în al doilea raport de expertiză efectuat de ctb. Rauţă Carmen Viorica, au fost stabilite patru variante, după cum urmează:
- varianta I: total 4.469.711 lei – raportat la orele extrase electronic din statele de plată, reprezentând ore spor antenă egale cu numărul de ore spor în condiţii TBC, raportat la solda lunară, la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă – în medie 170 ore lunar.
- varianta II: total 3.133.210 lei – raportat la orele extrase electronic din statele de plată reprezentând ore spor antenă egale cu numărul de ore spor în condiţii TBC, raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă – 240 – 248 ore lunar
- varianta III: total 1.958.019 lei – raportat la orele din pontajele refăcute în octombrie 2009 reprezentând ore lucrate în condiţii spor TVC/HIV/SIDA, raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă – 170 ore lunar
- varianta IV: total 1.353.833 lei – raportat la orele din pontajele refăcute pentru octombrie 2009, reprezentând ore lucrate în condiţii de spor de TVC/HIV/SIDA raportat la solda lunară, la numărul de zile calendaristice din luna respectivă – 240 – 248 ore lunar.
Prima instanţă a reţinut în considerentele sentinţei că suma corectă este cea rezultată din varianta I.
Pentru aceasta a înlăturat variantele III şi IV, deoarece ele au fost făcute în temeiul unor pontaje refăcute de penitenciar, care, însă nu a pus la dispoziţia expertului sau a instanţei documentele primare în baza cărora s-au refăcut pontajele.
Cu privire la varianta II, apreciată de expert ca fiind corectă raportat la faptul că pentru perioada expertizată nu se aplica Legea nr. 293/2004, ci legea salarizării militarilor – Legea nr. 138/1999 şi HG 0663/1999, aceasta a fost înlăturată de prima instanţă constatându-se că aplicarea Legii nr. 293/2004 a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu.
Reţinând ca şi corectă varianta I, prima instanţă a constatat că nu corespund aceste calcule cu cele făcute în raportul de expertiză efectuat în dosarul de executare şi a fost admisă contestaţia, cu indicaţia pentru executorul judecătoresc să refacă calculele referitoare la cheltuielile de executare raportat la debitul din varianta I şi de disp. OMJ 2550/2006, întocmind un singur proces-verbal în acest sens.

Contestatorul P.B.R a formulat recurs, la data de 27.05.2010, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III – a Civilă la data de 18.06.2010.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei la executare cu consecinţa anulării actelor de executare şi a stabilirii obligaţiei de refacere a formelor de executare pentru suma calculată în varianta a IV – a a raportului de expertiză, cu reducerea onorariului executorului judecătoresc la valoarea de 10% din debitul total, iar nu din debitul pentru fiecare membru de sindicat şi cu reducerea onorariului de avocat din faza de executare silită.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-contestator a criticat soluţia primei instanţe susţinând că deşi a fost admisă contestaţia la executare, în considerentele sentinţei instanţa a optat pentru varianta I a expertizei contabile, iar această variantă nu este corectă în raport de titlul executoriu.
Se arată că dacă în titlul executoriu s-a specificat că suma de bani reprezintă sporul prevăzut în Anexa 1.1. a OMJ 945/C/2003, corespunzător condiţiilor de muncă şi activităţii desfăşurate de fiecare salariat, înseamnă că simpla calitate de membru de sindicat nu duce automat la plata acestui spor, dacă salariatul nu a lucrat în condiţiile prev. De lit. B pct. 1 şi 2, lit. C pct. 3 şi 4 din Ordin.
Or, contestatoarea a criticat raportul de expertiză efectuat în faţa executorului judecătoresc – raportul TOMOAICĂ deoarece:
- nu au fost respectate dispoziţiile art. 15 alin. 1 din Ordin, potrivit cărora sporul de muncă în condiţii deosebit de periculoase se acordă proporţional cu timpul cât personalul a lucrat efectiv în aceste condiţii (nu s-a ţinut cont de tabelul cu perioadele efective în care s-au aflat deţinuţi diagnosticaţi cu TBC sau HIV/SIDA în secţiile de deţinere)
- în mod greşit s-a apreciat că acest spor are acelaşi regim cu sporul de antenă (care se ia de toţi lucrătorii penitenciarului deoarece antenele radio amplasate pe clădirile acestuia acoperă întreg perimetrul unităţii)
- nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. B pct. 1 şi 2 şi C pct. 3 şi 4, din care rezultă că sporul este în cuantum de 75% pentru personalul care şi-a desfăşurat activitatea în secţiile care aveau deţinuţi cu TBC şi HIV/SIDA şi în cuantum de 50% pentru restul personalului, numai dacă au desfăşurat activităţi cu deţinuţi cu TBC şi HIV/SIDA.
Toate aceste aspecte, susţine recurentul-contestator au fost avute în vedere în mod corect în cadrul primei expertize efectuate în faţa instanţei – expertiza PANAIT, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 din Ordin, potrivit cărora sporul se calculează în baza evidenţelor pe ore şi zile realizate de şefii de compartimente sub semnătură de certificare a realităţii datelor înscrise.
A fost încuviinţată o contraexpertiză – expertiza RĂUŢĂ care, abătându-se de la obiectivul unic stabilit de instanţă, a calculat 4 variante ale debitului şi a arătat că s-a calculat corect în raport de titlul executoriu în varianta II.
Cu toate acestea, instanţa a ales ca fiind corectă varianta I a acestei expertize. Recurentul critică această opţiune deoarece nu au fost respectate dispoziţiile lit. B pct 1 şi lit. C pct. 3 şi 4 din Ordin. În ceea ce priveşte faptul că instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile legii de salarizare a personalului militar, ci dispoziţiile Legii nr. 293/2004 astfel cum s-a reţinut în titlul executoriu, se susţine de către recurent că potrivit normei tranzitorii art. 79 din Legea nr. 293/2004, „până la adoptarea legii privind salarizarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar”. Or potrivit HG 0663/1999, calculul soldei zilnice pentru personalul militar se face raportându-se solda lunară la numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
Recurentul susţine că singura variantă corectă este varianta IV a expertizei. Această variantă a fost înlăturată de prima instanţă deoarece a avut în vedere pontaje refăcute pentru care nu au fost depuse documente primare. Sub acest aspect, recurentul afirmă că au fost depuse evidenţele pe ore şi zile realizate de şefii de compartimente sub semnătură de certificare a realităţii datelor înscrise, potrivit art. 12 din Ordin, iar părţile convocate la data de 5.01.2010 nu au obiectat în legătură cu refacerea acestor pontaje, existând o unanimă acceptare a acestor documente care au stat la baza calculelor. De altfel, în expertiza PANAIT se face vorbire despre aceste documente primare care au stat la baza refacerii pontajelor.
În final, se critică faptul că expertiza RĂUŢĂ a calculat debitul pentru un număr de 490 membri de sindicat, în timp ce potrivit tabelului nominal anexat la acţiunea introductivă soluţionată prin titlul executoriu în cauză se regăsesc numai 477 membri care au semnat şi mandatat Sindicatul să acţioneze în numele lor.

Asupra excepţiei lipsei de interes în formularea prezentului recurs, tribunalul reţine următoarele:

Motivul invocării lipsei de interes: partea care a câştigat procesul formulează cale de atac împotriva unei sentinţe favorabile.

Premisa analizei: deşi contestatoarea a reclamat executarea silită a unui debit de 3.646.686 lei şi deşi instanţa a admis integral cererea sa, debitoarea va avea de executat un debit de 4.469.711 lei ca urmare a opţiunii exprimate de prima instanţă cu privire la varianta I a expertizei judiciare.

Soluţia tribunalului: excepţia lipsei de interes este neîntemeiată, iar recurentul justifică un interes, înţeles ca folos practic urmărit de recurent, interes care este legitim şi juridic, născut şi actual, personal şi direct, în ciuda soluţiei primei instanţe aparent favorabilă recurentului-contestator.
În acest sens, tribunalul constată că recurentul-contestator s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate şi nu ar supune controlului judiciar soluţia primei instanţe.
Acest prejudiciu este unul material şi el decurge din (cel puţin) diferenţa dintre suma executată iniţial – 3.646.686 lei şi suma ce se va executa ca urmare a soluţiei primei instanţe – 4.469.711 lei.

Or, în condiţiile în care considerentele care au fundamentat soluţia primei instanţe se reţine expressis verbis opţiunea pentru varianta I a raportului de expertiză şi indicaţia refacerii actelor de executare raportat la acest debit, rămânerea irevocabilă a acestei sentinţe inclusiv prin respingerea recursului contestatorului ca lipsit de interes face ca şi aceste considerente alături de dispozitivul sentinţei să intre în putere de lucru judecat.
Sub acest aspect, se reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de proba de natură să demonstreze ceva în legătura cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzuta de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmpla atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasa dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine sa asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relaţia dintre părţi, aceasta prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.
În speţă, acest fapt echivalează cu lipsirea contestatorului de posibilitatea de a mai critica într-o altă contestaţie la executare suma stabilită în varianta I a expertizei, variantă reţinută ca fiind corectă în considerentele sentinţei recurate.
Cum în mod evident, suma rezultată în prezentul litigiu este superioară celei iniţiale contestate de recurent, rezultă că acesta are interes să formuleze prezenta cale de atac.

Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile formulate de recurent tribunalul reţine următoarele:

Situaţia de fapt:
Titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 939/2.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 26370/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal (filele 101 – 105 vol. I în dosarul primei instanţe), a fost admisă cererea formulată de Sindicat împotriva PRMSBR, acesta fiind obligat să acorde reclamanţilor (un număr de 477 salariaţi afiliaţi ca membri de sindicat şi solicitanţi ai sporului, prevăzuţi în tabelul anexat acţiunii – filele 106 – 116 vol. I în dosarul primei instanţe) „sporurile prevăzute în Anexa 1.1. şi 1.2. din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 945/C/2003, corespunzător condiţiilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de fiecare salariat pentru perioada 1.09.2004 – 1.07.2006, sume ce vor fi actualizate în raport de data plăţii”.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că „potrivit Legii 293/28.06.2004, Secţiunea 1, Cap. 4, art. 34 alin. 1 lit. a, reclamanţilor le este recunoscut dreptul de a beneficia de plata de sporuri.
OMJ 945/C/2.04.2003 stabileşte modul de acordare a acestor sporuri pentru condiţii periculoase şi vătămătoare, conform Anexei 1.1. Astfel, Ordinul prevede acordarea pentru personalul din penitenciare şi centre de reeducare care îşi desfăşoară activitatea în secţiile care au camere pentru deţinuţi cu TBC şi HIV/SIDA a unui spor de 75% din solda lunară sau salariul de bază, respectiv 50% din solda lunară sau salariul de bază pentru personalul din penitenciare şi centre de reeducare, care desfăşoară activităţi cu deţinuţii din camerele TBC şi HIV/SIDA.
Reclamanţii au susţinut şi dovedit că, deşi legea le recunoaşte dreptul la plata sporului pretins, acesta nu a fost plătit pe perioada 1.09.2004 – 1.07.2006 din lipsa alocării fondurilor de la bugetul de stat.
Buletinele de determinare prin expertizare depuse la dosarul cauzei fac dovada că, condiţiile de muncă nu s-au modificat şi rămân valabile şi pentru anul 2004 – 2006, cu raportare şi la Buletinele nr. 17/2003 şi 3/2005”.
Recursul formulat împotriva acestei sentinţe de către Penitenciar a fost respins prin decizia 580 pronunţată la data de 14.02.2008 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (filele 96 – 100 vol. I în dosarul primei instanţe),, care a înlăturat criticile formulate de recurent cu privire la lipsa fondurilor necesare pentru plata acestor sporuri.
În cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. 41/2008 al BEJ Sersea Adrian Eugen, a fost întocmit raportul de expertiză contabilă TOMOAICĂ – vol. II în dosarul primei instanţe, iar în faţa primei instanţe au fost efectuate două rapoarte de expertiză judiciară, ultimul pe care tribunalul îl va analiza aparţinând exp. ctb. Rauţă Carmen Viorica.

Analizând variantele propuse de expert pentru calculul debitului, tribunalul constată că nu pot fi reţinute următoarele variante:
- varianta I – determinarea drepturilor banesti cuvenite membrilor de sindicat, avand in vedere orele extrase electronic din statele de plata, reprezentand ORE spor de antenna, egale, cu numarul de ore de spor in conditii de TBC, raportandu-se solda lunara la numarul de zile lucratoare din luna respectiva, adica media de 170 ore lunar.
- varianta II – determinarea drepturilor banesti cuvenite membrilor de sindicat, avand in vedere orele extrase electronic din statele de plata, reprezentand ORE spor de Antena, egale, cu numarul de ore de spor in conditii de TBC, raportandu-se solda lunara la numarul de zile calendaristice din luna respective, adica 240, respective 248 ore.
Tribunalul constată că aceste două variante raportează drepturile băneşti la numărul de ore spor de antenă şi constată că acesta este egal cu numărul de ore de spor în condiţii TBC.
Pentru a stabili astfel, expertul a constatat că în statele de plata s-a evidentiat doar sporul de antenă (10%) şi că potrivit art.15(2) din OMJ 945/2003 “in situatiile in care la un loc de munca se constata prezenta simultana a doi sau mai multi factori, care, prin actiunea lor confera dreptul la sporuri, se acorda un singur spor, si anume cel mai mare.”, care este sporul TBC (50/75%).
Or, Tribunalul constată că sporul de antenă se cuvine tuturor salariaţilor Penitenciarului pentru toată perioada de lucru, ca urmare a faptului că antenele radio amplasate pe clădire au acoperire pe întreg perimetrul unităţii.
Cum sporul TBC se acordă după distincţiile prevăzute de lit. B pct. 1 şi 2 şi lit. C pct. 3 şi 4 din Anexa 1.1. a Ordinului 945/C/2003 (“Pct. B Spor de 75% din solda lunară sau salariu de bază: 1. Personalul din penitenciare şi centre de reeducare, care îşi desfăsoară activitatea în secţiile care au camere pentru deţinuţii cu TBC si HIV/ Sida”; Pct. C Spor de 50% din solda lunara sau salariu de baza: 3. Personalul din pentenciare si centre de reeducare, precum si personalul SIPA din aceste unitati, care desfasoara activitati cu detinutii din camere TBC si HIV/SIDA” şi 4. Personalul din penitenciare si centrele de reeducare care asigura paza, escortarea si supravegherea detinutilor cu TBC si HIV/SIDA.”) şi în temeiul “Buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de munca”, potrivit art. 4 alin. 1 din Ordin, acte în care se stabilesc care anume posturi presupun contact permanent sau sporadic cu deţinuţi cu TBC şi HIV/SIDA, rezultă că nu tot personalul din penitenciar este îndreptăţit la acest spor şi nu tot personalul din penitenciar este îndreptăţit la acelaşi spor (existând distincţia 50% – 75%).
O dispoziţie similară rezultă şi din art 15(1) din Ordin: “Sporul pentru munca in conditii deosebit de periculoase, conditii periculoase sau conditii vatamatoare se acorda proportional cu timpul cat personalul respective a lucrat in asfel de conditii, la locurile de munca pevazute in regulament (…)”
În ceea ce priveşte Buletinele de determinare prin expertizare nr. 3/2005şi 6/2005, Tribunalul constată că nici din aceste buletine nu rezultă că pentru întreaga perioadă de timp lucrată, toţi lucrătorii Penitenciarului beneficiază de un astfel de spor. Potrivit acestor buletine au fost expertizate locurile de muncă, însă în raport de activităţile concrete desfăşurate acest spor poate varia în raport de numărul de ore efectiv lucrate.

Prima instanţă a înlăturat variantele III şi IV ale expertizei, deoarece a constatat, inclusiv pe baza rezervelor exprimate de experţi, că nu există documente primare care să stea la baza calculelor efectuate de experţi, pontajele fiind refăcute după cca. 5 ani.
Tribunalul constată, contrar opiniei primei instanţe, că în condiţiile în care există, inclusiv la dosar, înscrisuri ce emană de la contestatoare în forma impusă de art. 12 (2) din Ordin (“Evidenta timpului lucrat efectiv (in ore si zile) in locurile de munca unde se acorda spor in procente diferite, precum si certificarea exactitatii acesteia,se face de catre seful fiecarui compartiment( sectie, laborator, atelier, formatie de lucru, serviciu, birou, etc”) şi în condiţiile în care Sindicatul nu a contestat realitatea informaţiilor cuprinse în aceste evidenţe certificate de şefii compartimentelor, ele nu pot fi înlăturate în mod pertinent de la soluţionarea cauzei, pentru simplul motiv că au fost întocmite ulterior sau de alte persoane decât şefii compartimentelor în funcţie din anii 2004 – 2006, neexistând indicii că aceste persoane ar fi certificat evidenţele contrar situaţiei de fapt reale. Altfel spus nu poate fi reţinută nici măcar o culpă, şi cu atât mai puţin o rea credinţă, pentru şefii compartimentelor care au atestat aceste evidenţe, în condiţiile în care intimatul Sindicat nu a făcut dovada contrară celor atestate în pontaje nici măcar cu privire la un singur salariat.
Este adevărat că, urmare a aplicării defectuoase a dispoziţiilor OMJ 945/C/2003 în perioada relevantă, aplicare defectuoasă imputabilă contestatorului, aceste evidenţe sunt întocmite la o distanţă de 5 ani şi fără respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. 4, 13 alin. 1 şi 2 din Ordin (potrivit cărora: 12(4) Pontajele necesare acordarii sporurilor care fac obiectul prezentului regulament se intocmesc in fiecare luna, la inceputul lunii urmatoare si se transmit la compartimentul financiar; 13(1) in vederea acordarii sporului, comandantii/directorii vor numi prin ordin de zi pe unitate o comisie…; 13(2) La inceputul fiecari an, comisia VA stabili si consemna, intr-un proces verbal, incheiat pe baza buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de munca si a buletinelor de determinare/masurare, locurile de munca prevazute cu sporuri si persoanele care isi vor desfasura activitatea in conditii deosebit de periculoase si vatamatoare, precum si sporul la care acestea au dreptul. Procesul verbal este supus aprobarii comandantului/directorului unitatii si transmis compartimentului financiar), însă Tribunalul reţine ca relevant faptul că aceste pontaje ulterior întocmite nu au fost criticate de intimatul Sindicat sub aspectul realităţii datelor certificate.
În plus, se constată că în cadrul expertizei, în urma verificării prin sondaj a realităţii pontajelor refăcute iniţial s-a constatat că datele nu sunt conforme cu statele de plată arhivate ale penitenciarului, motiv pentru care de comun accord cu părţile s-a solicitat refacerea acestor evidenţe. Raportul de expertiză a fost efectuat pe baza pontajelor astfel refăcute, prezumându-se rezonabil că erorile iniţiale constatate au fost remediate.

Analizând variantele III şi IV ale expertizei, Tribunalul va reţine că acestea diferă după următoarea distincţie:
- varianta III – raportează solda lunara la numarul de zile lucratoare din luna respectiva, adica media de 170 ore lunar.
- Varianta IV – raportează solda lunara la numarul de zile calendaristice din luna respectiv, 240 /248 ore lunar.
Pentru a concluziona astfel, experţii desemnaţi au avut în vedere:
- pentru varianta III: determinarea soldei zilnice/orare pentru personalul militar prin raportarea soldei lunare la numarul de zile calendaristice din luna respectiva (conform Hotararii Guvernului nr.663/16.08.1999), sau
- pentru varianta IV: determinarea salariului orar avand in vedere durata normala a programului de lucru (170 ore) conform Codului Muncii si dispozitiilor articolului 43 din Legea 293/2004, privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Penitenciarelor, precum si adresa nr.43994/07.05.2009 remisa SNLP de catre Ministerul Justitiei- Dl Constantin Ragea, subsecretar de stat.
Opinia expertului a fost pentru varianta IV, raportat la aspectul analizat aici, deoarece, desi, Legea 293 /2004 a intrat in vigoare in septembrie 2004, legea de salarizare a fost adoptata in anul 2007, fapt pentru care, pe perioada expertizata se aplica in continuare legea de salarizare prevazuta pentru militari, respectiv Legea 138/1999. cealaltă variantă a fost înlăturată de expert deoarece raportează solda lunara la numarul de zile lucratoare din luna respectiva, adica media de 170 ore lunar, deoarece Art.43 lit.a) din Legea 293/2004 privind Statutul Functionarilor Publici cu statut special in Administratia Nationala a Penitenciarelor precizeaza dreptul functionarului public la salariul lunar, care este compus din “salariul de baza, indemnizatii, sporuri, precum si premii si prime, ale caror cuantumuri se stabilesc prin lege.” – si nu face referire la calculul soldei zilnice, cf. in Art.2 (1) din Hotararea 0663/16.08.199 9– “Calculul soldei zilnice pentru personalul militar se face raportandu-se solda lunara la numarul de zile calendaristice din luna respectiva.”
Opinia primei instanţe, sub acest aspect, a fost pentru varianta III, deoarece s-a constatat că aplicarea Legii nr. 293/2004 a fost stabilită cu putere de lucru judecat prin sentinţa civilă ce constituie titlu executoriu.
Tribunalul constată că în titlul executoriu – sentinţa civilă nr. 939/2.04.2007, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 26370/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ şi fiscal – s-a reţinut că „potrivit Legii 293/28.06.2004, Secţiunea 1, Cap. 4, art. 34 alin. 1 lit. a, reclamanţilor le este recunoscut dreptul de a beneficia de plata de sporuri”. Menţiunea din considerentele titlului executoriu unită cu dispozitivul acestei sentinţe, este într-adevăr intrată în puterea lucrului judecat însă numai în ceea ce priveşte faptul că reclamanţilor le este recunoscut dreptul de a beneficia de plata sporului.
În ceea ce priveşte cuantumul acestui spor, respectiv elementele în funcţie de care acesta se determină, tribunalul constată că, în lipsa unor menţiuni exprese în considerentele deciziei şi raportat la art. 79 alin. Din chiar Legea nr. 293/2004, nu există putere de lucru judecat sub acest aspect.
Astfel, art. 79 alin. 1 din lege instituie într-adevăr o normă tranzitorie – „Până la adoptarea legii privind salarizarea funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.”, pe care referirea expresă din considerentele titlului executoriu la Legea nr. 293/2004 nu numai că nu o exclude, dar o chiar impune, deoarece intră în puterea lucrului judecat incidenţa acestei legi cu privire la toate normele sale în vigoare la acel moment, deci inclusiv cu privire la acest articol.
În consecinţă, calculul corect este cel efectuat prin raportare la legea de salarizare prevazuta pentru militari, respectiv Legea 138/1999, pentru perioada supusă expertizei., precum şi HG –clasificata nr.0663/16.08.1999– pentru stabilirea coeficientilor de ierarhizare ai soldelor de functie pe grade militare pentru personalul militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala.
Întrucât pentru determinarea sporului este necesară stabilirea cuantumului soldei zilnice acest aspect prezintă relevanţă având în vedere faptul că în varianta III solda zilnică = solda lunară raportată la numărul de zile lucrătoare pe lună (în medie 170), iar în varianta IV, solda zilnică = solda lunară raportată la numărul de zile calendaristice ale lunii (240 – 248).
În condiţiile în care art. 43 din Legea nr. 293/2004 face referire doar la salariul lunar, calculul soldei zilnice, potrivit Legii 138/1999, rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. 1 ale HG HG –clasificata nr.0663/16.08.1999: “Calculul soldei zilnice pentru personalul militar se face raportandu-se solda lunara la numarul de zile calendaristice din luna respectiva.”
Prin urmare, Tribunalul constată că a fost determinată corect modalitatea de calcul a debitului în varianta IV a expertizei.

Un ultim aspect referitor la suma ce se execută se referă la numărul salariaţilor pentru care se execută silit sentinţa ce constituie titlu executoriu.
Sub acest aspect, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicat, la acţiune fiind ataşat un tabel cuprinzând 477 membri ai acestui sindicat care au aderat la acţiune prin semnarea acestui tabel.
Ulterior, componenţa sindicatului a suferit modificări ca urmare a pierderii de către o parte dintre membrii sindicatului a acestui statut sau ca urmare a aderării altor persoane la sindicat.
Sub acest aspect, Tribunalul constată că se impune stabilirea reprezentativităţii Sindicatului pentru faza executării silite, momentul relevant pentru aceasta fiind data formulării cererii de executare silită, potrivit art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor nr. 54/2003: „În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată”.
Astfel:
- pentru membrii de sindicat dintre cei 477 semnatari ai tabelului ataşat acţiunii ce a făcut obiectul sentinţei ce constituie titlu executoriu – care au avut la data formulării cererii de executare silită calitatea de membri ai sindicatului, cu condiţia ca aceştia să nu fi renunţat la executarea silită, aceasta poate continua prin reprezentarea lor de către sindicat
- pentru membrii de sindicat dintre cei 477 semnatari care au pierdut această calitate anterior formulării cererii de executare silită, aceasta nu poate continua prin reprezentarea lor de către sindicat (deoarece nu se poate deduce existenţa mandatului potrivit art. 28 din lege cu privire la cererea de executare silită)
- pentru persoanele care au devenit membrii ai sindicatului ulterior formulării acţiunii ce a făcut obiectul sentinţei ce constituie titlu executoriu, sindicatul nu poate desfăşura executarea silită deoarece sentinţa 939/2007 prevede în dispozitiv obligaţia de plată în sarcina contestatorului şi în favoarea “reclamanţilor”, astfel încât titlul executoriu determină subiectul activ al obligaţiei ca fiind cei 477 semnatari ai tabelului aferent cererii de chemare în judecată.
- pentru acelaşi motiv, referitor la dispozitivul titlului executoriu, deşi nu este necesar un mandat expres, Tribunalul constată că pentru alte persoane care erau membre ale sindicatului, dar care nu se regăsesc în tabelul celor 477, sindicatul nu poate derula executarea silită în temeiul acestui titlu.
În consecinţă, executarea silită va fi făcută în limita celor 477 salariaţi semnatari ai acestui tabel care aveau calitatea de membri ai sindicatului la data formulării cererii de executare silită, indiferent de pierderea ulterioară a acestei calităţi cu condiţia să nu fi renunţat la executare.

Tribunalul constată că, pentru satisfacerea integrală a titlului executoriu, calculele trebuie să se raporteze la următoarele variabile:
- pontajele refăcute pe baza evidenţelor certificate de şefii de compartimente cu privire la numărul de ore efectiv lucrate în condiţiile pentru care se acordă sporul TBC şi HIV/SIDA
- solda zilnică determinată prin raportarea soldei lunare la numărul de zile calendaristice ale lunii
- cei 477 salariaţi semnatari ai tabel anexă la cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 26370/3/2006, care au achiesat astfel la acţiunea formulată de sindicat în numele lor şi care aveau calitatea de membri ai sindicatului la data formulării cererii de executare silită – 9.05.2008, indiferent de pierderea ulterioară a acestei calităţi cu condiţia să nu fi renunţat la executare.
Cu această ultimă distincţie referitoare la creditori, tribunalul constată că varianta IV corespunde criteriilor menţionate.

În ceea ce priveşte critica formulată de recurent cu privire la modalitatea de calcul a onorariului expertului judecătoresc, prin care contestatorul a afirmat că percepând un onorariu de 10% pentru cererea de executare silită a fiecărui creditor, iar nu de 10% pentru întregul debit a fost majorat nepermis onorariul executorului, tribunalul reţine dispoziţiile art. 37 din Legea 188/2000 privind executorii judecătoreşti, potrivit cărora „Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; b) pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus 3% din suma ce depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; c) pentru creanţele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus 2% din suma ce depăşeşte 80.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite; d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite”
Sub acest aspect, tribunalul constată că întreaga executare silită a titlului executoriu se derulează de către executor pentru debitul total. Faptul că au fost formulate cereri de executare silită individuale nu este relevant sub aspectul perceperii onorariului executorului, ci numai sub aspectul achiesării persoanelor la executarea silită desfăşurată de sindicat în numele lor.
Prin urmare, având în vedere cuantumul total al debitului tribunalul constată că executorul judecătoresc este îndreptăţit la perceperea onorariului potrivit art. 2 din contractul de executare 41/2008, urmând ca acesta să fie recalculat numai în măsura admiterii contestaţiei cu privire la debitul total.
În ceea ce priveşte onorariul avocaţial stabilit în faza de executare, tribunalul constată că nu se impune reducerea sa în condiţiile art. 274 alin. 3 C.Proc.Civ., raportat la volumul de muncă generat de numărul mare de persoane pentru care se face executarea silită şi nici raportat la valoarea pricinii sau la munca apărătorului.

În consecinţă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va dispune refacerea actelor de executare în raport de modalitatea de calcul stabilită de expertul judiciar Răuţă în varianta IV a expertizei, numai cu privire la persoanele care se regăsesc printre cei 477 salariaţi semnatari ai tabelului anexă la cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 26370/3/2006 şi care aveau calitatea de membri ai sindicatului la data formulării cererii de executare silită – 9.05.2008, precum şi refacerea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în privinţa onorariului executorului judecătoresc potrivit art. 37 din Legea nr. 188/2000 raportat la debitul astfel stabilit.
O ultimă menţiune, pe care tribunalul o face cu privire la această modalitate de soluţionare a recursului se referă la faptul că sunt respectate dispoziţiile art. 316 rap. La art. 296 C.Proc.Civ., potrivit cărora recurentului nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac. În acest sens, din considerente care au fost arătate şi în ceea ce priveşte soluţia cu privire la interesul în formularea recursului, tribunalul constată că, real, recurentului nu i se agravează situaţia deoarece agravarea situaţiei în propria cale de atac nu trebuie privită strict la soluţia de admitere sau respingere a cererii, ci în sens larg, fiind incluse aici şi efectele juridice ale soluţionării cererii.
În consecinţă,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia lipsei interesului în formularea recursului.
Admite recursul formulat de recurentul-contestator P.B.R. în contradictoriu cu intimatul S.N.L.A.N.A. – A.N.P. – G.S.P.B.– RAHOVA şi cu intimaţii-terţ poprit TS5B şi BCR SA .
Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că:
Dispune refacerea actelor de executare în raport de modalitatea de calcul stabilită de expertul judiciar Răuţă în varianta IV a expertizei, numai cu privire la persoanele care se regăsesc printre cei 477 salariaţi semnatari ai tabelului anexă la cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. 26370/3/2006 şi care aveau calitatea de membri ai sindicatului la data formulării cererii de executare silită – 9.05.2008.
Dispune refacerea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare în privinţa onorariului executorului judecătoresc potrivit art. 37 din Legea nr. 188/2000 raportat la debitul astfel stabilit.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.03.2011.

Preşedinte Judecător Judecător
Alina Daniela Beloiu Aneta Elena Popa Iulian Panait

Grefier
Georgiana Stroe

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 760 (23.03.2011)

Autor: Tribunalul Gorj – Sectia Civila

Domenii asociate: Fondul funciar

Legea fondului funciar. Retrocedare teren forestier . Calitatea procesuală a intimatei Romsilva. Dosar nr. 5117/318/2010.Dreptul părţii la un proces echitabil – aplicarea art.6 CEDO.

Este evident că recurenta (Romsilva) deţine terenurile preluate şi solicitate a fi restituite , adică are o calitate pasivă şi anume aceea de a pune al dispoziţia comisiilor , pe bază de documentaţie , terenurile cu privire la care cererile de restituire au fost validate sau contestate .
Sub acest aspect instanţa de judecată a dispus citarea în cauză a Direcţiei Silvice Gorj , pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă acesteia , în aşa fel încât să nu invoce calitatea de terţ faţă de procedura de reconstituire , să nu semneze procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate , fiind cunoscută atitudinea manifestată de RNP Romsilva prin direcţiile silvice de a pune efectiv în posesie partea care a obţinut câştig de cauză în procedura de reconstituire .
Interesul intimatei este evident ca în procedura de reconstituire chiar dacă RNP Romsilva nu are calitate procesuală , hotărârea să fie pronunţată în contradictoriu cu aceasta şi să evite astfel o procedură de drept comun care ar putea fi promovată ulterior şi care din punct de vedere juridic este imprescriptibilă
Aplicând art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa nu putea să nu examineze cauza sub toate aspectele şi să o lase la discreţia autorităţilor administrative care au adus atingere substanţei dreptului păţii de acces la o instanţă, iar sub aspectul termenului rezonabil instanţa a reţinut corect petenta a formulat mai multe cereri , prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate , cereri care au fost însoţite de dovezile privind terenurile pe care le-au deţinut autorii , precum şi justificarea calităţii de moştenitor , cererii adresate comisiei începând cu 1998 , 2005 , 2009 , 2010 .Aprecierea caracterului rezonabil a duratei unei proceduri se face în funcţie de circumstanţele cauzei şi criteriile consacrate prin jurisprudenţa Curţii, precum complexitatea cauzei , comportamentul părţilor , miza litigiului pentru părţile interesate.

Dosar 5117/318/2010.Decizia Nr. 760/2011 din şedinţa publică de la 23 Martie 2011

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta RNP- Romsilva Romsilva – Direcţia Silvică Gorj împotriva sentinţei civile nr. 7735/19.11.2010 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 5117/318/2010.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns consilier juridic D R pentru recurenta Direcţia Silvică Gorj şi intimata petentă I M, asistată de avocat I V, lipsă fiind intimatele Comisia Judeţeană Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor şi Comisia Locală Ciuperceni pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care avocat I V pentru intimata reclamantă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi pasive a recurentei RNP Romsilva –Direcţia Silvică Gorj privind declararea recursului împotriva s. civ. 7735/2010, excepţia lipsei de interes a recurentei RNP Romsilva –Direcţia Silvică Gorj şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de aceasta .
În dezvoltarea excepţiilor formulate , intimata reclamantă prin avocat a susţinut că în ceea ce priveşte calitatea procesuală a recurentei RNP Romsilva –Direcţia Silvică Gorj, prin introducerea din oficiu în cauză a Direcţiei Silvice Gorj s-a încălcat principiul disponibilităţii părţii , potrivit căruia reclamanta este cea care stabileşte cadrul procesual , ori prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a înţeles să lărgească acest cadru procesual prin introducerea în cauză a intimatei recurente.
S-a susţinut de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale active cât şi pasive în judecata fondului , cât şi în calitate de recurentă a RNP-Direcţia Silvică Gorj . Sub acest aspect s-a arătat că I M în calitate de reclamantă la judecarea fondului cauzei nu a formulat o acţiune în concret împotriva RNP-Romsilva , iar prin hotărârea pronunţată în cauză instanţa de fond nu a obligat-o la nici un fel de prestaţie pentru această participantă la proces.
Instanţa a pus în discuţie excepţiile formulate prin întâmpinare .
Consilier juridic Drăghescu Romică pentru recurenta RNP- Romsilva Romsilva – Direcţia Silvică Gorj a solicitat respingerea excepţiilor ca nefondate , iar pe fond a criticat sentinţa instanţei ca fiind netemeinică şi nelegală, în raport de prevederile art.9 al. 5 lit. b din leg. 18/1991 şi art. 6 al. 1 din l. 1/2000 şi a solicitat admiterea recursului , modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că nu a fost emisă o HCJ pentru toate cererile formulate de petenta reclamantă, că nu s-a făcut o dovadă corectă a filiaţiei faţă de autor şi nu s-a ţinut cont de faptul că intimatei reclamante i-a fost retrocedat dreptul de proprietate pentru 10 ha, dispus prin Leg.1/2000.
De asemenea, nu s-a făcut dovada proprietăţii cu acte autentice , iar martorii audiaţi nu au făcut dovada că sunt proprietari vecini pe toate laturile terenurilor vecine cu ale reclamantei.
Avocat Iacob Valentin pentru intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat .

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-Jiu sub nr.5117/318/2010, reclamanta I M a chemat în judecată pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Ciuperceni, Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Direcţia Silvică Gorj, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nelegalitatea actelor întocmite de cele două comisii în procedura reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor (arabile, păşuni, păduri), respectiv propunere de validare, invalidare, hotărâre de validare, invalidare şi să se dispună anularea acestora, precum şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor arabile, păşuni, păduri, aşa cum au fost individualizate şi precizate în cererile adresate Comisiei Locale Ciuperceni timp de 20 de ani, obligarea Comisiei Locale Ciuperceni la întocmirea documentaţiei privind punerea în posesie şi înaintarea acesteia Comisiei Judeţene Gorj, obligarea Comisiei Judeţene Gorj la eliberarea titlurilor de proprietate.
Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că solicită constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei hotărârii Comisiei Judeţene Gorj nr. 1606/15.05.1995 (comunicată la 12.04.2010), în ceea ce priveşte suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră reconstituită, precum şi propunerea Comisiei Locale Ciuperceni care a stat la baza acestei hotărâri; anularea parţială a acestei hotărâri cu privire la suprafaţa reconstituită şi să se constate că este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră în suprafaţă totală de 55.400 m.p. conform cererilor adresate Comisiei Locale Ciuperceni, să fie obligată Comisia Locală Ciuperceni să întocmească şi să înainteze Comisiei Judeţene Gorj documentaţia necesară în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră, să fie obligată Comisia Judeţeană Gorj să-i elibereze titlul de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră, să se constate întârzierea nejustificat de mare în procedura reconstituirii dreptului de proprietate al subsemnatei asupra terenurilor cu destinaţie arabil, păşuni, fâneţe şi să se constate dreptul de proprietate asupra terenurilor cu aceste destinaţii, considerând alături de dispoziţiile legale privind accelerarea restituirii proprietăţilor, vârsta (80 ani ), domiciliul ( Bucureşti ) şi legătura dintre aceste terenuri prin continuitate, unul în prelungirea celuilalt, în „curele,, specifice zonei, să fie obligată Comisia Locală Ciuperceni să întocmească şi să înainteze Comisiei Judeţene Gorj documentaţia necesară în vederea eliberării titlului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţii arabil, păşuni, fâneţe, să fie obligată Comisia Judeţeană Gorj să-i emită titlu de proprietate şi pentru aceste terenuri, obligarea intimatelor conform obligaţiei de a face, având ca izvor reglementările legilor funciare în vigoare, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafaţa totală de 87.090 mp, aşa cum a solicitat Comisiei Locale Ciuperceni, prin cererile depuse în termene legale, timp de 20 de ani, înregistrate cu nr.172 din 20.02.1991, nr. 4308 din 03.03.1998, nr. 4889 din 30.11.2005.
Reclamanta a precizat că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de titular al acestui drept pentru următoarele suprafeţe de teren, primite ca zestre de nuntă şi care au fost înscrise în registrul agricol parţial: punctul „Dealul cu Pelinul” suprafaţa de 2000 m.p. teren având o lăţime de 5 stânjeni (l0 m) şi o lungime de 200m (din gardul lui Diaconii până în Vâneaţă, având ca vecini pe R şi T I, punctul „Fântâna Arsă” suprafaţa de 4300 m.p. teren cu vegetaţie forestieră şi 600 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 2,5 stânjeni şi o lungime de 960 m, ce se învecinează cu Verdeş Petre, punctul „La Vârtop” teren cu alte destinaţii în suprafaţă de 1200 m.p. având o lăţime de 4 stânjeni ( 8 m) şi o lungime de 150 m, ce se învecinează cu M C şi F D.
Totodată a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafeţe de teren, în calitate de moştenitor legal al mamei sale C Ghe:
a)- punctul „Fântâna Preotesei” 750 m.p teren alte categorii, având o lăţime de 5 m (2 stânjeni) şi o lungime de 150 m, ce se învecinează cu PMşi I N. P.
b) punctul „Fântâna Preotesei” 600 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 4 m şi o lungime de 150 m, ce se învecinează cu PM şi A C.
c)- punctul „La coroană” suprafaţa de 3000 m.p. teren alte categorii având o lăţime de 2,5 stânjeni (5m) şi o lungime de 540 m din, ce se învecinează cu V P şi N C.
d)- punctul „Capul Dealului” suprafaţa de 800m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 2 stânjeni (4m) şi o lungime de 200 m, din vâneaţă până în vâneaţă, ce se învecinează cu NB şi IC.
e)- punctul „Sub Dosul Mic” suprafaţa de 1250m.p. teren cu vegetaţie forestieră şi suprafaţa de 500 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 2,5 stânjeni (5m) şi o lungime de 350 m din Matca Peştenii până în Culmea Vârtopului, ce se învecinează cu I T şi P I.
f)- punctul „Valea Mare” – casa părintească – teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 9600 m.p. şi 800 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 8 stânjeni (16m) şi o lungime de 320 m din Drumul Peştenii, până în Culmea Vârtopului, teren cu formă asimetrică lăţindu-se cu un plus de 4 stânjeni ( 8m), pe dunga Ogaşului până in Culmea Vârtopului, având ca vecini pe NC şi MM. T.
g)- punctul „Valea Mare,,- săliştea casei – teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 4800m.p. şi 100 m.p.teren alte categorii, având o lăţime de 16 m. şi o lungime de 300 rn., ce se învecinează cu C Ghe. V P, N
h)- punctul „ Intre ape” teren alte categorii în suprafaţă de 400 m.p., având o lăţime de 8 m şi o lungime de 50 m, ce se învecinează cu N C.
i)- punctul „La Băcuia”- Moroşăniţa teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2500m.p. şi 500m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 2,5 stânjeni (5m) şi o lungime de 600 m, din Matca Peştenii până în Culmea Boboieştilor, ce se învecinează cu N C
j)- punctul „Cuculeică” -Zmeu teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1600m.p. şi 940m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 4 stânjeni (8m) şi o lungime de 350 m, din gardul lui Zmeu până în culmea Vârtopului, ce se învecinează cu C I.
k)- punctul „Ogoarele Mici” teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2550 m.p. şi 300 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 1,5 stânjeni ( 3m) şi o lungime din Culmea Vârtopului până în Culmea Boboieştilor ( Curea), ce se învecinează cu I T şi N C.
l)- punctul „Ogoarele Mici” teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 5100 m.p. şi 600 m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 3 stânjeni( 6 m) şi o lungime din Culmea Vârtopului până în Culmea Boboieştilor ( Curea
m)- punctul „Ogoarele Mari -Pripor” teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 4250 m.p. şi 500m.p. teren alte categorii, având o lăţime de 2,5 stânjeni (5m) şi o lungime din Culmea Vârtopului până în Culmea Boboieştilor ( Curea n)
- punctul „La tablă la Glogova” , teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1600 m.p. având o lăţime de 8 m şi lungimea de 200 m, din Tabla Glogova până la pământul lui Zamfir.
o)- punctul „Ogaşul cu Bunarul” , teren cu vegetaţie forestieră, în suprafaţă de 750 m.p. şi 250 m.p. teren cu alte destinaţii, având o lăţime de 2,5 stânjeni ( 5m) şi o lungime de 200 m
p)- punctul „Şasa”, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2500 m.p., având o lăţime de 16 m şi o lungime de aprox. 150 m , din Matca Şasa, până în Pădurea Statului, De asemenea a solicitat şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra următoarelor suprafeţe de teren, în calitate de moştenitor legal al lotului meu Iacob Pantelimon:
a)-punctul La Pripor Bujorăscu, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 4800 m.p., şi teren cu alte destinaţii 1600 m.p., având o lăţime de 16 m. şi lungimea de 400m, din Matca Bujorăscu, până în Culmea Vârtopului, iar ca vecini laterali pe Conci ( fetele ) şi Covrig.
b)-punctul Lunca Mare, teren cu alte destinaţii în suprafaţă de 1860 m.p. având o lăţime de 6 m. şi o lungime de 310 m, din „drumul al mic,, până la „pluti,,
c)- Lot la casa părinteasca, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 4000 m.p., şi teren cu alte destinaţii 6400 m.p. având o lăţime de 16 m. şi o lungime de 650 m, din matca Peştenii până în culmea Chiciorii
d)-punctul Dos-Padină, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2400 m.p., având o lăţime de 8m. şi o lundime de 300 m, din gardul lui GI, până în culmea Vârtopuluie)-punctul la Meri-în Piriciu, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1800 m.p., şi teren cu alte destinaţii 3000 m.p., având o lăţime de 12 m. şi o lungime de 400m, de la capătul viei lui Mărita până în culmea Chiciorii, iar ca vecini laterali pe Pavel Maria şi Pavel Mărioara.
f)-punctul La Salcâmi în Saşa, teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 1600 mp, având o lăţime de 8 m. şi o lungime de 200 m, din matca Şăsii până în Poiana cu Piatra, singurul vecin lateral cunoscut fiind M S ( moşt.), longitudinali: matca Şasa şi Poiana cu Piatra. g) şi o cota parte din Dricurile Peştenii-Ulării.
Prin sentinţa civilă nr. 7735/19.11.2010 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosar nr. 5117/318/2010 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta I M, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Ciuperceni, Comisia Judeţeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Direcţia Silvică Gorj, ulterior precizată ( filele 11,22 , 189); a fost anulată HCJ nr. 1606/1995 cu privire la reclamantă .
S-a omologat raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de inginer G M şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 20.449 mp teren agricol, pe vechiul amplasament identificat în acest raport, cu modificarea din adresa nr. 2806/2010 ( fila 144) emisă de Comisia Locală Ciuperceni, precum şi pentru suprafaţa de 57063 mp teren forestier, din care suprafaţa 52751 mp conform raportului de expertiză , corectat cu precizarea din adresa nr.2806/2010 ( fila 144), pe vechiul amplasament, iar suprafaţa de 4312 mp pe un alt amplasament.
A fost obligată pârâta Comisia Locală Ciuperceni să întocmească şi să înainteze documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru suprafeţele descrise anterior.
A fost obligată pârâta Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea L.18/1991 să elibereze reclamantei titlul de proprietate pentru suprafeţele identificate mai sus. S-a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că prin cererile înregistrate sub nr. 172 din 20.02.1991, nr. 4308 din 03.03.1998, nr. 4889 din 30.11.2005, petiţionara a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră şi agricolă ce i-au aparţinut ei, cât şi autorilor săi I P şi C G, iar prin HCJ nr.1606/1995 (comunicată petentei la data de 12.04.2010) s-a aprobat propunerea Comisiei Locale de fond funciar privind validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren cu vegetaţie forestieră de 0,20 ha, cererile depuse ulterior anului 1991 nefiind analizate.
Că, în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cauză de inginer T Ia fost identificată suprafaţa totală de 78351 mp din care, teren cu vegetaţie forestiera – 57063 mp şi teren agricol – 21.288 mp pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate:…
Referitor la raportul de expertiză, Comisia Locala de fond funciar Ciuperceni a constatat prin adresa nr.2806/2010 (depusă la fila 144) că din suprafaţa totală identificată prin raportul de expertiză, suprafeţele de 4312 mp teren forestier şi 839 mp teren agricol sunt ocupate, fiind reconstituite în favoarea altor proprietari. favoarea altor proprietari, astfel: în punctul „Ogoarele Mici”, pentru suprafaţa de 436 mp teren forestier, s-a eliberat titlul de proprietate nr.3 15/ 08.01.2003 moşt. autorului A P; pentru suprafaţa de 445 mp teren forestier, s-a eliberat titlul de proprietate nr.510/ 07.09.2003 moşt. autorului B G; în punctul „Ogoarele Mici”, pentru suprafaţa de 125 mp teren forestier, s-a eliberat titlul de proprietate nr.315/ 08.01.2003 moşt. autorului A P; pentru suprafaţa de 195 mp teren forestier, s-a eliberat titlul de proprietate nr.510/ 07.09.2003 pentru autorul B G; în punctul „Casa Bătrâneasca”, suprafaţa de 3078 mp teren forestier, urmează să se reconstituie în favoarea numitului V P, conform raportului de expertiză ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr.3651/ 15.05.2009; în punctul „La Nistoran”, pentru suprafaţa de 33 mp teren forestier s-a eliberat adeverinţa nr. 1088/2010 pentru autorul Covrig Constantin şi în punctul „La Pietriş”, suprafaţa de 839 mp teren agricol, ce se suprapune cu terenul din parcela cu numărul cadastral 381/ 2008, proprietar F E-C.
Că, în cauza de faţă, petiţionara prin actele depuse la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi concluziile raportului de expertiză, a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 20.449 mp teren agricol şi a vechiului amplasament identificat în acest raport, cu modificarea din adresa nr. 2806/2010 ( fila 144) emisă de Comisia Locală Ciuperceni, precum şi pentru suprafaţa de 57063 mp teren forestier, din care suprafaţa de 52751 mp conform raportului de expertiză, corectat cu precizarea din adresa nr.2806/2010 ( fila 144), cu privire la vechiul amplasament şi suprafaţa de 4312 mp pe un alt amplasament.
S-a reţinut din probatoriul administrat în cauză că petenta şi autorii săi au deţinut cu certitudine în proprietate terenurile cu vegetaţie forestieră şi agricol identificate în raportul de expertiză, o parte dintre aceste terenuri fiind înscrise în actele vechi de proprietate depuse la dosar de către petentă sau proprietarii vecini.
S-a apreciat că în cauză este aplicabilă nu doar legislaţia specifică în domeniul protecţiei dreptului de proprietate, ci şi legislaţia generală, anume Constituţia României şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, acte normative în raport de care trebuie interpretate şi aplicate legile speciale care reglementează dreptul de proprietate şi anumite domenii de activitate.
Că, petentul are un interes patrimonial cu privire la terenul cu vegetaţie forestieră, cu privire la care au solicitat reconstituirea dreptul de proprietate, interes suficient de important pentru a constitui un interes substanţial şi deci „ un bun” în sensul articolului 1 al Protocolului nr.1.
S-a reţinut că există o încălcare a dreptului de proprietate al petentului, garantat de art. 1 din Protocol nr. 1, care prevede că „ orice persoană fizică şi juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
S-a constatat că neretrocedarea terenului solicitat de reclamantă a avut ca efect lipsa de proprietate a acesteia, fiind vorba de o expropriere formală, în sensul celei de-a doua norme consacrate de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta RNP Romsilva – Direcţia Silvică Gorj , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , motive care urmează să fie analizate după rezolvarea excepţiilor formulate prin întâmpinare de către intimata Iacob Maria.
Prin întâmpinare s-a susţinut în ceea ce priveşte calitatea procesuală a recurentei RNP Romsilva –Direcţia Silvică Gorj, prin introducerea din oficiu în cauză a Direcţiei Silvice Gorj s-a încălcat principiul disponibilităţii părţii , potrivit căruia reclamanta este cea care stabileşte cadrul procesual , ori prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a înţeles să lărgească acest cadru procesual prin introducerea în cauză a intimatei recurente.
S-a susţinut de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale active cât şi pasive în judecata fondului , cât şi în calitate de recurentă a RNP-Direcţia Silvică Gorj . Sub acest aspect s-a arătat că Iacob Maria în calitate de reclamantă la judecarea fondului cauzei nu a formulat o acţiune în concret împotriva RNP-Romsilva , iar prin hotărârea pronunţată în cauză instanţa de fond nu a obligat-o la nici un fel de prestaţie pentru această participantă la proces.
Analizând aceste excepţii , instanţa de control judiciar reţine următoarele ;
Legislaţia funciară nu dă în competenţa Romsilva atribuţii exprese în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate sau punerea în posesie , aceste atribuţii aparţinând exclusiv comiei locale aşa cum rezultă din art. 12 al Legii 18/1991.
Participarea reprezentanţilor Romsilva la activitatea comisiilor locale este necesară , sub aspectul specializării acestora şi al asigurării punerii la dispoziţia comisiei locale a terenurilor ce urmează a fi restituite foştilor proprietari.
Interesul recurentei de a participa la procesul de reconstituire nu este prevăzut în legislaţia funciară tocmai datorită faptului că Romsilva este doar deţinătorul –administratorul terenurilor forestiere care până la o anumită dată au reprezentat proprietatea statului , dar această proprietate este micşorată treptat pe măsură de terenurile de această natură sunt restituite celor îndreptăţiţi.
Recurenta nu poare invoca nici o altă calitate pe care legea i-o conferă , căci L. 18/1991 este primordială în raport cu toate celelalte acte normative.
Este evident însă că recurenta deţine terenurile preluate şi solicitate a fi restituite , adică are o calitate pasivă şi anume aceea de a pune al dispoziţia comisiilor , pe bază de documentaţie , terenurile cu privire la care cererile de restituire au fost validate sau contestate .
Sub acest aspect instanţa de judecată prin încheierea din 14 mai 2010 a dispus citarea în cauză a Direcţiei Silvice Gorj , pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să-i fie opozabilă acesteia , în aşa fel încât să nu invoce calitatea de terţ faţă de procedura de reconstituire , să nu semneze procesul verbal de punere în posesie şi titlul de proprietate , fiind cunoscută atitudinea manifestată de RNP Romsilva prin direcţiile silvice de a pune efectiv în posesie partea care a obţinut câştig de cauză în procedura de reconstituire .
Interesul intimatei este evident ca în procedura de reconstituire chiar dacă RNP Romsilva nu are calitate procesuală , hotărârea să fie pronunţată în contradictoriu cu aceasta şi să evite astfel o procedură de drept comun care ar putea fi promovată ulterior şi care din punct de vedere juridic este imprescriptibilă.
Având în vedere aceste considerente , excepţiile invocate urmează să fie respinse, urmând ca recursul să fie analizat pe fond şi nu pe excepţii .
Prima critică formulată în recurs se referă la faptul că fără a fi emis o HCJ pentru toate cererile pe care le-a făcut petenta şi fără a ţine cont că nu s-a făcut dovada filiaţiei faţă de autor , instanţa a anulat HCJ 1606/1995, a omologat raportul de expertiză întocmit de ing. G M şi a dispus reconstituirea pentru suprafaţa de 20449 mp teren agricol pe vechile amplasamente şi pentru 57063 mp teren forestier , din care 52751 mp pe vechiul amplasament ,iar pentru 4312 mp pe un alt amplasament.
Analizând acest motiv de recurs, se reţine că este nefondat , cu următoarea motivare;
Intimata reclamantă Iacob Maria are calitatea de moştenitor legal al mamei sale C G aşa cum rezultă din certificatul de naştere depus la pag. 37 dosar instanţă de fond , fiind căsătorită cu I P ( certificat de căsătorie fila 38 dosar instanţă).
Atât autoarea sa C G a decedat la 30 iulie 1971, cât şi soţul său I P a decedat la 12.04.1991 ( filele 39 , 40 dosar instanţă fond).
Sub acest aspect se reţine că I Gh P în 1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele soţiei sale I P M ( fostă C – fila 55 dosar instanţă fond).
Dovada calităţii de moştenitor a petentei după defuncţi se poate face în lipsa vreunui certificat de moştenitor sau hotărâri judecătoreşti şi cu acte de stare civilă , respectiv certificat de naştere şi actul de naştere al celui care solicită , împrejurare ce rezultă din economia art. 13 alin. 1 din L 18/1991 republicată , cu completările şi modificările ulterioare precum şi art. 11 alin. 3 din HG 890/2005.
Deci sub acest aspect motivul de recurs este nefondat , sentinţa instanţei fiind temeinică şi legală.
O altă critică formulată în recurs vizează aspectul că reconstituirea s-a făcut fără să se ţină cont că petentei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin HCJ 1606/ 15 mai 1995 pentru suprafeţele de 1,20 ha ( filele 153,154,155 dosar instanţă fond) şi că s-a reconstituit în mod direct pentru diferenţă fără să existe hotărâri de validare ale comisiei locale.
Analizând şi acest motiv de recurs, se reţine că este nefondat cu următoarea motivare :;
Legea 18/1991 obligă comisiile locale al soluţionarea cererilor formulate în termenul legiuit, obligaţie nerespectată de comisia locală .
Sub acest aspect se reţine că prima instanţă a făcut aplicarea în cauză atât a legislaţiei interne cât şi a art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , potrivit cu care părţile au dreptul al un proces echitabil , dreptul de acces la o instanţă independentă şi dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.
Aplicând art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa nu putea să nu examineze cauza sub toate aspectele şi să o lase la discreţia autorităţilor administrative care au adus atingere substanţei dreptului păţii de acces la o instanţă, iar sub aspectul termenului rezonabil instanţa a reţinut corect că după emiterea HCJ 1606/1995 petenta a formulat mai multe cereri , prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate , cereri care au fost însoţite de dovezile privind terenurile pe care le-au deţinut autorii , precum şi justificarea calităţii de moştenitor , cererii adresate comisiei începând cu 1998 , 2005 , 2009 , 2010 ( pag. 56-90 dosar instanţă fond ).
Aprecierea caracterului rezonabil a durat unei proceduri se face în funcţie de circumstanţele cauzei şi criteriile consacrate prin jurisprudenţa Curţii, precum complexitatea cauzei , comportamentul părţilor , miza litigiului pentru părţile interesate.
Din probele administrate rezultă că începând cu martie 1998 petenta a formulat diverse cereri adresate comisiei locale de fond funciar, cereri care nu au fost soluţionate , astfel că în mod corect instanţa a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petenţilor şi a obligat comisia locală să întocmească şi să înainteze documentaţia pentru eliberarea titlului de proprietate conform expertizei întocmită de expert G M .
Un alt motiv de recurs se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Leg. 1/2000, susţinându-se că proba cu martori se poate administra doar dacă martorii prezintă acte de proprietate şi sunt vecini cu terenul în cauză .
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit cu următoarea motivare ;
Textul art. 6 alin. 1 ind. 3 din L. 1/2000 nu impune obligativitatea prezentării actelor de proprietate de către persoanele ale căror declaraţii sunt invocate pentru dovedirea dreptului de proprietate , persoane care au avut calitatea de proprietari vecini , ori sunt moştenitorii acestora , deoarece titlurile de proprietate se eliberează în timp.
Sub acest aspect se reţine că instanţa de judecată a procedat la ascultarea martorilor T V , F D , M H , declaraţii care se coroborează şi cu dovada cu înscrisuri , respectiv cu acte depuse la dosar , dar şi cu raportul de expertiză întocmit în cauză.
Nefiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinţei , recursul urmează să fie respins ca nefondat .
Văzând şi dispoziţiile art. 312 c.pr.civ.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 395 (24.03.2011)

Autor: Sfinţescu Liliana

Domenii asociate: Salarizare

Drepturile salariale. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% în temeiul Legii 118/2010.

Măsura diminuării salariului brut cu 25% în temeiul Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar are un caracter temporar, fiind evident că restrângerea exerciţiului bugetar are un caracter temporar, fiind evident că restrângerea exerciţiului unui drept trebuie să dureze atât timp cât se menţine ameninţarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, în această măsură nu au fost încălcate normele CEDO.
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 395/24 martie 2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, la data de 02.02.2011, Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Mehedinţi în numele membrului de sindicat B.M. a chemat în judecată pe pârâta Şcoala cu clasele I – VIII Vînju Mare, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea acesteia la plata diferenţelor dintre salariile cuvenite potrivit contractului individual de muncă şi salariile plătite efectiv pe perioada 03.07.2010 – 31.12.2010 membrului de sindicat, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie, până la data efectivă a plăţii.
În fapt, s-a arătat că membrul de sindicat are calitatea de angajat al pârâtei şi începând cu luna iulie 2010, în baza Legii nr. 118/2010, cuantumul salariului brut al acestuia a fost diminuat cu 25%.
S-a precizat că prin reducerea unilaterală a salariului brut cu 25% în temeiul Legii nr. 118/2010, se încalcă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă potrivit căruia părţile se obligă reciproc, una faţă de cealaltă, un terţ faţă de acest contract nu poate interveni pentru modificarea acordului părţilor semnatare. S-a mai susţinut că statul este un terţ în raport de contractul individual de muncă încheiat între angajator şi salariat şi nu poate modifica ceea ce părţile au stabilit, respectiv nu poate diminua salariile acestora în mod direct, prin edictarea unei legi în acest sens, întrucât protecţia juridică a raportului juridic de muncă stabilit contractual este aceeaşi atât pentru personalul bugetar, cât şi pentru cel angajat la angajatorii privaţi.
S-a mai arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art.8 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007-2010, art.38, art.40 alin. 2, lit. c din Codul muncii.
De asemenea, prin acţiune s-a mai susţinut că prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25% au fost încălcate disp. art. 17 din C.E.D.O. privind dreptul la proprietate, cât şi disp. art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie, în nenumărate rânduri Curtea Europeană de la Strasbourg pronunţându-se, chiar şi împotriva României, în sensul că şi dreptul de creanţă reprezintă un bun, în sensul art. 1 din Primul protocol, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o speranţă legitimă de a-l vedea concretizat. In acest sens s-a invocat Hotărârea din 15 iunie 2010 pronunţată de Curtea Europeană în cauza Mureşanu împotriva României, prin care s-a reţinut în mod expres că salariul reprezintă un „bun” în sensul art.1 al.1 din Primul protocol adiţional la Convenţie.
Prin urmare, salariul la care membrul de sindicat are dreptul în baza contractului individual de muncă, reprezintă un „bun” în sensul art.1 al. 1 din Protocolul nr.1 şi orice privare de proprietate impune statului obligaţia de a-l despăgubi pe proprietar, însă Legea nr.118/2010 nu dă posibilitatea obţinerii de despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar lipsa totală a despăgubirilor a impus bugetarilor o sarcină disproporţionată şi excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, garantat de art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie.
S-a susţinut de asemenea că prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25%
s-a adus atingere chiar substanţei dreptului de proprietate al membrilor de sindicat, atingere care, în concepţia instanţei europene, este incompatibilă cu disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul a respins acţiunea reţinând:
Faţă de obiectul acţiunii deduse judecăţii, instanţa reţine că potrivit art. 157 alin.2 din Codul muncii „Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative”.
În ceea ce priveşte sistemul de salarizare pentru personalul bugetar, se constată că prin Decizia nr. 108/2006 Curtea Constituţională a statuat că „Stabilirea sistemului de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept si o obligaţie a legiuitorului”. De asemenea, prin Decizia nr. 706/2007 Curtea Constituţională a arătat ca „stabilirea principiilor si condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră in atribuţiile exclusive ale legiuitorului, modificarea reglementărilor in această materie neînsemnând restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale”.
Prin Legea 118/2010 – art. 1 al.1 s-a prevăzut că „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”
Legea nr. 118/2010 a fost analizată din punct de vedere al conformităţii cu Constituţia, fiind declarată constituţională de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 872/25.06.2010 reţinându-se că dispoziţiile art. 1 – 8 şi cele ale art. 10 – 17 din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt constituţionale.
În motivarea deciziei, Curtea Constituţională a reţinut ca „salariul este o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat şi angajator se concretizează în obligaţii de ambele părţi, iar una dintre obligaţiile esenţiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată.
Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Pentru ca restrângerea menţionată să poată fi justificată trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerinţele expres prevăzute de art. 53 din Constituţie, şi anume:
- să fie prevăzută prin lege;
- să se impună restrângerea sa;
- restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituţional, şi anume pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
- să fie necesară într-o societate democratică;
- să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o;
- să fie aplicată în mod nediscriminatoriu;
- să nu aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”
Referitor la condiţiile prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală, Curtea Constituţională a reţinut că diminuarea cu 25% a salariilor este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 si măsura a fost determinată de apărarea securităţii naţionale, care nu implică numai securitatea militară, ci are şi o componentă socială şi economică.
Prin această decizie s-a mai reţinut că restrângerea prevăzută de Legea 118/2010 este necesară într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, că se respectă cerinţa proporţionalităţii cu situaţia care a determinat restrângerea, deoarece există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat), existând un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea a constatat că măsura legislativă este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod si că nu aduce atingere substanţei dreptului, din moment ce condiţiile prevăzute la art. 53 din Constituţie sunt respectate.
Un alt aspect important reţinut de Curtea Constituţională este acela că măsura diminuării salariilor cu 25% are un caracter temporar până la data de 31 decembrie 2010, fiind evident că restrângerea exerciţiului unui drept trebuie să dureze numai cât timp se menţine ameninţarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată.
Referitor la caracterul deciziilor Curţii Constituţionale, se reţine că potrivit dispoziţiilor art.11 alin. 3 din Legea nr.47/1992 „Deciziile şi hotărârile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”.
În speţă, se constată că salariul reclamantei membră de sindicat este reglementat de Legea nr. 330/2009 coroborată cu Legea nr. 118/2010, iar stabilirea de către instanţă a unei alte modalităţi de calcul a salariului decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, reprezintă un exces de putere săvârşit de către judecător prin îndeplinirea unor atribuţii care revin exclusiv puterii legislative. Rolul instanţelor judecătoreşti se circumscrie doar aplicării si interpretării legii si nicidecum completării sau modificării acesteia.
Prin urmare, instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separaţiilor puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin.4 din Constituţia României, precum si prevederile art. 61 alin.1 din acelaşi act normativ, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.
Instanţele judecătoreşti nu au o asemenea competenţă, misiunea lor constituţională fiind de a realiza justiţia potrivit art. 126 alin.1 din Legea fundamentală, adică de a soluţiona, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenţa, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instanţa reţine că salariul este un „bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.
Deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr.118/2010, se reţine că judecătorul naţional se poate pronunţa cu privire la respectarea Convenţiei ca efect al aplicării unei legi în cazul concret cu care este sesizat, după ce Curtea Constituţională a declarat deja că legea este constituţională.
Există o diferenţă fundamentală între abordarea Curţii Constituţionale si cea a Curţii Europene de la Strassbourg. Astfel, Curtea Constituţională, conform propriei jurisprudenţe, verifică doar conformitatea legii cu Constituţia, nepronunţându-se asupra interpretării sau aplicării concrete a legii, în timp ce Curtea Europeană, în principiu, nu verifică compatibilitatea în abstract a unei legi cu Convenţia, ci se pronunţă cu privire la efectele pe care le poate avea aplicarea unei legi la o anumita situaţie de fapt. Ca urmare, judecătorul naţional trebuie să determine dacă, intr-un caz concret, aplicarea legii produce efecte contrare Convenţiei. Acest lucru se poate face numai in funcţie de circumstanţele concrete ale spetei, nu in general si in abstract.
Analizând practica Curţii Europene de la Strassbourg , Tribunalul constată că se face o distincţie esenţială între dreptul de a continua să primeşti în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul câştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestata (Lelas c. Croatiei din 20 mai 2010, par. 58).
Tocmai de aceea, în cele mai cunoscute cauze ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia salariilor, sunt stabilite următoarele principii:
1. Hotărârea Marii Camere în cauza Vilho Eskelinen c. Finlandei din 19 aprilie 2007: “Convenţia nu conferă dreptul de a continua să primeşti un salariu într-un anume cuantum (…) O creanţă poate fi considerată o valoare patrimonială în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 dacă are o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu dacă este confirmată prin jurisprudenţă bine stabilită a instanţelor de judecată” (par. 94);
2. Hotărârea Kechko c. Ucrainei din 8 noiembrie 2005: “(…) este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare. Totuşi, dacă printr-o dispoziţie legală în vigoare se stabileşte plata unor sporuri si condiţiile pentru aceasta au fost îndeplinite, autorităţile nu pot, in mod  deliberat, să amâne plata lor, atâta vreme cât dispoziţiile legale sunt in vigoare.” (par. 23).
În ceea ce priveşte invocarea hotărârii din cauza Mureşanu contra României din 15 iunie 2010 invocată de reclamanţi, se constată că nu reprezintă un precedent in situaţia actuala, dat fiind cadrul juridic fundamental diferit: reclamantul obţinuse, în instanţă, o hotărâre prin care autorităţile erau obligate la plata unui anumit salariu. “Bunul’, în sensul Convenţiei, era creanţa de natură salariala stabilită printr-o hotărâre judecătoreasca executorie (paragraful 26 din hotărâre). În acest context, este de subliniat că jurisprudenţa împotriva României (Aurelia Popa c. României, hotărârea din 26 ianuarie 2010) priveşte numai ipoteza neexecutării unor hotărâri judecătoreşti, ci nu vizează situaţia diminuării, prin lege, a cuantumului salariului angajaţilor.
Sub aspectul proporţionalităţii, lipsa despăgubirii pentru diminuarea salariului nu poate conduce eo ipso la încălcare. Trebuie avută în vedere marja mare de apreciere pe care Curtea Europeană o lasă statelor în stabilirea propriilor politici în această materie. Se apreciază că această marjă este şi mai mare atunci când necesitatea intervenţiei statului rezultă din consecinţele pe care criza economică internaţională le produce asupra deficitului bugetar. Pe de altă parte, in analiza de proporţionalitate trebuie ţinut cont de caracterul temporar al măsurii, caracter menţionat chiar şi de Curtea Constituţională in Decizia nr. 872/25.06.2010.
Instanţa mai reţine că prin art. 1 din Legea 285/2010 s-a prevăzut că „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%”.
Prin urmare, se constată că începând cu data de 01.01.2011 efectele Legii nr. 118/2010 au fost atenuate prin adoptarea Legii nr. 285/2010, procentul de 15% fiind determinat în condiţiile încadrării in politicile sociale si de personal, politici care se încadrează în nivelul cheltuielilor bugetare, aspect reţinut şi in Decizia nr. 1655/2010 a Curţii Constituţionale.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Hotărâre Nr./Dată: 18 (24.03.2011) Autor: Tribunalul Arad Domenii asociate: Măsuri de siguranţă şi educative

Calculul termenului masurilor preventive
Asa cum rezulta din art.188 Cod procedura penala, actualul cod de procedura penala a instituit, în privinta masurilor preventive, sistemul de calcul „ pe zile pline”. De asemenea, potrivit legii, durata retinerii se determina pe ore, iar durata arestarii preventive se determina pe zile. Legea nu permite ca la calcularea unui termen pe zile sa se tina seama concomitent , si de ora la care a început curgerea termenului, caci în acest mod se ajunge în mod inevitabil la prelungirea termenului pe care legea l-a stabilit în zile

încheiere nr. 18/r/24.03.2011 pronuntata în dosar nr. 319/250/2011 al Tribunalului Arad

Prin încheierea nr. 1/21.03.2011 a Judecatoriei Lipova pronuntata în dosar nr. 319/250/2011 s-a admis propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria si în baza art.1491 raportat la art. 143 si art. 148 alin.1 lit. f) Cod procedura penala s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului MM, cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 192 al. 2 si art. 197 al. 1 C. pen.; cu aplic. art. 33 lit. a C. pen., pentru o perioada de 29 de zile, începând cu data de 21 martie 2011, orele 17:30 si pâna la data de 19 aprilie 2011, orele 17:30. S-a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva,
Pentru a dispune astfel judecatorul a retinut ca:
Prin ordonanta emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Lipova la data de 21 martie 2011, în dosar nr. 266/P/2011, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului MM, cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 192 al. 2 si art. 197 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.
În sarcina sa, s-a retinut ca în noaptea de 19/20 martie 2011, în jurul orelor 23:00, a patruns fara drept în locuinta partii vatamate MV de 85 de ani din loc.S, jud. Arad, si, prin violenta, a întretinut acte sexuale cu aceasta.
Examinând propunerea de arestare preventiva, raportat la cele retinute anterior, judecatorul a apreciat ca sunt indicii temeinice care sustin acuzarea inculpatului de a fi comis infractiunile retinute în sarcina sa, respectiv de a patrunde fara drept în locuinta partii vatamate MV de 85 de ani si prin violenta, de a întretine acte sexuale cu aceasta, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile savârsite se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani, existând probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica plecând de la împrejurarile în care acesta a comis fapta, astfel încât a adus o atingere grava relatiilor sociale referitoare la sanatatea, libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei cu impact si rezonanta sociala negativa, determinate de sentiment de insecuritate în rândul femeilor din comunitatea din care provine inculpatul. S-a mai retinut faptul ca inculpatul a savârsit fapta în timpul noptii si prin efractie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Miron Marian, care prin motivele expuse oral a indicat ca a recunoscut savârsirea faptei si doreste sa fie cercetat în stare de libertate.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, respectiv: procese verbale de consemnare a plângerii, declaratii martori, proces verbal de cercetare la fata locului, declaratiile inculpatului care a recunoscut savârsirea faptei, tribunalul retine ca rezulta indicii temeinice ca inculpatul a savârsit faptele astfel cum a fost pusa în miscare actiunea penala împotriva sa.
Sub acest aspect, instanta de recurs retine si ca potrivit dispozitiilor art. 143 Cod procedura penala, masurile preventive necesita existenta presupunerii rezonabile privind savârsirea faptei imputate inculpatului, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual. Fata de probatoriul administrat pâna în acest moment nu exista date care sa conduca la concluzia ca masura arestarii preventive dispusa fata de inculpat ar fi fost luata cu încalcarea prevederilor legale.
Cu privire la temeiul prevazut de art. 148 lit. f) Cod procedura penala tribunalul retine ca s-a apreciat la luarea masurii arestului preventiv ca este întrunita conditia prevazuta de art. 148 lit. f) teza a II-a – pericolul pentru ordinea publica. Astfel, pentru inculpatul MM s-a retinut ca desi nu are antecedente penale, faptele pentru care a fost cercetat sunt de o rezonanta sociala deosebita.
Tribunalul constata ca împotriva inculpatului îsi gasesc incidenta dispozitiile art. 148 lit. f) din Codul de procedura penala (acuzele ce planeaza asupra acestuia vizeaza infractiuni ce sunt sanctionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, date fiind circumstantele reale retinute drept cadru al comiterii faptelor, natura infractiunii, caracterul activitatii infractionale). În concret, legal si temeinic a retinut prima instanta ca inculpatul a actionat în conditii propice respectiv : pe timp de noapte si asupra unei persoane lipsite de aparare datorata unei vârste înaintate, Acest mod de savârsire descris si natura infractiunii : viol asupra unei persoane în vârsta de 85 de ani a creat o stare de temere la nivelul unei comunitati mici. Lipsa antecedentelor penale, invocata de inculpat, or recunoasterea comiterii faptelor nu pot fi avute în vedere întrucât infractiunea de viol, fiind o infractiune contra libertatii sexuale, creeaza în rândul opiniei publice o stare de temere si insecuritate, astfel ca probele care privesc savârsirea faptei constituie tot atâtea probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publica.
Analizând legalitatea încheierii prin care s-a dispus luarea masurii arestului preventiv, tribunalul constata ca recursul este fondat. Astfel, nelegal prima instanta, dispunând luarea masurii arestului preventiv pe o durata de 29 de zile, a efectuat un calcul cu încalcarea dispozitiilor art. 188 Cod procedura penala conform caruia „În calcularea termenelor privind masurile preventive, ora sau ziua de la care începe si cea la care se sfârseste termenul intra în durata acestuia”. Asa cum rezulta din textul de lege mentionat, actualul cod de procedura penala a instituit, în privinta masurilor preventive, sistemul de calcul „ pe zile pline”. De asemenea, potrivit legii, durata retinerii se determina pe ore, iar durata arestarii preventive se determina pe zile. Legea nu permite ca la calcularea unui termen pe zile sa se tina seama concomitent , si de ora la care a început curgerea termenului, caci în acest mod se ajunge în mod inevitabil la prelungirea termenului pe care legea l-a stabilit în zile.
În prezenta cauza, inculpatul a fost retinut la data de 20.03.2011 ora 17,30, iar prima instanta a dispus arestarea pe durata de 29 de zile stabilind nelegal ca termenul ar începe sa curga la data de 21.03.2011 ora 17,30 si ca s-ar împlini în data de 19.04.2011 ora 17,30 ( depasind cu mai mult de o zi durata de 30 de zile).
Fata de aceste motive tribunalul în baza art.38515 alin. 1 lit. d) Cod procedura penala va admite recursul declarat de inculpatul MIRON MARIAN, împotriva încheierii penale nr. 1/21.03.2011 a Judecatoriei Lipova, cu privire la calculul termenului masurii preventive a arestului si în rejudecare va dispune ca termenul de 29 de zile privind luarea masurii arestului preventiv fata de inculpatul MM sa înceapa din data de 21.03.2011 pâna la data de 18.04.2011 inclusiv.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 12738_2157 (25.03.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ….. la data de 21.09.2010 reclamanta APPA a solicitat obligarea pârâtei MIG la plata sumei de 2.508,05 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010 şi a sumei de 116,43 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru aceeaşi perioadă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractelor încheiate cu furnizorii de servicii de care beneficiază asociaţia, s-au repartizat cheltuielile pe fiecare proprietate individuală şi s-a procedat la afişarea acestora, însă pârâta a refuzat achitarea lor.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopii, statutul asociaţiei, procesul verbal al şedinţei adunării generale a proprietarilor din 11.03.2009, modalitatea de calcul a debitelor şi penalităţilor aferente, Sentinţa civilă nr. …., pronunţată de Judecătoria Buzău, în dosarul nr. …., adresele nr. …. şi nr. …… şi listele de plată aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 114/ 1996, pe Legea nr. 230/ 2007 şi pe H.G. nr. 1588/ 2007.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/ 2007 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
Pârâta MIG nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat la judecarea cauzei şi a arătat faptul că recunoaşte debitul şi penalităţile solicitate de reclamantă, însă a susţinut că nu are posibilitatea plăţii acestora în integralitate, considerând că se încadrează în dispoziţiile legale care îi permit să achite numai debitul, iar nu şi penalităţile. A precizat că, deşi a formulat cerere scrisă la asociaţie în acest sens, nu i s-a dat răspuns pozitiv, susţinându-se că nu există norme de aplicare a Legii nr. 175/ 2010. A învederat faptul că se declară de acord cu acţiunea introductivă, însă cu solicitarea de a nu fi obligată şi la plata penalităţilor.
În probaţiune, pârâta a depus la dosarul cauzei, în fotocopii, cererea nr. …., oferta reală de plată din ……, procesul verbal din ……, recipisa de consemnare nr. …….., chitanţa nr. …….., adeverinţele nr. ……., nr. ……, nr. ….. şi nr. ……, extrasul de cont din 18.01.2011, cărţile de identitate seria ….. nr…. şi seria ….nr. …., certificatul de căsătorie seria ….. nr. ….. şi certificatul de naştere seria …. nr……
Reclamanta APPA a formulat concluzii scrise, în cuprinsul cărora a invocat că, deşi s-a făcut o ofertă de plată din partea pârâtei, prin B.E.J. PG, prin care s-a consemnat la dispoziţia sa suma de 2.508,05 lei, această consemnaţiune nu constituie o plată întrucât, până la momentul acceptării sale, lucrul nu trece în proprietatea ei şi nu poate fi constrânsă să preia respectiva sumă de bani.
A arătat că, pentru ca oferta să fie valabilă, este necesar să nu existe un motiv legitim de a refuza plata, însă pârâta a oferit numai o plată parţială, a cheltuielilor de întreţinere, fără penalităţile aferente, încălcându-se astfel principiul indivizibilităţii plăţii.
Reclamanta a susţinut că, faţă de prevederile Legii nr. 175/ 2010, acestea, în baza principiului neretroactivităţii legii, au aplicabilitate doar pentru debitele născute ulterior intrării în vigoare, urmând ca datoriile anterioare datei de 23.07.2010, pentru care s-au calculat penalităţi de întârziere, să fie suportate împreună cu aceste penalităţi. A apreciat că, în caz contrar, s-ar crea o situaţie discriminatorie pentru datornicii care îndeplineau condiţiile acestei legi, dar şi-au achitat debitele integral anterior intrării sale în vigoare.
Totodată, a susţinut că, pentru a beneficia de prevederile legii respective, trebuie dovedit că valoarea venitului net minim lunar pe membru de familie nu depăşeşte 1.000 lei, iar această dovadă trebuie să fie produsă periodic, cel mult 12 luni. A invocat şi că legea prevede ca penalităţile datorate asociaţiei, care vor fi anulate, să fie anulate şi în ceea ce priveşte relaţiile dintre asociaţie şi furnizorii de servicii, dar R.A.M. ….şi Compania de Apă S.A….. au pus în vedere reclamantei că Legea nr. 175/ 2010 nu poate fi aplicată în lipsa unor norme metodologice, astfel încât asociaţia rămâne în continuare cu penalităţi, ceea ce conduce la un blocaj financiar.
Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele :
Conform art. 3 lit. i din Legea nr. 230/ 2007, prin cheltuieli ale asociaţiei de proprietari se înţelege cheltuielile sau obligaţiile financiare ale asociaţiei care sunt legate de exploatarea, reparaţia ori întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile individuale. Potrivit lit. j din acelaşi articol, cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari reprezintă suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Art. 46 prevede că toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.
Conform art. 49 alin. 1 asociaţia poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanţă, afişată pe lista de plată, penalizările nefiind mai mari de 0,2 % pe zi de întârziere, urmând a se aplica după 30 de zile de la depăşirea termenului de plată, fără a putea depăşi suma la care s-au aplicat, iar conform alin. 2, termenul de plată a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Art. 50 alin. 1 stabileşte că asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/ 2007, aprobată prin H.G. nr. 1588/ 2007, prevede în art. 12 pct. A lit. d dreptul membrilor asociaţiei de a primi explicaţii cu privire la calculul cotei de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari şi, eventual, să o conteste la preşedintele asociaţiei de proprietari, în termen de 10 zile de la afişarea listei de plată, acesta fiind obligat să răspundă la contestaţie în termen de 7 zile.
Totodată, art. 25 alin. 1 prevede că asociaţia poate calcula şi percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condiţiile stabilite şi aprobate de comitetul executiv al asociaţiei, suma lor neputând depăşi suma cotei restante la care s-au aplicat.
Potrivit art. 32 alin. 1, toţi proprietarii au obligaţia să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociaţiei de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuţie ce le revine la cheltuielile asociaţiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociaţia de proprietari.
Totodată, în art. 39 din Statutului Asociaţiei de Proprietari ( dosar filele 29 – 47 ), s-a prevăzut obligaţia proprietarilor de a plăti lunar, conform listei de plată, cota de contribuţie care le revine la cheltuielile asociaţiei, care sunt cheltuieli pe număr de persoane, pe consumuri individuale, pe cota – parte indiviză, pe beneficiari, pe consumatori tehnici şi de altă natură. Art. 41 alin. 1 a prevăzut că asociaţia poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice restanţă de pe lista de plată, dar acestea nu vor depăşi 0,2 % pe zi de întârziere şi se vor aplica după 30 de zile de la termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăşi suma la care s-au aplicat. La alin. 2 s-a stabilit că termenul de plată al cotelor afişate pe lista de plată este de maxim 20 de zile calendaristice.
Pârâta MIG, în calitate de membră ai APPA, este proprietara apartamentului nr. 9, din bl. 39 sc. C, situat în mun…., str. ……
Potrivit dispoziţiilor legale enumerate, pârâta avea obligaţia ca, în urma afişării listelor de plată, să achite contravaloarea cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, în caz de depăşire a termenului de plată urmând a datora penalităţi de întârziere în cuantumul stabilit de asociaţie.
Conform modalităţii de calcul a debitelor şi penalităţilor aferente şi a listelor de plată pentru intervalul decembrie 2009 – aprilie 2010 ( dosar filele 4, 24 – 28 ), rezultă că, pentru pârâtă, cuantumul cheltuielilor de întreţinere s-a ridicat la suma de 2.508,05 lei, iar întrucât nu le-a achitat la scadenţă, i s-au calculat penalităţi care s-au ridicat la suma de 116,43 lei. Din probele administrate, nu a rezultat că pârâta a contestat sumele lunare stabilite de asociaţie şi afişate prin listele de plată, iar în faţa instanţei, aceasta a recunoscut atât debitul, cât şi penalităţile solicitate de reclamantă.
Cu toate acestea, potrivit art. II alin. 1 din Legea nr. 175/ 2010, publicată în Monitorul Oficial Nr. 502 din 20 iulie 2010, proprietarii care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi vor fi scutiţi de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază; prin cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari se înţelege datoria cu titlu de bază fără suma rezultată din penalităţi. Conform alin. 3, prevederile alin. 1 se aplică familiilor al căror venit net minim lunar pe membru de familie, respectiv al persoanei singure, nu depăşeşte suma de 1.000 lei. Totodată, alin. 4 prevede că sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform acestei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.
Or, din adeverinţele nr. …., nr. ….., nr. ….. şi nr. ….., extrasul de cont din ….., cărţile de identitate seria …. nr. ….şi seria … nr. ….., certificatul de căsătorie seria ….. nr. ….. şi certificatul de naştere seria ….. nr. …. ( dosar filele 14 – 20 ), reiese că pârâta MIG este căsătorită cu MD, iar din căsătoria lor a rezultat minora MAK, născută la ….., care este înscrisă la Liceul Pedagogic, în anul şcolar 2010 – 2011, învăţământ la zi, fără a primi bursă, dar cu o alocaţie de stat de 42 lei pentru luna decembrie 2010. De asemenea, pârâta figurează ca şomer în evidenţele A.J.O.F.M….., cu indemnizaţie de şomaj de 895 lei pentru perioada 06.10.2010 – 06.10.2011, în timp ce soţul ei este salariat al U.M. ……, cu un salariu net lunar de 994 lei. Se constată astfel că, în cazul pârâtei, venitul net minim lunar pe membru de familie este de 643,66 lei [ ( 42 lei + 895 lei + 994 lei ) : 3 ].
Prin cererea nr. …… ( dosar fila 7 ), pârâta MIG s-a adresat reclamantei APPA, în vederea achitării debitelor datorate, solicitând a i se comunica dacă poate beneficia de prevederile Legii nr. 175/ 2010.
Prin oferta reală de plată din …. ( dosar fila 10 ), pârâta a înştiinţat reclamanta că la data de 03.03.2011,la ora 09.00, la sediul B.E.J. PAG, îi va achita suma de 2.508,05 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010, fără penalităţi, invitând-o astfel să se prezinte la respectiva adresă.
Potrivit procesului verbal din 03.03.2011 întocmit de B.E.J. PAG ( dosar fila 11 ), în data respectivă, la ora 09.00, la sediul executorului s-a prezentat pârâta, lipsă fiind reclamanta, deşi aceasta din urmă fusese încunoştinţată prin recomandata nr. …… Ca urmare a acestei situaţii, pârâta a declarat că va consemna suma de 2.508,05 lei la C.E.C., la dispoziţia reclamantei.
Din recipisa de consemnare nr. …… şi chitanţa nr. …… ( dosar filele 12 – 13 ) reiese că la data respectivă pârâta MIG a consemnat la dispoziţia reclamantei APPA suma de 2.508,05 lei la C.E.C. Bank – Sucursala ………, cu titlu de cheltuieli de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010.
Prin adresa nr. ……… ( dosar fila 51 ), SC Compania de Apă S.A. …….. a comunicat reclamantei că nu este posibilă aplicarea Legii nr. 175/ 2010 în lipsa elaborării Normelor metodologice de aplicare a sa.
Prin adresa nr. …. ( dosar fila 52 ), R.A.M. ….. a comunicat reclamantei că, în programul legislativ al M.A.I. pe anul 2011 este inclusă şi revizuirea Legii nr. 230/ 2007 şi implicit a H.G. nr. 1588/ 2007, iar în situaţia în care nu se vor emite de către legiuitor norme de aplicare a Legii nr. 175/ 2010, persoanele juridice asupra cărora actul normativ produce efecte juridice vor trebui să găsească modalităţi de aplicare a ei în lipsa normelor.
Faţă de dispoziţiile legale enumerate şi probele administrate în cauză, instanţa constată că, încadrându-se în cerinţele impuse de Legea nr. 175/ 2010, din punct de vedere al venitului net minim lunar pe membru de familie, pârâta a consemnat la dispoziţia reclamantei, în integralitate, în intervalul de timp prevăzut de lege, suma reprezentând cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, astfel încât se impune să beneficieze de scutirea de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază, în cuantum de 116,43 lei, aşa cum au fost acestea solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei formulate în faţa instanţei de judecată şi prin intermediul concluziilor scrise, acestea nu sunt de natură a duce la concluzia că pârâta nu poate beneficia de dispoziţiile Legii nr. 175/ 2010.
În acest sens, potrivit art. 1 Cod civil, legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă. În aceeaşi măsură, art. 15 alin. 1 din Constituţie prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Principiul neretroactivităţii legii presupune că aceasta activează de la momentul intrării sale în vigoare, iar nu şi pentru perioada anterioară. În cazul Legii nr. 175/ 2010, publicată în Monitorul Oficial Nr. 502 din 20 iulie 2010, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 24/ 2000, intrarea sa în vigoare s-a produs în termen de 3 zile de la momentul publicării.
Instanţa constată că respectarea acestui principiu este asigurată chiar de dispoziţiile din cuprinsul actului normativ respectiv, în art. II alin. 1 fiind prevăzut expres că scutirea de la plata penalităţilor se aplică exclusiv proprietarilor care îşi achită integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiilor de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
O nerespectare a principiul neretroactivităţii legii s-ar produce în situaţia în care de respectivele dispoziţii ar beneficia şi alţi proprietari care şi-au achitat integral cotele de contribuţie anterior momentului intrării în vigoare a legii.
Interpretarea dată de reclamantă dispoziţiilor Legii nr. 175/ 2010 în sensul că aceasta nu ar fi aplicabilă debitelor anterioare intrării sale în vigoare pentru care au fost calculate penalităţi, ci numai celor ulterioare, nu este justificată. Astfel, din analizarea textului legal incident, se observă că legiuitorul nu a condiţionat scutirea de la plata penalităţilor de momentul înregistrării debitelor faţă de care acestea au fost calculate, ci numai de plata integrală a cotelor de contribuţie şi de nivelul venitului net minim lunar pe membru de familie. Or, regulile de drept impun ca, acolo unde legea nu distinge, nici cei învestiţi cu aplicarea sa să nu facă distincţie. Pe baza acestui raţionament, se constată că, indiferent de momentul înregistrării debitelor la care s-au calculat penalităţi, proprietarii pot beneficia de dispoziţiile Legii nr. 175/ 2010 în condiţiile în care, în perioada de timp limitativ prevăzută de actul normativ, efectuează plata integrală a acestora şi se încadrează în plafonul valoric impus veniturilor realizate.
O modalitate de interpretare de genul celei folosite de reclamantă este neconformă spiritului legii, care a fost edictată cu scopul de a impulsiona proprietarii restanţieri să îşi achite în totalitate debitele restante, indiferent de cât de mare ar fi perioada de timp în care ele au fost înregistrate, cu beneficul scutirii lor de plata penalităţilor aferente. Pentru a nu se crea pe această cale o modalitate de tergiversare a momentului până la care debitorii îşi clarifică situaţia faţă de asociaţii, legiuitorul a stabilit o limită clară în timp în care sunt aplicabile dispoziţiile respective, şi anume 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Or, dacă s-ar accepta raţionamentul reclamantei, având în vedere că, potrivit normelor legale expuse, termenul de plată a cotelor de contribuţie afişate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice, iar penalizările se aplică după 30 de zile de la depăşirea termenului de plată, rezultă că, efectiv, Legea nr. 175/ 2010 s-ar aplica într-un interval mai mic de 12 luni decât cel prevăzut expres în cuprinsul său, de vreme ce primele penalităţi care s-ar putea calcula debitelor înregistrate numai de la momentul intrării sale în vigoare, ar începe să curgă după cel puţin 50 de zile.
În aceeaşi ordine de idei, în chiar expunerea de motive a respectivei legi s-a menţionat că se impune adoptarea sa deoarece aplicarea penalităţilor de către asociaţii determină de cele mai multe ori imposibilitatea plăţii întreţinerii de către familiile cu venituri reduse şi acţionarea lor în justiţie, afectând şi pe cei care nu au datorii şi sunt obligaţi să suporte sistarea serviciilor de către furnizori, iar pe de altă parte, aceştia din urmă îşi vor recupera datoriile de bază în termenul prevăzut de lege, beneficiind astfel de lichidităţi în vederea retehnologizării. Or, primirea sumelor de bază exclusiv pentru intervalul celor 12 luni reglementat de lege, de la debitorii care ar înregistra restanţe numai în această perioadă, în nici un caz nu ar conduce la obţinerea unor sume semnificative, care să aibă un vizibil impact pozitiv asupra cheltuielilor de retehnologizare.
De asemenea, susţinerile reclamantei cu privire la un eventual tratament discriminatoriu faţă de datornicii care îndeplineau condiţiile acestei legi, dar şi-au achitat debitele integral anterior intrării sale în vigoare, sun neîntemeiate.
În acest sancţionarea unui tratament discriminatoriu presupune existenţa unui tratament diferit aplicat unor persoane aflate în situaţii identice sau similare, dar care să nu fie justificat în mod obiectiv. Însă, acest tratament este interzis a fi adoptat de persoanele fizice sau juridice, publice sau private, precum şi de instituţiile publice, în aplicarea dispoziţiilor legale. Or, prevederile unei legi nu pot fi înlăturate de la aplicare ca fiind ele însele discriminatorii, împotriva acesteia putându-se exercita căile specifice de contestare, iar în cauză reclamanta neînţelegând să invoce o eventuală excepţie de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/ 1992.
Faţă de modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 175/ 2010, în vigoare la momentul de faţă, nu se poate considera că ar exista discriminare între proprietarii care au înregistrat restanţe la plata cheltuielilor de întreţinere şi le-au achitat anterior intrării în vigoare a acesteia şi între cei care au înregistrat restanţe la plata cheltuielilor de întreţinere şi le-au achitat după adoptarea respectivului act normativ, întrucât aceste persoane nu se află în situaţii identice sau similare, cât timp momentul la care au plătit debitele către asociaţii este situat anterior sau ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 175/ 2010.
Faptul că, la un moment dat, legiuitorul, pe o perioadă de timp limitativ determinată, a apreciat că se impune să emită un act normativ prin care să scutească de plata unor penalităţi anumite categorii de persoane, ţine strict de opţiunea sa. Tocmai de aceea, în perioada de timp în care o lege este în vigoare, pot apărea modificări sau completări la ea, care însă se aplică strict de la momentul adoptării lor, fără a putea avea incidenţă asupra perioadelor de timp anterioare. Folosind raţionamentul reclamantei, nici un act normativ, în urma intrării sale în vigoare, nu mai poate fi modificat sau completat tocmai din motivul că ar genera discriminări între persoanele cărora li s-au aplicat dispoziţiile legale anterioare, faţă de cele cărora li se aplică dispoziţiile ulterioare.
În drept, pretinsa discriminare invocată de reclamantă este un efect direct al principiului neretroactivităţii legii civile, în sensul că beneficiază de scutirea de la plata penalităţilor exclusiv proprietarii care îşi achită debitele faţă de asociaţie după momentul intrării sale în vigoare, iar nu şi cei care le-au achitat anterior.
Nu în ultimul rând, instanţa constată că reclamanta nu ar putea justifica nici un interes în a invoca existenţa unei discriminări între proprii debitori, în aplicarea normelor legale, o eventuală astfel de vătămare putând fi contestată numai de persoanele direct afectate.
Şi cu privire la modalitatea de dovedire a venitului net minim lunar pe membru de familie reclamanta este în eroare, de vreme ce legiuitorul nu a menţionat expres că s-ar impune ca această probă să fie făcută periodic, iar unde legea nu distinge, nici cei învestiţi cu aplicarea sa nu o pot face. În aceste condiţii, este suficient ca persoana în cauză să dovedească faptul că, în luna efectuării plăţii debitelor restante, veniturile familiei sale nu au depăşit plafonul impus de lege, pentru a putea beneficia de scutirea de la plata penalităţilor de întârziere.
Nici poziţia furnizorilor reclamantei faţă de modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 175/ 2010 în ceea ce-i priveşte nu poate justifica un refuz al acesteia de a acorda pârâtei scutirea de care ar beneficia potrivit legii.
Astfel, aplicarea dispoziţiilor unui act normativ intrat în vigoare nu poate fi suspendată pe motivul neadoptării unor acte normative subsecvente, atât timp cât în cuprinsul acestuia nu este prevăzută expres prorogarea efectelor sale până la un astfel de moment. Cât timp Legea nr. 175/ 2010 a fost promulgată, ea îşi produce efecte depline, atât în raporturile dintre proprietari şi asociaţii, cât şi în cele dintre acestea din urmă şi furnizorii de servicii.
În acest sens, tocmai pentru a nu se ajunge la un blocaj financiar al asociaţiilor de proprietari, art. II alin. 4 al legii a prevăzut că sumele cu titlu de penalităţi datorate către asociaţiile de proprietari, anulate conform acestei legi, vor fi anulate şi din obligaţiile contractuale existente între asociaţiile de proprietari şi societatea furnizoare de servicii.
În cazul în care, în urma anulării unor penalităţi în baza dispoziţiilor legale expuse, reclamanta s-ar lovi de refuzul furnizorilor de a le anula pe cele rezultate din relaţiile contractuale dintre ele, ar avea la rândul său calea acţionării în justiţie a acestora, în vederea respectării dispoziţiilor imperative ale legii.
În aceeaşi măsură, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/ 2000, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. Art. 78 prevede că  ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Faţă de aceste prevederi legale, este evident că, şi în situaţia adoptării normelor de aplicare a Legii nr. 175/ 2010, acestea nu pot contraveni actului normativ pe baza şi în executarea cărora vor fi emise, astfel încât dispoziţiile legii, care sunt suficient de clare, au aplicabilitate imediată.
În ceea ce priveşte oferta reală urmată de consemnaţiune, instanţa reţine că, potrivit art. 1114 alin. 1 şi alin. 2 Cod civil, când creditorul unei sume de bani refuză de a primi plata, debitorul poate să-i facă oferte reale, şi, refuzând creditorul de a primi, să consemneze suma; ofertele reale, urmate de consemnaţiune, liberează pe debitor; ele, în privinţă-i, ţin loc de plată, de sunt valabil făcute, şi suma consemnată, cu acest mod, este în rizico-pericolul creditorului.
Art. 1115 pct. 1 – 7 prevede că, pentru ca ofertele să fie valabile trebuie: să fie făcute creditorului, ce are capacitatea de a primi sau acelui ce are dreptul de a primi pentru dânsul; să fie făcute de o persoană capabilă de a plăti; să fie făcute pentru toată suma exigibilă, pentru rendite şi dobânzi datorite, pentru cheltuieli lichidate şi pentru o sumă oarecare în privinţa cheltuielilor nelichidate, sumă asupra căreia se poate reveni, după lichidarea acestor cheltuieli; termenul să fie împlinit, dacă a fost stipulat în favoarea creditorului; condiţia sub care datoria s-a contractat să se fi îndeplinit; ofertele să fie făcute în locul ce s-a hotărât pentru plată, şi dacă locul pentru plată nu s-a determinat prin o convenţie specială, să fie făcute sau creditorului în persoană, sau la domiciliul său, sau la domiciliul ales pentru executarea convenţiei; ofertele să fie făcute prin un ofiţer public ce era competent, pentru astfel de acte.
Conform art. 1116 pct. 1 şi 2 nu este necesar pentru validitatea consemnaţiunii ca ea să fi fost autorizată de judecător; e destul să fi fost precedată de o somaţie significată creditorului, în care să se arate ziua, ora şi locul unde suma oferită are să fie depusă şi ca debitorul să depună suma oferită în casa de depozite şi consemnaţiuni, cu dobânda ei până în ziua depunerii.
În aceeaşi măsură, art. 586 C.pr. civ. prevede că atunci când debitorul va voi să plătească ceea ce e dator şi creditorul nu va voi să primească plata, debitorul e în drept a face ofertă reală şi a consemna ce e dator.
Potrivit art. 587 alin. 1 şi alin. 2, spre acest sfârşit el va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc de lângă instanţa domiciliului acestuia sau a domiciliului ales, o somaţie, ca să primească valoarea datorată; în acea somaţie se va arăta ziua, ora şi locul, când şi unde suma sau obiectul oferit are să-i fie predat.
Conform art. 588 alin. 1, dacă creditorul nu voieşte să se prezinte sau să primească suma sau obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia proces-verbal şi va arăta dacă creditorul a iscălit ori n-a putut sau n-a voit să iscălească, iar potrivit alin. 2, debitorul, în acest caz, va putea, spre a se libera, să consemneze suma sau bunul oferit la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa se va depune la executorul judecătoresc de pe lângă instanţa domiciliului creditorului.
Din dispoziţiile legale enumerate se constată că este reglementată, pe lângă obligaţia debitorului de a efectua plata, şi dreptul său de a plăti, atunci când creditorul refuză plata, pentru a nu fi obligat să suporte consecinţele neexecutării obligaţiei pe care doreşte a o executa, liberându-se astfel de obligaţia care îi incumbă.
În cauza de faţă, ca urmare a opunerii din partea reclamantei de a primi plata creanţei de 2.508,05 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010, exprimată nemijlocit şi în faţa instanţei de judecată, pârâta i-a formulat, prin intermediul unui executor judecătoresc de la instanţa sediului reclamantei, o ofertă de plată. Întrucât reclamanta nu s-a prezentat la invitaţia făcută, s-a întocmit proces verbal de către executor, iar pârâta a consemnat întreaga sumă la o unitate C.E.C., la dispoziţia reclamantei.
Cu toate că aceasta a refuzat să dispună de respectiva sumă, această atitudine nu poate lipsi oferta reală urmată de consemnaţiune, de efectele sale specifice, liberând pârâta întocmai ca o plată făcută reclamantei.
Susţinerile reclamantei privind condiţionarea producerii acestor efecte de acceptarea din partea sa sunt eronate, de vreme ce procedura în cauză vizează tocmai situaţia stingerii obligaţiei în cazul unui refuz al creditorului de a primi plata.
În aceeaşi măsură, neacceptarea respectivei plăţi de către reclamantă pe motivul faptului că aceasta este o plată parţială, iar obligarea sa la primirea ei ar încălca principiul indivizibilităţii plăţii, nu este justificată.
În acest sens, în cazul în care obiectul obligaţiei îl constituie anumite prestaţii succesive, ca în cauza de faţă, ce priveşte cheltuielile periodice de întreţinere, la termenul scadent fiecare prestaţie face obiectul unei plăţi distincte. Or, achitându-se de către pârâtă, în totalitate, creanţa de 2.508,05 lei, reprezentând cheltuielile de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010, în integralitatea lor, nu se poate reţine că plata vreuneia dintre aceste cote lunare ar fi fost parţială.
Cu privire la obligativitatea pârâtei de a achita, odată cu debitul principal, şi penalităţile acestuia, instanţa reţine că este necesar ca debitorul să consemneze suma oferită, împreună cu dobânda sa calculată până în ziua depunerii. În aceeaşi măsură, referitor la imputaţia plăţii, potrivit art. 1110 Cod civil, în lipsa unui acord între părţi, debitorul, având mai multe datorii, al căror obiect este de aceeaşi speţă, are dreptul de a declara, când plăteşte, care este datoria ce voieşte a desface. Cu toate acestea, conform art. 1111, debitorul unei datorii, pentru care se plăteşte dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimţământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferinţă asupra renditei sau a dobânzii; plata parţială, făcută pe capital şi dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii.
Deşi normele cu caracter general ale Codului civil stabilesc imputaţia plăţii mai întâi asupra dobânzilor, în lipsa acordului în sens contrar din partea creditorului, instanţa reţine că, faţă de dispoziţiile cu caracter special ale Legii nr. 175/ 2010, cât timp, după cum s-a arătat mai sus, pârâta era scutită de la plata penalităţilor de întârziere la momentul efectuării plăţii, consemnaţiunea efectuată de aceasta a respectat condiţiile impuse de lege pentru validitatea ei şi a acoperit în integralitate debitul, fără a se încălca principiul indivizibilităţii plăţii.
Pentru aceste considerente, constatând că, după chemarea sa în judecată, pârâta, în mod valabil, a făcut oferta de plată urmată de consemnaţiune, cu privire la întreg debitul datorat constând în suma de 2.508,05 lei, reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei decembrie 2009 – aprilie 2010, capătul de cerere privind obligarea sa la achitarea respectivei sume apare ca fiind rămas fără obiect, drept pentru care urmează a fi respins din acest motiv.
În aceeaşi măsură, întrucât pârâta a achitat integral cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari în termenul de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 175/ 2010, iar venit net minim lunar pe membru de familie, în cazul său, nu depăşeşte suma de 1.000 lei, se impune scutirea ei de la plata penalităţilor generate de suma restantă cu titlu de bază, capătul de cerere privind obligarea sa la achitarea sumei de 116,43 lei, reprezentând penalităţi de întârziere apare ca fiind neîntemeiat, drept pentru care urmează a fi respins din acest motiv.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 11108_1123 (25.03.2011)

Autor: Judecatoria Buzau

Domenii asociate: Partaj

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.07.2009, sub dosar nr…., reclamanta CG a chemat în judecată pe pârâtul CIA, solicitând în contradictoriu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se declare desfăcută căsătoria încheiată la data de ….., înregistrată sub nr….., înscrisă în Registrul Stării Civile la nr…..de către fostul Consiliu Popular al comunei Brădeanu, jud. Buzău, din vina pârâtului; să-şi reia numele purtat anterior căsătoriei şi să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de … iar, pe parcursul căsătoriei. au dobândit următoarele bunuri imobile şi mobile: casa cu terenul aferent situată în …, str. Umbrelor nr.23; o combină frigorifică; un covor persan; două covoare persane; mobilă sufragerie; mobilă bucătărie; un aspirator; un televizor.
Pârâtul – susţine reclamanta – este o fire violentă, consumă alcool şi provoacă certuri şi scandaluri, nu se ocupă de gospodărie, nu avea serviciu şi o agresa verbal.
Imobilul casă de locuit cu terenul aferent, aflat în Municipiul …, str. Umbrelor nr. 23 l-au dobândit în cote de contribuţie egală în anul 1991, în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…. de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău iar, pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţire la această construcţie, au contractat un credit de 10.000 lei.
Aşadar, arată reclamanta – este vorba de un credit comun şi, prin urmare, de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţi, context în care se solicită obligarea pârâtului la achitarea cotei de ? din rata lunară până la data achitării efective a împrumutului contractat la Piraus Bank, cu dobânzile aferente.
Cum, niciuna din părţi nu are posibilităţi materiale de achitare a sultei, solicită reclamanta scoaterea imobilului la vânzare, conform prevederilor art. 67311 Cod procedură civilă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 37 şi următoarele din Codul familiei; art. 111, 6731 şi următoarele Cod procedură civilă şi celelalte dispoziţii legale în materie.
La termenul de judecată din data de 04.09.2009, instanţa a dispus , în temeiul art. 165 Cod procedură civilă, disjungerea capătului de cerere privind divorţul de cel referitor la partajarea bunurilor comune, astfel că, acesta din urmă a fost înregistrată separat sub dosar nr….
În susţinerea cererii disjunse, reclamanta a depus copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr…., de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău.
În şedinţa publică din data de 13.11.2009, pârâtul prin apărător ales, a declarat că nu contestă existenţa bunurilor, posesia şi nici preţuirea bunurilor mobile, astfel cum a fost efectuată de reclamantă şi că solicită a-i fi atribuit în natură imobilul – casă de locuit, urmând ca, în acest scop, să identifice sursele pentru plata sultei.
La acelaşi termen, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru iar, la solicitarea părţilor, a fost încuviinţată proba cu expertiza tehnică – specialitatea construcţii, având ca obiect evaluarea şi lotizarea imobilelor casă de locuit şi teren aferent identificate în cererea introductivă, ulterior disjunsă.
În temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat o cerere completatoare (fila 31) solicitând instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului compus din casă şi teren , situat pe strada Umbrelor nr. 23, jud. Buzău şi să fie obligat pârâtul să-i predea următoarele bunuri personale: 4 costume compuse din 4(patru) sacouri, 3 (trei) fuste şi o pereche de pantaloni; o rochie de ocazie de culoare maro; o scurtă de piele de culoare maro închis; 10 fuste diferite culori.
În drept, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, instituirea dreptului de retenţie în favoarea sa , asupra imobilului mai sus identificat, se impune datorită poziţiei pârâtului care a solicitat a-i fi atribuit în lot iar, cu privire la restituirea bunurilor personale, a susţinut că fostul soţ refuză să i le predea.
Cererea de asistenţă judiciară prin scutire de la plata taxei de timbru formulată de petenta CG a fost respinsă de instanţă prin încheierea din dată în şedinţa Camerei de Consiliu din data de 26.04.2010.
La termenul de judecată din data de 27.04.2010, reclamanta a depus actul procedural denumit „Cerere precizatoare şi completatoare” cu privire la ultimul petit al cererii introductive, în sensul constatării că, părţile au realizat în timpul căsătoriei, la PIRAEUS BANK, pe numele reclamantei, un credit de 10.000 lei + dobânzile aferente. În atare situaţie, reclamanta apreciază că este vorba de o datorie comună ce urmează a fi achitată în cote egale de părţile litigante, astfel că se impune obligarea pârâtului la plata către aceasta a cotei de ? din suma împrumutată şi dobânzile aferente iar titulara creditului să achite , în continuare, ratele la bancă (fila 35).
În virtutea rolului activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătoria a solicitat relaţii de la Piraeuas Bank – Sucursala Buzău, cu privire la creditul acordat foştilor soţi, comunicate de organul bancar cu adresa nr. 1025/04.06.2010 (fila 39).
În susţinerea celor făcute PIRAEUS BANK- Sucursala Buzău, a depus copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe mai multe ordine de încasare, consemnate la filele 41 -72.
Pentru a se determina soldul din creditul contractat la Piraeus Bank, existent la data desfacerii căsătoriei, eventualele plăţi efectuate şi cine este plătitorul, la termenul de judecată din data de 22.06.2010, judecătoria a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile.
Lucrarea a fost întocmită de expert contabil ZE care a concluzionat că, la data divorţului – 09.03.2010, soldul creditului contractat de reclamantă prin contractul nr. … este de 5.682,78 lei, ratele în sumă totală de 8.209 lei fiind achitate tot de reclamantă, din care, pentru lunile aprilie 2010 – august 2010, suma de 1.250 lei (filele 83 – 85), concluzii necontestate de părţi.
Pentru întocmirea raportului de expertiză în specialitatea construcţii civile a fost desemnat expertul RN, care a propus şi variantele de lotizare finală (filele 93 – 100), cu privire la care pârâtul, prin apărătorul său, a formulat critici, solicitându-se ca expertul să respecte, la propunerea loturilor, principiul partajării în natură a bunului imobil, instituit prin dispoziţiile art. 741 din Codul civil, în sensul constituirii a două unităţi locative distincte.
Această obiecţie a fost înlăturată de instanţă atâta vreme cât, pe parcursul cercetării judecătoreşti, apărătorul pârâtului a solicitat în mod constant ca imobilul casă de locuit să-i fie atribuit în natură, cum rezultă neechivoc şi din practicaua încheierii şedinţei publice din data de 13.11.2009 iar reclamanta a achiesat la acest punct de vedere, în raport de această poziţie procesuală fiind administrate şi probatoriile .
Principul înscris în art. 741 Cod civile, în conformitate cu care, la compunerea loturilor, trebuie să se dea, pe cât posibil loturi fizice apropiate ca valoare , nu este absolut, legiuitorul, prin sintagma „pe cât posibil” lăsând la aprecierea instanţei modul de aplicare a criteriilor de partajare, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei speţe.
Art. 673 indice 5 alin 2 Cod procedură civilă, stabileşte, atribuirea bunurilor în natură, dar prevede în teza a II-a că, în situaţia inegalităţii loturilor, ca valoare, ele se întregesc prin sultă, fără a limita instanţei posibilitatea de a aprecia faţă de criteriile obiective prevăzute în art. 673 indice 9 Cod procedură civilă, asupra mărimii loturilor fizice .
De asemenea, nu poate fi primită nici solicitarea în sensul atribuirii reclamantei în totalitate a bunurilor mobile, fără acordul acesteia, pentru că ar duce la încălcarea principiului împărţelii în natură a bun urilor mobile supuse partajului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătoria reţine următoarele:
Reclamanta CG şi pârâtul CIA au avut calitatea de soţi iar, în prezent, sunt despărţiţi în fapt, despărţire legalizată prin sentinţa civilă nr… pronunţată la data de 09.03.2010 de judecătoria Buzău, în dosarul nr….
Conform art.36 alin. 1 din Codul familiei, la desfacerea căsătoriei, bunurile se împart între soţi, potrivit învoielii acestora iar, dacă nu se învoiesc asupra împărţelii bunurilor comune, va hotărâ instanţa judecătorească.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, instanţa urmează a stabili conform prezentelor considerente, bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietari a părţilor, cota – parte ce se cuvine fiecăreia şi creanţele născute din stare de proprietate comună.
Ca bun comun, conform prevederilor art. 30 din Codul familie, foştii soţi au cumpărat imobilul situat pe strada Umbrei, nr. 23, din Municipiul …, construit din chirpici, acoperit cu ţiglă, alcătuit din două dormitoare, sufragerie, hol, bucătărie, magazie, anexe şi din suprafaţa de 142 mp teren aferent, doveditor de necontestat în acest sens fiind contractul de vânzare – cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat Judeţean Buzău sub nr. …, înscris trecut în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni sub nr. … din 11 iunie 1991, depus în copie la filele 8-9 dosar.
Expertul constructor a concluzionat că, valoarea totală a imobilului compus din construcţii cu terenul aferent este de 59.760 lei, în legătură cu care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Ca făcând parte din masa de împărţit se vor reţine şi bunurile mobile indicate în acţiunea reclamantei, cu valorile menţionate de aceasta şi necontestate pe pârât, bunuri care nu comportă discuţii privind regimul lor juridic, respectiv: o combină frigorifică – 1000 lei; un covor persan – 300 lei; două carpete persane – 200 lei; mobilă sufragerie – 500 lei; mobilă bucătărie – 500 lei; un televizor – 300 lei; un aspirator – 200 lei.
Prin contractul de credit nr…din 07.08.2007, reclamanta a contractat cu titlu de împrumut suma de 9450 lei, pentru nevoi personale. La data de 09.03.2010, data divorţului, soldul creditului contractat era de 5.682,78 lei, expertul contabil concluzionând că ”…de la data angajării până în prezent, au fost achitate de reclamanta CG, în sumă totală de 8.209 lei, din care, pentru lunile aprilie 2010 – august 2010, după data divorţului, suma de 1.250 lei” /filele 85).
Conform susţinerilor reclamantei, însuşite de pârât, suma obţinută prin creditul respectiv a fost destinată realizării îmbunătăţirilor la imobilul bun comun.
Într-adevăr acest credit contractat de reclamantă în timpul căsătoriei reprezintă o datorie comună a celor doi soţi, potrivit art. 32 lit. c) Cod familie, constituind obligaţii contractate de un soţ pentru îndeplinirea nevoilor obişnuite ale căsătoriei.
Aceste sume de bani au trecut ca efect al subrogaţiei reale cu titlu particular, în lucrările de îmbunătăţiri efectuate de cei doi soţi la imobilul bun comun.
Cum la data divorţului, soldul creditului contractat la Piraeus Bank de reclamantă se cifra la suma de 5.682,78 lei, această sumă va fi reţinută ca datorie comună a celor doi soţi, pârâtul urmând să-i plătească suma de 2.841,39 lei (adică: 5.682,78 lei x ?) în raport de cota de participare la activul masei de împărţit.
Cu ocazia cuvântului în dezbateri, reclamanta prin apărătorul său, a solicitat partajarea bunurilor comune prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză centralizator, întocmit de expertul RN.
În schimb, apărătorul pârâtului care aşa cum deja s-a reţinut, solicitase a-i fi atribuit imobilul în natură, ulterior întocmirii propunerilor de lotizare şi-a schimbat poziţia procesuală şi a cerut ca imobilul – casă de locuit să fie transformat în două unităţi locative.
Însă, această opţiune nu a fost primită de instanţă pentru următoarele considerente:
Locuinţa în litigiu a fost edificată ca o gospodărie pentru o singură familie, astfel că, prin formarea a 2 unităţi locative distincte s-ar ajunge la o scădere a valorii imobilului, după cum nu este posibilă nici partajarea terenului aferent casei de locuit.
Acest imobil este destinat ca folosinţă unei singure familii, dată fiind componenţa şi configuraţia acestuia (3camere tip vagon, hol, bucătărie, anexă, şopron) (fila 104), iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar lipsi ambele loturi de dependinţele necesare.
De observat, aşa cum rezultă din schiţa de la fila 104 dosar, că locuinţa are o singură bucătărie şi o singură intrare, astfel încât nu întruneşte criteriile şi exigenţele minimale de „locuinţă convenabilă” în sensul celor prevăzute de art. 2 şi Anexa 1 din Legea nr. 114/1996.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi faptul că, relaţiile dintre părţi sunt tensionate, pârâtul având o atitudine violentă, cu efecte negative asupra sănătăţii fizice şi psihice a reclamantei, astfel încât este imposibilă convieţuirea părţilor în acelaşi imobil, în caz contrar putându-se afecta integritatea fizică şi psihică a fostei soţii.
Pentru considerentele anterior dezvoltate , deoarece la termenul, de judecată din data de 13.11.2009, pârâtul a solicitat atribuirea imobilului aflat în posesia sa iar reclamanta a fost de acord, acesta va fi atribuit pârâtului în temeiul art. 673 indice 10 alin. 4 Cod procedură civilă direct în proprietate , cu obligarea la plata sultei, în temeiul dispoziţiilor art. 742 Cod civil cu stabilirea termenului de plată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 67310 alin 4 Cod procedură civilă.
Concluzionând, instanţa nu a putut reţine ca posibilitate viabilă în cauză partajarea în natură a imobilului pentru că, aşa cum s-a mai arătat, construcţia a fost proiectată şi realizată ca o singură unitate locativă iar partajarea în natură ar fi posibilă numai cu condiţia rămânerii în indiviziune a părţilor asupra unei părţi din spaţiul imobilului, ceea ce nu poate fi conceput în lipsa acordului ambelor părţi în acest sens.
Pentru că, în favoarea reclamantei urmează să se stabilească un drept de creanţă rezultat, în principiu, din contribuţia sa la dobândirea imobilului, apare ca întemeiată cererea acesteia cu privire la stabilirea în favoarea sa, a unui drept de retenţie asupra imobilului, până la achitarea integrală a sultei.
Dreptul de retenţie este un mijloc specific de garantare a obligaţiilor reprezentând uneori şi o formă de manifestare a excepţiei de neexecutare şi constă în dreptul creditorului de a refuza să restituie un bun al debitorului aflat în detenţia sa, până ce debitorul nu-i plăteşte ceea ce datorează în legătură cu acel bun.
O condiţie esenţială a existenţei dreptului de retenţie este aceea ca, între bunurile imobile ce aparţine debitorului şi creanţa care aparţine creditorului, trebuie să existe o strânsă legătură, situaţie dovedită în cauza de faţă.
În raport de situaţia de fapt reţinută, fundamentată pe probatoriul administrat şi analizat, văzând şi prevederile art. 36 teza a II a din Codul familiei instanţa urmează să admită, în parte, şi pe fond cererea disjunsă, ulterior precizată şi completată şi, pe cale de consecinţă, va dispune sistarea din codevălmăşie a părţilor prin confirmarea variantei a II-a a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert RN, înregistrat la Tribunalul Buzău – Biroul local pentru expertize tehnice şi contabile sub nr…, completată de instanţa de judecată în sensul includerii în comunitatea de bunuri şi a bunurilor comune mobile.
Varianta de lotizare omologată de instanţă a fost, aşadar, completată cu bunurile mobile indicate de reclamantă, avându-se în vedere valorile apreciate de aceasta şi necontestate de pârât.
În contextul expus, a atribuit lotul 1 pârâtului CIA, în valoare totală de 61.260 lei, compus din: imobilul casă de locuit situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul … evaluat la 10.970 lei; anexa cu şopron lipită de casa de locuit = 960 lei; coteţ păsări = 280 lei; coteţ porc cu ţarc =300 lei ; WC = 110 lei; teren aferent 142 mp = 47.140 lei; mobilă sufragerie = 500 lei; mobilă bucătărie = 500 lei; un aspirator = 200 lei; un televizor = 300 lei; dă sultă lotului nr.2 suma de 32.721,39 lei.
A atribuit lotul nr. 2 reclamantei CG, în valoare de 34.221,39 lei, compus din: o combină frigorifică = 1000 lei; un covor persan = 300 lei; două carpete persane = 200 lei; primeşte 32.721,39 lei sultă de la lotul nr. 1 (pârâtul CIA).
A instituit în favoarea reclamantei un drept de retenţie asupra imobilului compus din casă de locuit cu anexele şi terenul aferent situat pe strada Umbrelor nr. 23 din Municipiul …, judeţul Buzău, până la achitarea sultei de către pârât.
În baza prevederilor art. 246(1) Cod procedură civilă a luat act de cererea de renunţare la petitul referitor la restituirea bunurilor de uz personal.
În baza art. 67310 (1) Cod procedură civilă va stabili termen pentru plata sultei 6 (şase) luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, acestea au fost compensate în parte, urmând ca, în baza dispoziţiilor art. 274 şi următoarele Cod procedură civilă, pârâtul să plătească reclamantei, cu acelaşi titlu, suma de 1306,3 lei.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 13305_1244 (25.03.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Opozabilitate, inopozabilitate

Deliberand asupra cauzei de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. … din 04.10.2010, contestatoarea SC N C S S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu intimatele SC A S.R.L. si SC UŢB , anularea somatiei emise in data de 27.09.2010, precum si a tuturor actelor si formelor de executare efectuate de Biroul Executorului Judecatoresc CLC in cadrul dosarului de executare nr. …, anularea titlului executoriu constand in biletul la ordin …. emis la data de 30.07.2009 si suspendarea executarii silite pana la solutionarea opozitiei la executare. Totodata, contestatoarea a solicitat si obligarea intimatei SC A S.R.L. Buzau la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, contestatoarea a invocat ca, prin somatia emisa in data de 27.09.2010 de Biroul Executorului Judecatoresc CLC in cadrul dosarului de executare nr. …, ce i-a fost comunicata in data de 28.09.2010, a fost somata sa plateasca sumele de 98.642,26 lei reprezentand debit datorat conform titlului executoriu constand in biletul la ordin … emis la data de 30.07.2009 si de 7.458,45 lei reprezentand cheltuieli de executare. A sustinut ca, potrivit dispozitiilor legale incidente, procedura executarii cambiale incepe printr-o somatie adresata obligatului cambial, care trebuie sa cuprinda transcrierea exacta a biletului la ordin sau a protestului, precum si a celorlalte acte din care rezulta suma datorata.
Cu toate acestea, anterior emiterii si comunicarii somatiei din 27.09.2010, au fost dispuse acte si efectuate masuri de executare, printre care instiintarea infiintarii popririi emisa in data de 29.07.2010. De asemenea, nici somatia nu cuprinde transcrierea exacta a biletului la ordin, nefiind transcrise urmatoarele: ,,stipulat la ordin”, ,,emis in 1 exemplare”, „suma de 98.642, 26 RON nouazeci si opt de mii sase sute patruzeci si doi lei si douazeci si sase bani”, „la ordinul SC A SRL”, valoarea reprezinta ,,c/v factura 44/ 24.11.09 final”, „locul emiterii Bucuresti”. A sustinut ca somatia emisa nu preia decat o parte dintre mentiunile biletului la ordin, fara a transcrie titlul de valoare in intelesul legii.
Contestatoarea a apreciat ca biletul la ordin este lovit de nulitate deoarece nu au fost respectate dispozitiile privind investirea sa cu formula executorie. Astfel, instanta competenta sa investeasca biletul cu formula executorie este Judecatoria Sector l Bucuresti, ca instanta de la sediul debitorului si instanta locului platii, care, in lipsa de stipulatie, este considerat sediul debitorului. Or, deoarece investirea a fost dispusa de catre Judecatoria Buzau prin incheierea din data de …, pronuntata in dosarul nr. …, biletul la ordin nu are valoare de titlu executoriu, nefiind in mod legal investit.
A mai sustinut ca intre parti s-au derulat operatiuni comerciale, fiind incheiat contractul de antrepriza din data de 03.06.2009, iar pentru garantarea obligatiilor de plata aferente acestui contract, a fost lasat biletul la ordin in cauza, care a fost completat partial cu mentiunile ,,stipulat LA ORDIN”, ,,lui/la ordinul SC A SRL RO ….”, ,,data emiterii 30.07.2009″, ,,locul emiterii Bucuresti”.
Ulterior, in temeiul contractului de antrepriza din data de 14.09.2009, intimata SC A SRL a executat lucrari de constructie la punctul de lucru al contestatoarei din Suceava, in baza carora a emis factura fiscala nr. …. A precizat ca desi potrivit conventiei partilor, biletul la ordin putea fi completat pentru indestularea pretului lucrarilor efectuate conform contractului din 03.06.2009, intimata l-a completat cu o suma provenind din factura fiscala emisa in temeiul contractului din 14.09.2009. Astfel, la data emiterii biletului la ordin, nu exista raportul de drept fundamental care l-ar fi generat, iar suma inscrisa nu reflecta valoarea baneasca a obligatiei de plata a contestatoarei. In acest sens, dupa cum reiese din cuprinsul facturii fiscale nr. …, aceasta reprezinta contravaloarea situatiilor de lucrari finale pentru constructii in valoare de 21.766 euro si electrice in valoare de 7446 euro, situatiile de lucrari detaliind lucrarile pe care ar fi trebuit sa le execute intimata.
Cu toate acestea, a sustinut ca lucrarile mentionate la pct. 3 ( rectificare la cota, stabilizare, lacuire sapa ), pct. 6 ( suprafata vitrina/tamplarie AL ) si pct. 7 ( suprafata rulou metalic ) nu au fost executate de catre intimata., cele de la pct. 6 si 7 fiind executate de un alt constructor, iar contravaloarea acestora trebuia compensata din factura fiscala nr. …. A invocat ca celelalte lucrari descrise in situatiile de lucrari au fost executate cu intarziere, astfel incat desi, potrivit contractului, lucrarile ar fi trebuit finalizate in 22 de zile de la data contractului, ele nu fost terminate nici data emiterii facturii fiscale nr. …..
In aceste conditii, nefinalizarea lucrarilor de construire a impiedicat contestatoarea sa isi desfasoare activitatea, creandu-i prejudicii, deoarece a platit chiria pentru spatiul supus amenajari, fara a putea obtine venituri.
A mai invocat ca se impune suspendarea executarii silite deoarece demararea procedurilor de executare silita impotriva sa pentru un debit de peste 100.000 lei va avea drept urmare blocarea activitatii, ea neavand un potential financiar atat de mare incat sa suporte fara consecinte grave o asemenea executare. A considerat ca mentinerea popririlor va echivala cu imposibilitatea sa de a mai acumula lichiditati in vederea achitarii furnizorilor de utilitati si a chiriei aferente contractului de inchiriere pentru spatiu, iar un eventual sechestru asupra bunurilor mobile detinute de societate, care sunt vitale pentru desfasurarea obiectului de activitate, va conduce la inchiderea societatii.
In dovedirea actiunii, contestatoarea a depus, in fotocopii, încheierea şedinţei din camera de consiliu pronunţată de Judecătoria Buzău la ….., în dosarul nr. …., contractul de antrepriză nr….., procesele verbale din 29.07. şi 28.09.2010 şi somaţia din 27.09.2010, înştiinţarea de poprire din 29.07.2010, încheiate în dosarul de executare nr. ……, biletul la ordin seria ……, factura fiscală nr. ….., factura fiscală nr….., însoţită de situaţia de lucrări finală, factura proforma nr. ….., contractul de antrepriză din 14.09.2009, certificatul constatator nr….., factura fiscală nr. …….. Totodata, a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu si martori, la care a renuntat la termenul de judecata din 14.02.2011 si cu expertiza tehnică de specialitate, care a fost respinsa de instanta la termenul de judecata din 14.02.2011.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 12, art. 6l si urmatoarele din Legea nr. 58/ 1934, pct. 70 si urmatoarele, pct. 320 si urmatoarele din Norma – Cadru nr. 6/ 1996 a BNR si art. 403 C.pr.civ.
Intimata SC UŢB a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de exceptie, sa se constate faptul ca ea nu are calitate procesuala pasiva in cauza, iar pe fond a lasat la aprecierea instantei asupra temeiniciei cererii.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că invocă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, deoarece nu exista nici un raport juridic intre ea si contestatoare, care sa priveasca modul de completare, utilizare si investire cu formula executorie a respectivului instrument de plata, întrucât ea nu este nici emitenta, nici beneficiara si nici nu a completat biletul la ordin. A mai susţinut că nu exista nicio dispozitie legala sau contractuala care sa oblige banca sa verifice modul de derulare a relatiilor contractuale dintre clientii sai.
Totodată, a invocat că este straina de desfasurarea relatiilor contractuale dintre contestatoare si intimata, cu precadere in ceea ce priveste modul de completare, utilizare si investire a instrumentului de plata, neputându-i fi imputata nicio culpa in legatura cu prezenta cauza.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 115 – art. 118 Cod proc. civ. şi ale art. 969 C.od civil.
Intimata SC A S.R.L. Buzău a formulat întâmpinare, prin care a arătat că dosarul nr. ….. explica pe larg si documentat de ce este de competenta instanta de judecata si de ce este investit biletul la ordin cu formula executorie, iar în dosarul nr. ….. s-a reanalizat investirea si s-a dispus incuviintarea executării silite a titlului executoriu.
A mai susţinut că biletul la ordin, asa cum a fost completat, a fost acceptat de bancile creditorului si debitorului, iar suma înscrisă în aceasta reflecta valoarea baneasca a obligatiei de plata, asa cum rezulta din fisa clientului la data scadentei biletului la ordin.
Intimata a apreciat că opozitia la executare e o dovada de rea credinta si nu urmareste decat tergiversarea recuperarii prejudiciului ce i-a fost creat, având în vedere că, ulterior investirii biletului la ordin cu titlu executoriu, contestatoarea a gasit fonduri suficiente sa deschida un nou punct de lucru la Piatra Neamt, in afara de cele pe care le detine la Buzau si Suceava.
La solicitarea instanţei, Biroul Executorului Judecatoresc CLC a înaintat la dosar copii de pe dosarul de executare silită nr. ……
Din dispoziţia instanţei, la dosar a fost ataşată, în fotocopie, încheierea şedinţei publice pronunţată de Judecătoria Buzău – Secţia civilă, la ……, în dosarul nr. ………..
La termenul de judecată din 26.11.2010 contestatoarea SC N C S S.R.L. s-a prezentat prin apărător şi a învederat că înţelege să renunţe la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, însă, în lipsa unei procuri speciale ce nu a fost depusă nici la termenul de judecată ulterior, din 14.02.2011, instanţa a admis excepţia netimbrării acestui capăt de cerere, invocată din oficiu, anulându-l.
La acelaşi termen de judecată instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei SC UŢB S.A. Bucureşti, invocată de aceasta.
Din probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Între intimata SC A S.R.L. Buzău, în calitate de antreprenor, şi contestatoarea SC NCS S.RL., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză nr…..( dosar filele 13 – 14 ), prin care intimata s-a obligat sa execute cu materialele sale si pe riscul sau lucrări în beneficiul contestatoarei ( art. 1 ). În art. 4 s-a stabilit că beneficiarul va face plata esalonat, lunar, sau dupa receptia fiecarei faze a lucrarilor, art. 5 prevăzând că aceasta se face pe baza facturilor emise de intimată in baza situatiilor de lucrari acceptate si avizate de contestatoare.
Potrivit art. 6, contestatoarea se obliga să deconteze fiecare factură în maxim 10 zile de la data emiterii, inclusiv prin intermediul biletelor la ordin ( art. 7 ). Conform art. 9, valoarea contractului a fost de 39.590 euro fără T.V.A.
Între intimata SC A S.R.L., în calitate de antreprenor, şi contestatoarea SC NCS S.RL. , în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de antrepriză din 14.09.2009 ( dosar filele 28 – 30 ), prin care intimata s-a obligat sa execute cu materialele sale si pe riscul sau lucrări în beneficiul contestatoarei ( art. 1 ). În art. 4 s-a stabilit că beneficiarul va face plata esalonat, lunar, sau dupa receptia fiecarei faze a lucrarilor, art. 5 prevăzând că aceasta se face pe baza facturilor emise de intimată in baza situatiilor de lucrari acceptate si avizate de contestatoare.
Potrivit art. 6, contestatoarea se obliga să deconteze fiecare factură în maxim 10 zile de la data emiterii, inclusiv prin intermediul biletelor la ordin ( art. 7 ). Conform art. 9, valoarea contractului a fost de 29.213,67 euro fără T.V.A.
La data de 24.11.2009 intimata SC A S.R.L. a emis faţă de contestatoarea SC N C S S.R.L. factura fiscală nr….. ( dosar fila 23 ), în valoare de 148.822,35 lei, reprezentând contravaloarea finală a lucrărilor efectuate în baza contractului nr……, de 29.213,67 euro. Factura a fost însoţită de situaţia de lucrări finală ( dosar filele 24 – 26 ), ce a fost semnată şi ştampilată de reprezentantul contestatoarei.
La data de 30.07.2009 contestatoarea SC N C S S.R.L. a emis la Bucureşti biletul la ordin seria ……….. ( dosar fila 21 ), în beneficiul intimatei SC A S.R.L., scadent la data de 06.05.2010. Biletul la ordin a fost completat cu menţiunile că se emite pentru suma de 98.642,26 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. …… Fiind introdus la plată în data de 06.05.2010, biletul la ordin a fost refuzat.
Potrivit certificatului constatator nr. …….. ( dosar filele 32 – 33 ), contestatoarea SC N C S S.R.L. are deschise sedii secundare unde desfăşoară activităţi autorizate, în mun. ……., str. Dorobanţi, nr. …., jud. ……, pe baza contractului de închiriere din ….. şi în mun. ………., str. Unirii, nr. …….., jud. ……, pe baza contractului de închiriere din 26.05.2009.
Prin încheierea şedinţei publice pronunţată de Judecătoria Buzău – Secţia civilă, la ……….., în dosarul nr. …….. ( dosar fila 91 ), a fost admisă cererea intimatei SC A S.R.L. şi s-a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin seria ……..
Prin cererea nr. ……… ( dosar fila 38 ) intimata SC A S.R.L. a solicitat Biroului Executorului Judecatoresc CLC să pornească executarea silită a biletului la ordin seria ……… nr. ………., împotriva contestatoarei, până la concurenţa sumei de 98.642,26 lei, constituindu-se dosarul de executare silită cu acelaşi număr.
Prin încheierea şedinţei din camera de consiliu pronunţată de Judecătoria Buzău la ………, în dosarul nr. ……….. ( dosar fila 12 ), a fost admisă cererea executorului judecătoresc şi s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria ………….., pentru suma de 98.642,26 lei.
La data de 29.07.2010 executorul judecătoresc a stabilit, pe bază de proces verbal ( dosar fila 41 ), cuantumul cheltuielilor de executare la nivelul sumei de 7.458,45 lei.
În aceeaşi dată, executorul judecătoresc a emis adresă de înfiinţare poprire către diverse unităţi bancare ( dosar fila 42 ), printre care şi intimata SC UŢB , prin Sucursala …….., asupra sumelor de bani detinute sau pe care le va deţine in viitor în conturi, in lei sau valuta, contestatoarea SC N C S S.R.L., pana la concurenta sumei de 106.100,71 lei, din care 98.642,26 lei debit datorat şi 7.458,45 lei cheltuieli de executare.
Despre această măsură a fost înştiinţată şi contestatoarea, pe bază de adresă care i-a fost comunicată la 03.08.2010, prin afişare ( dosar fila 45 ).
La data de 21.09.2010 executorul judecătoresc a comunicat adresa de poprire către intimata SC UŢB , care, prin adresa de răspuns nr. ……, a confirmat că s-a înfiinţat poprire asupra contului deţinut de contestatoare la această unitate bancară, până la concurenţa sumei de 106.100,71 lei ( dosar fila 48 ).
La data de 27.09.2010 executorul judecătoresc a emis faţă de contestatoarea SC N C S S.R.L. somaţia ( dosar fila 50 ) prin care i s-a pus în vedere ca, termen de o zi de la primirea acesteia, să achite intimatei SC A S.R.L. suma de 106.100,71 lei, din care 98.642,26 lei debit datorat şi 7.458,45 lei cheltuieli de executare. Somaţia a fost comunicată reprezentantului legal al contestatoarei la data de 28.09.2010, când a fost încheiat un proces verbal de executorul judecătoresc, în cuprinsul căruia s-a consemnat că administratorul SC N C S S.R.L. a solicitat eşalonarea debitului din cauză că nu are posibilităţi financiare de achitare a sa şi a susţinut că i s-a facturat intimatei SC A S.R.L. suma de 22.500 lei, iar în urma unei compensări legale creditul ar avea valoarea de aproximativ 76.142,26 lei ( dosar fila 51 ).
În urma cererii executorului judecătoresc, la data de 16.11.2010 Judecătoria Buzău a autorizat acestuia intrarea în punctele de lucru ale contestatoarei situate pe raza mun. Buzău, în vederea executării silite din dosarul nr………
Prin factura fiscală nr. …….. ( dosar fila 82 ) intimata SC A S.R.L. a stornat parţial factura fiscală nr……, cu suma de 20.000 lei.
Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/ 1934, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiunile relative la cambie, privind, printre altele, regresul în cazul de neplată.
Conform art. 61 alin. 1, cambia are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, alin. 3 stabilind că judecătoria este competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie. Potrivit alin. 6, somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată.
Art. 62 alin. 1 prevede că în termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare, iar alin. 2 că opoziţia se va introduce la judecătoria care a învestit cambia cu formulă executorie şi că judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.
În aceeaşi măsură, conform art. 63 alin. 1 şi 2, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19, iar excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.
Faţă de susţinerile contestatoarei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa le va analiza pe fiecare în parte, aşa cum au fost acestea invocate.
În acest sens, în ceea ce priveşte dispunerea de acte şi efectuarea de măsuri de executare silită anterioare comunicării somaţiei din 27.09.2010, constând în înştiinţarea înfiinţării popririi, instanţa reţine că potrivit pct. 320 lit. g din Norma – cadru a B.N.R. nr. 6/ 1994, executarea va începe printr-o somaţie adresată unuia sau oricăruia dintre obligaţii cambiali, care se va face conform regulilor de procedură în materia executării silite, cuprinzând transcrierea exactă a cambiei, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată, care se stabileşte de către posesor prin actul de somaţie.
În aceeaşi măsură, art. 454 alin. 1 C. pr. civ. prevede că poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.
Instanţa constată astfel că dispoziţiile cu caracter general ale Codului de procedură civilă prevăd începerea executării silite prin poprire fără a se emite anterior o somaţie, iar de vreme ce actele normative cu caracter special privind executarea silită a biletului la ordin nu cuprind dispoziţii exprese contrare acestora, urmează a fi aplicabile normele cu caracter general, aspectul invocat de contestatoare nefiind unul de natură a atrage nulitatea somaţiei din 27.09.2010.
În ceea ce priveşte faptul că în somaţia ce a fost emisă către contestatoare nu a fost transcris exact biletul la ordin în cauză, instanţa constată că, în cuprinsul acesteia s-au făcut menţiuni despre faptul că executarea silită se desfăşoară la solicitarea intimatei SC A S.R.L., în baza titlului executoriu constând în biletul la ordin seria ….. nr. ….., în sumă de 98.642,26 lei, emis la 30.07.2009 şi scadent la 06.05.2010 şi a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 29.07.2010, în sumă de 7.458,45 lei. De asemenea, s-a menţionat că la somaţie sunt anexate cele două titluri executorii.
Chiar dacă în somaţie nu s-au consemnat menţiunile invocate de contestatoare, respectiv ,,stipulat la ordin”, ,,emis in l exemplare”, „la ordinul SC A SRL”, valoarea reprezinta ,,c/v factura 44/ 24.11.09 final”, „locul emiterii Bucuresti”, instanţa apreciază că, în lipsa unei vătămări dovedite de către contestatoare, care să nu se poată înlătura decât prin anularea somaţiei, în condiţiile art. 105 alin. 2 C. pr. civ., nu se poate dispune o astfel de sancţiune.
În acest sens, necesitatea transcrierii exacte a titlului executoriu în somaţia adresată debitorului se impune pentru ca acesta să ia la cunoştinţă în mod corect de actul care stă la baza executării silite şi de suma pentru care este urmărit, prin dispoziţiile legale incidente urmărindu-se în mod evident protejarea unui interes de ordine privată, iar nu de ordine publică. Or, faţă de menţiunile cuprinse în somaţia adresată contestatoarei, coroborate cu cele cuprinse în procesul verbal din 28.09.2010, se constată, fără dubiu, faptul că această parte a luat cunoştinţă care era titlul executoriu în baza căruia se pornise executarea silită şi care era cuantumul sumei urmărite de executorul judecătoresc.
Cu privire la neregularităţile invocate referitor la procedura de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin seria ……. nr……, instanţa reţine că, potrivit art. 399 alin. 21 C.pr. civ., după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.
În aceeaşi măsură, art. 61 alin. 3 din Legea nr. 58/ 1934 stabileşte că judecătoria este competentă a învesti biletul la ordin cu formulă executorie, situaţie în care, din punct de vedere teritorial, neexistand dispozitii derogatorii in legea speciala, urmeaza sa se aplice dispozitiile dreptului comun.
În acest sens, conform art. 7 alin. 1 C.pr. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, iar potrivit alin. 2, cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta. De asemenea, art. 10 pct. 3 prevede că mai este competentă, alternativ, şi instanţa locului de plată, în cererile care izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin.
În cauză, examinând biletul la ordin seria …… nr. ….., se constată că în cuprinsul său nu s-a menţionat expres unde va fi locul plăţii, situaţie în care, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 58/ 1934, în lipsa unei arătări speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată şi, în acelaşi timp, loc al domiciliului trasului. Cu toate acestea, lângă numele trasului – contestatoarea SC NCS S.RL. – nu este indicată nicio localitate, însă în biletul la ordin este menţionat expres contul bancar al intimatei SC A S.R.L. care, potrivit celor consemnate în contractele de antrepriză încheiate între părţi, este deschis la B.R.D. – Sucursala Buzău.
În aceeaşi măsură, în baza convenţiilor dintre părţi, obligaţia principală care incumba contestatoarei era aceea de a plăti lucrările efectuate de intimată în beneficiul său, în numerar, prin ordin de plată, prin filă cec sau prin bilet la ordin.
Faţă de dispoziţiile legale enumerate, instanţa constată că este instituită o competenţă alternativă de soluţionare a unei cereri privind învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin. Întrucât din instrumentul de plată ce face obiectul prezentei cauze nu rezultă cu exactitate care a fost locul plăţii, competentă a judeca cererea de învestire a sa era atât instanţa de sediul principal al contestatoarei, dar şi cea de la locul reprezentanţei sale, pentru obligaţiile ce urmau a fi executate în acel loc.
În aceste condiţii, deşi sediul principal al contestatoarei este în mun. Bucureşti, sector 1, potrivit informaţiilor de la O.N.R.C., aceasta are deschise în mun. Buzău două sedii secundare unde desfăşoară activităţi autorizate. Or, de vreme ce obligaţia de plată ce incumba contestatoarei urma a fi executată la unitatea bancară din mun. Buzău unde intimata SC A S.R.L. avea contul deschis, instanţa constată că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. 2 C.pr. civ., competentă a învesti cu formulă executorie biletul la ordin fiind inclusiv Judecătoria Buzău, în circumscripţia căreia se află atât sediile secundare ale contestatoarei, cât şi locul unde urma a fi executate obligaţiile acesteia.
Pe baza aceluiaşi raţionament, şi dacă s-ar aprecia că, potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 58/ 1934, locul plăţii ar fi la sediu trasului, respectiv în mun. Bucureşti, sector 1, nu s-ar putea considera că Judecătoria Buzău nu ar fi fost competentă a învesti cu formulă executorie biletul la ordin, având în vedere normele de competenţă alternativă expuse.
Cu privire la nevalabilitatea executării silite determinată de modalitatea de desfăşurare a raporturilor comerciale dintre părţi conform convenţiilor încheiate între ele, instanţa reţine că aspectele invocate de contestatoare nu au fost confirmate de probatoriul administrat în cauză.
În acest sens, potrivit pct. 321 lit. b din Norma – cadru a B.N.R. nr. 6/ 1994, printre excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se află şi excepţiile personale, decurgând din raporturile personale dintre posesorul şi debitorul cambiei.
Conform pct. 328 alin. 2 lit. a – c, excepţiile personale constau în excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cambiei, excepţii referitoare la viciile de consimţământ şi excepţii izvorând din raporturi ulterioare creaţiei cambiale.
La pct. 329 se prevede că excepţiile personale pot fi dovedite numai prin acte scrise “de grabnică soluţiune”, care reprezintă acele acte prin care excepţia se dovedeşte completă, adică fără a mai fi necesară administrarea unor probe suplimentare deosebite care ar temporiza soluţionarea procesului cambial.
Totodată, conform art. 12 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 58/ 1934, dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ţine seamă de înţelegerile intervenite, neobservarea acestor înţelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credinţă sau dacă a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei; posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei.
Potrivit pct. 70 din din Norma – cadru a B.N.R. nr. 6/ 1994, cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin. Pct. 72 alin. 1 prevede că primitorul cambiei în alb, cât şi oricare dintre posesorii succesivi ai acesteia au dreptul de a completa titlul respectiv cu menţiunile cerute de art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, conform înţelegerilor care au avut loc anterior între semnatarii titlului, fără a mai fi necesară intervenţia trăgătorului, dreptul de completare trecând la posesorii succesivi odată cu predarea titlului.
Conform pct. 74, cu ocazia completării cambiei în alb, beneficiarul sau un posesor ulterior trebuie să respecte întocmai înţelegerile dintre trăgător şi beneficiar stabilite în momentul emiterii titlului.
Pct. 77 stipulează posibilitatea completării cambiei în alb în orice moment, însă anterior prezentării acesteia la plată sau remiterii către o instituţie de credit în scopul prezentării la plată şi dresării protestului în cazul refuzului plăţii.
Cu toate acestea, potrivit pct. 78, completarea cambiei în alb va trebui să se efectueze în termen de trei ani de la data reală a emiterii, iar nerespectarea termenului legal pentru completarea titlului face ca posesorul titlului să decadă din dreptul de a-l completa după expirarea lui, decădere care poate fi invocată atât de trăgător, cât şi de oricare dintre debitorii cambiali.
În cauză, din înscrisurile administrate în probaţiune nu a rezultat că biletul la ordin seria ….. nr. …….. a fost emis exclusiv pentru garantarea obligaţiilor contestatoarei rezultând din contractul de antrepriză nr. ….., aspect recunoscut şi de apărătorul contestatoarei. În aceeaşi măsură, chiar dacă, în mod indiscutabil, instrumentul de plată a fost emis la o dată la care contractul de antrepriză din 14.09.2009 nu fusese încheiat între părţi, acest aspect nu este de natură să ducă la concluzia că biletul la ordin garanta exclusiv obligaţiile rezultate din contractul menţionat mai sus.
După cum se poate observa, în procedura opoziţiei cambiale regimul probatoriu fiind limitativ reglementat, având în vedere şi prevederile art. 1169 Cod civil potrivit cărora cel ce face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească, nu s-a putut dovedi prin înscrisuri de grabnică soluţiune, de către contestatoare, faptul că biletul la ordin trebuia introdus la plată numai pentru acoperirea sumelor la care era obligată în baza contractului de antrepriză nr. …….
Chiar dacă acest bilet la ordin fusese emis anterior încheierii contractului de antrepriză din 14.09.2009, este plauzibilă situaţia transmiterii sale de către contestatoare la intimata SC A S.R.L. cu scopul de a garanta şi obligaţii viitoare, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit că între părţi s-au încheiat contracte succesive. În aceeaşi ordine de idei, o astfel de situaţie nu este de înlăturat, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a dovedit că, după onorarea obligaţiilor asumate prin contractul nr….., ar fi solicitat intimatei restituirea biletului la ordin seria ……. nr. ……, aspect de natură a confirma garantarea prin intermediul acestui instrument de plată şi a obligaţiilor ulterioare.
Pe de altă parte, chiar dispoziţiile legale permit completarea unui bilet la ordin în alb în termen de trei ani de la data reală a emiterii, acceptându-se astfel situaţia garantării şi a unor obligaţii care ar putea astfel lua naştere ulterior momentului emiterii instrumentului de plată.
În ceea ce priveşte nemulţumirile contestatoarei SC NCS S.RL. cu privire la modalitatea de îndeplinire de către intimata SC A S.R.L. a obligaţiilor contractuale menţionate în situaţiile de lucrări, care constituie o excepţie de neexecutare a contractului generată de pretinsa neefectuare a anumitor lucrări sau de efectuare a lor cu întârziere, instanţa reţine în primul rând că nici aceste susţineri nu au fost dovedite pe baza probatoriului administrat în cauză potrivit normelor de procedură cu caracter special care reglementează procedura opoziţiei cambiale şi care nu permit administrarea de probe de genul expertizelor, aşa cum s-a solicitat de către contestatoare.
În al doilea rând, susţinerile contestatoarei sunt neplauzibile cu atât mai mult cu cât situaţia de lucrări finală ( dosar filele 24 – 26 ) a fost acceptată de respectiva parte, conform dispoziţiilor contractuale, prin semnarea şi ştampilarea sa de către reprezentantul ei.
În aceste condiţii, instanţa nu poate reţine că biletul la ordin în cauză a fost emis cu nerespectarea înţelegerilor anterioare dintre părţi şi că astfel titlul executoriu ar fi lovit de nulitate.
Cu toate acestea, instanţa constată că, după pornirea executării silite împotriva contestatoarei SC NCS S.RL. şi a sesizării instanţei cu prezenta cerere de chemare în judecată, prin factura fiscală nr. ….., intimata SC A S.R.L. a stornat parţial factura fiscală nr. ……, cu suma de 20.000 lei, susţinând în faţa instanţei, prin reprezentantul său legal, că aceasta provine în urma unui proces verbal de compensare între cele două societăţi.
Faţă de această situaţie, potrivit susţinerilor intimatei, debitul principal urmărit de ea s-a redus la suma de 78.642,26 lei, drept pentru care, în temeiul art. 404 alin. 1 C. pr. civ., pe baza celor expuse, instanţa va admite, în parte, opoziţia la executare şi va dispune îndreptarea somaţiei din 27.09.2010 şi a adresei de înfiinţare a popririi din 21.09.2010, emise în dosarul de executare silită nr. …. al Biroului Executorului Judecătoresc CLC, în sensul că poprirea asupra sumelor de bani deţinute sau pe care le va deţine contestatoarea SC N C S S.R.L. în conturile deschise la intimata SC UŢB se va înfiinţa până la concurenţa sumei de 86.100,71 lei, din care 78.642,26 lei debit datorat şi 7.458,45 lei cheltuieli de executare.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea intimatei SC A S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că admiterea în parte a acţiunii nu este determinată de temeinicia vreunuia dintre motivele de nulitate invocate de contestatoare, ci de reducerea creanţei urmărite de intimată, pe parcursul executării silite şi al judecăţii.
În aceeaşi măsură, la primul termen de judecată după cel din 26.11.2010 când contestatoarea a invocat stornarea facturii fiscale nr. …. cu suma de 20.000 lei, în urma luării la cunoştinţă a acestui aspect, intimata a recunoscut reducerea cu suma respectivă a debitului urmărit, situaţie în care, în lipsa punerii sale în întârziere, devin aplicabile dispoziţiile art. 275 C. pr.civ. care scutesc pârâtul de plata cheltuielilor de judecată într-un astfel de caz.
Pentru aceste considerente, instanţa va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea intimatei SC A S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 12107_158 (25.03.2011)

Autor: Judecatoria Buzau

Domenii asociate: Acte ale autorităţilor publice

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de ….. sub nr. ……, reclamantul CI a chemat în judecată pe pârâtul MCC, pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să îl oblige pe acesta la plata sumei de 500 lei.
În motivarea de fapt a cererii, a arătat că, în seara zilei de 11.04.2010 se afla în barul din apropierea casei, când a fost lovit cu un pahar în faţă de pârât, care l-a confundat cu o altă persoană. În urma agresiunii, a fost spitalizat timp de 4 zile.
Incidentul a făcut obiectul unei cercetări penale, efectuate de poliţia din comună, în dosarul nr……, ce a fost trimis Parchetului, unde s-a format dosarul nr. …….
Reclamantul a arătat că a hotărât să îl ierte pe pârât pentru fapta sa, să se împace cu acesta, motiv pentru care s-au deplasat împreună la B.N.P EN, unde pârâtul a semnat un angajament prin care se obliga să îi achite suma de 500 lei până la data de 20.08.2010.
A ataşat fotocopie de pe cartea de identitate seria ….. nr……., iar ulterior, la solicitarea instanţei, a depus şi fotocopie de pe declaraţia-angajament autentificată sub nr. …… la B.N.P EN ……..
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 51 lei, prin chitanţele seria PMB nr. 175039/08.09.2010 şi nr. 1739/04.01.2011, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 şi cu timbru judiciar mobil în valoare de 1,5 lei, conform art. 3 alin. 2 din OG nr. 32/1995.
Legal citat, pârâtul MCC nu a formulat întâmpinare, nici alte cereri şi nu s-a prezentat în instanţă.
Instanţa a încuviinţat reclamantului proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepţia lipsei de interes în formularea prezentei cereri, invocată de instanţă din oficiu la termenul de astăzi, 06.01.2011, excepţie de fond, absolută şi peremptorie, instanţa reţine că orice acţiune civilă trebuie să îndeplinească anumite condiţii generale de exercitare: afirmarea unui drept sau formularea unei pretenţii; interesul; capacitatea procesuală şi calitatea procesuală.
Sub aspectul interesului, doctrina şi practica judiciară sunt constante în a afirma că acesta reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.
Cerinţa de a fi născut şi actual presupune ca interesul părţii în promovarea acţiunii să existe la momentul exercitării acesteia, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la forma concretă de manifestare a acţiunii.
Instanţa constată că, prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtul la plata sumei de 500 lei, în temeiul declaraţiei-angajament autentificată sub nr. 1164/02.07.2010 de B.N.P EN (fila 9).
Potrivit acestui înscris, pârâtul s-a obligat ca până la data de 20.08.2010 să achite reclamantului suma de 500 lei stabilită de comun acord, iar reclamantul a fost de acord să încaseze suma de 500 lei reprezentând despăgubiri materiale ca urmare a altercaţiei ce a avut loc în date de 11.04.2010 în comuna ……., judeţul……, stipulându-se, totodată că, în cazul în care pârâtul nu respectă angajamentul, reclamantul va proceda conform legislaţiei în vigoare.
Potrivit art. 66 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare „actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public”.
Instanţa constată că declaraţia-angajament pe care îşi întemeiază reclamantul pretenţiile constituie un act autentificat de notarul public şi atestă o creanţă certă şi lichidă a acestuia, în accepţiunea art. 379 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă – a cărei existenţă şi întindere rezultă din chiar cuprinsul actului, emanat de la pârât şi însuşit de acesta prin semnătură.
De asemenea, creanţa în sumă de 500 lei a devenit exigibilă la data împlinirii termenului menţionat în cuprinsul actului, respectiv data de 20.08.2010.
În aceste condiţii, declaraţia-angajament autentificată sub nr. ….. de B.N.P EN constituie titlu executoriu, reclamantul având posibilitatea ca, în cazul refuzului de executare benevolă, să ceară executarea silită a obligaţiei, prin intermediul unui executor judecătoresc, potrivit art. 3711 şi urm. din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, demersul acestuia, de a obţine o hotărâre judecătorească prin care să fie obligat pârâtul la plata sumei mai sus arătate, hotărâre ce poate fi pusă în executare tot de un executor judecătoresc, este lipsit de interes.
Pentru aceste considerente, va admite excepţia invocată din oficiu şi, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CI, în contradictoriu cu pârâtul MCC, ca lipsită de interes, fără a se mai pronunţa asupra fondului acesteia.
Prezenta hotărâre este definitivă şi irevocabilă, potrivit art. 377 alin. 1 pct. 1 şi alin. 2 pct. 5 rap. la art. 299 alin. 11 şi art. 1 pct. 11 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin art. I din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, în vigoare de la data de 25.11.2010 (norme de procedură de imediată aplicare, concluzie rezultată din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor tranzitorii din art. XXII).

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 577 (25.03.2011)

Autor: Tribunalul Teleorman

Domenii asociate: Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin sentinta civila nr. 1242/21.10.2010 Judecatoria Turnu Magurele, în temeiul art. 111 C.pr.civ a admis actiunea si a constatat ca partile sunt coproprietare, în cote egale, asupra cabanei de vânatoare situata în comuna Lunca, judetul Teleorman.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca respectiva cabana de vânatoare se afla pe fondul de vânatoare Turnu Magurele – Padurea Lunca, fond care a fost închiriat de catre pârâta reclamantei pâna în luna mai 1996 (asa cum rezulta din considerentele deciziei civile nr.254/1995 a Curtii de Apel Bucuresti). Pe acest fond se afla o cabana veche care în anul 1984 a fost demolata si s-a construit cabana în litigiu, constructia fiind finalizata în anii 1988-1989 constructie a fost hotarâta de organele locale de partid si de stat fara emiterea unei autorizatii de construire. La construirea acesteia au contribuit ambelor parti.
Astfel, AJVPS a facut apel la membrii sai care au contribuit voluntar cu diverse sume de bani si cu forta de munca, asa cum rezulta din listele de subscriptie si declaratiile martorilor audiati. La rândul sau, pârâta a contribuit cu material lemnos si forta de munca. Nu în ultimul rând, la constructie au fost folosite materiale rezultate din demolari si s-a beneficiat de ajutorul material si logistic al diverselor întreprinderi economice de profil din acea vreme. Întrucât, nu s-a poate stabili daca una din parti a avut o contributie mai mare, instanta a apreciat contributia partilor ca fiind egala. A fost apreciat de catre instanta ca fiind fara relevanta, modul si momentul în care aceasta cabana a fost trecuta în evidenta contabila a pârâtei, întrucât evidenta contabila nu este un mod de dobândire a proprietatii.
Din înscrisurile depuse la dosar si chiar din întâmpinare, instanta a retinut ca reclamanta a folosit aceasta cabana în folos propriu, împrejurare ce sugereaza ca pârâta i-a recunoscut acesteia un drept asupra cabanei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta Directia Silvica Alexandria solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei în sensul respingerii ca nefondate a actiunii.
În motivarea recursului, recurenta a aratat, în esenta, ca imobilul este construit pe fondul forestier ce se afla în proprietatea statului si care apare înregistrata în contabilitatea Ocolului Silvic Turnu Magurele subunitate a recurentei sub nr. de inventar 102190 având codul de clasificare 1.6.1. destinatia cladirii a fost locuinta pentru angajatii fondului.
În anul 1990, în urma unui control al Bancii pentru Agricultura si Industrie Alimentara s-a constatat ca investitiile facute în perioada 1985-1989 la cabana Lunca au fost realizate de partile litigante nefiind înregistrate în evidenta contabila a acestora procedându-se la înregistrarea acestora în contabilitatea celor doua ca obiecte de inventar.
Întrucât în padure se afla vânat constituind fondul de vânatoare Lunca, gestionat de AJVPS Teleorman, paznicul de vânatoare a locuit în acea cladire în baza unei conventii.
Instanta de fond nu era obligata sa tina cont de decizia nr. 254/1995 a CAB, întrucât litigiul nu se afla în rejudecare. O cladire construita în fondul forestier apartine Ocolului Silvic Turnu, terenul facând parte din proprietatea publica a statului
Împrejurarea ca s-au facut lucrari de extindere sau modernizare a spatiului nu constituie prerogative ale dobândirii dreptului de proprietate.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul reclamant AJVPS Teleorman a depus întâmpinare la dosarul cauzei solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului.
În motivare s-a aratat ca fata de motivele de recurs invocate sentinta este întemeiata.
Prin probele administrate, intimata arata ca a facut dovada ca imobilul a fost construit la initiativa organelor de partid competente la acel moment cu contributia comuna atât a AJVPS Teleorman prin contributia baneasca, cât si prin munca voluntara depusa de membrii vânatori, folosindu-se materiale rezultate din demolarea altor cladiri. Contributia recurentei a constat în material lemnos. Înscrierea cabanei în evidenta contabila a Ocolului Silvic Turnu nu face dovada dreptului de proprietate, recurenta recunoscând faptul ca în urma unui control al Bancii pentru Agricultura s-a retinut contributia comuna a partilor litigante.
Fata de cel de-al doilea motiv de recurs, arata intimata ca instanta de fond trebuia sa tina cont de decizia Curtii de Apel, întrucât s-a statuat contributia comuna la constructia imobilului.
În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C. proc. civ.
Nu au fost invocate probe noi.
În cursul cercetarii judecatoresti, Tribunalul nu a administrat probe noi.
Verificând legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma motivelor de recurs, Tribunalul retine ca recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Fata de sustinerea recurentei ca imobilul cabana fiind construit pe terenul ce face parte din domeniul public al statului nu poate fi proprietatea intimatei este neîntemeiat, întrucât dreptul de proprietate asupra imobilului teren este distinct de dreptul de proprietate asupra constructiilor. Dispozitiile legale în materie, respectiv normele codului civil român aplicabile înca din anul 1865, permite ca dreptul de proprietate al constructiei sa fie exercitat de un alt titular decât cel care exercita dreptul de proprietate asupra terenului, în acest caz, proprietarul constructie exercitând un drept de folosinta asupra terenului, drept cunoscut în literatura de specialitate ca drept de superficie; faptul ca terenul face parte din domeniul public al statului nu creeaza premisa ca si proprietatea asupra constructiilor sa fie exercitata obligatoriu de acelasi titular.
La momentul edificarii constructiei, respectiv 1985-1989 – perioada indicata în chiar cererea de recurs – nu a existat nici un impediment legal dovedit pentru dobândirea coproprietatii asupra cabanei, impediment impus de regimul juridic al terenului, în cauza fiind facuta dovada contributiei comune a partilor la edificarea cabanei.
Conform materialului probator administrat în fata instantei de fond s-a retinut în mod corect contributia comuna a celor doua parti litigante, AJVPS a facut apel la membrii sai care au contribuit voluntar cu diverse sume de bani si cu forta de munca, asa cum rezulta din listele de subscriptie si declaratiile martorilor audiati. La rândul sau, pârâta a contribuit cu material lemnos si forta de munca. Nu în ultimul rând, la constructie au fost folosite materiale rezultate din demolari si s-a beneficiat de ajutorul material si logistic al diverselor întreprinderi economice de profil din acea vreme.
Asa cum în mod corect a aratat în apararea sa intimata, înregistrarea unor valori diferite în contabilitatea celor doua ca urmare a controlului realizat în anul 1990 nu are efect constitutiv de drepturi în favoarea uneia sau a alteia dintre partile litigante, aceste operatiunii contabile neputând aduce în nici un fel atingere dreptului de coproprietate recunoscut de altfel chiar de organul de control.
Fata de cel de-al doilea motiv de apel, în mod corect a avut instanta de fond în vedere decizia civila nr. 254/30 iunie 1995 a Curtii de Apel Bucuresti care a statuat contributia comuna, în cote egale a partilor litigante la edificarea cabanei, întrucât aceasta decizie reprezinta o proba legal administrata în cauza si care coroborata fiind cu celelalte probe administrate în cauza a permis instantei de fond sa lamureasca sub toate aspectele cauza dedusa judecatii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie Nr./Dată: 580 (25.03.2011) Autor: Tribunalul Teleorman Domenii asociate: Contestaţie în anulare

Prin sentinta civila nr. 2877/09.11.2010, Judecatoria Alexandria, în temeiul art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, a admis contestatia la executare, a anulat formele de executare pornite de intimata Administratia Finantelor Publice a comunei Nanov în dosarul de executare nr. 1/2007 si a exonerat pe contestator de plata sumei de 30.538 lei mentionata în somatia nr. 1/2010.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca potrivit deciziei nr. 186/3.12.2007 a Baroului Teleorman, contestatorul C. I., a fost suspendat din profesia de avocat începând cu data de 3.12.2007, pâna la achitarea integrala a obligatiilor. Aceasta decizie a fost atacata în instanta de contestator, însa a fost mentinuta, conform deciziei civile nr. 1932/2009 si 5377/2009 a I.C.C.J.
Fara a avea cunostinta de aceasta situatie, intimata Administratia Finantelor Publice Nanov a început formele de executare în dosarul de executare nr. 1/2107 împotriva contestatorului, emitând somatia nr. 1/2010 pentru suma de 30.538 lei, calculata conform situatiei analitice de debite plati solduri pe perioada 31 decembrie 2007 – 15 decembrie 2010.
Atâta timp cât contestatorul a fost suspendat din profesia de avocat pe aceasta perioada, formele de executare sunt ilegale, întrucât contestatorul nu putea sa mai execute aceasta profesie si încasa onorarii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta intimata DGFP Teleorman în numele Administratiei Finantelor Publice Nanov criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea recursului si respingerea ca neîntemeiata a contestatiei.
În motivare s-a aratat ca hotarârea este lipsita de temei legal – art. 304 pct 9 C. proc. civ..
În esenta, învedereaza recurenta ca suspendarea intimatului din exercitarea profesiei de avocat nu are nici un efect asupra obligatiei acestuia de plata astfel cum a fost retinuta conform somatiei de plata emisa în anul 2010 pentru suma de 30 538 lei.
Intimatul avea obligatia sa-si achite debitul si sa aduca la cunostinta recurentei orice modificare intervenita în desfasurarea activitatii.
O alta critica este aceea ca instanta de fond nu a retinut ca intimatul functiona ilegal neavând cod fiscal conform art. 1 lit. a/OMFP nr. 1346/14.08.2006.
Recurenta a notificat pe intimat, prin adresa nr. 6514/05.09.2008, referitor la obligatia de a depune declaratia 200 privind veniturile realizate; intimatul nu a dat curs notificarii.
Instanta de fond nu a retinut nemotivarea în drept a contestatiei la executare, a anulat somatia nr. 1/2010 fara a motiva hotarârea în acest sens. Actele de executare au fost facute cu respectarea disp. art. 145 si urm./OG 92/2003.
În drept au fost invocate prevederile art. 299-316 C. proc. civ.; a fost solicitata judecarea cauzei în lipsa.
Intimatul contestator nu a depus întâmpinare.
În cursul cercetarii judecatoresti, instanta de recurs a administrat proba cu înscrisuri, respectiv adresa nr. 43/21.03.2011 a Baroului Teleorman – f. 15, adresa nr. 179/3 PT/16.03.2011 a Judecatoriei Alexandria – f. 16, certificat de înregistrare fiscala . f. 17.
Verificând legalitatea sentintei civile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciaza ca aceasta a fost data cu aplicarea si interpretarea corecta a legii pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Critica recurentei creditoare în sensul ca suspendarea intimatului contestator din exercitarea profesiei, nu are nici un efect asupra somatiei de plata nr. 1/2010, intimatul având obligatia de a achita suma imputata este vadit neîntemeiata.
Din economia art. 40 si 41/Cod fiscal se retine ca impozitul pe venit se aplica venitului realizat din desfasurarea unei activitati, în speta aceea de avocat astfel cum prevede art. 46 alin. 3/Cod fiscal.
Orice suma de bani este datorata de contribuabil, persoana fizica sau juridica pentru veniturile realizate din activitatea independenta desfasurata, veniturile realizate fiind în fapt sursa juridica a obligatiei de plata. Daca activitatea contribuabilului a încetat lipseste fundamentul obligatiei sale. Art. 7 alin 1 pct. 2.2 pct. 4/Codul fiscal defineste activitate independenta ca fiind orice activitate desfasurata cu regularitate de catre o persoana fizica, alta decât o activitate dependenta, or în cauza intervenind suspendarea a disparut regularitatea.
Fata de prevederile legale mai sus enuntate, Tribunalul retine ca pentru a se putea impune obligatia de plata este absolut necesar ca persoana fizica sa realizeze venituri dintr-o activitate independenta. Cum în cauza intimatul contestator a fost în imposibilitatea legala de a mai desfasura activitatea pentru care a fost impozitat este neîntemeiata pretentia recurentei intimate.
În fapt recurentul sanctioneaza pasivitatea intimatului de a nu aduce la cunostinta organului fiscal suspendarea activitatii sale prin obligarea la plata sumei considerat a fi datorata cu titlul de impozit pe venit, penalitati si dobânzi aferente debitului principal, sanctiune aflata însa în afara limitelor legale, întrucât aceasta nu este prevazuta de nici o norma procedural fiscala.
Astfel cum în cauza, intimatul contestator a facut dovada cu înscrisurile depuse la dosar ca din data de 03.12.2007 a fost suspendat, nemaiavând dreptul de a-si desfasura activitate, pretentiile recurentei sunt lipsite de temei legal, astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond.
În ceea ce priveste faptul ca instanta de fond nu a avut în vedere faptul ca intimatul contestator si-a desfasurat ilegal activitatea lipsindu-i codul fiscal, Tribunalul apreciaza ca, întrucât instanta de fond nu a fost învestita cu o astfel de cerere, nici nu se putea pronunta în acest sens. În fata instantei de fond, recurenta intimata a formulat o simpla aparare în cuprinsul întâmpinarii si nicidecum a învestit instanta cu solutionarea unei astfel de cereri.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 325 (28.03.2011) Autor: Tribunalul Sibiu – Secţia civilă Domenii asociate: Revizuire

Constată că s-a înregistrat la această instanţă, ca urmare a disjungerii dispuse prin decizia revizuenta D. C. D. împotriva sentinţei civile numărul 1194/2007 a Tribunalului Sibiu prin care a solicitat revocarea hotărârii atacate, reluarea judecăţii de la ultimul act contrafăcut, respectiv cererea de chemare în judecată pe care înţelege să o completeze şi modifice la momentul potrivit şi admiterea contestaţiei formulate în contradictoriu cu S.C. K. Q.I. S.S.A. , actualmente S.C. L.R. S. S. Ag.
În motivarea cererii de revizuire revizuenta arată în esenţă următoarele:
Conform raportului de expertiză criminalistică depus la dosar, efectuat în cuprinsul unui dosar penal trei înscrisuri au fost declarate falsificate: cererea de chemare în judecată, aflată la filele 3-4 din dosarul 2227/85/2007; cererea de suspendare a judecăţii aflată la fila 12 din acelaşi dosar; cererea de amânare aflată la fila 169 din acelaşi dosar. Revizuenta arată că sunt îndeplinite condiţiile de revizuire prevăzute de dispoziţiile art 322 pct 4 Cod de procedură civilă, completat cu dispoziţiile art 324 Cod de procedură civilă.
Pe toată durata judecării pricinii în fond, revizuenta a fost împiedicată să se înfăţişeze la instanţa de fond şi recurs dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa , pe toată durata judecăţii. Se arată că revizuenta nu a fost citată legal la adresa din Bucureşti, adresă comunicată instanţei prin două înscrisuri oficiale, aflate la filele 13 şi 14 din dosar. Greşita citare rezultă şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, în care se menţionează că persoana citată şi-a schimbat adresa . la data de 13.06.2007 contestatoarea adresează instanţei o cerere în care arată că se află în curs de derulare a formalităţilor pentru schimbarea domiciliului dintr-o localitate în alta. Se relevă faptul că arată că revizuenta a solicitat la termenul de judecată din data de 13.06. 2007 instanţei să dispună citarea sa la OP 39 post restant Bucureşti.
Contestatoarea a fost citată la o adresă precizată printr-un document declarat fals prin raportul de expertiză criminalistică nr. 258/12.12.2008, dispus în cadrul urmăririi penale. În încheierea de şedinţă din data de 13.06.2007 se consemnează de către instanţa de fond că procedura de citare este legal îndeplinită şi că părţile nu sunt prezente, existând o cerere de amânare din partea intimatei S.C. K. Q. I. S. S.A.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2007 se consemnează legalitatea îndeplinirii procedurii de citare , însă contestatoarea solicită să se examineze fila 49 din dosarul instanţei de fond, ce reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu S.C. K.Q.I.S. S.A. din data de 22.06.2007, dovada de îndeplinire fiind ştampilată de S.C. L. R. S. S. Ag, aplicabile devenind dispoziţiile art. 240 şi 293 Cod penal.
Avocatul intimatei nu avea drept să-şi aroge calitatea oficială de apărător al revizuentei deoarece: intimata este S.C. K.Q.I.S. şi nu S.C. L. R. S. S. Ag; această din urmă societate nu putea să împuternicească o persoană să desfăşoare activităţi în dosar; schimbarea identităţii intimatei nu poate fi altceva decât rezultatul traficului de influenţă. La termenul de judecată din data de 24.04.2007 în mod greşit instanţa de fond nu observă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, în complicitate cu avocatul intimatei. În aceeaşi şedinţă instanţa nu observă nelegalitatea mandatului apărătorului intimatei.
La termenul de judecată din data de 28.08.2007, apărătorul intimatei, faţă de lipsa de procedură cu contestatoarea solicită citarea acesteia la sediul apărătorului acesteia, deşi nu avea dreptul de a se erija în „apărător al contestatoarei” şi nici să ridice cereri în numele său, încălcând astfel dispoziţiile art. 119 din Statutul profesiei de avocat, conflictul de interese fiind prevăzut ca infracţiune în Codul penal. Deşi în dosar nu există adresa avocatului contestatoarei este curios cum instanţa o indică în dosar şi dispune citarea contestatoarei de la această adresă.
Avocatul M. A. nu a avut niciodată mandat să reprezinte interesele contestatoarei, împrejurare care rezultă din adresa UNBR, nu s-a prezentat niciodată în cauză şi nu există nici o motivaţie ca instanţa să comunice sentinţa pe adresa acestuia la data de 30.10.2007.
În încheierea din data de 20.09.2007 fără a exista vreo probă, instanţa renunţă să o citeze în calitate de intimată pe S.C. K.Q.I.S. S.A. şi citează o altă societate pe S.C. L. R. S. S. Ag
În încheierea din data de 24.10.2007 instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond, iar în baza unui mandat nelegal avocatul intimatei pune concluzii în fond. Prin aceeaşi încheiere se amână pronunţarea soluţiei pentru data de 26.10.2007. La această dată se depun la dosar chitanţe în care sunt consemnate onorarii de avocat într-un cuantum exorbitant, în copii xerox. Sentinţa este pronunţată în contradictoriu cu S.C. L. R. S. S. Ag şi nu cu S.C. K.Q.I.S. S.A.
Pe toată durata procesului revizuenta arată că nu a fost legal citată, nu a putut invoca această împrejurare întrucât nu ea este cea care a formulat recursul împotriva sentinţei şi concluzionează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se invocă şi motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă deoarece au existat înscrisuri noi reţinute de partea potrivnică ce se constituie în înscrisuri noi. Instanţa nu observă nici cu prilejul judecării fondului, nici în recurs faptul că de la dosar au lipsit anexele la procesul verbal din data d 24.04.22007 depus la dosarul instanţei de fond. Acest înscris este depus ca anexă la întâmpinarea depusă de către intimată unde sunt făcute nu mai puţin de 9 referiri la aceste anexe precizându-se clar numărul de pagini ale fiecărei anexe. Se menţionează cu titlu de exemplu „anexa 9 pag.1-5. Instanţa nu şi-a exercitat rolul activ pentru a solicita anexele ce cumulează 25 de pagini.
Revizuenta arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43, 105, 106 şi 108 Cod de procedură civilă, încheierile de şedinţă fiind nule, mandatul de reprezentare al avocatului intimatei fiind de asemenea nul, reprezentarea sa de către avocat nu este una validă deoarece nu există contract încheiat între contestatoare şi avocat pentru reprezentarea sa, iar împuternicirea avocaţială nu este semnată de aceasta. De asemenea se invocă faptul că avocatul intimatei şi-a exercitat mandatul în cauza de faţă cu încălcarea dispoziţiilor art. 172, 180, 183, 201 din legea privind statutul avocaţilor.
În susţinerea cererii de revizuire se invocă şi dispoziţiile art. 6 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil , scopul acestei garanţii fiind de a asigura eficienţa şi credibilitatea acţiunii în justiţie , iar în caz de încălcare a acestei garanţii reclamantul trebuie repus, pe cât posibil într-o situaţie echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi existat încălcarea cerinţelor acestui articol. Sunt citate cauzele Abramiuc vs. România, Martins Moreira vs. Portugalia, piersac vs. Belgia, Pierazzini vs. Italia.
Se invocă de asemenea, în mod amplu motive referitoare la nulitatea întâmpinării, a actelor de procedură, lipsa identităţii dintre intimata chemată în judecată şi nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Au fost depuse la dosar Rezoluţia parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia numărul 660/10 octombrie 2009 a Uniunii naţionale a Barourilor din România, Decizia penală numărul 1216/R a curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Cu privire la cererea de revizuire de faţă, instanţa va examina mai întâi condiţiile de admisibilitate a căii extraordinare de atac de faţă, prin prisma celor trei motive invocate.
Referitor la cel dintâi motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 4 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină, sau dacă hotărârea a fost pronunţată în temeiul unui înscris declarat ca fiind fals în cursul ori în urma judecăţii, ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză. Aceste norme sunt norme de procedură şi ele sunt de strictă interpretare, astfel încât nu pot fi extinse cu privire la alte situaţii pe care ele nu le reglementează expres. Pentru ca o cerere de revizuire să poată fi admisă, iar hotărârea atacată să poată fi retractată este necesar să existe o hotărâre de condamnare definitivă a unui martor, expert ori interpret; declararea unui înscris ca fiind fals în cursul ori în urma unei judecăţi; o hotărâre definitivă de sancţionare a magistratului pentru rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
În cauză s-a probat că prin decizia penală numărul 1217/2008 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală s-a dispus în mod definitiv începerea urmăririi penale împotriva unor angajaţi ai S.C. K. Q. I. S. S.A., societate ce a fost chemată în judecată în calitate de intimată în contestaţia împotriva deciziei de concediere formulată de către contestatoare, revizuenta de azi( fila 118).
De asemenea s-a probat prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia că semnăturile aflate pe cererea de chemare în judecată, cererea de suspendare a judecăţii aflate la filele 4 şi 12 din dosarul 222778572007 al Tribunalului Sibiu nu au fost semnate de către revizuentă. În dosarul penal arătat s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva avocatului ce a reprezentat-o pe contestatoare în faţa instanţei de fond.
În situaţia în care cererea de chemare în judecată ar fi declarată ca fiind falsă, întregul eşafod pe care revizuenta şi-a construit apărarea în cauza de faţă s-ar nărui, deoarece aceasta urmăreşte admiterea contestaţiei împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă şi nu înlăturarea efectelor actului fals, ceea ce în dosarul instanţei de fond s-ar concretiza în anularea cererii de chemare în judecată, cu consecinţa păstrării deciziei de concediere.
Este evident că în lipsa unor hotărâri definitive de sancţionare ori de condamnare, sau a unei dispoziţii date de o instanţă în mod definitiv sau irevocabil, după caz, prin care un înscris să fie declarat fals, motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct.4 Cod de procedură civilă nu poate fi primit.
Referitor la cel de-al doilea motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 8 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care partea a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să se înfăţişeze la judecată. Revizuenta invocă în sprijinul acestui motiv de revizuire nelegala citare a sa pe parcursul judecăţii la instanţa de fond.
Analizând motivul de revizuire invocat instanţa reţine că la data de 29 mai 2007 , contestatoarea se adresează Tribunalului Sibiu cu o contestaţie prin care solicită anularea deciziei de concediere, cerere care se înregistrează în dosarul 2227/85/2007. În cuprinsul acestei cereri domiciliul contestatoarei este indicat ca fiind Mun. Sibiu. Instanţa dispune citarea contestatoarei de la adresa indicată, pentru termenul din 13.06.2007. La acest termen în cuprinsul procedurii de citare cu contestatoarea se consemnează că persoana citată şi-a schimbat adresa. Nici un moment revizuenta nu a contestat faptul că domiciliul său, în momentul formulării contestaţiei la decizia de concediere, a fost cel indicat în cerere, respectiv: Mun. Sibiu.
Obligaţia indicării domiciliului părţilor, în cererea de chemare în judecată, revine reclamantului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 112 Cod de procedură civilă.
Articolul 98 din Codul de procedură civilă prescrie modalitatea în care schimbarea domiciliului uneia dintre părţi pe parcursul procesului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei, sub sancţiunea neluării ei în seamă. Astfel, schimbarea domiciliului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei cu petiţie depusă la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului. Aceste norme sunt norme de procedură şi în consecinţă de strictă interpretare. În situaţia în care partea nu se supune conduitei prescrise de dispoziţia legală arătată, instanţa este ţinută să citeze partea de la adresa indicată, considerând că acesta este domiciliul său, în sens procedural, pe care şi l-a ales şi unde doreşte să i se comunice toate actele de procedură.
Este adevărat că în denunţul, respectiv plângerea penală depuse în dosarul numărul 1 al Tribunalului Sibiu la filele 13, respectiv 14 contestatoarea indică locul de comunicare al actelor de procedură Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti un oficiu poştal . Această adresă nu este indicată însă şi Tribunalului Sibiu, astfel că în contextul dispoziţiilor at. 98 Cod de procedură civilă adresa nu putea fi luată în seamă de către instanţă pentru comunicarea actelor de procedură.
Instanţa a dispus citarea contestatoarei şi la sediul profesional al avocatului, precum şi prin afişare la uşa instanţei, însă acestea sunt măsuri care nu viciază procedura de citare cu contestatoarea cât timp a fost îndeplinită procedura de citare şi la domiciliul indicat de ea în cererea sa.
Contestatoarea a dovedit odată cu depunerea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară (fila 66 din dosar) faptul că semnătura de pe contestaţia ce face obiectul dosarului numărul 1 al Tribunalului Sibiu nu-i aparţine. Contestatoarea înţelege însă să susţină prin întreaga sa atitudine şi chiar şi prin formularea prezentei căi de atac contestaţia formulată.
Rezultă aşadar că a fost la îndemâna reclamantei să se prezinte în instanţă la dezbaterea cauzei în fond, mai ales că în dosarul instanţei de fond aceasta a fost citată pentru toate termenele de judecată, şi că aceasta nu a fost împiedicată să se prezinte la instanţă din motive mai presus de voinţa sa, ci dimpotrivă. Apare astfel evident că nici acest motiv de revizuire nu poate fi primit.
Referitor la cel de-al treilea motiv de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă:
Tribunalul observă că în temeiul acestei dispoziţii legale este admisibilă revizuirea unei hotărâri în situaţia în care după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Înscrisurile noi, relevante în cauză, sunt cele arătate de către revizuentă ca fiind cele consemnate în procesul – verbal aflat la filele 36-45 din dosarul instanţei de fond. În susţinerea apărării sale, efectuate cu prilejul cercetării disciplinare, revizuenta face referire în declaraţia depusă la filele 45-53 din dosarul instanţei de fond la mai multe înscrisuri pe care le numeşte anexe, indicând şi filele acestora. Rezultă aşadar că revizuenta avea cunoştinţă de existenţa lor şi chiar se afla în posesia acestora. Pentru ca motivul invocat să ducă la admisibilitatea cererii de revizuire este necesar ca înscrisurile invocate să nu poată fi prezentate instanţei cu prilejul soluţionării cauzei din două motive: să fie reţinute de partea potrivnică (ceea ce nu este cazul, ele aflându-se în posesia revizuente la data efectuării cercetării disciplinare) sau partea să fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa să le depună la dosar. Nici cel de-al doilea motiv nu este pertinent pentru motivele expuse cu prilejul analizei pentru care citarea revizuentei s-a efectuat la domiciliul indicat de aceasta în cererea înregistrată în dosarul 1. Concluzia care se desprinde este aceea că a fost la dispoziţia contestatoarei, revizuenta de azi să se prezinte în faţa instanţei de fond şi să propună spre administrare toate probele pe care le-ar fi considerat pertinente şi utile pentru soluţionarea cauzei. Apare astfel evident că nici acest motiv de revizuire nu poate fi primit.
Deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire, celelalte motive invocate referitoare la fondul cauzei, nulităţi ale actelor de procedură nu vor mai putea fi examinate.
Cauza de faţă a fost dezbătută în contradictoriu cu. SC. L. R. S. S. Ag , fostă S.C. K. Q. I. S. S.A., pentru a se respecta cadrul procesual din faţa instanţei de fond, dar şi având în vedere faptul că în dosarul numărul 1, în faza căii de atac a recursului, s-au depus înscrisuri (filele 35-55), care atestă identitatea celor două societăţi, ca urmare a schimbării denumirii.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă

Nr./Dată: 324 (28.03.2011)

Autor: Tribunalul Sibiu – Secţia civilă

Domenii asociate: Contestaţie în anulare

Constată că s-a înregistrat, ca urmare a disjungerii dispuse prin decizia nr. 1093/2009 de către Curtea de împotriva sentinţei civile numărul 1194/2007 a Tribunalului Sibiu prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi admiterea contestaţiei formulate în contradictoriu cu S.C. „K. Q. I. S.” S.A. .
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarea arată în esenţă următoarele:
Pe toată durata judecării pricinii în fond nu a fost citată legal la adresa din Bucureşti, adresă comunicată instanţei prin două înscrisuri oficiale, aflate la filele 13 şi 14 din dosar. Greşita citare rezultă şi din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, în care se menţionează că persoana citată şi-a schimbat adresa. Contestatoarea arată la data de 13.06.2007 a adresat instanţei o cerere în care arată că se află în curs de derulare a formalităţilor pentru schimbarea domiciliului dintr-o localitate în alta şi că a solicitat la acelaşi termenul de judecată să dispună citarea sa la OP 39 post restant Bucureşti.
Se mai arată în motivarea contestaţiei în anulare că pe toată durata procesului la fond contestatoarea a fost citată la o adresă precizată printr-un document fals în urma judecăţii şi anume raportul de expertiză criminalistică nr. 258/12.12.2008, dispus în cadrul dosarului de urmărire penală al avocatului care s-a declarat apărător al contestatoarei în dosarul de fond.
În încheierea de şedinţă din data de 13.06.2007 se consemnează de către instanţa de fond că procedura de citare este legal îndeplinită şi că părţile nu sunt prezente, existând o cerere de amânare din parte intimatei S.C. „K. Q. I. S.” S.A.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2007 se consemnează legalitatea îndeplinirii procedurii de citare , însă contestatoarea solicită să se examineze fila 49 din dosarul instanţei de fond, ce reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu S.C. „K.Q.I.S.” S.A. din data de 22.06.2007, dovada de îndeplinire fiind ştampilată de S.C. L. R. S. S. Ag, aplicabile devenind dispoziţiile art. 240 şi 293 Cod penal.
Avocatul intimatei nu avea drept să-şi aroge calitatea oficială de apărător al intimatei deoarece: intimata este S.C. „K.Q.I.S.” S.A. şi nu; S.C. L. R. S. S. Ag, această din urmă societate nu putea să împuternicească o persoană să desfăşoare activităţi în dosar; schimbarea identităţii intimatei nu poate fi altceva decât rezultatul traficului de influenţă. La termenul de judecată din data de 24.04.2007 în mod greşit instanţa de fond nu observă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă, în complicitate cu avocatul intimatei. În aceeaşi şedinţă instanţa nu observă nelegalitatea mandatului apărătorului intimatei.
La termenul de judecată din data de 28.08.2007, apărătorul intimatei, faţă de lipsa de procedură cu contestatoarea solicită citarea acesteia la sediul apărătorului acesteia, deşi nu avea dreptul de a se erija în „apărător al contestatoarei” şi nici să ridice cereri în numele său, încălcând astfel dispoziţiile art. 119 din Statutul profesiei de avocat, conflictul de interese fiind prevăzut ca infracţiune în Codul penal. Deşi în dosar nu există adresa avocatului contestatoarei este curios cum instanţa o indică în dosar şi dispune citarea contestatoarei de la această adresă.
Avocatul M. A. nu a avut niciodată mandat să reprezinte interesele contestatoarei, împrejurare care rezultă din adresa UNBR, nu s-a prezentat niciodată în cauză şi nu există nici o motivaţie ca instanţa să comunice sentinţa pe adresa acestuia la data de 30.10.2007.
În încheierea din data de 20.09.2007 fără a exista vreo probă, instanţa renunţă să o citeze în calitate de intimată pe S.C. „K.Q.I.S.” S.A şi citează o altă societate pe S.C. L. R. S. S. Ag.
În încheierea din data de 24.10.2007 instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond, iar în baza unui mandat nelegal avocatul intimatei pune concluzii în fond. Prin aceeaşi încheiere se amână pronunţarea soluţiei pentru data de 26.10.2007. la această dată se depun la dosar chitanţe în care sunt consemnate onorarii de avocat într-un cuantum exorbitant, în copii xerox. Sentinţa este pronunţată în contradictoriu cu S.C. L. R. S. S. Ag şi nu cu S.C. „K.Q.I.S.” S.A. Pe toată durata procesului contestatoarea arată că nu a fost legal citată, nu a putut invoca această împrejurare întrucât nu ea este cea care a formulat recursul împotriva sentinţei.
Contestatoarea arată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 43, 105, 106 şi 108 Cod de procedură civilă, încheierile de şedinţă fiind nule, mandatul de reprezentare al avocatului intimatei fiind de asemenea nul, reprezentarea sa de către avocat nu este una validă deoarece nu există contract încheiat între contestatoare şi avocat pentru reprezentarea acesteia, iar împuternicirea avocaţială nu este semnată de aceasta.
În susţinerea contestaţiei în anulare se invocă şi dispoziţiile art. 6 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului potrivit cu care în soluţionarea cauzelor instanţa trebuie să aibă o abordare obiectivă, ca o cerinţă de imparţialitate ( Bochan vs. Ucraina), iar în cauza Kyprianou vs. Cipru Curtea face trimitere la o jurisdicţie superioară care poate în anumite cazuri să redreseze erorile de procedură din primă instanţă.
Se invocă în mod amplu motive privind nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă şi ale actelor de procedură.
Au fost depuse la dosar Rezoluţia nr. 218/P/2008 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Decizia numărul 660/10 octombrie 2009 a Uniunii naţionale a Barourilor din România, Decizia penală numărul 1216/R a curţii de Apel Bucureşti Secţia a II a penală pentru cauze cu minori şi familie.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă instanţa reţine următoarele: astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 317 Cod de procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când procedura de chemare în judecată a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina , nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii. Dispoziţiile legale arătate prescriu şi faptul că această cale extraordinară de atac poate fi primită doar atunci când aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Ceea ce instanţa este chemată să examineze, pentru a se pronunţa asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare, vizează două aspecte: verificarea legalităţii procedurii de citare la instanţa de fond şi împrejurarea dacă eventuala nelegală citare putea fi invocată pe calea recursului.
Cu privire la modul în care contestatoarea a fost citată în faţa instanţei de fond, Tribunalul reţine următoarele:
La data de 29 mai , contestatoarea se adresează Tribunalului Sibiu cu o contestaţie prin care solicită anularea deciziei de concediere, cerere ce se înregistrează în dosarul 2227/85/2007 al acestei instanţe. În cuprinsul cererii domiciliul contestatoarei este indicat ca fiind în Mun. Sibiu. Instanţa dispune citarea contestatoarei de la adresa indicată.
La termenul din 13.06.2007, în cuprinsul procedurii de citare cu contestatoarea se consemnează că persoana citată şi-a schimbat adresa.
Obligaţia indicării domiciliului părţilor, în cererea de chemare în judecată, revine reclamantului, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 112 Cod de procedură civilă.
Nici un moment contestatoarea nu a invocat faptul că domiciliul său iniţial a fost cel arătat în contestaţia formulată în faţa instanţei de fond, ci doar faptul că pe parcursul procesului s-a produs o schimbare a domiciliului său.
Articolul 98 din Codul de procedură civilă prescrie modalitatea în care schimbarea domiciliului uneia dintre părţi pe parcursul procesului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei, sub sancţiunea neluării ei în seamă. Schimbarea domiciliului trebuie adusă la cunoştinţa instanţei cu petiţie depusă la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Aceste norme sunt de procedură şi în consecinţă de strictă interpretare.
În situaţia în care partea nu se supune conduitei prescrise de dispoziţia legală arătată, instanţa este ţinută să citeze partea de la adresa indicată, considerând că acesta este domiciliul său, în sens procedural, pe care şi l-a ales, şi unde doreşte să i se comunice toate actele de procedură.
Este adevărat că în denunţul, respectiv plângerea penală depuse contestatoarea indică Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti un oficiu poştal ca fiind locul de comunicare al actelor de procedură. Această adresă nu este indicată însă şi Tribunalului Sibiu, astfel că în contextul dispoziţiilor art. 98 Cod de procedură civilă această adresă nu putea fi luată în seamă de către instanţă pentru comunicarea actelor de procedură efectuate în dosarul instrumentat .
Faptul că instanţa a dispus citarea contestatoarei şi la sediul profesional al avocatului, precum şi prin afişare la uşa instanţei, sunt măsuri care nu viciază procedura de citare cu contestatoarea cât timp a fost îndeplinită procedura de citare şi la domiciliul indicat de aceasta în cererea sa. Pe de altă, parte tabloul avocaţilor, în care este consemnat şi sediul profesional, este un document public afişat la sediul fiecărei instanţe.
Contestatoarea a dovedit odată cu depunerea raportului de expertiză criminalistică extrajudiciară (fila 66 din dosar) faptul că semnătura de pe contestaţia ce face obiectul dosarului numărul 1 al Tribunalului Sibiu nu-i aparţine. Însă, contestatoarea înţelege să susţină, prin întreaga sa atitudine şi chiar şi prin formularea prezentei căi de atac, contestaţia formulată.
În cauza de faţă, contestatoarea arată faptul că cererea de suspendare, aflată la fila 16 din dosarul instanţei de fond, nu este semnată de ea, însă invocă în susţinerea contestaţiei în anulare înscrisuri ce însoţesc cererea de suspendare, manifestând o atitudine care exclude buna credinţă în exercitarea drepturilor procesuale.
Concluzia care se desprinde este aceea că procedura de citare în faţa instanţei de fond pentru contestatoare, cu prilejul dezbaterii cauzei a fost îndeplinită în mod legal, cu respectarea normelor procesuale mai sus arătate.
Cu privire la împrejurarea dacă eventuala nelegală citare putea fi invocată pe calea căii de atac a recursului, Tribunalul reţine următoarele:
Hotărârea instanţei de fond a fost comunicată contestatoarei şi la adresa indicată în cererea de chemare în judecată (fila 180 din dosarul 1), astfel încât motivele invocate în prezenta contestaţie în anulare puteau fi relevate pe calea recursului întrucât nu s-au născut după pronunţarea hotărârii şi contestatoarea nu a dovedit vreo împrejurare mai presus de voinţa ei care să o împiedice să formuleze recurs.
Faţă de cele mai sus arătate, întrucât la data dezbaterii pricinii în fond (24 octombrie 2007) procedura de citare cu contestatoarea s-a realizat la adresa indicată de aceasta în cererea de chemare în judecată (fila 170), iar motivele invocate în prezenta cale extraordinară de atac existau la data pronunţării hotărârii atacate, şi în consecinţă puteau fi invocate de către contestatoare pe calea recursului, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile prescrise de dispoziţiile articolului 317 Cod de procedură civilă, iar contestaţia la executare nu poate fi admisă.
Celelalte motive invocate de către contestatoare cu privire la nulitatea actelor de procedură şi la nulitatea deciziei de concediere nu se mai impun a fi analizate cât timp nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare.
Cauza de faţă a fost dezbătută în contradictoriu cu. SC. L. R. S. S. Ag , fostă S.C. K. Q. I. S. S.A., pentru a se respecta cadrul procesual din faţa instanţei de fond, dar şi având în vedere faptul că în dosarul numărul 1, în faza căii de atac a recursului, s-au depus înscrisuri (filele 35-55), care atestă identitatea celor două societăţi, ca urmare a schimbării denumirii.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 2688 (28.03.2011) Autor: Judecătoria Bacău – Secţia civilă Domenii asociate: Asistenţă juridică

Obiect: revendicare imobiliară

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. …….reclamanţii ŞD, ŞI şi ZA au chemat în judecată pe pârâţii BC, BG, RC şi RE, solicitând obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul pe care îl ocupă, să ridice construcţiile de pe teren, iar pe calea ordonanţei preşedinţiale să se dispună evacuarea pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unei suprafeţe de teren de 1200 m.p., situată în ….., înscrisă în titlul de proprietate nr……… Pârâţii au pătruns fără drept şi au ocupat suprafaţa de teren.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului civil în materia proprietăţii şi a obligaţiei de a face.
Cererea a fost legal timbrată.
La termenul de judecată din data de …., reclamanţii prin apărător au precizat că pârâta RE se numeşte de fapt RI şi au arătat că solicită să se judece pe calea dreptului comun faţă de toate capetele de cerere. De asemenea, au solicitat introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei BC, decedată în anul ….
Pârâţii RC şi RI au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care au solicitat să se constate că au uzucapat prin posesia achizitivă de 30 de ani terenul în suprafaţă de 1000 m.p., iar în subsidiar să se constate că au un drept de superficie asupra terenului de 1000 m.p., situat în ……. ei fiind proprietarii construcţiilor edificate pe acest teren, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenţionale, pârâţii au arătat că din anul 1970 sunt posesorii suprafeţei de aproximativ 1000 m.p., pe care au edificat prin mijloace proprii un imobil şi mai multe anexe, pentru care plătesc impozit şi cu care figurează la rol. Au arătat că s-au comportat ca adevăraţi proprietari şi nu au fost tulburaţi de nimeni. La momentul promovării unei acţiuni în contradictoriu cu Primăria pentru a intra în legalitate, au aflat că alte persoane au depus deja cerere pentru teren susţinând că sunt foştii proprietari. Cum la data respectivă nu era eliberat titlu de proprietate şi nici nu a venit nici o persoană să le tulbure posesia sunt îndeplinite condiţiile pentru a uzucapa, respectiv posesia de 30 de ani, utilă şi neviciată. În subsidiar, au arătat că sunt proprietarii construcţiilor, conform hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, deci şi proprietarii terenului, dacă valoarea acestora este mai mare decât a terenului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1890, 1889 şi 492 Cod civil.
Cererea reconvenţională a fost legal timbrată.
La termenul de judecată din data de …., instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei BC şi a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor defunctei, BRI şi BV.
La acelaşi termen, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei BC, invocată din oficiu şi a respins excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâţii RC şi RI.
La data de ….., reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că revendică suprafeţele de 531 m.p. şi 216 m.p., în total fiind vorba de 747 m.p.
La termenul de judecată din data de …., instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor reclamantului ŞD, decedat la data de …., respectiv ŞM, RRL şi NI.
În cauză, s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiaţi martorii TM şi DA, la solicitarea pârâţilor RC şi RI, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la filele 204-205, martorul GC, la solicitarea reclamanţilor, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la fila 217, precum şi proba cu expertiză tehnică de specialitate topo-cadastrală, raportul aferent fiind anexat la filele 160-163 dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
Reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 1200 m.p., situat în Bacău, str. …., conform titlului de proprietate nr……
Conform raportului de expertiză topo-cadastrală, întocmit în cauză, moştenitorii defunctei BC ocupă din terenul de 1200 m.p. suprafaţa de 216 m.p., iar pârâţii RC şi RI ocupă terenul în suprafaţă de 531 m.p. Restul de 454 m.p. teren se află în posesia reclamanţilor.
Potrivit înscrisurilor depuse la filele 67-106, instanţa reţine că la data de …, între Consiliul Local B. şi BC s-a încheiat contractul de concesionare nr…..din ….., având ca obiect cedarea şi preluarea în concesiune a terenului situat în intravilanul municipiului …. având suprafaţa de 250 m.p., în vederea construirii unui imobil de locuit, conform certificatului de urbanism nr…..din ….. Conform contractului nr….. din ……, durata concesiunii este pe durata existenţei construcţiei.
Pe terenul respectiv, găsit la măsurători în suprafaţă de 216 m.p., identificat potrivit schiţei anexe(culoare verde) a raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză(fila 162 dosar), a fost edificată construcţia pentru care a fost emis certificatul de urbanism nr….., iar în casă locuiesc moştenitorii defunctei BC.
Moştenitorii defunctei BC nu opun reclamanţilor un titlu de proprietate pentru suprafaţa ocupată, pe care o stăpânesc în temeiul contractului de concesiune nr…….
În ceea ce priveşte suprafaţa de 531 m.p., teren situat în str. ……, identificat potrivit schiţei anexe(culoare portocalie) a raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză(fila 162 dosar), ocupat de pârâţii RC şi RI, instanţa reţine că pârâţii ocupă terenul din anul 1980, aspect ce rezultă din sentinţa civilă nr…… a Judecătoriei B., prin care s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatare drept de proprietate asupra terenului. Faptul ocupării suprafeţei din 1980 rezultă şi din declaraţiile martorului TM. În plus, deşi sentinţa civilă nr…… a Judecătoriei B. nu are autoritate de lucru judecat faţă de cererea reconvenţională având ca obiect uzucapiune, formulată în prezenta cauză, totuşi pentru instanţa învestită cu soluţionarea prezentului dosar stabilirea momentului de început a exercitării posesiei, respectiv anul 1980, are putere de lucru judecat.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, aşa cum este reglementat în art.1890 Cod civil, este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.
În acest sens, art.1846 alin.1 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.
La momentul introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la momentul formulării cererii reconvenţionale, termenul de 30 de ani nu se împlinise. Aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului GC, reclamantul ŞI l-a informat pe pârâtul RC despre faptul că pe teren are titlu de proprietate.
Având în vedere aceste aspecte, coroborate cu faptul că titlul de proprietate al reclamanţilor a fost emis în cursul anului ….. şi ţinând seama că uzucapiunea se manifestă ca o veritabilă sancţiune îndreptată împotriva adevăratului proprietar pentru faptul că acesta, prin pasivitatea sa îndelungată, s-a desesizat de bun, permiţând intrarea unei alte persoane în posesia acestuia, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă, instanţa constată că pentru suprafaţa de teren inclusă în titlul de proprietate al reclamanţilor, posedată de pârâţii RC şi RI, nu a intervenit uzucapiunea, deşi pârâţii au îngrădit suprafaţa de teren, au cultivat-o şi au edificat pe ea construcţii.
Nici existenţa unui drept de superficie asupra terenului ocupat de către pârâţii RC şi RI nu poate fi reţinută. Dreptul de superficie reprezintă acel drept de proprietate pe care îl are o persoană denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafaţă de teren ce aparţine unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosinţă. Dreptul de superficie poate fi constituit prin convenţia părţilor, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege, nici unul dintre modurile de constituire enumerate nefiind incident în situaţia pârâţilor RC şi RI, deşi aceştia au edificat prin mijloace proprii anexe gospodăreşti.
Prin sentinţa civilă nr. …. a Judecătoriei B., s-a constatat că pârâţii RC şi RI au edificat prin mijloace proprii o magazie, iar din declaraţiile martorilor TM şi GC şi din concluziile raportului de expertiză, rezultă că au edificat fântână, coteţe, alte anexe gospodăreşti şi au plantat pomi fructiferi şi viţă de vie.
Potrivit art.480 şi 481 C.civ, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege şi nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Aşadar, acţiunea în revendicare este acţiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Având în vedere toate considerentele expuse anterior şi textele de lege enunţate, instanţa va admite în parte cererea principală, astfel cum a fost precizată şi va obliga pe pârâţii RC şi RI să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 531 m.p., teren situat în ……. identificat potrivit schiţei anexe(culoare portocalie) a raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză(fila 162 dosar), iar pe pârâţii BG, BRI şi BV să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 216 m.p., teren situat în …., identificat potrivit schiţei anexe(culoare verde) a raportului de expertiză topo-cadastrală efectuat în cauză(fila 162 dosar).
În ceea ce priveşte capetele de cerere principală, având ca obiect ridicarea de către pârâţi a construcţiilor edificate pe teren şi evacuare, instanţa reţine că acestea sunt neîntemeiate, astfel încât le va respinge în consecinţă. Pentru a dispune astfel, instanţa are în vedere faptul că pârâţii sunt constructori de bună-credinţă. În ceea ce îi priveşte pe moştenitorii defunctei BC, buna-credinţă rezultă fără echivoc din încheierea contractului de concesiune nr…… din ….., durata contractului fiind stabilită pe toată durata existenţei construcţiei.
În ceea ce îi priveşte pe pârâţii RC şi RI, aceştia au avut convingerea că terenul le aparţine, astfel încât au fost de bună-credinţă, această chestiune apreciindu-se în raport cu momentul realizării construcţiei, respectiv realizării plantaţiilor, momente anterioare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr……
Conform art.494 Cod civil, „dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice; Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului; Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului”.
Având în vedere buna-credinţă a pârâţilor la edificarea construcţiilor şi dispoziţiile art.494 alin.3 teza a II-a C.p.c., cererea de ridicare a construcţiilor edificate pe terenul revendicat este neîntemeiată. De asemenea, neîntemeiată este şi cererea de evacuare a pârâţilor, până nu se va clarifica între părţi situaţia despăgubirii de către proprietarii terenului a constructorilor de bună-credinţă.
Având în vedere faptul că la termenul de judecată din data de ….. instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei BC, invocată din oficiu, va respinge cererea principală, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâta BC, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.
Ţinând seama de considerentele anterior expuse referitoare la neîndeplinirea condiţiilor uzucapiunii şi dreptului de superficie, va respinge cererea reconvenţională, formulată de pârâţii RC şi RI, ca neîntemeiată.
Văzând prevederile art.274-277 C.p.c., va compensa cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţi şi pârâţii RC şi RI, ţinând seama de faptul că şi unii şi ceilalţi au suportat cheltuieli de judecată comparabile, iar cererile le-au fost admise doar parţial.
Totodată, va obliga pe pârâţii BG, BRI şi BV să achite reclamanţilor suma de 521,28 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, din care 396,28 lei reprezintă taxa de timbru aferentă valorii terenului revendicat de la aceşti pârâţi(ţinând seama de faptul că deşi taxa de timbru aferentă terenului revendicat de la aceşti pârâşi era de 792,56 lei, reclamanţii au achitat doar ½, fiindu-le admisă în parte cererea de ajutor public judiciar la data de ….), iar 125 lei reprezintă 1/6 din onorariul de expert achitat de reclamanţi (onorariul de expert achitat de reclamanţi a fost de 750 lei, instanţa apreciind că doar jumătate corespunde acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii BG, BRI şi BV, iar din această jumătate a apreciat că doar 1/3 trebuie achitat de aceştia din urmă, având în vedere faptul că doar un capăt de cerere din cele 3 a fost admis de către instanţă).

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 513 (28.03.2011) Autor: Judecătoria Bacău – Secţia penală Domenii asociate: Infracţiuni

Infracţiuni: tâlhărie şi furt calificat, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c Cp, art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp şi art. 99 al. 3 Cp.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.834/P/2011 din 25.02.2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului FB pentru săvârşirea a infracţiunilor de tâlhărie şi furt calificat, prev. de art. 211 al. 1, 2 lit. b, c Cp, art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp şi art. 99 al. 3 Cp., constând în aceea că în seara de 03.02.2011, în jurul orelor 17.50, în timp ce se afla pe str. Letea din mun. Bacău, prin violenţă, a deposedat partea vătămată EH de o geantă în care avea mai multe bunuri, însuşindu-şi un telefon mobil, o pereche de ochelari de vedere şi suma de 60 lei, cauzându-i un prejudiciu de aproximativ 500 lei, prejudiciul nerecuperat; în ziua de 12.02.2011, în jurul orelor 14.30, în timp ce se afla pe str. . din mun. Bacău, în dreptul bl. nr. . deposedat partea vătămată MT de un telefon mobil marca LG în valoare de aproximativ 450 lei, prejudiciul recuperat prin restituire.
Înaintea citirii actului de sesizare inculpatul FB a declarat că recunoaşte comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată , aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu , fiind de acord ca judecata sa se facă în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale , aplicându-se procedura simplificată prevăzută de art.3201 din C.p.p.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză , în ambele faze ale procesului penal, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
1. În seara zilei de 03.02.2011 , în timp ce se afla în zona staţiei de autobuz Narcisa , a observat-o pe partea vătămată EH în vârstă de 63 de ani ce avea asupra sa o geantă. Acesta s-a hotărât să urmărească partea vătămată până când aceasta va ajunge într-o zonă fără trafic pietonal permanent , prilej cu care urma să-i sustragă geanta. Inculpatul a urmărit victima până pe str. . , peste liniile de cale ferată , iar în momentul în care a constatat că nu sunt şi alte persoane în apropiere , s-a apropiat din spate de partea vătămată , i-a smuls geanta din mână şi s-a îndepărtat în fugă. S-a oprit într-o zonă mai sigură , a verificat conţinutul genţii şi , după ce a luat un telefon mobil marca LG , o pereche de ochelari de vedere şi suma de 60 de lei, a aruncat-o .
În urma interceptării convorbirilor telefonice efectuate ulterior de la telefonul părţii vătămate cu cartela SIM din acesta a fost identificat inculpatul . Acesta a dat telefonul sustras surorii sale ce a plecat în Italia şi a folosit cartela SIM din acesta în aparatul său .
Cartela SIM amintită a fost găsită asupra lui cu ocazia percheziţiei , iar geaca pe care o purta a fost recunoscută de partea vătămată ca fiind cea pe care o purta tânărul care i-a smuls geanta în data de 03.02.2011 .
Inculpatul a recunoscut comiterea acestei fapte şi a participat şi la o reconstituire.
În drept fapta inc. FB de a sustrage, pe timp de noapte şi printr-un act violent o poşetă de la partea vătămată EH aflată într-un loc public întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al.1 , 2 lit. b,c din C.p.
2. În ziua de 12.02.2011 inculpatul aflat în Parc a observat un grup de tineri în care era şi parte vătămată MT . A acostat grup fără să cunoască vreo persoană , dar nu avut curaj să ceară vreuneia ceva. A urmărit-o apoi pe partea vătămată MT ce s-a despărţit la un moment dat de celelalte persoane din grup şi a acostat-o în faţa blocului în care locuia aceasta. I-a cerut iniţial telefonul mobil marca LG pentru a vedea ceasul , însă a fugit cu acesta.
Partea vătămată şi prietenii săi au recunoscut din fotografiile prezentate de organele de poliţie pe inculpat .
Telefonul mobil a fost găsit asupra sa la o percheziţie corporală efectuată la data de 14.02.2011 .
În drept fapta inc. FB de a sustrage un telefon mobil de la partea vătămată MŢ aflată într-un loc public întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208-209 lit. e din C.p.
Astfel , în temeiul art.345 al.2 din C.p.p. instanţa va dispune condamnarea inculpatului pentru această infracţiune .
La alegerea pedepselor , precum şi la individualizarea cuantumului acestora instanţa , conform art. 72 din C.p., va avea în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni, datele ce caracterizează persoana inculpatului , dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret instanţa constată că faptele inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art.208 – 209 şi 211 din C.p. , inculpatul a acţionat cu premeditare, a fost implicat şi în comiterea altor fapte antisociale , iar cea de-a doua infracţiune a fost comisă după ce fusese reţinut anterior pentru o durată de 24 de ore ( de la 10.02.2011 la 11.02.2011 ) . La momentul comiterii acestor infracţiuni , inculpatul era minor astfel încât sunt aplicabile prev. art.99 al.3 şi 109 din C.p. , iar limitele de pedeapsă vor fi reduse la jumătate. Totodată instanţa va mai aplica încă o reducere a acestor limite cu o treime conform art.3201 al.7 din C.p.p. fiind aplicabile regulile pentru procedura simplificată prev. de art.3201 din C.p.p.
În referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău se menţionează că inculpatul a abandonat şcoala , a fost apreciat ca un „ element negativ „ atât de către cadrele didactice de la şcolile unde a activat cât şi de ceilalţi membri ai comunităţii. S-a apreciat de către consilierul de probaţiune că experienţa privării de libertate şi conştientizarea consecinţelor comiterii de infracţiuni, menţinerea disponibilităţii pentru muncă şi adoptarea unui comportament pro-social în urma participării la programe specializate derulate în cadrul mediului de detenţie şi sprijinul de partea unora dintre membrii familiei ar putea conduce la prevenirea reiterării comportamentului infracţional al minorului.
Având în vedere aceste aspecte instanţa apreciază că o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie şi de 1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev de art.52 din C.p.
Existând un concurs de infracţiuni , în temeiul art.36 al.1 , 33 lit.a şi 34 lit. b din C.p. va contopi cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, reţine că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a şi b din C.p. , cu excepţia dreptului de a alege.
Inculpatul a fost cercetat în stare de arest , fiind reţinut timp de 24 de ore ( de la 10.02.2011 la 11.02.2011 ) şi reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 14.02.2011, astfel încât , având în vedere şi condamnarea acestuia prin prezenta hotărâre, conform art.350 instanţa va menţine această măsură şi va deduce perioada executată de la 10.02.2011 la 11.02.2011 ( o zi ) şi cu începere de la 14.02.2011 la zi , conform art.88 din C.p.
În ceea ce priveşte latura civilă , instanţa va constata că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale , astfel încât , conform art.14 şi art.346 din C.p.p. va obliga inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente GB şi FB să plătească daune materiale în sumă de 500 lei părţii civile EH.
Va constata că partea vătămată MT nu s-a constituit parte civilă, telefonul sustras de inculpat fiindu-i restituit.
Conform art.191 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente GB şi FB să plătească statului suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 524 (28.03.2011) Autor: Judecătoria Bacău – Secţia penală Domenii asociate: Infracţiuni

Obiect: Infracţiuni: vătămare corporală , prev de art 181 alin 1 CPen ,ultraj contra bunelor moravuri prev de art 321 alin 1 CPen .distrugere prev de art 217 alin 1CPen , ameninţare prev de art 193 CPen

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Bacău nr.7698 /P/ 2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 3121/180/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului X pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni :
A) – vătămare corporală , prev de art 181 alin 1 CPen cu aplicarea art 75 lit d CPen
B) – ultraj contra bunelor moravuri prev de art 321 alin 1 CPen
C) – distrugere prev de art 217 alin 1CPen
D) – ameninţare prev de art 193 CPen
În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în perioada 07-16-09-2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată II prin intermediul a 5 mesaje scrise de timp sms, pentru a o determina să reia o relaţie de concubinaj cu acesta, iar la data de 05.10.2009, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla în incinta restaurantului, a lovit-o cu pumnii şi cu mai multe obiecte contondente pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 23-24 zile de îngrijiri medicale , pentru a se răzbuna întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu reluarea relaţiei de concubinaj cu inculpatul , cu aceeaşi ocazie, inculpatul X a distrus mai multe bunuri din recuzita restaurantului , provocând scandal public, fapt ce a determinat părăsirea localului de către clienţi . Analizînd întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Prin plângerea formulată la data de 26.08.2009 partea vătămată II a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în perioada mai – iulie 2009 inculpatul X a ameninţat-o în mod repetat , în scopul de a o determina să reia o relaţie de concubinaj, cauzându-i o stare de temere .
La data de 06.10.2009 partea vătămată II a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în aceeaşi zi, în jurul orelor 22,00, inculpatul X a lovit-o şi a ameninţat-o în timp ce se afla în incinta restaurantului, în scopul de a se răzbuna, întrucât partea vătămată nu a dorit reluarea relaţiei de concubinaj cu acesta, iar la începutul lunii septembrie 2009 i-a trimis un număr de 5 mesaje sms cu caracter ameninţător .
Prin plângerea formulată la data de 14.10.2009 SC, prin reprezentant legal, a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în seara zilei de 05.10.2009, în jurul orelor 22,00, inculpatul X a distrus mai multe bunuri din incinta restaurantului, provocând scandal public .
Toate cele trei plângeri au fost conexate sub numărul unic 7698/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău .
Din cercetările efectuate în cauză s-a stabilit următoarea situaţie de fapt :
Partea vătămată II a avut o relaţie de concubinaj cu inculpatul X , timp de trei ani, relaţie care a fost întreruptă la iniţiativa părţii vătămate în luna mai 2009 .
Ulterior despărţirii, inculpatul i-a cerut în mod repetat părţii vătămate să reia relaţia de concubinaj, fiind refuzat de fiecare dată de aceasta . Datorită faptului că partea vătămată a început să se întâlnească cu alte persoane de sex masculin, inculpatul X , cuprins de gelozie şi în scopul de a o determina să reia relaţia de concubinaj cu acesta, i-a expediat în perioada 07-16.09.2009 un număr de 5 mesaje text de sms, prin care a ameninţat-o cu moartea .
Astfel, la data de 07.092009 orele 23,50, de pe numărul de telefon aparţinând inculpatului X a fost expediat pe numărul aparţinând părţii vătămate un mesaj având următorul conţinut “Eşti cu onu gata muriţi “.
La data de 08.09.2009, partea vătămată a mai primit trei mesaje de ameninţare de pe numărul de telefon al inculpatului, după cum urmează : la orele 01,34 două mesaje având conţinutul “Rar că murim amândoi “ şi “Rar şi vorbeşte cu mine nai curaju”. La aceeaşi dată, la orele 01,30 inculpatul a mai expediat un mesaj părţii vătămate având următorul conţinut “Dacă îmi spui adevărul că ai ceva u onu te las în pace ! .
De asemenea, la data de 16.09.2009, orele 20,21, inculpatul X a mai expediat un mesaj tip sms de ameninţare părţii vătămate Irimia Irina de pe numărul de telefon , având următorul conţinut:” Of Irina mai avem ani de trăit nu ştiu care pică “ .
Cu prilejul audierii din data de 18.12.2009 inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, declarând următoarele “ “motivat de faptul că partea vătămată a refuzat să reia relaţia de concubinaj cu mine , i-am trimis de pe telefonul meu mai multe mesaje de tip sms, prin care i-am adus ameninţări cu moartea “ .
Ameninţările repetate proferate de inculpatul X au fost de natură să îi creeze o stare de temere părţii vătămate care a declarat la data de 03.11.2009 că “datorită ameninţărilor repetate pe care le-am primit de la X, mi-am schimbat în repetate rânduri numărul de telefon, întrucât îmi este frică de acesta şi îmi este teamă pentru viaţa mea “ .
La data de 05.10.2009 inculpatul X împreună cu martorii MB ş.a., au ieşit să se plimbe, cu autoturismul acestuia din urmă, pe raza mun.Bacău .
În jurul orelor 22,00, ajungând pe str…, inculpatul X a observat masina părţii vătămate II parcată în faţa restaurantului , motiv pentru care i-a solicitat martorului CM să oprească autovehiculul, după care a intrat în restaurant .
Intrând în restaurant, unitate ce este monitorizată cu camere de supraveghere, inculpatul aobservat-o la o masă pe fosta sa prietenă, II, însoţită de numiţii MB, SC şi IB. După ce a purtat o discuţie cu partea vătămată în timpul căreia i-a reproşat acesteia că nu doreşte să reia legătura de concubinaj cu el, incupatul X, pentru a se răzbuna, a lovit-o pe partea vătămată cu mai multe pahare şi o scrumieră în zona capului. Ulterior, inculpatul a tras-o de păr pe partea vătămată şi a imobilizat-o cu faţa de masă , după care i-a aplicat mai multe lovituri de pumn în zona capului .
În urma loviturilor primite de la inculpat , partea vătămată II a suferit leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 23-24 zile de îngrijiri medicale , aşa cum rezultă din concluziile certificatului medico-legal.
La scurt timp, în restaurant au intrat martorii MB şi CM care au reuşit să îl scoată pe inculpatul X din interiorul localului însă, ulterior, acesta a revenit , lovind din nou partea vătămată .
În urma scandalului provocat de către inculpatul X au fost distruse mai multe bunuri din recuzita restaurantului , respectiv pahare, o scrumieră şi un scaun. De asemenea , scandalul provocat de inculpat a provocat indignarea clienţilor şi părăsirea restaurantului de către aceştia .
Cu prilejul audierii martorul IS a declarat că “au rămas în urmă scaune răsturnate, mese deranjate de la locul lor, pahare sparte, toate acestea fiind făcute de X în momentul în care acesta a agresat-o fizic pe II şi o ameninţa “ . Acelaşi martor a mai declarat că “am observat că în momentul când X a început să arunce cu pahare şi să ridice vocea clienţii s-au ridicat de la mese fiind speriaţi şi indignaţi de cele întâmplate, părăsind sala şi retrăgându-se într-un separeu al clădirii “ .
Fiind audiat martorul CM a declarat că “întrucât nu am vrut să particip la scandal m-am dus la bar să servesc un suc, însă barmanul mi-a zis că nu are, după care am ieşit afară, în faţa restaurantului, unde am mai stat circa 5 minute, timp în care am văzut că mai multe persoane au părăsit restaurantul “ .
Deşi partea vătămată SC SRL – prin reprezentant legal a reclamat şi distrugerea altor bunuri din local, respectiv a unei vitrine frigorifice şi a unei draperii, probele administrate în cauză nu confirmă aspectele sesizate . Astfel, martora AB a declarat că “inculpatul a luat câteva pahare şi li-a aruncat peste partea vătămată, aceasta a alunecat şi au urmat câteva lovituri . Menţionez faptul că vitrina frigorifică se afla lângă masa părţii vătămate, însă nu a fost degradată în urma incidentului şi de asemenea, declar că nici draperia de la geam nu a fost degradată” .
Fiind audiat, martorul IB a declarat că “am revenit în încăpere după plecarea inculpatului, prilej cu care am constatat că pe jos erau cioburi, iar masa era deranjată de la locul ei. Precizez că vitrina frigorifică era intactă şi nu am observat ca draperia să fi fost ruptă “ .
De asemenea, martora SC a declarat că la revenirea în încăpere “a observat că masa fusese deranjată, pe jos erau cioburi de sticlă şi farfurii, iar doi clienţi de la masa alăturată de a noastră părăsiseră localul “.
Deşi partea vătămată a sesizat organele de cercetare penală şi cu privire la faptul că la sfârşitul lunii iulie 2009, aflându-se în faţa blocului în care domiciliază, a fost ameninţată cu moartea de către inculpatul X, iar la data de 05.10.2009 acelaşi inculpat a ameninţat-o că o va infecta cu virusul HIV, probele administrate în cauză nu au confirmat existenţa acestor fapte .
Partea vătămată II nu şi-a manifestat opţiunea de a participa în procesul penal ca parte civilă .
Partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 11.060 lei, din care 1.060 lei despăgubiri materiale şi 10.000 lei daune morale .
Mijloace de probă : plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, certificat medico-legal ,proces verbal vizualizare mesaje sms, proces verbal vizualizare înregistrare video, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului .
Faptele inculpatului X care în perioada 07-16.09.2009 a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată Irimia Irina prin mesaje scrise de timp sms, pentru a o determina să reia o relaţie de concubinaj cu acesta, iar la data de 05.10.2009, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla în incinta restaurantului, a lovit-o cu mai multe pahare pe partea vătămată II, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 23-24 zile de îngrijiri medicale, pentru a se răzbuna întrucât partea vătămată nu a fost de acord cu reluarea relaţiei de concubinaj cu inculpatul, întrunesc elementele constitutive ale inbfracţiunilor prevăzute de art.193 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.75 lit.d Cod penal şi art.181 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.d Cod penal .
Faptele inculpatului X care la data de 05.10.2009 , în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla în incinta restaurantului, inculpatul X a distrus mai multe bunuri din recuzita restaurantului, provocând scandal public, fapt ce a determinat părăsirea localului de către clienţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal şi art.217 alin.1 Cod penal . La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal şi anume : gradul de pericol social al faptei , împrejurările concrete în care a fost comisă , de o persoană înarmată , urmările produse , numărul mare de zile de îngrijiri medicale , 23-24 zile îngrijiri medicale , atitudinea nesinceră a inculpatului , astfel acesta a încercat prin declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale dar şi a cercetării judecătoreşti de a împiedica aflarea adevărului , deşi avea dreptul să nu facă nici o declaraţie , perseverenţa infracţională a acestuia , urmând să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată către maximul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuninile reţinute în sarcina sa
Apărările inculpatului au constat în simple afirmaţii , fără a aduce probe sau a le dovedi , ba mai mult aceste afirmaţii sunt contrazise în mod evident de probele administrate .
Din vizionarea CD-ului aflat la dosar reiese foarte clar o formă violentă de agresiune fizică asupra părţii vătămate şi nicidecum o ceartă între doi foşti iubiţi , prin care şi-au aplicat câteva palme .
Pedepsele ce urmează a fi aplicate în cauză vor fi contopite potrivit prevederilor art. 33 lit .a Cod Penal şi 34 lit. b Cod Penal în pedeapsa cea mai grea .
Având în vedere aspectele arătate mai sus instanţa , ţinând cont şi de starea de recidivă a inculpatului , apreciază că scopul pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate urmând ca pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate .
Având în vedere că prejudiciul cauzat părţii civile SC nu a fost recuperat şi există indicii asupra întinderii acestuia potrivit declaraţiilor martorilor şi a actelor de la dosar, instanţa va obliga inculpatul la plata despăgubirilor civile ce nu au fost recuperate , respectiv 1060 lei daune materiale aşa cum rezultă din întregul material probator şi suma de 3.500 lei pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat acesteia prin creeare unui renume negativ faţă de clienţii săi , urmând a respinge celelalte pretenţii solicitate ca nefondate .
În cauză se va dispune deasemenea obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de Serviciul de Ambulanţă Bacău şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău , aşa cum rezultă din adresele ce au fost înaintate instanţei pe durata cercetării judecătoreşt
Văzând şi dispoziţiile art. 191alin. 1 Cod Procedură Penală potrivit căruia ,, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţă gratuită, care rămân în sarcina statului.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală

Nr./Dată: 200 (28.03.2011)

Autor:

Domenii asociate: Infracţiuni

R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI
JUDETUL BACAU

Dosar nr. 7626/270/2010
Din 26.11.2010 infractiuni la legea cecului

SENTINTA PENALA NR. 200
Sedinta publica din data de 28.03..2011
COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN:
Presedinte – ….
Grefier – …….

Ministerul Public reprezentat de procuror – ……

Astazi a fost pe rol judecarea cauzei penale pusa în miscare prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti împotriva inculpatului … trimis în judecata pentru savârsirea infractiunii de emitere file CEC fara disponibil.
La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns avocat ….. pentru inculpat, avocat …. pentru partea vatamata, lipsa partile.
Procedura completa.
S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care, avocat …… pentru partea vatamata depune conventia de cesiunea dreptului de creanta nr. 1 din 20.03.2008 si decizia nr. IX/24.10.2005 a Înaltei Cruti de Casatie si Justitie.
Instanta pune în discutie cererea formulata de aparatorul inculpatului la termenul din 28.02.2011 privind efectuarea unei expertize contabile.
Procurorul solicita respingerea cererii privind efectuarea unei expertize contabile.
Avocat ….. nu insista în efectuarea unei expertize contabile daca instanta va retine ca exista infractiune de pericol si nu infractiune de prejudiciu.
Instanta pune în discutie reprezentantului Ministerului Public daca întelege sa extinda actiunea penala si asupra altor fapte.
Procurorul arata ca nu întelege sa extinda actiunea penala si asupra altor fapte.
Instanta, fata de obiectul cauzei, respinge cererea privind efectuarea unei expertize contabile si nefiind cereri noi de formulat instanta declara terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvântul pe fond.
Procurorul, având cuvântul, expune situatia de fapt, arata ca fapta este dovedita si solicita condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.
Avocat …… pentru partea vatamata arata ca în momentul în care inculpatul a eliberat fila cec nu avea bani în cont si solicita condamnarea acestuia.
Avocat ….. pentru inculpat arata ca inculpatul nu a completat fila cec cu data, doar a semnat si a stampilat. De asemenea exista dovezi ca societatea partii vatamate a fost notificata pentru a nu introduce fila cec întrucât sumele nu existau în cont. Inculpatul nu a fost de rea credinta, iar acesta a achitat ulterior partial sumele. Solicita achitarea inculpatului în baza art. 11 pc. 2 lit. a Cod pen. combinat cu art. 10 lit. b Cod penal si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Avocat …… pentru partea vatamata, având cuvântul în replica, solicita sa se tina cont de declaratiile date de inculpat la urmarirea penala ca fiind niste înscrisuri, niste acte declarative. Faptul ca societatea partii vatamate ar fi fost notificata nu este adevarat, nu s-a primit nici o notificare. Pe latura civila lasa la apreciere, prejudiciul este cert, nu a fost contestat.
Avocat …. pentru inculpat arata ca toate dovezile se afla în dosarul I.P.J …..I, iar în ce priveste prejudiciu arata ca obiectul cauzei este o infractiune de pericol, iar la dosarul cauzei nu se afla facturile în original.
Dezbaterile în cauza de fata s-au desfasurat în conformitate cu dispozitiile art. 304 Cod pr. pen, în sensul ca au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic si fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.
I N S T A N T A
Deliberând,
Asupra cauzei penale de fata,
Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Onesti înregistrat la aceasta instanta sub nr. 7626/26.11.2010, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului ….., pentru comiterea infractiunii la Legea cecului prev. de art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, constând în aceea ca, în calitate de administrator la SC „…..” SRL …., în luna aprilie 2008, a emis fila CEC BA 3130 0 2546155, însuma de 5.000.000 lei în beneficiul SC „…..” SRL .., mentionând în fals la data emiterii 21.05.2008, fara a exista disponibil în contul bancar al societatii, fila CEC fiind refuzata la plata de Banca Transilvania.
Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 251/2005 privind pe învinuitul …… si faptuitoarea ……..
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri: plângeri penale formulate de SC “….C” SRL (f. 32, vol. II, f. 13-16, vol. VI d.u.p.), fila CEC BC 313 0 254155 în original (f. 172, vol. II d.u.p.), refuz plata fila CEC de catre Banca Transilvania (f. 23, vol. VII d.u.p.), contract de vânzare cumparare nr. 191/01.11.2007 (f. 20, vol. VII d.u.p.), declaratiile lui …. – administrator SC “……” SRL (f. 40, vol. I, f. 81, vol. II d.u.p.), declaratia învinuitului …… data în fata notarului public (f. 21-24, vol. I d.u.p.) în care descrie cum s-a derulat afacerea si recunoaste ca a emis fila CEC în alb, doar semnata si stampilata, fara a exista disponibil în cont.
Din analiza probatoriului administrat, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
….. a fost administrator la SC “….” SRL si SC “….” SRL, ambele cu sedii sociale în .. jud. Bacau. În prezent societatile sunt în faliment, având desemnati lichidatori judiciari conform adresei Registrului Comertului nr. 2936/21.08.2009.
În ceea ce priveste relatia comerciala desfasurata de inculpatul ….. cu SC “….” SRL …., acesta a avut la baza contractul nr. 191/01.11.2097, încheiat pentru o perioada de 36 de luni, obiectul acestuia fiind livrarea de produs petrolier la solicitarea cumparatorului, plata efectuându-se cu fila CEC sau BO, scadente la termen între 30 si 180 zile.
Pâna în luna aprilie 2008, …. plateste regulat contravaloarea produselor achizitionate si emite pentru o datorie acumulata, de cca 6.500.000 lei, o fila CEC, pe care înscrie ca data de emitere, data falsa – 21.05.2008, conform întelegerii contractuale. Totodata SC “…..” SRL ……, livreaza produse în continuare, ultima factura emisa fiind la 12.05.2008, sumele acestora fiind între 100.000 si 160.000 lei fiecare (contract si factura se regasesc în volumul 6 – dosar 74/P/2008).
La data introducerii spre decontare, fila CEC a fost refuzata pe motivul lipsei totale de disponibil la data de 27.05.2008.
Fiind audiat numitul ….., administrator al SC “…. “SRL …., declara ca a primit fila CEC de la ….., în luna aprilie 2008 si avea înscrisa ca data de emitere 21.05.2008, inculpatul precizându-i faptul ca la acea data va avea disponibil în cont.
De remarcat în aceste conditii este faptul ca în dispozitiile art. 1 din Legea nr. 59/1934 se mentioneaza faptul ca printre elementele obligatorii ale unei file CEC se regaseste si data emiterii. Art. 2 al aceluiasi act normativ prevede – “titlul caruia îi lipseste una din conditiile aratate în art. precedent nu va fi socotit CEC”. Totodata acelasi act normativ prevedere la art. 84 al. 1 pc. 3 faptul ca emiterea unui CEC cu data falsa constituie infractiune
Inculpatul nu a fost audiat desi a fost legal citat. La urmarirea penala a depus o declaratie extrajudiciara, notariala prin care arata ca a emis fila cec în alb, doar stampilata si semnata, fara a exista disponibil în cont.
Pe parcursul judecatii a fost reprezentat de aparator ales.
În drept, fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii la Legea cecului prev. de art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 comisa cu forma de vinovatie a intentiei.
Retinând vinovatia, se va dispune în baza acestui text de lege, condamnarea la pedeapsa închisorii.
Este adevarat ca legea prevede ca regim sanctionator cumulativ amenda si închisoarea, însa amenda prevazuta în Legea nr. 59/1934 nu este amenda penala a carei reglementare o regasim în Codul penal actual. Este vorba în legea nr. 59/1934 de amenda corectionala si reflecta sistemul sanctionator existent în 1934 .În materie de drept penal exista amenda corectionala, iar aceasta a fost abrogata prin Decretul nr. 544/1954 art. III.
În urma acestui decret infractiunea prev si ped. de art. 84 pct. 1 are un regim sanctionator unic pedeapsa aplicabila fiind închisoarea de la 6 luni la 1 an nemaiexistând un sistem sanctionator cumulativ si nici vorba de unul alternativ.
La dozarea pedepsei conform dispozitiilor art. 72 Cod penal, se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv atât gradul de pericol social concret al faptei, infractiune de pericol cât si persoana inculpatului.
Este tânar si cunoscut cu antecedente penale si anterior a mai fost cercetat pentru comiterea unor fapte similare.
Astfel, prin sentinta penala nr. 1048/2006 a Judecatoriei Moinesti ramasa definitiva la data de 14.06.2006 a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 1000 lei pentru comiterea infractiunilor prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Totodata, prin sentinta penala nr. 882/17.10.2007 a Judecatoriei Onesti ramasa definitiva prin decizia penala nr. 277/17.04.2008 a Curtii de Apel Bacau, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. b/1 Cod pr. pen. si art. 18/1 C.p.a fost achitat inculpatul pentru savârsirea infractiunilor prev. de art. 84 al. 1 pct.2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal deoarece nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si în temeiul art. 18/1 al. 3 Cod penal coroborat cu art. 91 lit. c Cod penal i s-a aplicat sanctiunea de 1000 lei amenda administrativa.
S-a retinut în sarcina acestuia ca în lunile sept. – oct. 2006 a emis mai multe file cec fara a avea la tras disponibil suficient, precum si cu data fala sau carora le lipseste unul din elementele esentiale.
Cum fapta dedusa judecatii a fost comisa dupa ramânerea definitiva a sentinta penala nr. 882, raportat si la împrejurarile concrete în care a fost comisa, prin acelasi mod de operare în derularea afacerilor comerciale, respectiv emiterea de file cec în conditiile mai sus aratate, se retine o persistenta a inculpatului în comiterea acestei infractiuni, manifestând rea credinta în raporturile cu partenerii de afaceri.
Pe cale de consecinta, se va respinge apararea în sensul ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
În baza art. 71 Cod penal, i se va aplica si pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a teza a II – a si litera b Cod penal.
În raport de cuantumul pedepsei ce i se va aplica de lipsa antecedentelor penale si persoana inculpatului, instanta apreciaza ca scopul acesteia poate fi atins si fara executare.
În consecinta, în baza art. 81 Cod penal, se va dispune suspendarea conditionata pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei se va suspenda si executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedura penala i se va atrage atentia asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii .
Sub aspectul laturii civile este de precizat ca SC “……” SRL …. a fost radiata din evidentele Oficiului Registrului Comertului potrivit sentinta civila nr. 398/F21.09.2010 a Tribunalului Vaslui.
Administratorul acesteia s-a constituit parte civila cu suma de 5 milioane lei reprezentând contravaloarea marfii livrate si neachitate.
Instanta a retinut ca infractiunea are si un subiect pasiv, respectiv creditorul parte vatamata si prin încheierea din data de 28.02.2011 a dispus introducerea în cauza a numitului …….. în calitate de parte vatamata.
Referitor la cererea acestuia cu privire la despagubirile civile, se retine ca nu este admisibila din urmatoarele considerente:
Emiterea cecului fara a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu data falsa, emiterea cecului caruia îi lipseste un element esential sau care este emis chiar în favoarea tragatorului , sunt infractiuni de pericol care, fara a produce prejudicii materiale, aduc atingere relatiilor sociale referitoare la operatiunile cu cecuri privitoare la asigurarea credibilitatii acestor instrumente de plata, cu rol deosebit în relatiile comerciale.
Infractiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele si, ca atare, instanta investita cu judecarea actiunii penale nu este competenta sa solutioneze si actiunea civila alaturata celei penale. De altfel, prejudiciul cauzat creditorului-parte vatamata este determinat de neexecutarea obligatiei asumate de catre debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, iar nu de emiterea ulterioara a cecului cu încalcarea legii penale si prin urmare, creditorul are la dispozitie actiunea civila separata, izvorâta din contract. În plus, cecul are valoare de titlu executoriu, ceea ce înseamna ca, chiar si în cazul în care acesta a fost emis cu nerespectarea conditiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, ceea ce face inutila obtinerea unei hotarâri judecatoresti pentru acoperirea prejudiciului.
Fata de aceste considerente, alaturarea actiunii civile celei penale ar duce la crearea a doua titluri executorii (hotarârea penala care solutioneaza actiunea civila si cecul însusi), ceea ce este inadmisibil.
În consecinta, cererea va respinsa .
În acest sens, s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia în interesul legii nr. 43/2009.
Se va constata ca inculpatul a avut aparator ales iar în baza art. 191 al. 1 Cod pr. pen. va fi obligat la cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T A R A S T E:

În baza art. 84 al. 1 pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 pentru comiterea infractiunii la legea cecului, condamna pe inculpatul …., fiul lui ….si .., nascut la data de …. în ……, domiciliat în ….. judetul Bacau, casatorit, administrator, CNP-…….. la o pedeapsa de 6 (luni) închisoare.
În baza art. 71 Cod penal aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevazute de art. 64 litera a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal dispune suspendarea conditionata a executarii pedepselor pe durata termenului de încercare de 2 ani si 6 luni .
În baza art. 359 Cod procedura penala atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod pen. privind revocarea suspendarii.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendarii executarii pedepsei, suspenda si executarea pedepselor principale.
Respinge cererea partii civile …….. cu privire la despagubirile civile.
Constata ca inculpatul a avut aparator ales.
În baza art. 191 al. 1 Cod pr. pen. obliga inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 28.03.2011.

PRESEDINTE GREFIER

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Hotărâre Nr./Dată: 543 F (28.03.2011) Autor: Sectia Civila Domenii asociate: Alocaţii

Fond contencios administrativ. Aplicarea dispozitiilor O.U.G. nr. 148/2005 modificata prin Legea nr. 239/2009. Indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor gemeni 0-2 ani reprezinta 85% din veniturile realizate de parinte în ultimele 12 luni, la care se adauga o majorare de 600 lei.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 18 ianuarie 2011, sub nr.485/98/2011, reclamanta L.M. a chemat în judecata pârâta AGENTIA JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE IALOMITA solicitând pe cale judecatoreasca obligarea pârâtei la plata indemnizatiei pentru cresterea copilului, reprezentând 85% din media veniturilor reclamantei pe ultimele 12 luni, în favoarea minorei LMZ .
În motivarea cererii sale, reclamanta a aratat ca a dat nastere la doi copii gemeni, însa indemnizatia de crestere a copilului 0-2 ani a fost pentru minorul L.A.R. de 2.471 lei lunar, iar pentru minora L.M.Z. doar de 600 lei lunar .
Considera reclamanta ca cei doi copii gemeni ar fi trebuit sa primeasca fiecare aceeasi indemnizatie, respectiv 2.471lei lunar, care reprezinta 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni obtinute de parintii lor.
În motivarea cererii sale, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri .
Reclamanta nu si-a motivat în drept cererea .
Prin întâmpinare, pârâta Agentia Judeteana Pentru Prestatii Sociale Ialomita a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca fiind neîntemeiata si nelegala.
În acest sens, sustine pârâta, indemnizatia pentru cei doi copii rezultati dintr-o sarcina gemelara a fost acordata în conformitate cu dispozitiile art.1 alin.1 si art.2 din O.U.G. nr.148/2005, asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr.239/2009, în sensul ca indemnizatia lunara pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani reprezinta 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni de parinte, iar pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara, de tripleti sau multipleti aceasta indemnizatie se majoreaza cu 600 lei .
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele :
Potrivit deciziei nr.12843777573856 din 13 septembrie 2010, emisa de pârâta, rezulta ca în conditiile O.U.G. nr.148/2005, privind sustinerea familiei în vederea cresterii copilului cu modificarile ulterioare i s-a acordat reclamantei, în calitate de reprezentant legal al celor doi copii rezultati dintr-o nastere gemelara a indemnizatiei, dupa cum urmeaza :
- pentru minorul L.A.R. – 2.471 lei lunar ;
- pentru minora L.M.Z. – 600 lei lunar .
În acest sens, s-au avut în vedere dispozitiile art.1 alin.1 si art.2 din
O.U.G. nr.148/2005, cu modificarile ulterioare ca si Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.1025/2006, potrivit cu care indemnizatia pentru cresterea copilului pâna la vârsta de 2 ani reprezinta 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni de parinte, iar pentru fiecare copil nascut dintr-o sarcina gemelara aceasta indemnizatie se majoreaza cu 600 lei lunar .
Asadar, acestea fiind dispozitiile legale aplicabile în materie, în raport de înscrisurile dosarului, rezulta ca ele au fost respectate întocmai de catre pârâta atunci când a stabilit cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului pâna la vârsta de 2 ani pentru cei doi copii gemeni ai reclamantei .
În cauza nu se poate sustine ca, procedându-se astfel, cei doi copii gemeni beneficiaza de un tratament juridic diferit si ca între cei doi ar exista diferente în ceea ce priveste indemnizatia acordata .
Tribunalul observa în acest sens ca din economia textului de lege mai sus enuntat nu se reglementeaza indemnizatii diferite pentru cei doi copii gemeni, ci faptul ca indemnizatia pentru cresterea copilului pâna la vârsta de 2 ani acordata de stat este una si aceeasi, numai ca atunci când exista copii nascuti dintr-o sarcina gemelara respectiva indemnizatie, calculata în conditiile art.1 alin.1 din O.U.G. nr.148/2005, se majoreaza cu 600 lei lunar .
Pe de alta parte, trebuie retinut ca, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciara, justitia se înfaptuieste în numele legii, iar Curtea Constitutionala a statuat în decizia nr.838/2003, atunci când a rezolvat un conflict de natura constitutionala între autoritatea judecatoreasca pe de o parte si Parlamentul României si Guvern pe de alta parte, facând trimitere la art.124 corelat cu art.16 din Constitutie, ca instantele judecatoresti trebuie sa respecte legea de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor juridice si fizice în circuitul civil si sfera publica.
Cu alte cuvinte, puterea judecatoreasca, respectând principiul separatiei puterilor în stat, este abilitata constitutional sa aplice dreptul nu sa-l creeze.
Ori, în raport de dispozitiile legale cuprinse în O.U.G. nr.148/2005, a admite cererea reclamantei înseamna a adauga la lege, adica a legifera, a crea drept, ceea ce înfrânge principiul constitutional mai sus-amintit – separatia puterilor în stat .
Asa fiind, cum din probele administrate în cauza rezulta ca pârâta s-a conformat întrutotul dispozitiilor legale privind acordarea indemnizatiei pentru cresterea copilului, urmeaza a respinge ca neîntemeiata cererea formulata de reclamanta L.L.M, împotriva pârâtei AGENTIA JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE IALOMITA.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie Nr./Dată: 128 (29.03.2011) Autor: Tribunalul Gorj – Sectia Civila Domenii asociate: Chemare în judecată (acţiuni, cereri)

Art.47 c.p.civ.Excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive.

Art. 47 C.pr.civilă arată că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.
Deşi, în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar ( obligatoriu) prezintă importanţă pentru speţa de faţă deoarece în constatarea nulităţii absolute a unui act, instanţa trebuie să constate nevelabilitatea actului juridic faţă de toate părţile şi, întrucât pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezintă necesitate obiectivă în materia nulităţii actelor juridice, în cauză litisconsorţiul este necesar, obligatoriu şi unitar.
Aşadar, terţul reclamant avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii şi nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din act sunt indivizibile şi coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori.

Dosar nr. 1957/263/2009-decizia Nr. 128/2011-Şedinţa publică de la 29 Martie 2011

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanţii-pârâţi N I. P şi N I împotriva sentinţei civile nr. 2747/02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1957/263/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns apelanta-pârâtă N I. P asistată de avocat L D şi intimata-reclamantă J A asistată de avocat M A, lipsă fiind apelantul-pârât N I şi intimaţii-pârâţi D C. C, D C. V, N G, N I. C şi N I. G
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţiile prescripţiei dreptului la acţiune, a nelegalei timbrări, a lipsei interesului legitim şi a lipsei coparticipării procesuale pasive.
Avocat L D pentru apelanta-pârâta a pus concluzii de admitere a excepţiilor puse în discuţie, invocate în motivele de apel de apelanţi-pârâţi.
Avocat M A pentru intimata-reclamantă a pus concluzii de respingere a excepţiilor invocate de către apelanţii-pârâţi, puse în discuţie de către instanţă.
Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat, constatându-se apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat L D pentru apelanta-pârâtă a expus motivele de apel şi a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinţei în sensul anulării ca netimbrate a acţiunii şi obligarea intimatei-reclamante la cheltuieli de judecată în apel.
Avocat M A pentru intimata-reclamantă a pus concluzi de respingere a apelului ca nefondat susţinând că, acţiunea a fost timbrată astfel că, în mod legal s-a constatat nulitatea absolută a înscrisurilor în litigiu, conform raportului de expertiză grafologică.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă :
Prin sentinţa civilă nr. 2747 din data de 02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1957/263/2009 a fost admisă cererea formulată de reclamanta J A, în contradictoriu cu pârâţii D C. C, D C. V, N G, N I. C şi N I. G

S-a constat nulitatea absolută a înscrisurilor intitulate ,, donaţie – încheiată azi 14 august 1975,, încheiată între N I şi P şi N I. P şi ,,chitanţă din 7 septembrie 1973,, încheiată între N I. P şi G A.
Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 1712,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut instanţa că referitor la înscrisul intitulat donaţie din 14.08.1975, că acest contract nu a fost întocmit cu respectarea disp.art.813 Cod civil, care prevăd că donaţiile se fac prin act autentic şi că fiind vorba despre o dispoziţie legală imperativă, nerespectarea acestei condiţii de formă atrage nulitatea actului.
Privitor la înscrisul intitulat chitanţă din 07.09.1973, instanţa a reţinut concluziile expertizei grafoscopice, în sensul că semnătura vânzătorului de pe chitanţă nu aparţine numitei G A, iar lipsa semnăturii vânzătoarei în cuprinsul actului echivalează cu consimţământului acesteia, care atrage nulitatea absolută a actului ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii N I şi N I. P, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că instanţa în primul rând nu s-a pronunţat asupra excepţiei nelegalei timbrări invocată la instanţa de fond, taxa de timbru trebuind să fie stabilită în funcţie de valoarea terenurilor cuprinsă în actele de vânzare-cumpărare şi de donaţie.
Mai este criticată sentinţa şi pentru faptul că în cauză nu au fost introduşi şi citaţi în calitate de pârâţi moştenitorii lui Grecu Ana, deoarece în cazul în care instanţa ar anula actul de vânzare-cumpărare bunul vândut s-ar întoarce în patrimoniul acestora.
S-a mai invocat excepţia lipsei interesului justificat în privinţa anulării actului de vânzare-cumpărare dintre N P şi G A, reclamanta fiind terţ faţă de acest act şi neavând calitatea de moştenitoare a vânzătoarei.
Prin decizia civilă nr. 161/13.05.2010 Tribunalul Gorj a admis apelul civil declarat de apelanţii pârâţi N I şi N I. P, împotriva sentinţei civile nr. 2747 din data de 02.12.2009 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. 1957/263/2009 a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J A, iar prin decizia nr. 68/25.01.2011 Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
A reţinut că, în speţă nu se regăseşte niciuna din situaţiile avute în vedere de art. 297 alin. 1 C.pr.civilă, soluţia atacată fiind pronunţată pe fondul cererii şi cu citarea tuturor părţilor cauzei, în limitele cadrului procesual stabilit de părţi conform principiului disponibilităţii, care conferă numai părţilor atributul de a determina limitele judecăţii, sub aspectul obiectului cererii şi al persoanelor chemate în judecată, instanţa fiind obligată să se pronunţe în aceste limite.
În rejudecarea apelului au fost puse în discuţia părţilor excepţiile invocate de apelanţii-pârâţi referitoare la prescripţia dreptului la acţiune, a nelegalei timbrări, a lipsei interesului legitim şi excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive.
Referitor la excepţia nelegalei timbrări a acţiunii de către reclamantă se constată de către tribunal că, criticile sunt nefondate, întrucât aşa cum rezultă din încheierea din 04.11.2009 a fost repusă cauza pe rol dispunându-se citarea părţilor, a reclamantei cu menţiunea de a face dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 12 lei şi 0,3 lei timbru judiciar mobil sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată, rezultând din chitanţa aflată la fila 68 în dosarul instanţei de fond că s-a achitat de către reclamanta J A, taxa de timbru şi s-a aplicat şi timbru judiciar mobil în valoarea stabilită de către instanţa de fond, astfel că cu această motivare tribunalul respinge excepţia invocată de apelanţii-pârâţi în motivele de apel.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată prin concluziile scrise se reţine de tribunal că, prin acţiunea formulată de către reclamanta J A disjunsă din dosarul 757/263/2008, aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a celor două înscrisuri intitulate „ Donaţie” şi „ Chitanţă”, invocând motive de nulitate absolută şi ca atare acţiunea este imprescriptibilă astfel că, cu această motivare se respinge excepţia prescripţiei dreptului reclamantei la acţiune.
Faţă de natura nulităţii invocate respectiv nulitatea absolută, este fără relevanţă sub aspectul interesului promovării acţiunii că, reclamanta este terţ faţă de actul privind pe N P şi G A şi nici nu are calitatea de moştenitor a vânzătoarei G A, acţiunea în constatarea nulităţii absolute putând fi promovată şi de terţii interesaţi.
Interesul reclamantei în promovarea acţiunii de constatare a nulităţii absolute a celor două acte, este strâns legat şi legitimat de acţiunea de partaj judiciar din care acţiunea de faţă a fost disjunsă, ce formează obiectul dosarului 757/263/2008 în care s-a solicitat printre alte bunuri şi partajarea terenurilor indicate în aceste acte, argumente în raport de care tribunalul respinge excepţia lipsei interesului legitim al reclamantei în promovarea acţiunii.
Art. 47 C.pr.civilă arată că, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună, ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.
Deşi, în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situaţii în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. Distincţia dintre litisconsorţiul facultativ şi cel necesar ( obligatoriu) prezintă importanţă pentru speţa de faţă deoarece în constatarea nulităţii absolute a unui act, instanţa trebuie să constate nevelabilitatea actului juridic faţă de toate părţile şi, întrucât pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezintă necesitate obiectivă în materia nulităţii actelor juridice, în cauză litisconsorţiul este necesar, obligatoriu şi unitar.
Aşadar, terţul reclamant avea obligaţia să cheme în judecată în calitate de pârâţi pe toţi contractanţii şi nu numai pe unii dintre ei, deoarece drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din act sunt indivizibile şi coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie, ignorarea acestui aspect conducând la admiterea excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive obligatori.
Având în vedere că, raportul de drept material litigios creează o dependenţă procesuală între coparticipanţi, astfel încât orice posibilitate de fracţionare este exclusă şi prin urmare declanşarea şi finalizarea procesului civil nu se putea realiza decât în comun cu chemarea în judecată a moştenitorilor privind pe G A în situaţia în care aceasta nu mai trăieşte, suntem în situaţia unui litisconsorţiu necesar guvernat de regula dependenţei procesuale a coparticipanţilor. Natura acţiuni în constatarea nulităţii absolute a actului ce priveşte pe G A, chiar dacă a rezultat din raportul de expertiză grafologică că semnătura vânzătorului de pe chitanţa datată 07.09.1973 nu aparţine numitei Grecu Ana, dă naştere unui litisconsorţiu necesar, pasiv, obligatoriu şi unitar, pronunţarea unei hotărâri uniforme reprezentând o necesitate juridică obiectivă în materia nulităţii actelor juridice.
Faţă de aceste considerente tribunalul urmează a admite excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a chitanţei din 07.09.1973 încheiată între N I. P şi G A, considerente pentru care în temeiul art. 296 C.pr.civilă va admite apelul şi va schimba sentinţa în parte, în sensul admiterii acestei excepţii şi pe cale de consecinţă a respingerii ca inadmisibilă a acţiunii promovată de către reclamantă devreme ce, nu a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă şi G A iar în situaţia în care nu mai trăieşte, moştenitorii acesteia.
Drept consecinţă faţă de respingerea acestui capăt de cerere se vor reduce şi cheltuielile de judecată, urmând ca pârâţii să fie obligaţi la 1362,3 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond în loc de 1712,3 lei.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei având în vedere că, în mod corect instanţa de fond a reţinut incidente disp. art. 813 C.civil , care arată că toate donaţiile se fac prin act autentic, dispoziţii legale imperative, nerespectarea condiţiei de formă atrăgând nulitatea absolută a actului întocmit fără respectarea formei autentice.
În temeiul art. 274 C.pr.civilă intimata-reclamantă va fi obligată la 500 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta-pârâtă N P reprezentând onorariu avocat.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 826 (30.03.2011)

Autor: Tribunalul Gorj – Sectia Civila

Domenii asociate: Fondul funciar

Legea nr.18 /1991. Modificare titlu de proprietate. Invocarea art.58 din Legea nr.18/1991 modificată.

Prin Legea nr. 18/1991, legiuitorul a conferit persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate, în condiţiile acestei legi speciale reparatorii, dreptul de a face plângere la judecătorie împotriva hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar asupra contestaţiilor, în temeiul art. 53 şi următoarele.
De asemenea, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţă, în baza aceluiaşi text de lege, coroborat cu art. 64 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană sau punerea efectivă în posesie.
Se observă, aşadar, că o acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială.
În speţă, titlul de proprietate a cărei modificare se solicită a fost eliberat în baza cererii de reconstituire formulată de reclamantă la 16.03.1991, validată prin HCJ nr. 29/15.10.1991 şi a procesului verbal de punere în posesie din 05.06.2002 ori, câtă vreme aceste acte nu au fost atacate de către reclamantă, în condiţiile art. 53 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, iar titlul a fost eliberat în conformitate cu acestea, nu există motive pentru modificarea titlului.
Critica recurentei, în sensul că instanţa a ignorat temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, este nefondat, deoarece dispoziţiile din acest articol se referă la faptul că modificarea, înlocuirea sau desfiinţarea titlului de proprietate se pot face de către comisia locală, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, dar în speţă, nu se impune modificarea titlului, pentru considerentele ce au fost expuse.

Decizia Nr. 826/2011 din şedinţa publică de la 30 Martie 2011

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci la data de 19/10/2010 sub număr dosar 2028/267/2010, reclamanta C M, a chemat în judecată pârâtele Comisia LFF Bengeşti Ciocadia şi Comisia LFGF Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună modificarea titlului de proprietate nr. 1355127 din 12/07/2002 în sensul de a se consemna corect vecinătatea la Sud din tarlaua 73, parcela 12 ca fiind „ drum şi moştenitorii lui G V” şi modificarea procesului verbal de punere în posesie şi a schiţei aferente în acelaşi sens urmând totodată a se consemna corect şi dimensiunile tarlalei 73, parcela 12 conform schiţei cadastrale întocmite, respectiv astfel încât parcela să aibă forma de trapez cu baza de 38 m, lungimea L 1=100,20 m, lungimea L2=131,79 m, iar lăţimea mică de la Râul Gilort de 11,32 m.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoz art 58 din Lg 18/1991.
S-a depus copia titlului de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, acte de stare civilă, schiţa terenului şi schiţa parcelelor.
Comisia LFF Bengeşti Ciocadia a formulat întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv cu anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi a actelor premergătoare eliberării acestuia precum şi a titlului de proprietate nr 1355127 din 12/07/2002 cu privire la suprafaţa de teren de categorie agricol înscrisă în tarlaua 73, parcela 12 şi eliberarea unui titlu de proprietate cu înscrierea suprafeţei de 1916 mp cu vecinătăţile;N- Corobea Pantelimon, S- moştenitorii lui Gioancă Vasile, E- râul Gilort, V- DE 2687, dimensiuni şi vecinătăţi care corespund cu situaţia reală din teren.
Prin sentinţa civilă nr.1737 din 07.12.2010 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.2028/267/2010 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta C M, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Bengeşti Ciocadia şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că acţiunea este neîntemeiată deoarece modificarea titlului presupune probarea existenţei unei erori materiale la emiterea actului administrativ a cărui analiză e dedusă judecăţii, iar finalitatea acţiunii constă în corectarea erorilor intervenite, în sens formal, fără afectarea substanţei sau întinderii însuşi a dreptului recunoscut.
Cum reconstituirea dreptului de proprietate pe o suprafaţă mai întinsă nu presupune o analiză formală, ci o analiză de fond, inclusiv sub aspectul amplasamentului terenului, s-a reţinut ca fiind greşită calea procesuală aleasă de reclamant.
Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta reclamantă C M, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a disp. art. 58 din Legea nr. 18/1991, care au constituit temeiul juridic al acţiunii.
S-a invocat de către recurentă că modificarea titlului de proprietate nu presupune o analiză de fond, ci corectarea unor erori materiale, în sensul arătat în acţiune, însă instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a pus în discuţie obiectul acţiunii în raport de temeiul juridic invocat, pronunţând o hotărâre motivată foarte sumar.
Reexaminând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat cu următoarea motivare:
Prin Legea nr. 18/1991, care a reprezentat temeiul juridic al eliberării titlului de proprietate nr. 1355127/12.07.2002 pe numele reclamantei, legiuitorul a conferit persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate, în condiţiile acestei legi speciale reparatorii, dreptul de a face plângere la judecătorie împotriva hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar asupra contestaţiilor, în temeiul art. 53 şi următoarele.
De asemenea, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţă, în baza aceluiaşi text de lege, coroborat cu art. 64 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană sau punerea efectivă în posesie.
Se observă, aşadar, că o acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială.
În speţă, titlul de proprietate a cărei modificare se solicită a fost eliberat în baza cererii de reconstituire formulată de reclamanta C M la 16.03.1991, validată prin HCJ nr. 29/15.10.1991 şi a procesului verbal de punere în posesie din 05.06.2002 ori, câtă vreme aceste acte nu au fost atacate de către reclamantă, în condiţiile art. 53 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, iar titlul a fost eliberat în conformitate cu acestea, nu există motive pentru modificarea titlului.
Critica recurentei, în sensul că instanţa a ignorat temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, este nefondat, deoarece dispoziţiile din acest articol se referă la faptul că modificarea, înlocuirea sau desfiinţarea titlului de proprietate se pot face de către comisia locală, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, dar în speţă, nu se impune modificarea titlului, pentru considerentele ce au fost expuse.
În consecinţă, în baza art. 312 C.pr.civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 1040 (30.03.2011) Autor: Domenii asociate: Contestaţie la executare

R O M Â N I A
JUDECATORIA ONESTI
JUDETUL BACAU

Dosar nr. 7612/270/2010
Înreg. 25.11.2010 – contestatie la executare -

SENTINTA CIVILA NR. 1040
Sedinta publica din data de 30.03.2011
INSTANTA CONSTITUITA DIN:
PRESEDINTE – …
GREFIER – ….

Pe rol fiind pronuntarea în cauza civila având ca obiect contestatie la executare si suspendare executare formulata de contestatoarea …. în contradictoriu cu intimatii … si …, SC … SRL .. si cu intervenientii în interes propriu .. si ……
Prezenta partilor si dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 25.03.2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarâre si când instanta, la solicitarea contestatoarei prin aparator, a dispus amânarea pronuntarii în vederea depunerii concluziilor scrise.
INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.11.2010, sub nr. 7612/270/2010, contestatoarea ….., cu sediul în …. a formulat în contradictoriu cu intimatii … si .., cu domiciliul în ……, contestatie la executare prin care a solicitat anulaea procesului verbal de licitatie imobiliara emis de catre BEJ …. la data de 10.11.2010 în dosarul nr. 244/2010 si suspendarea oricarui act de executare silita pâna la solutionarea irevocabila a prezentei cereri.
În motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca prin contractul de credit nr. RFI12042514926 din 27.09.2006 a acordat un credit în suma de 69.360 CHF intimatului …, având ca si codebitor pe .., credit ce a fost garantat, în baza contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1801 din 27.09.2006, cu imobilul cuprins în cartea funciara nr. 9462/N a localitatii Onesti, situat în …, proprietatea garantilor ipotecari …. si ….. De asemenea aceeasi contestatoare a acordat un credit în suma de 103.929 RON în baza Contractului de credit nr.RFI12043976343 din 12.10.2007 tot lui …, având ca si codebitor pe .., credit ce a fost garantat cu acelasi imobil, în baza contractului de ipoteca autentificat sub nr. 2271 din 12.10.2007. Pentru faptul ca împrumutatul nu si-a achitat datoriile fata de banca, a început executarea silita prin executor bancar. În cursul executarii silite, s-a început procedura executarii silite si de catre BEJ …în dosarul nr.244/2010 asupra aceluiasi imobil si asupra caruia banca avea instituita ipoteca de rang I si II, având la baza cererea unui alt creditor, respectiv SC ……. SRL … pentru un debit de 21.898,34 lei. Contestatoarea a mai aratat ca la al doilea termen de licitatie banca a emis adresa nr. 4375 din 26.10.2010 prin care a aratat executorului judecatoresc …. ca nu este de acord cu vânzarea la licitatie a imobilului cu mai putin de 75% din valoarea evaluata. Considera ca suma la care s-a vândut imobilul, respectiv 70.000 lei, este derizorie în comparatie cu datoria pe care o au intimatii Iacob la banca, fiind prejudiciati atât creditorul garantat, cât si debitorii. A mai aratat ca diferenta între evaluarea facuta de banca si cea facuta de creditorul SC …. SRL este foarte mare, insistând asupra faptului ca adjudecarea bunului la un pret derizoriu nu profita acestui creditor, deoarece suma obtinuta în urma vânzarii este distribuita catre ….., în calitate de creditor garantat. Raportat la cel mai mare pret oferit, contestatoarea a aratat ca, într-adevar, art. 509 alin. 5 din codul de procedura civila nu prevede o limita minima în cazul prezentarii la licitatie a unui numar mai mare de persoane, adica nu se prevede o limita minima la care bunul poate sa fie adjudecat, facând trimitere la cele retinute de Curtea Constitutionala în decizia nr. 207 din 15.05.2003, conform carora ratiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar, în cazul mai multor ofertanti, sa instituie o limita inferioara a pretului de adjudecare a constituit-o convingerea ca cel putin în principiu concursul dintre acestia este de natura sa asigure cresterea pretului.
Având în vedere prevederile art. 518 alin. 3 si 4 din codul de procedura civila, contestatoarea a solicitat si suspendarea executarii silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 509, art. 510, art. 518 alin. 3 si 4 din codul de procedura civila, precum si prevederile art. 1899 alin. 2 din codul civil.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, adresa nr.4790 din 23.11.2010 transmisa catre BEJ ……. (fila 5).
Actiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 204 lei si timbru judiciar de 3 lei.

Intimatii, desi legal citati, nu s-au prezentat în instanta si nu au depus întâmpinare pentru a combate cele solicitate de contestatoare.

La termenul de judecata din data de 21.01.2011 s-a formulat cerere de interventie de catre intervenientii …. si …. prin care au solicitat respingerea contestatiei ca nefiind fondata.
În motivarea acestei cereri, intervenientii au aratat ca actiunea contestatoarei este tardiva. Astfel, dupa stabilirea pretului din cele doua rapoarte de expertize (…. si … au fost emise mai multe publicatii de vânzare ale bunurilor, însa, potrivit art. 401 alin. 1 din codul de procedura civila, contestatoarea era în termen sa conteste evaluarea în 15 zile de la emiterea primei publicatii de vânzare, si nu prin contestarea unui act care nu vizeaza operatiunea de stabilire a pretului.
În drept, cererea a fost motivata pe dispozitiile art. 49 alin. 2 Cod procedura civila, art. 115 Cod procedura civila si art. 480 si urm. Cod civil.
Cererea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru de 194 lei si timbru judiciar de 1,50 lei.

Asupra exceptiei tardivitatii contestatiei la executare, invocata de intervenienti, instanta s-a pronuntat la data de 25.03.2010, respingând exceptia pentru considerentele expuse în încheierea de sedinta de la acea data.

La termenul din data de 21.01.2011 instanta a conexat dosarul nr. 8049/270/2010 la dosarul nr. 7612/270/2010, iar la termenul din 11.02.2011 la acest din urma dosar a fost conexat si dosarul nr. 413/270/2011. În cadrul dosarului nr. 8049/270/2010 a fost formulata contestatie la executare care facea deja obiectul dosarului nr. 7612/270/2010, iar în cadrul dosarului nr. 413/270/2011 a fost formulata contestatia împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor consemnate emis de BEJ Popa Valentin în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 244/2010.

La solicitarea instantei, au fost depuse la dosarul nr. 7612/270/2010 înscisuri de catre BEJ ….. (filele 42-46), iar dupa pronuntare contestatoarea a depus concluzii scrise.
În dosarul nr. 8049/270/2010 contestatoarea a depus o data cu actiunea mai multe înscrisuri (filele 7-62), inclusiv raportul de evaluare întocmit de ….. la solicitarea executorului bancar ….. (filele 31-62).
La solicitarea instantei, executorul judecatoresc a depus la dosarul nr. 8049/270/2010 dosarul de executare nr. 244/2010 (filele 70-171).

De asemenea, la termenul din 25.03.2011 instanta, conform art. 167 alin. 1 Cod procedura civila, a încuviintat proba cu înscrisurile aflate la dosar, ca fiind concludenta, pertinenta si utila solutionarii cauzei.

Analizând materialul probatoriu administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 15.07.2010 SC …… SRL solicita executorului judecatoresc ….. punerea în executare a sentintei civile nr. 711 din 24.02.2010, cerere în urma careia se formeaza dosarul de executare silita nr. 244/2010 al BEJ …. având creditoare pe SC … SRL si debitori pe …. si …..
În cadrul dosarului de executare silita la data de 29.07.2010 sunt emise procesul verbal nr. 244/1/2010 de stabilire a onorariului si procesul verbal nr. 244/1/2010 de stabilire a cheltuielilor de executare (filele 78-79). Prin procesul verbal de situatie imobiliara (fila 80) sunt identificate imobilele supuse executarii, respectiv suprafata de 624,84 mp teren curti constructii si o casa, imobile situate în …..
La data de 29.07.2010 este emisa o somatie imobiliara comunicata lui … si .. si care este notata în cartea funciara prin încheierea nr. 9213 din 02.08.2010 (filele 81 si 84).
La data de 02.08.2010 este eliberat de BCPI Onesti extrasul de carte funciara pentru informare din care rezulta ca imobilul proprietate a debitorilor este grevat de sarcini, respectiv ipoteca de rang I si II, ambele în favoarea contestatoarei …… (filele 86-88).
Conform art. 411 alin. 3 din codul de procedura civila, prin adresa din data de 13.08.2010 executorul judecatoresc solicita creditoarei SC …. SRL si debitorilor pe … si …. sa se prezinte pentru stabilirea de comun acord a pretului imobilului urmarit în dosarul de executare, adresa comunicata conform dovezilor aflate la dosar (filele 90 si 91). Ca urmare a neprezentarii partilor pentru stabilirea unui pret, în data de 01.09.2010 este emis de executorul judecatoresc procesul verbal de numire a unui expert imobiliar prin care este desemnat pentru stabilirea valorii de circulatie a imobilelor supuse executarii expertul …. (fila 92). Expertul întocmeste raportul de evaluare aflat la dosar (filele 95-104), iar prin procesul verbal de constatare din data de 09.09.2010 (fila 105) este stabilit ca prim termen de licitatie data de 13.10.2010.
La data de 09.09.2010 executorul judecatoresc emite prima publicatie de vânzare (fila 107) despre care este înstiintata si contestatoarea …. asa cum reiese din adresa emisa de executorul bancar …. (fila 113). În cuprinsul acestei adrese transmisa de executorul bancar catre executorul judecatoresc este mentionat faptul ca raportul de evaluare întocmit de expertul judiciar la solicitarea bancii este de 312.300 lei, raport în concordanta cu creanta bancii, pe când raportul de evaluare solicitat de executorul judecatoresc este de 121.000 lei, motiv pentru care banca, respectiv contestatoarea, îsi rezerva dreptul la formularea unei contestatii. Însa aceasta contestatie, care viza valoarea bunurilor determinata prin raportul de evaluare, nu a fost formulata la momentul respectiv si nici mai târziu, fiind însa formulata prezenta contestatie la procesul verbal de licitatie imobiliara, în cuprinsul careia nu sunt invocate vicii de forma ale acestuia, ci valoarea bunurilor supuse executarii, stabilita prin raportul de evaluare care nu a fost contestat, desi contestatoarea si-a rezervat acest drept.
Lucrarea tehnico-stiintifica efectuata si transpusa în act de procedura legal întocmit sub aspectul formei putea fi contestat în conditiile art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 401 din codul de procedura civila într-un termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunostinta de actul pe care-l contesta, ceea ce în speta de fata nu s-a întâmplat. În lipsa unei astfel de contestatii, actul se considera valabil încheiat si, în consecinta, apararile ulterioare, cum sunt cele din cadrul prezentei contestatii, nu pot fi primite.
Conform procesului verbal privind desfasurarea si rezultatul licitatiei imobiliare (fila 133), la licitatia din data de 13.10.2010 nu a fost prezenta nicio persoana si nu a fost depusa nicio oferta scrisa, motiv pentru care procedura a fost reluata la data de 27.10.2010 când, conform art. 509 alin. 5 din codul de procedura civila, licitatia a început de la 75% din pretul de evaluare a imobilelor. Nici la licitatia din 27.10.2010 nu a fost prezenta nicio persoana si nu a fost depusa nicio oferta scrisa, motiv pentru care procedura a fost reluata la data de 10.11.2010 când, de asemenea, conform art. 509 alin. 5 din codul de procedura civila, licitatia a început de la 75% din pretul de evaluare a imobilelor.
Prin adresa nr. 4375 din 26.10.2010 (fila 154) la care face referire contestatoarea, aceasta a solicitat executorului judecatoresc ….. ca imobilul sa fie adjudecat la pretul de cel putin 75% din valoarea de evaluare, valoare care nu a fost contestata. Mai mult, în cuprinsul aceleiasi adrese contestatoarea arata ca obtinerea unui pret cât mai aproape de pretul prevazut în publicatia de vânzare la a doua licitatie, respectiv 75% din pretul de evaluare a imobilelor stabilit prin raportul de evaluare solicitat de executorul judecatoresc, ar avea drept consecinta diminuarea într-o masura cât mai mare a datoriei debitorului, creditorii (inclusiv banca) satisfacându-si creanta în majoritatea ei, aspect care echivaleaza practic cu însusirea de catre contestatoare a raportului de evaluare efectuat la solicitarea executorului judecatoresc.
Fata de cele mai sus aratate, instanta urmeaza sa respinga contestatia la executare si, implicit, cererea contestatoarei privind anularea procesului-verbal de licitatie imobiliara, emis de B.E.J. … în data de 10.11.2010 în dosarul nr. 244/2010, acesta urmând a fi mentinut.
Pentru aceleasi considerente, instanta urmeaza sa admita cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientii .. si …….
Referitor la contestatia formulata de contestatoarea …. împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor consemnate, emis de B.E.J. Popa Valentin în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 244/2010, instanta constata ca din suma de 70.000 lei obtinuta în urma vânzarii la licitatie, a fost virata creditoarei SC … SRL suma de 1.076,60 lei cu titlu de avans onorariu executare si cheltuieli de executare. La solicitarea instantei adresata executorului judecatoresc de a comunica provenienta sumei de 1.076,60 lei, acesta a justificat numai suma de 372 lei reprezentând contravaloare onorariu de executare achitat de SC …… SRL, conform înscrisurilor de la fila 46 dosar 7612/270/2010, fara a depune înscrisuri doveditoare pentru celelalte sume, respectiv onorariu expertiza de 500 lei, taxa carte funciara de 160 lei, etc., motiv pentru care instanta va admite contestatia formulata de contestatoarea … împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor consemnate, emis de B.E.J. ….. în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 244/2010 si, în consecinta, îl va anula.

Având în vedere pozitia contestatoarei de la termenul din data de 21.01.2011, instanta urmeaza sa ia act ca .. renunta la capatul de cerere privind suspendarea executarii silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARASTE

Respinge exceptia tardivitatii contestatiei la executare.
Respinge contestatia la executare formulata de contestatoarea ……, cu sediul în …. în contradictoriu cu intimatii …. si …., cu domiciliul în ….. si cu intervenientii …. si …, cu domiciliul procesual ales în …..
Admite cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenientii …. si ….
Respinge cererea formulata de contestatoare privind anularea procesului-verbal de licitatie imobiliara, emis de B.E.J. … în data de 10.11.2010 în dosarul nr. 244/2010.
Mentine procesul-verbal de licitatie imobiliara emis de B.E.J. …în data de 10.11.2010 în dosarul nr. 244/2010.
Admite contestatia formulata de contestatoarea ….. împotriva procesului verbal de distribuire a sumelor consemnate, emis de B.E.J. ….. în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 244/2010.
Anuleaza procesul verbal de distribuire a sumelor consemnate, emis de B.E.J. ….. în data de 19.01.2011 în dosarul nr. 244/2010.
Ia act de renuntarea la capatul de cerere privind suspendarea executarii silite.
Cu drept la recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi 30.03.2011.
PRESEDINTE, GREFIER,

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 846 (31.03.2011) Autor: Domenii asociate: Plângeri prealabile

R O M Â N I A
JUDECATORIA ONESTI

Dosar nr. 846/270/2011
Înreg. la 14.02.2011 – plângere contraventionala -

SENTINTA CIVILA NR. 1056
Sedinta publica din 31.03.2011
Instanta constituita din:
Presedinte –…..
Grefier – ……..

Pe rol fiind judecarea actiunii civile formulata de petenta S.C. ……… în contradictoriu cu intimata Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ….., având ca obiect „plângere contraventionala”.
La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit ambele parti.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta care învedereaza:
- cauza are ca obiect „ plângere contraventionala”;
- stadiul procesual fond;
- se afla la al doilea termen de judecata, dupa care;
Potrivit dispozitiilor art. 1591 alin. 4 Cod procedura civila, având în vedere obiectul cauzei si prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta constata ca Judecatoria Onesti este competenta material si teritorial sa judece prezenta cauza, fiind judecatoria în a carei circumscriptie a fost savârsita contraventia.
În temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedura civila instanta încuviinteaza pentru ambele parti proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat ori probe de administrat instanta constata cauza în stare de judecata si având în vedere ca ambele parti au solicitat judecarea cauzei în lipsa, o retine cauza spre solutionare.

I N S T A N TA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, costata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.02.2011 sub nr. 846/270/2011, petenta S.C. ………. a solicitat în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR ….. anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0099336 din data de 28.01.2011 si în subsidiar înlocuirea amenzii cu sanctiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a invocat exceptia de nelegalitate a masurii dispuse prin procesul-verbal prin încalcarea art. 16 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, în sensul ca acesta nu cuprinde toate datele necesare identificarii exacte a faptei presupuse a fi fost savârsite, facându-se doar o descriere generala, si nu se specifica modul în care respingerea cererii de restructurare a clientilor contravine dispozitiilor legale, ceea ce atrage anularea procesului-verbal. În plus, fapta nu exista, iar petenta nu a actionat cu vinovatie. Pe fond petenta a invocat netemeinicia si nelegalitatea procesului verbal, motivat de faptul ca între ……. si petenti a fost încheiata conventia de credit nr. 0147880 din data de 08.04.2008, iar la data de 11.08.2010 acestia au înaintat catre banca adresa nr. 1022 prin care au solicitat restructurarea creditului contractat, iar banca a preaprobat cererea în sensul acordarii unei perioade de gratie de 24 luni pentru plata principalului si prelungirea perioadei de creditare de la 300 la 360 de luni, de unde rezulta buna credinta a bancii, astfel ca nu se poate retine savârsirea unor practici comerciale abuzive. Acest raspuns a fost transmis petentilor telefonic în data de 24.11.2010, dar acestia nu au fost deacord. Fiecare institutie de credit îsi stabileste propria politica vis-a-vis de restructurarea creditelor, astfel ca banca a respins cererea petentilor, iar nici o clauza contractuala nu prevede pentru banca obligatia de a aproba restructurarea creditelor în conditiile impuse de catre împrumutati. Nu se poate retine încalcarea art. 9 din O.G. nr. 21/1992, în conditiile în care nu rezida obligatia Bancii de a accepta o cerere de restructurare a clientilor în orice conditii, mai ales ca acestia prin propriile actiuni si-au agravat situatia financiara. În ceea ce priveste informarea în scris, petenta a aratat ca aceasta nu este o reclamatie, fapt ce permite Bancii sa comunice verbal petentului deciziile luate. În ceea ce priveste sarcina probei, având în vedere jurisprudenta Curtii de la Strasbourg si art. 5 si 6 CEDO, aceasta revine agentului constatator.
În drept au fost invocate dispozitiile: O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, art. 969 C.civ.
În temeiul art. 242 alin.2 C.proc.civ. petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
În dovedirea cererii s-au depus copii dupa: procesul-verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0099336 din data de 28.01.2011 (filele 6-11), conventia de credit nr. 0147880/07.04.2008 (filele 12-22), cerere de rescadentare si/sau restructurare a creditului (filele 23-26), adrese emise de ……catre Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor …..din data de 21.01.2011, respectiv 26.01.2011 (filele 27-29), adresa emisa de …..atre …….….din data de 04.02.2011 si dovada comunicarii (filele 30-31), raport de credit pentru …. (filele 32-40) si raport de credit pentru …….. (filele 41-48).
În conformitate cu dispozitiile art.36 din O.G. nr.2/2001, modif., art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 si art.1 alin.2 din O.G. nr.32/1995 cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.
În aparare intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii petentului ca vadit neîntemeiata. Intimata a aratat ca banca a mentionat ca cererea de restructurare nu este o reclamatie, fapt ce a permis bancii sa comunice verbal petentului deciziile luate, acestea comunicându-se telefonic la data de 24.11.2010, însa nu s-a prezentat nici o dovada. Petentii au înregistrat adresa nr. 1211 la data de 27.10.2010 atât la sucursala din .. apartinând …..România S.A. si au trimis si prin posta cu confirmare de primire aceeasi adresa catre sucursala …. Desi s-a solicitat Bancii dovada scrisa a transmiterii catre petenti a raspunsului la notificarea acestora, nu s-a facut aceasta dovada nici pâna la data de 28.01.2011, data finalizarii cercetarii reclamatiei. Nici dupa trei luni de zile nu s-a transmis un raspuns scris petentilor, desi acestia au solicitat de urgenta un raspuns afirmativ/negativ pentru a cauta solutia financiara adecvata astfel încât sa nu ajunga în situatia de a-si vinde imobilul. Prin necomunicarea de catre …. S.A. catre petenti a unui raspuns scris, aceasta s-a nu s-a comportat în mod corect fata de acestia. Banca nu a înteles ca petentii au reclamat catre CJPC … atitudinea incorecta a acesteia constând în necomunicarea unui raspuns la adresa scrisa a acestora si nu refuzul Bancii de a restructura Conventia de credit nr. 0147880 din 08.04.2008. CJPC .. nu face nici o referire în procesul-verbal de contraventie la refuzul bancii de a aproba reesalonarea creditului petentilor asa cum în mod eronat a retinut Banca în plângerea sa contraventionala. S-a afectat astfel în mod direct interesul petentilor. Descrierea faptei s-a efectuat în mod amanuntit, corect si detaliat. În ceea ce priveste sarcina probei, cel care face o propunere în fata instantei trebuie sa o dovedeasca.
În drept au fost invocate dispozitiile Codului de Procedura Civila, O.G. nr.21/1992 privind protectia consumatorilor si O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
În dovedire s-au depus copii dupa: dovada comunicarii procesului-verbal de contraventie catre petenta (fila 62), înstiintarea de plata (fila 63), procesul-verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0099336 din data de 28.01.2011 (filele 64-69), împuternicire din data de 27.01.2011 (fila 70), cartea de identitate a numitului … (fila 71), invitatii (filele 72, 73), adrese emise de …….catre Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor …. din datele de 21.01.2011, 19.01.2011, 26.01.2011 (filele 74, 75, 77), împuternicire din data de 19.01.2011 (fila 76), conventia de credit nr. 0147880/07.04.2008 (filele 78-87), plângere formulata de …. si …… catre Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor … înregistrata sub nr. 936 din data de 30.12.2010 (filele 88-89, 90-91), cerere formulata de catre … si …. catre … înregistrata la ….. sucursala …ub nr. 1211 din data de 27.10.2010 (fila 92), cerere de rescadentare si/sau restructurare/ 11.08.2010 (filele 93-94) si confirmare de primire (filele 95-96).
Instanta în temeiul art. 167 Cod procedura civila a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciindu-le pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În fapt, la data de 28.01.2011, a fost întocmit de catre doi agenti constatatori din cadrul AUTORITATII NATIONALE PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR ….. procesul verbal de constatare si aplicare a sanctiunii contraventionale seria ANPC nr. 0099336, prin care s-a retinut savârsirea de catre petenta S.C. …..S.A. – SUCURSALA …..a contraventiei prevazute de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor. Procesul-verbal a fost încheiat în urma cercetarii reclamatiei nr. 936 PS/30.12.2010 înregistrata la CJPC …., formulata de catre …… si ……., care au încheiat Conventia de credit nr. 147880/07.04.2008 cu … S.A., privind faptul ca la cererea de rescadentare a creditului lor înregistrata la …. S.A. cu nr. 1022/11.08.2010 nu a primit nici pâna în prezent un raspuns oficial si nici la notificarea nr. 1211/27.10.2010 prin care a solicitat Bancii un raspuns oficial nu i s-a raspuns. În urma cercetarilor s-au constatat urmatoarele:
- În reclamatia nr. 936 PS/30.12.2010 (înregistrata la CJPC …..)
numitul …… mentioneaza ca începând cu data de 01.07.2010 veniturile salariale (atât ale lui cât si ale sotiei) s-au diminuat cu 25 %, conform Legii nr. 118/2010, astfel ca a cerut bancii finantatoare, ……. S.A. (Sucursala … rescadentarea creditului, conform cererii nr. 1022/11.08.2010, dar nici pâna în prezent nu a primit un raspuns oficial. La data de 27.10.2010 a depus o notificare la S.C. ……. S.A. – Sucursala ….., cu numarul de înregistrare nr. 1211/27.10.2010, prin care a solicitat primirea unui raspuns la cererea de reesalonare a creditului pe care a solicitat-o, dar banca nu i-a furnizat nici un raspuns oficial. La data de 27.10.2010, aceeasi notificare a fost înaintata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire si catre …… S.A. – Sucursala ……., dar nici aceasta notificare nu a primit nici un raspuns;
- În raspunsul scris nr.6/19.01.2011 al Bancii catre CJPC ….. s-a
mentionat ca petentul a înaintat la data de 11.08.2010 catre Banca adresa nr. 1022 prin care a solicitat restructurarea creditului contractat în baza Conventiei de credit nr. 0147880/08.04.2008, iar în urma analizarii acesteia a rezultat ca solicitarea acestuia este fundamentata, astfel ca a aprobat cererea petentului de acordare a perioadei de gratie de 24 luni pentru plata principalului, dar a propus si prelungirea perioadei de creditare de la 300 la 360 de luni, având în vedere gradul de îndatorare a acestuia. Acest raspuns s-a sustinut ca a fost transmis petentului telefonic la data de 24.11.2010, dar acesta nu a fost de acord;
- Prin adresa nr. 1211/27.10.2010 petentul a reclamat neprimirea unui
raspuns din partea bancii la cererea de reesalonare a creditului sau nr. 1022/11.08.2010 pentru a gasi solutia financiara adecvata astfel încât sa nu ajunga în situatia de a-si vinde imobilul, solicitând de urgenta un raspuns profesionist afirmativ/negativ;
- ……… S.A. nu numai ca nu a raspuns „urgent”
la notificare, dar nu a efectuat nici pâna la data emiterii prezentului proces-verbal dovada scrisa a efectuarii raspunsului si a comunicarii acestuia catre petent, desi CJPC …. a solicitat aceasta prin invitatiile sale;
- Prin necomunicarea raspunsului scris …….. nu s-a
comportat în mod corect fata de petent, fapta savârsita încalcând prevederile art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si sanctionata conform art. 50 alin.1 lit.c din acelasi act normativ;
- Conform prevederilor art. 2 pct. 22 din O.G. nr. 21/1992 prin practici
comerciale abuzive si/sau incorecte se întelege: „orice actiune, inactiune, conduita, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relatie directa cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor”;
- În raspunsurile scrise ale bancii se mentioneaza ca cererea de
reesalonare nu este o reclamatie, fapt ce a permis bancii sa comunice verbal petentului deciziile luate, sustinându-se ca s-au comunicat telefonic deciziile cu privire la cererea de reesalonare a creditului petentului la data de 24.11.2010 (dupa circa 100 de zile), însa nu s-au prezenta dovezi în acest sens;
- Cu privire la data si ora savârsirii faptelor, se precizeaza ca potrivit
art. 13 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia este în forma continua, încalcarea obligatiei legale durând în timp, de la data împlinirii termenului legal de raspuns la o reclamatie scrisa si pâna la data constatarii faptelor. Nici dupa 3 luni de zile nu s-a transmis de catre Banca raspunsul scris petentului la notificarea sa nr. 1211/27.10.2010 desi petentul a solicitat „de urgenta” un raspuns scris pentru a lua decizia corespunzatoare la momentul oportun pentru creditul sau în functie de raspunsul Bancii. Astfel i-a fost afectat interesul.
Pentru savârsirea acestei contraventii, prevazuta de art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, petentei …….. S.A., i s-a aplicat, în temeiul art. 50 alin.1 lit. c din O.G. nr. 21/1992, o amenda în cuantum de 5.000 lei.
Conform prevederilor art. 15 alin.1 coroborat cu alin.4 din O.G. nr. 21/1992, CJPC ..a dispus ca ……. S.A. sa comunice raspunsul scris la notificarile petentului în termen de 10 zile calendaristice de la data încheieri prezentului proces verbal de constatare a contraventiei si sa efectueze dovada scrisa a acestui fapt catre CJPC …. în termen de 15 zile calendaristice de la data încheierii prezentului proces verbal.
Procesul verbal a fost semnat si stampilat de catre contravenienta cu mentiunea ca este semnat cu obiectiuni.

Conform art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plângerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa în termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestea s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
Instanta constata ca plângerea contraventionala formulata de catre petent a fost introdusa în termenul prevazut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânarii procesului verbal de constatare si aplicare a sanctiunii contraventionale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal fiind încheiat la data de 28.01.2011, plângerea contraventionala fiind introdusa la instanta la data de 11.02.2011 (data postei), prin urmare în termenul legal, având în vedere ca acesta este un termen procedural care se calculeaza pe zile libere.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare si aplicare a sanctiunii contraventionale, instanta retine ca au fost respectate dispozitiile art. 16 si art. 17 din O.G. nr.2/2001, neexistând cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanta califica exceptia de nelegalitate a masurii dispuse prin procesul-verbal, invocata de catre petenta prin cererea de chemare în judecata, ca fiind o aparare de fond, având în vedere ca pe calea plângerii contraventionale se analizeaza atât legalitatea cât si temeinicia procesului verbal de contraventie.
În ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de catre petenta potrivit caruia fapta este insuficient descrisa, instanta retine ca acesta este neîntemeiat pentru urmatoarele considerente:
Art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor prevede ca procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contraventionale, iar art. 17 din acelasi act normativ prevede ca lipsa mentiunilor privind fapta savârsita atrage nulitatea procesului-verbal. Instanta retine ca situatiile în care nerespectarea anumitor cerinte atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din ordonanta.
Instanta constata ca procesul verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0099336/28.01.2011 (filele 6-11), cuprinde o descriere amanuntita a faptei, care se întinde pe aproape cinci pagini. Agentii constatatori au descris faptele cu lux de amanunte, prezentând plângerea consumatorilor si toate adresele si raspunsurile partilor, precum si o motivare a faptului de ce banca nu s-a comportat în mod corect fata de clientul sau.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanta consta ca în O.G. nr. 2/2001 nu se arata în mod expres care este forta probatorie a procesului-verbal de constatare a contraventiei, dar în practica judiciara interna, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedura civila si având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se retine de regula ca procesul-verbal legal întocmit face dovada pâna la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contesta realitatea consemnarilor din procesul-verbal.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (a carei jurisprudenta a devenit obligatorie pentru instantele interne odata cu ratificarea Conventiei Europene si care se aplica cu preeminenta fata de dispozitiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutia României), în cauzele Anghel contra României, din 4 oct. 2007 si Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul ca materia contraventionala apartine domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumtia de nevinovatie, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.
Instanta retine, totusi, ca nici una dintre garantiile procesuale pe care le prevede art. 6 CEDO nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.
În drept, potrivit art. 50 alin.1 lit.c din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor: încalcarea dispozitiilor art. 9 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 2.000 lei la 20.000 lei, iar potrivit art. 9: operatorii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte în mod corect în relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive. Art. 2 pct. 22 din acelasi act normativ defineste practicile comerciale abuzive si/sau incorecte ca fiind orice actiune, inactiune, conduita, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic în relatie directa cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere în mod direct intereselor consumatorilor.
Conform art. 15 alin.1 si 4 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor: (1) Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii serviciului prestat se face imediat dupa constatarea neîncadrarii acestuia în conditiile prescrise sau declarate de prestatorul de servicii, daca aceasta situatie nu este imputabila consumatorului; (4) Persoanele împuternicite conform art. 54 sa constate contraventiile si sa aplice sanctiunile prevazute de prezenta ordonanta vor stabili odata cu sanctiunea si masuri de remediere sau, daca acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, dupa caz.
Numitul …. a facut catre petenta S.C. …….. S.A. cerere de rescadentare si / sau restructurare a creditului sau, aceasta cerere fiind înregistrata de catre petenta sub nr. 1022/11.08.2010 la sucursala …..(filele 23-26). Ulterior la data de 27.10.2010 acesta a mai trimis o cerere catre petenta prin care a solicitat bancii finantatoare reesalonarea creditului si „de urgenta un raspuns profesionist, afirmativ sau negativ pentru a cauta solutia financiara adecvata astfel încât sa nu ajunga sa-si vânda imobilul”. Aceasta cerere a fost înregistrata la S.C. ….. S.A. – sucursala …..cu numarul 1211/27.10.2010 (fila 92) si aceeasi cerere a fost trimisa prin posta cu confirmare de primire si catre S.C. ……. S.A. – SUCURSALA ….. (filele 95-96).
Petenta a sustinut prin plângere ca cererea formulata nu reprezinta o reclamatie si nu era obligatoriu sa se dea un raspuns scris si ca s-a comunicat decizia bancii persoanei în cauza, telefonic, la data de 24.112010. Instanta constata ca între petenta S.C. …. S.A. si numitii … si ….., în calitate de împrumutati, s-a încheiat conventia de credit nr. 147880 / 07.04.2008 (filele 12-22), care la art. 9 prevede ca orice notificare sau solicitare se va face în scris si va fi corect efectuata: daca va fi facuta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin înmânarea directa partii careia îi este adresata. Cererile persoanelor în cauza reprezinta solicitari adresate bancii si au fost transmise în mod corect acesteia, astfel ca banca trebuia sa dea un raspuns scris, afirmativ sau negativ într-un timp util, având în vedere continutul solicitarii si dificultatile financiare ale clientilor bancii. Faptul ca a transmis un raspuns telefonic nu a fost dovedit de catre petenta, desi sarcina probei în acest caz revine acesteia, având în vedere natura sustinerii si imposibilitatea intimatei de a proba acest fapt.
În plângere petenta îsi face apararea în mare parte pe faptul ca nu era obligata de dea un raspuns afirmativ cererii si ca are dreptul sa decida daca o va aproba sau nu, dupa o analiza corespunzatoare efectuata de specialistii sau. Instanta retine ca aceste aparari nu au nici o legatura cu prezenta cauza, deoarece petenta a fost sanctionata deoarece nu a raspuns solicitarii în nici un fel, afirmativ sau negativ, si nu se sustine în procesul-verbal de contraventie ca ar fi trebuit sa se raspunda în vreun fel anume.
Numitii … si ….. au facut plângere la COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR …….fiind înregistrata cu numarul 936 PS / 30.12.2010 (filele 88-91). Instanta constata ca de la data formularii solicitarilor catre banca, 11.08.2010 si respectiv 27.10.2010, si pâna la formularea plângerii la Protectia Consumatorilor a trecut o perioada destul de mare fara sa se raspunda acestora, mai mult decât atât, nu s-a dat un raspuns nici pâna la data încheierii procesului-verbal de constatare a contraventiei seria ANPC nr. 0099336 din data de 28.01.2011. Prin aceasta s-a produs o încalcare a art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, deoarece petenta S.C. …… S.A. nu s-a comportat în mod corect în relatiile cu consumatorii si prin conduita sa a adus atingere în mod direct intereselor acestora.
Instanta constata ca petenta a trimis catre numitul …… un raspuns la data de 04.02.2011, dar acesta este ulterior întocmirii procesului-verbal si nu are relevanta asupra retinerii savârsirii contraventiei de catre petenta. Prin acest raspuns petenta nu a facut decât sa dea curs dispozitiilor agentului constatator, care, conform prevederilor art. 15 alin.1 coroborat cu alin.4 din O.G. nr. 21/1992, a dispus, prin procesul-verbal de contraventie, ca ……. S.A. sa comunice raspunsul scris la notificarile petentului în termen de 10 zile calendaristice de la data încheieri prezentului proces verbal de constatare a contraventiei si sa efectueze dovada scrisa a acestuia fapt catre CJPC Bacau în termen de 15 zile calendaristice de la data încheierii prezentului proces verbal.
Instanta constata ca intimata a respectat dispozitiile legale la constatarea si aplicarea sanctiunii contraventionale, a dovedit fapta retinuta în cuprinsul procesului-verbal de contraventie, iar petenta nu a dovedit în nici un fel cele sustinute prin plângere.

Referitor la proportionalitatea sanctiunilor aplicate, instanta apreciaza drept justificata sanctiunea aplicata. În conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijloacele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanta constata ca, pentru fapta savârsita, s-a aplicat contravenientei o amenda orientata spre minimul special al amenzii prevazute de lege, potrivit art. 50 alin.1 lit.c din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor care prevede: încalcarea dispozitiilor art. 9 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 2.000 lei la 20.000 lei, petenta primind o amenda în cuantum de 5.000 lei, astfel ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gravitatea faptei savârsite.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta urmeaza sa respinga ca neîntemeiata plângerea dedusa judecatii si sa mentina ca legal si temeinic întocmit procesul-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E :

Respinge plângerea contraventionala, formulata de petenta S.C. ….. S.A., cu sediul social în ….., si cu sediul real în ….., în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NATIONALA PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR – COMISARIATUL JUDETEAN PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR … cu sediul în …., ca neîntemeiata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica, azi, 31.03.2011.

PRESEDINTE, GREFIER,

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 453 (31.03.2011) Autor: Burtea Cristina Domenii asociate: Salarizare

Indemnizaţia de concediu de odihnă. Reducerea indemnizaţiei cu 25% prevăzută de Legea 118/2010 anterior intrării în vigoare a legii 118/2010.

Măsura diminuării cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă în temeiul Legii 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, anterior intrării în vigoare a legii este nelegală.
( Tribunalul Mehedinţi – s.c. 453/31 martie 2011)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 21 ianuarie 2011, reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Mehedinţi, în numele membrilor de sindicat B. M. ş.a au chemat în judecată pârâta Şcoala cu clasele I-VIII „Constantin Negreanu” Dr.Tr.Severin solicitând obligarea acesteia la calcularea indemnizaţiei de concediu aferentă anului şcolar 2009-2010, fără aplicarea diminuării de 25 %, prevăzută de Legea 118/2010 şi la plata diferenţei dintre indemnizaţia astfel calculată şi cea efectiv încasată, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii.
În fapt, s-a arătat că membrii de sindicat au calitatea de angajaţi ai unităţii şcolare pârâte, iar potrivit dispoziţiilor art.103 lit.a) din Legea 128/1997, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de dreptul la concediu de odihnă anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv preuniversitare, cu o durată de cel puţin 62 de zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.
Acest drept este prevăzut atât de dispoziţiile C. muncii care la art.145 prevede că, „pentru perioada concediului de odihnă salariaţii beneficiază de indemnizaţia de concediu cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu” cât şi de cele ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură învăţământ pentru anii 2007-208, potrivit cărora dreptul la concediu de odihnă este garantat de lege, iar indemnizaţia se acordă salariatului cu cel puţin 10 zile înainte de plecarea în concediu, precum şi de HG 250/1992.
A precizat că deşi membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 03.07.2010, când a intrat în vigoare Legea 118/2010, pârâta în mod abuziv a diminuat cuantumul indemnizaţiei de concediu cu 25%, începând cu luna iulie 2011, în temeiul dispoziţiilor Legii 118/2010, fiind astfel încălcat principiul neretroactivităţii legii civile prevăzut de art.78 din Constituţie.
Examinându-se actele dosarului se reţin următoarele:
Potrivit art.103 alin.1 lit. a) din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, aplicabile perioadei în litigiu, cadrele didactice beneficiază de un concediu anual plătit, în perioada vacanţelor şcolare, respectiv universitare, cu o durată de cel puţin 62 zile, exclusiv duminicile şi sărbătorile legale.
Potrivit art.21 din Ordinul 3251/1998 al Ministrului Educaţiei Naţionale pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învăţământ, pe durata concediului de odihnă cadrele didactice au dreptul la o indemnizaţie, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulţit cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime şi după caz, a indemnizaţiei de conducere luate împreună, corespunzător fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Potrivit art.26 din acelaşi ordin, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu, aceste dispoziţii fiind în concordanţă şi cu dispoziţiile C. muncii art.145 alin.3.
Prin Legea 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar s-a prevăzut că, „.. cuantumul brut al salariilor/ soldelor / indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii cadru 330/2009 şi ale OUG 1/2010… se diminuează cu 25% ”.
În acest sens, indemnizaţia de concediu de odihnă cuvenită şi plătită reclamanţilor a fost diminuată cu procentul de 25%, conform art.1 din Legea 118/2010.
Din adresa nr. 371/14.03.2011 emisă de pârâtă depusă la dosarul cauzei, rezultă că toţi reclamanţii au beneficiat de concediu de odihnă anterior datei de 03.07.2010, data intrării în vigoare a legii 118/2010. Ca atare, reţinerea din indemnizaţia de concediu de odihnă a procentului de 25% este nelegală, deoarece potrivit art.4 din Legea 118/2010, prevederile art.1-3 se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii. Legea 118/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/30.06.2010 şi potrivit art.78 din Constituţia României, a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării, respectiv la 03.07.2010.
Prin urmare, în raport de data intrării în vigoare a legii, 03.07.2010, dispoziţiile acesteia se aplică numai pentru viitor, deoarece potrivit art.15 alin.2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Art.1 din Codul civil prevede de asemenea că legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
Ca atare, aplicarea Legii 118/2010 se face începând cu 3 iulie 2010, fiind fără relevanţă data efectuării plăţii indemnizaţiei, deoarece momentul ce se are în vedere este cel al naşterii dreptului de a cere plata şi nu cel al plăţii efective.
În ceea ce priveşte invocarea de către reclamantă a încălcării dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentate, se reţine că potrivit art. 20 al.2 din Constituţie „ Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Din conţinutul textului constituţional rezultă că, dispoziţiile Convenţiei au prioritate numai dacă există neconcordanţe între legea internă şi dispoziţia din tratat, iar în cauză se apreciază că nu se impune verificarea încălcării acestui drept din perspectiva Convenţiei, deoarece aşa cum s-a arătat anterior, s-a constatat nerespectarea dispoziţiilor interne referitoare la interpretarea şi aplicarea actelor normative privind acordarea indemnizaţiei de concediu şi s-a dat eficienţă acestor dispoziţii.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 157/2011 (31.03.2011)

Autor: Tribunalul Dolj – Sectia Civila

Domenii asociate: Contestaţie la executare

Dosar nr. 8202/215/2010
R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 157/2011

Asupra recursului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 17.03.2010, contestatoarea R. G. a formulat, în contradictoriu cu intimaţii BEJ I. M. şi Casa Judeţeană de Pensii Dolj, contestaţie la executare împotriva actului de înfiinţare poprire creanţă emis la data de 26.02.2010 de BEJ I. M. în dosarul de executare nr. 134/2007, solicitând admiterea contestaţiei la executare, desfiinţarea şi anularea executării silite prin poprirea dispusă de BEJ I. M., întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului de înfiinţare poprire, conform art. 404 ind.1 alin.1 şi 2.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a invocat excepţia de nulitate absolută a înfiinţării popririi creanţă emisă la 26.02.2010 de BEJ I. M. şi excepţia perimării executării. A menţionat că nu a primit niciun înscris din partea Casei Judeţene de Pensii Dolj privind înfiinţarea popririi creanţă dispusă de BEJ I. M. la data de 26.02.2010.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 alin.1 şi 2, art. 400 alin.1, art. 401 alin.1 Cod proc. civ.
A fost anexat actul de înfiinţare poprire creanţă din 26.02.2010.
Contestaţia la executare a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 194 lei, achitată prin chitanţa nr. 33594311-96-0062/06.04.2010 şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La termenul din data de 07.04.2010 instanţa a dispus introducerea în cauză a creditoarei R. A. de T. Craiova.
S-a dispus emiterea unei adrese către BEJ I. M. pentru comunicarea dosarului de executare nr. 134/E/2007, acesta fiind înaintat la data de 16.06.2010.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că în conformitate cu prevederile art. 452-456 C.p.c. a pus în executare poprirea creanţă nr. 134/E/26.02.2010 a executorului judecătoresc I. M. până la acoperirea sumei de 4009,50 lei, pentru despăgubirea creditorului RA T., reţinând 1/3 din pensia contestatoarei R. G.
A mai arătat intimata că a început executarea titlului executor cu luna aprilie 2010, reţinând lunar suma de 120 lei.
Au fost anexate în copie contract de cesiune de creanţă autentificat sub nr. 907/26.04.200, sentinţa civilă nr. 13232/14.12.2005 a Judecătoriei Craiova, decizia civilă nr. 878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare arătând că prevederile art. 452-456 Cod proc. civ. invocate pentru a justifica poprirea nu puteau fi aplicate decât în situaţia în care înfiinţarea popririi ar fi fost legală şi valabilă, însă poprirea este lovită de nulitate.
La data de 19.05.2010 contestatoarea a formulat cerere de suspendare a executării silite, instanţa stabilind cauţiune de 400,95 lei, achitată de contestatoare cu chitanţa nr. 4292127/1/25.05.2010.
La termenul din 26.05.2010 instanţa a dispus, în raport de dispoziţiile art. 403 C.p.c., suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.
La dosar s-au mai depus: copie taloane pensie, cerere de înscriere înregistrată sub nr. 2549/2008, somaţia emisă la 11.01.2008
S-a dispus emiterea unei adrese către Casa Judeţeană de Pensii Dolj pentru a comunica sumele poprite din pensia contestatoarei pentru dosarul de executare nr. 134/E/2007, răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 10552/28.06.2010.
Prin sentinţa civilă nr.13965 din 15.09.2010 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea R. G. în contradictoriu cu intimaţii BEJ I. M., Casa Judeţeană de Pensii Dolj, şi R. A. de T. Craiova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia perimării executării silite din dosarul nr. 134/E/2007 al BEJ I. M., instanţa a constatat că aceasta nu este întemeiată respingând-o.
Potrivit art.389 al.1 c.p.c., executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare.
La data de 11.09.2007, creditoarea RA T. a solicitat lui BEJ I. M. executarea silită a titlului executoriu nr. 17222/2005 pus pe s.c. nr. 13232/2005, d.c. 878/2006 respectiv a contractului de cesiune 907/2007, întocmindu-se dos. nr. 134/E/2007
În dosarul de executare nr. 134/E/2007 la data de 18.09.2007 a fost emisă somaţie, somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 19.09.2007. La data de 11.01.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 16.01.2008. La data de 02.07.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la aceeaşi data. La data de 29.12.2008 a fost emisă o nouă somaţie ce a fost comunicată contestatoarei la data de 29.12.2008 . Ulterior s-au mai emis somaţiile din 11.06.2009,09.12.2009 comunicate contestatoarei la 11.06.2009 respectiv 09.12.2009.
La data de 26.02.2010, creditoarea a formulat cerere către executorul judecătoresc prin care a solicitat recuperarea debitului de la debitoarea R. G. prin poprire pe pensie la Casa de Pensii Dolj. La data de 26.02.2010 s-a dispus înfiinţarea popririi nr. 134/E/2007 în mâinile terţului poprit Casa de Pensii Dolj pentru acoperirea sumei de 4009,5 lei reprezentând debit datorat şi cheltuieli de executare.
Astfel, instanţa a constatat că între data de 18.09.2007 şi data de 26.02.2010, în dosarul de executare 134/E/2007 al BEJ I. M. au fost executate acte de executare silită, respectiv somaţiile din 11.01.2008, 02.07.2008, 29.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009 dosarul nerămânând în nelucrare din culpa creditorului mai mult de 6 luni, nefiind astfel îndeplinite condiţiile pentru a opera perimarea executării silite
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de contestatoare în temeiul art. 1 pct. 1,2,3, art. 3 şi art. 7 din Decretul 167/1958, art. 405 C.p.c., pct. 1,2 şi 3, care arată că dreptul de a cerere executarea silită este prescris, întrucât de la data de 25.05.2006 când s-a pronunţat decizia civilă nr. 878, dată de la care a început să curgă prescripţia, şi până la data de 26.02.2010 când s-a înfiinţat poprirea, au trecut 3 ani şi 9 luni instanţa a respins-o ca neîntemeiată întrucât executarea silită a început la 11.09.2007, când creditoarea RA T. a solicitat lui BEJ I. M. executarea silită a titlului executoriu nr. 17222/2005 pus pe s.c. nr. 13232/2005, d.c. 878/2006 respectiv a contractului de cesiune 907/2007, întocmindu-se dosarul nr. 134/E/2007 fiind respectat termenul de trei ani înăuntrul căruia se poate solicita executarea silită. Faptul că de la data începerii executării silite au fost emise mai multe somaţii, fiind dispusă înfiinţarea popririi nr. 134/E/2007 în mâinile terţului poprit Casa de Pensii Dolj la data de 26.02.2010 nu atrage prescripţia dreptului de a cere executarea silită, acest drept fiind exercitat de creditoare prin formularea cererii de executare silită din 11.09.2007 înăuntrul termenului de prescripţie.
În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei referitoare la nulitatea înfiinţării popririi întrucât la data înfiinţării popririi nu au fost respectate dispoziţiile O.U.G.42/2009, respectiv obligativitatea încuviinţării executării silite conform art. 373 indice 1 Cod proc. civ. modificat instanţa nu a reţinut-o întrucât în speţă, la data formulării cererii de executare silită au fost respectate dispoziţiile art. 373 indice 1 C.p.c. în vigoare la acea dată, nefiind obligatorie încuviinţarea executării silite.
Contestaţia la executare este în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silita, o „plângere” specifică acestei proceduri, prin care poate obţine anularea sau îndreptarea unor acte de executare silită.
Dispoziţiile art. 399 Cod proc. civ. stabilesc principiul general conform căruia împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare silită se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Astfel, contestaţia la executare propriu-zisă poate avea ca obiect anularea unor acte de executare silită prin invocarea unor vicii de formă ale titlului executoriu sau ale somaţiei de plată, nerespectarea termenelor, încălcarea oricăror forme în cadrul executării silite, etc.
In speţă, s-a constatat astfel că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind constatată vreo cauză de nelegalitate a acestora.
Prin dispoziţiile art. 4041 al. 1 C.p.c., se consacră dreptul părţii care a obţinut desfiinţarea executării silite la restabilirea situaţiei anterioare. Faţă de aceste considerente, cum executarea silită nu a fost desfiinţată instanţa a respins cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite.
Împotriva sentinţei civile nr.13965 din 15.09.2010 a declarat recurs contestatoarea R. G., prin care a solicitat casarea sentinţei, considerând că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică.
În esenţă, recurenta a arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei nulităţii actului de înfiinţare poprire emis la 26.02.2010; respingerea acestei excepţii nu are suport real, întrucât atât cererea formulată de cesionară, cât şi cele două somaţii sunt lovite de nulitate. Executarea silită ar fi avut nevoie de încuviinţarea instanţei, întrucât la data înfiinţării popririi era în vigoare art.3731 C.pr.civ modificat prin OUG nr.42/06.05.2009, urmare a deciziei nr.458/2009 a Curţii Constituţionale. S-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, având în vedere data înfiinţării popririi, actul de executare trebuia supus controlului judecătoresc.
În continuare, recurenta a arătat că excepţia perimării executării silite a fost respinsă fără o motivare legală, întrucât somaţiile din 02.07.2008, 22.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009, sunt “făcute” în biroul executorului judecătoresc şi nu există nici o dovadă că ele ar fi fost afişate; de la 11.01.2008, când a fost emisă o somaţie legală şi până la 26.02.2010trecuseră nu 6 luni, ci 2 ani, o lună şi 15 zile.
Recurenta a arătat, de asemenea că, în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei, dreptul de a cere executarea silită a creanţei este prescris. Termenul de prescripţie a început la data de 25.05.2006, când s-a pronunţat decizia civilă nr.878 de către Tribunalul Dolj irevocabilă; simpla cerere de executare este doar actul de la care începe formarea unui nou dosar de executare, înfiinţarea popririi, adevăratul act de executare, s-a făcut în data de 26.02.2010. Instanţa se raportează în soluţia de respingere a excepţiei, la cererea de executare din 11.09.2007, însă ar fi trebuit să reţină că în cauză contestaţia la executare se referă la actul de înfiinţare poprire creanţă, emis la 26.02.2010 de BEJ Iacob Mircea în dosarul nr.134/E/2007.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.4, 7, 8 şi 9 C.pr.civ.
Recursul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 97 lei, achitată prin chitanţa nr.3359431-336-0084/02.12.2010 şi timbru judiciar de 0,15 lei.
Deşi legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor recurentei şi în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul reţine următoarele aspecte:
Necesitatea încuviinţării executării silite de către instanţa de executare, la cererea executorului învestit cu o cerere de executare silită este reglementată de dispoziţiile art.3731 C.pr.civ, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.1 din OUG nr.42/2009. Cum legea nu retroactivează iar în speţă, la data începerii executării silite – 11.09.2007, nu era în vigoare art.3731 C.pr.civ, în forma reprodusă în urma modificării prin OUG nr.42/2009, în mod corect instanţa de fond a reţinut că la data formulării cererii de executare silită, nu era obligatorie încuviinţarea executării silite.
În capitolele II-VI ale Cărţii a V-a sunt reglementate mai multe forme de executare silită, fără ca dispoziţiile legale incidente în cazul fiecăreia să prevadă că este necesară obţinerea încuviinţării executării silite strict pentru respectiva formă. Aşadar, nu are relevanţă împrejurarea că în speţă, poprirea –ca una dintre formele de executare silită – a fost înfiinţată la 26.02.2010 când Codul de procedură civilă prevedea obligativitatea obţinerii în prealabil a încuviinţării executării silite ci faptul că executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.13232/16.12.2005 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr.878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj, a început o dată cu formularea cererii de executare silită, respectiv la data de 11.09.2007 când nu erau incidente dispoziţiile art.3731 C.pr.civ, din forma actuală.
Sunt nefondate şi susţinerile recurentei-contestatoare privind modul de soluţionare a excepţiei perimării executării silite.
Perimarea este o sancţiune procesuală ce intervine în cazul nerespectării cerinţei de a exista continuitate între actele procedurale, fiind în acelaşi timp şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în executare, respectiv rămânerea în nelucrare a dosarului execuţional un termen de 6 luni de la îndeplinirea ultimului act de executare.
În speţă, însă, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că nu operează perimarea întrucât nu au trecut mai mult de 6 luni între actele de executare întocmite în dosarul nr.134/E/2007.
Cum termenul de perimare începe să curgă de la ultimul act de executare ce a fost îndeplinit în procedura concretă de executare pornită de creditor, deci de la orice act de executare ce nu a mai fost urmat de alte acte de executare ce trebuiau a fi îndeplinite pentru a se ajunge la finalizarea procedurii execuţionale, în speţă, raportând datele teoretice la situaţia concretă a îndeplinirii actelor de executare, rezultă în mod evident că între somaţiile din dosarul nr. 134/E/2007 nu au trecut mai mult de 6 luni, fiind întocmite la 18.09.2007, 11.01.2008, 02.07.2008, 29.12.2008, 11.06.2009, 09.12.2009.
Faptul că dovada de primire a acestor somaţii s-a făcut prin afişare nu are relevanţă asupra posibilităţii de a reţine rămânerea în nelucrare a dosarului execuţional, întrucât procedura de comunicare a acestor acte prin afişare în cazul în care destinatarul nu a fost găsit este prevăzută în dispoziţiile art.92 alin.2 C.pr.civ: “Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal”.
Potrivit alin.6 art.92, dispoziţiile acestui articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.
Aşadar, comunicarea prin afişare a somaţiilor nu prezumă neîntocmirea acestora şi cu atât mai mult, nestăruinţa în executare, câtă vreme această modalitate este prevăzută de dispoziţiile legale mai sus menţionate.
Sunt nefondate, de asemenea, criticile recurentei-contestatoare privind modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în mod corect fiind stabilit de către instanţa de fond că în speţă nu a operat prescripţia extinctivă.
Potrivit art.405 alin.2 C.pr.civ, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti, prescripţia începe să curgă de la data când devin executorii, adică sunt susceptibile de a fi puse în executare.
În speţă, titlul executoriu îl constituie sentinţa civilă nr.1323/14.12.2005 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia civilă nr.878/25.05.2006 a Tribunalului Dolj iar cererea de executare a fost formulată la 11.09.2007, deci în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani.
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită se raportează la momentul formulării cererii de executare silită şi nu la data începerii executării prin oricare dintre formele prevăzute în Cartea a V-a a Codului de procedură civilă.
Nu poate fi primit punctul de vedere al recurentei în sensul că simpla cerere de executare nu este suficientă şi că executarea este prescrisă în raport de data înfiinţării popririi -26.02.2010 întrucât introducerea cererii de executare silită înseamnă începerea efectivă a executării silite.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin formularea cererii de executare silită la 11.09.2007, creditoarea RAT Termoficare şi-a exercitat dreptul de a cere executarea silită înăuntrul termenului de prescripţie.
Faţă de considerentele menţionate, în baza dispoziţiilor art.312 C.pr.civ, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa nr.13965/15.09.2010 a Judecătoriei Craiova

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie

Nr./Dată: 428/2011 (01.04.2011)

Autor: Tribunalul Dolj – Sectia Civila

Domenii asociate: Succesiuni, moşteniri

Dosar nr. 30423/215/2009
R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 428/2011

Asupra recursului civil de faţă:
La data de 25.11.2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoria Craiova acţiunea formulată de reclamantul D. I. D. în contradictoriu cu pârâtele D. E., D. I. R. şi D. C. L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor eliberat de pe urma defunctului D. L. şi constatarea calităţii de moştenitor legal a reclamantului de pe urma autorului D. L. şi lichidarea stării de indiviziune.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este fiul din prima căsătorie a defunctului decedat la 12.08.2008, cu ultim domiciliu în Craiova, pârâtele fiind soţia supravieţuitoare şi respectiv, fiicele din a doua căsătorie a defunctului. A mai arătat că, datorită relaţiilor conflictuale dintre părinţii săi, pe de o parte şi cea de-a doua soţie a defunctului, pe de altă parte, reclamantul nu a avut cunoştinţă despre decesul tatălui său şi nici despre împrejurarea că pârâtele au deschis procedura succesorală notarială, aflând despre aceste demersuri de la terţe persoane, în luna noiembrie 2009.
A precizat că defunctul şi mama sa s-au despărţit când avea vârsta de un an şi nu l-a cunoscut niciodată, acesta rezumându-se la a-i achita pensia lunară şi nimeni din familia acestuia nu l-a anunţat de deces pentru a participa la înmormântare
A precizat că acesta este şi motivul pentru care nu este în posesia certificatului de moştenitor obţinut de pârâte şi nu cunoaşte numărul acestuia şi cine l-a eliberat.
La data de 16.12.2009 reclamantul a depus la dosar precizare la acţiune prin care a arătat că obiectul acţiunii îl reprezintă partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorului D. L., stabilirea calităţii de moştenitor legal a reclamantului alături de pârâte, stabilirea cotelor legale ce se cuvin părţilor şi lichidarea stării de indiviziune. De asemenea, reclamantul a arătat că înţelege să renunţe la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor întrucât, aţa cum rezultă din adresa nr. 2174/2009 emisă de Camera Notarilor Publici Craiova, până în prezent nu a fost dezbătută succesiunea autorului şi nu a fost eliberat un asemenea certificat.
Pârâtele au formulat, la data de 27.01.2010, întâmpinare în cauză prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, acesta fiind străin de succesiunea defunctului D. L. prin neacceptarea succesiunii în termenul de opţiune succesorală.
Într-o teză subsidiară, pârâtele au solicitat obligarea reclamantului, proporţional cu cota succesorală, la acoperirea pasivului succesoral – cheltuieli de înmormântare, pomeniri – în cuantum de 35.000 lei.
Reclamantul a depus la dosar precizare la acţiune prin care a evaluat imobilul supus partajării la suma de 3.000 lei şi a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce a fost admisa de către instanţă prin încheierea din 27.01.2010, încheiere prin care a fost încuviinţată reducerea taxei judiciare de timbru cu 50% din cuantumul total de 2.240 lei.
La termenul din 07.04.2010 reclamantul a formulat o nouă precizare la acţiune prin care a arătat că înţelege să solicite constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 11/10.02.2009 emis de BNP M. M. D. pe numele pârâtelor, de pe urma autorului D. L.
La acelaşi termen au formulat cerere de intervenţie în nume propriu numiţii D. L. şi D. I., arătând că sunt părinţii defunctului şi că acesta, în anul 1993, a primit cu titlu de donaţie un teren intravilan în suprafaţă de 30 m.p. situat în Craiova, teren pe care, în acelaşi an, a fost ridicată o construcţie cu destinaţie de spaţiu comercial.
Au mai arătat că, deşi autorizaţia de construcţie a fost eliberată pe numele defunctului D. L., în realitate, toate cheltuielile ocazionate de edificarea acestei construcţii au fost suportate de intervenienţi.
Intervenienţii au formulat şi cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru.
Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, părţile au solicitat şi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba privind interogatoriul părţilor şi proba testimonială cu câte doi martori.
La data de 12.05.2010 pârâtele au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat decăderea reclamantului din dreptul de a preciza/modifica acţiunea cu petitul privind constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, cererea de decădere fiind respinsă de către instanţă prin încheierea din 12.05.2010.
Prin sentinţa civilă nr. 13478/08.09.2010, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 30423/215/2009, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului D. I. D..
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul D. I. D., în contradictoriu cu pârâtele D. E., D. I. R. şi D. C. L.
A fost disjunsă cererea de intervenţie formulată de intervenienţii D. L. şi D. I., în contradictoriu cu reclamantul D. I. D. şi pârâtele D. E., D. I. R. şi D. C. L.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că la data de 12.08.2008 a decedat defunctul D. L. rămânând ca moştenitori legali cu vocaţie la succesiune: D. E., în calitate de soţie supravieţuitoare şi descendenţii de gradul I – D. I. D., D. I. R. şi D. C. L.
Dreptul de a accepta succesiune se naşte la data decesului celui ce lasă moştenirea; acest drept revine tuturor persoanelor chemate la succesiune în temeiul legii sau prin testament (art. 650 C.civ.)
Totodată, termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii moştenirii (data decesului de-cujus-ului D. L.), chiar dacă succesibilul a luat cunoştinţă mai târziu de moartea celui care lasă moştenirea sau dacă succesibilul locuieşte în altă localitate (din ţară sau din străinătate) decât locul deschiderii moştenirii.
Faţă de cele expuse nu poate avea valoare de acceptare a succesiunii acestui defunct poziţia procesuală exprimată în această cauză de către reclamantul D. I. D., pentru simplul motiv că cererea de chemare în judecată formulată de acesta a fost depusa la data de 25.11.2009, la circa un an şi trei luni după data decesului de-cujus-ului D. L.
Potrivit dispoziţiilor art. 700 alin 2 C.civ., dacă moştenitorul a fost împiedicat, din motive de forţă majoră, să-şi exercite dreptul său de opţiune, instanţa judecătorească poate prelungi termenul de prescripţie cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.
Astfel, succesibilul poate fi repus în termenul de prescripţie de instanţa de judecată dacă se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit şi cu condiţia să fi cerut repunerea în termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie (art. 19 din Decretul nr. 167/1958).
Instanţa a constatat că, în speţă, pe de o parte, nu a fost formulată de către reclamant o cerere de repunere în termen iar, pe de altă parte, nu s-a probat că ar fi operat suspendarea cursului termenului de prescripţie al dreptului de opţiune succesorală în privinţa reclamantului.
Astfel, nu s-a făcut dovada de către reclamant că ar fi existat un caz de forţă majoră- in sensul de eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil si invincibil, care creează o împiedicare absolută de a acţiona, care să-l fi împiedicat să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul termenului de şase luni de la data decesului numitului D. L.
Nu poate avea o asemenea valoare locuirea reclamantului într-o alta localitate decât cea unde domicilia de-cujus-ul întrucât aceasta nu este de natură a determina o împiedicare absolută de a acţiona şi nu constituie cauză extremă.
Susţinerea reclamantului că nu a fost anunţat de decesul defunctului de către membrii familiei acestuia nu constituie o cauză de împiedicare neimputabilă reclamantului având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantele au ascuns cu rea-credinţă decesul de-cujus-ului D. L., ci, dimpotrivă decesul acestuia a fost anunţat în cotidianul Gazeta de Sud.
Faţă de considerentele expuse instanţa a constatat că reclamantul este străin de succesiunea autorului D. L. prin neacceptare şi, prin urmare, a admis excepţia de neacceptare în termen a succesiunii invocată de pârâte şi a respins acţiunea civilă formulată de reclamant privind partajarea bunurilor rămase la decesul autorului şi constatarea nulităţii certificatului de moştenitor întrucât reclamantul nu are calitate procesuală activă fiind străin de succesiunea autorului prin neacceptare, având în vedere că, în raport de dispoziţiile art. 700 C.civ., dreptul reclamantului de a accepta moştenirea se stinge după expirarea termenului de 6 luni şi, o dată cu acest drept, se stinge, cu efect retroactiv, si titlul acestuia de moştenitor, cu urmarea că reclamantul devine străin de moştenire, stingându-se însăşi vocaţia succesorală de pe urma defunctului D. L.
Împotriva hotărârii a formulat recurs reclamantul D. I. D., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În motivarea recursului se arată, în esenţă, că instanţa de fond a respins toate capetele de cerere, în mod nejustificat, nesocotind întregul material probator administrat în cauză şi făcând totodată o greşită aplicare a legii atât cu privire la exercitarea dreptului de opţiune succesorală, cât şi cu privire la constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor.
Astfel, cu privire la exercitarea dreptului de opţiune succesorală, recurentul reclamant precizează că relaţiile dintre mama sa şi defunct s-au întrerupt la vârsta de 1 an a reclamantului, recurentul reclamant luând cunoştinţă în mod cu totul întâmplător, în toamna anului 2009 despre faptul că tatăl său ar fi decedat, însă dovada certă a decesului a avut-o decât în momentul obţinerii certificatului de deces al acestuia, document oficial ce i-a fost eliberat recurentului reclamant la data de 19.11.2009, aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar.
Raportat la această dată, a formulat acţiunea la data de 25.11.2009, cu respectarea termenului de o lună prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958 şi chiar dacă nu a solicitat în mod expres repunerea în termenul prevăzut de art. 700, alin. 2 Cod civil, instanţa de fond avea posibilitatea, în virtutea rolului său activ să dispună prelungirea termenului de prescripţie, introducerea prezentei acţiuni echivalând practic cu manifestarea opţiunii succesorale în sensul acceptării succesiunii rămase de pe urma autorului recurentului reclamant.
Recurentul reclamant critică soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte existenţa forţei majore drept cauză de împiedicare a reclamantului să-şi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul termenului de prescripţie, apreciind că aceasta a stabilit în mod eronat situaţia de fapt dedusă judecăţii şi astfel, nu a făcut aplicarea acestui motiv temeinic în ce-l priveşte. Motivaţia instanţei de fond cum că intimatele nu au ascuns cu rea-credinţă decesul autorului, publicând în acest sens un anunţ în cotidianul Gazeta de Sud nu poate constitui prin ea însăşi justificarea lipsei oricăror cauze de împiedicare neimputabilă reclamantului privind cunoaşterea momentului decesului autorului său.
Această atitudine de rea-credinţă este confirmată şi prin conduita ulterioară a intimatelor care, la data de 10.02.2009 s-au prezentat la BNP M. M. D. şi au solicitat eliberarea certificatului de moştenitor, fără a indica în mod real şi corect toţi moştenitorii, împotriva acestora fiind începută urmărirea penală în dosarul penal nr. 14483/P/2009.
Ca atare, nu se poate reţine în speţă împrejurarea că reclamantul este străin de succesiunea autorului său prin neacceptare, instanţa de fond nefăcând în mod eronat aplicarea dispoziţiilor instituţiei repunerii în termen a exercitării dreptului de opţiune succesorală, în temeiul disp. art. 700, alin. 2 Cod civil.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 11 din 10.02.2009, recurentul reclamant solicită ca instanţa de recurs să constate că nu poate subzista motivarea respingerii acestuia de către instanţa de fond în sensul că reclamantul , fiind străin de succesiune, nu poate avea calitate procesuală activă.
În finalul recursului, reclamantul solicită admiterea acestuia şi, în temeiul disp. art. 312, alin. 3 C.p.c. casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În faţa instanţei de recurs s-a administrat proba cu înscrisul constând în adresa nr. 574027/21.06.2010 a Secţiei 4 Poliţie Craiova, în care se menţionează că faţă de numita D. E. a fost începută urmărirea penală, în dosarul penal cu nr. 14483/P/2009, pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 31 Cod penal raportata la art. 292 Cod penal.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs precum şi al probelor administrate, văzând şi disp. art. 3041 C.p.c, tribunalul constată şi reţine următoarele:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304, pct. 9 C.p.c.
Astfel, instanţa de fond a respins acţiunea formulată de recurentul reclamant, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 11/10.02.2009 de BNP M. M. D. şi cererea de partaj succesoral ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, întrucât reclamantul nu a acceptat în termen succesiunea autorului D. L..
Pentru a ajunge la o astfel de concluzie, instanţa de fond a apreciat că reclamantul avea posibilitatea de a lua cunoştinţă de decesul autorului său din cotidianul Gazeta de Sud în care fusese publicat un anunţ cu privire la acest eveniment, fapt de natură a induce instanţei impresia că pârâtele nu au ascuns cu rea credinţă decesul tatălui reclamantului, D. L.
Procedând în acest fel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, cu ignorarea dispoziţiilor art. 69, alin. 1 şi 75, alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, dispoziţii potrivit cărora persoana care solicită deschiderea procedurii succesorale are obligaţia de a menţiona, pe lângă datele de stare civilă ale defunctului şi numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, notarul dispunând citarea celor care au vocaţie la moştenire.
Ori, din conţinutul certificatului de moştenitor nr. 11/10.02.2009 a cărui nulitate o invocă recurentul reclamant, reiese că pârâtele nu au adus la cunoştinţa notarului public M. M. D. faptul că mai există un moştenitor prezumtiv al defunctului D. L., în persoana recurentului reclamant, astfel că acesta nu a fost citat la dezbaterea succesiunii autorului D. L., fapt de natură să conducă la concluzia că pârâtele, cu rea-credinţă au ascuns notarului existenţa unui moştenitor prezumtiv pe de o parte, iar pe de altă parte, cu rea-credinţă au ascuns reclamantului recurent decesul tatălui său, acesta fiind pus în imposibilitate de a-şi exprima dreptul de opţiune succesorală în sensul acceptării sau neacceptării succesiunii, în termenul prevăzut de art. 700, alin. 1 Cod civil.
Soluţia instanţei de fond este greşită în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor nr. 11/10.02.2009 al BNP M. M. D. şi prin prisma faptului că, art. 88, alin. 1 din Legea nr. 36/1995 conferă legitimare procesuală activă tuturor celor care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor, aceştia putând solicita anularea certificatului emis cu vătămarea propriilor drepturi.
Prin urmare, acest articol nu conferă dreptul de a solicita anularea certificatului de moştenitor exclusiv moştenitorilor care au acceptat în termen legal succesiunea, ci tuturor terţilor vătămaţi într-un drept al lor prin emiterea unui astfel de certificat.
Mai mult, în literatura de specialitate s-a arătat că, ori de câte ori anularea certificatului de moştenitor este cerută de o persoană care nu a participat la eliberarea acestuia – indiferent dacă are calitatea de succesor sau dacă este străină de succesiune – acţiunea este imprescriptibilă.
Urmare a acestor considerente, tribunalul, constatând că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312, alin. 1 şi 3 C.p.c. va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea pe fond a acţiunii aşa cum a fost precizată.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 10959_131 (04.04.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Loviri şi alte vătămări

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. …./P/2010 din data de ….. al Parchetul de pe lângă Tribunalul …., înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 10.08.2010 sub nr. ….., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor NV, PC şi OC pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9.08.2009, în jurul orelor 21.00, partea vătămată PG staţiona cu o căruţă pe raza comunei S, la marginea satului S, lângă locuinţa familiei O, fiind însoţit de fiul său de 11 ani. La un moment dat învinuiţii NV, PC şi OC, care se aflau la locuinţa familiei O, au mers la partea vătămată care staţiona cu căruţa în apropiere de casa familiei O şi i-au atras atenţia acestuia să părăsească locul respectiv. Întrucât partea vătămată nu a dat curs solicitării de a părăsi locul, învinuiţii NV, PC şi OC l-au lovit pe acesta cu pumnii şi cu picioarele, învinuitul PC lovind-o pe partea vătămată şi cu un băţ pe care îl avea asupra lui. Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 11-12 zile de îngriri medicale, nefiindu-i pusă viaţa în primejdie.
În cursul urmăririi penale au fost îndeplinite următoarele acte procedurale şi s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate – f. 3-5 (dosar de urmărire penală (prescurtat în continuare « d.u.p. »); certificat medico-legal nr. */** 2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală …. – f. 6-7 d.u.p.; proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare – fila 9 ; cazier judicar al inculpatului NV – f. 10 d.u.p.; declaraţii învinuit NV – f. 11-12 d.u.p.; cazier judicar al inculpatului PC – f. 16 d.u.p. ; declaraţii învinuit NV – f. 15,17 d.u.p.; proces verbal de consemnare a declaraţiei cu privirre ala învinuire pentru învinuitul NV – f. 19 d.u.p. ; cazier judicar al învinuitului OC – f. 21 d.u.p. ; declaraţii învinuit OC – f. 20-22 d.u.p.; proces verbal de consemnare a declaraţiei cu privire la învinuire pentru învinuitul OC – f. 24 d.u.p. ; procese verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare ; procese verbal de prezentare a meterialului de urmărire penală – f. 25-28 d.u.p.).
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi în cauză inculpaţii NV (declaraţie f. 47 ), PC (declaraţie f. 46) şi OC (declaraţie f. 45), precum şi partea vătămată PG (declaraţie f. 44).
Prin declaraţie verbală consemnată în încheierea de şedinţă din data de 12.10.2010, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză împotriva inculpaţilor cu suma de 450 de lei reprezentând contravaloarea telefonului mobil pierdut în urma incidentului şi 400 de lei daune moral,solicitând totodată şi obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor de jduecată efectuate în legătură cu prezentul proces penal.
Prin adresa nr. */**.2010 (f. 5), Spitalul Judeţean de Urgenţă … s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 156,86 lei, conform decontului de cheltuieli depus la f. 6.
Potrivit dispoziţiilor luate de instanţă, la dosar au fost comunicate fişele de cazier judiciar ale celor trei inculpaţi (f. 9-10).
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
În fapt, la data de 9.08.2009, în jurul orelor 21.00, partea vătămată PG staţiona cu o căruţă pe raza comunei S, la marginea satului S, lângă locuinţa familiei O, fiind însoţit de fiul său de 11 ani. La faţa locului au apărut la un moment dat inculpaţii NV şi OC şi au reproşat părţii vătămate că face mizerie cu căruţa şi caii în acel loc. S-a iscat o ceartă şi inculpatul OC a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în zona pectorală, iar inculpatul NV cu pumnul peste faţă. A venit din curtea familiei O şi inculpatul PC care a adus un băţ cu care a lovit-o pe partea vătămată, care încerca să se apere cu un furcoi. Deşi PG a fugit câţiva metri, toţi inculpaţii au continuat să-i aplice lovituri, până când a ieşit un bărbat dintr-o curte învecinată care a îndemnat pe cei trei inculpaţi să înceteze.
Ca urmare a agresiunii, partea vătămată a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă …, unde a fost examinat în unitatea de primire urgenţe cu diagnosticul „Agresiune. Traumatism cranio- cerebral minor nivel 0 cu plăgi contuze parietale şi sprâncenare stâng. Traumatism facial cu plagă contuză piramidă nazală, traumatism umăr stang cu escoriaţii”. Conform certificatului medico-legal nr. **/**.2009 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală … partea vătămată a suferit leziuni traumatice, care au necesitat 11-12 zile de îngriri medicale, nefiindu-i pusă viaţa în primejdie.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, instanţa a avut în vedere declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecaţii de inculpaţi şi partea vătămată. Inculpaţii au recunoscut în tot cursul procesului penal săvârşirea faptei aşa cum a fost reţinută în sarcina acestora.
În drept, fapta inculpaţilor NV, PC şi OC care în seara zilei de 09.08.2009 au lovit cu pumnii, cu picioarele şi cu un băţ pe partea vătămată PG, provocându-i leziuni traumatice care au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale, fară a-i fi pusă viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a) Codul penal, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material îl constituie acţiunea inculpatilor de lovire a părţii vătămate, urmarea imediată fiind producerea unor leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, iar legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu este dovedită prin concluziile certificatului medico-legal (care a constatat existenţa traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului şi gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijire medicale necesare pentru vindecare), în coroborare cu declaraţiile inculpaţilor ale şi ale părţii vătămate.
Instanţa reţine că sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au săvârşit fapta în forma de vinovăţie a intenţiei directe, în accepţiunea art. 19 alin. 1 lit. a) din Codul penal, aceştia urmărind producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv provocarea de suferinţe fizice părţii vătămate.
Fapta a fost săvârşită în circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 alin. 1 lit. a) Codul penal, cei trei inculpaţi lovind în mod conjugat partea vătămată şi reuşind astfel să înfrângă rezistenţa acestuia.
Având în vedere că fapta cu care a fost sesizată instanţa există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpaţi, în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală instanţa va dispune condamnarea inculpaţilor PC şi OC.
La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia şi, eventual pentru stabilirea modalităţii de executare, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. 1 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, instanţa reţine că fapta inculpaţilor prezintă un grad de pericol social concret suficient de ridicat, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei (în loc public, prin agresarea unei singure persoane de către un grup de trei indivizi, numeroasele lovituri fiind aplicate părţii vătămate cu pumnii şi cu picioarele de către cei trei inculpaţi în mod conjugat, reuşind paralizarea opoziţiei părţii vătămate, şi cu insistenţă, partea vătămată fiind urmărită şi lovită din nou după ce a fugit de inculpaţi), dar şi urmarea efectiv produsă asupra integrităţii corporale a părţii vătămate (leziuni traumatice ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale) şi lezarea demnităţii părţii vătămate.
În legătură cu circumstanţele personale ale inculpaţilor, instanţa va avea în vedere că ambii inculpaţi sunt cunoscuţi cu trecut infracţional aşa cum rezultă din fişele de cazier judiciar existente la dosarul cauzei, nefiind însă întrunite condiţiile pentru reţinerea stării de recidivă. Instanţa reţine că inculpatul PC a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 5.000.000 de lei amendă penală pentru săvâşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, dovedind deci perseverenţă infracţională cu privire la acest gen de fapte, motiv pentru care pedeapsa ce i se va aplica va fi mai mare decât pedeapsa ce urmează a fi stabilită pentru inculpatul OC.
I. În aceste condiţii, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, inculpatul PC va fi condamnat la o pedeapsă de 6 luni de închisoare pentru infracţiunea de lovire săvârşită asupra părţii vătămate PG.
II. În baza art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, inculpatul OC, urmează a fi condamnat la o pedeapsă de 4 luni de închisoare pentru infracţiunea de lovire săvârşită asupra părţii vătămate PG.
Cu titlu de pedeapsă accesorie, în temeiul art. 71 din Codul penal, se vor interzice fiecărui inculpat pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective pulbice şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exerciat o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), instanţa apreciind că prin atitudinea acestora de lipsă de respect faţă de normele de convieţuire socială şi îndeosebi faţă de valoarea socială reprezentată de integritatea corporală a persoanei, aceştia apar ca nedemni să exercite drepturile respective.
Apreciind că măsura condamnării constituie un avertisment serios pentru ambii inculpaţi, de natură să-i determine pe viitor să-şi controleze comportamentul şi să se abţină de la săvârşirea unor alte infracţiuni, în baza art. 81 Cod penal instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal, respectiv 2 ani şi 6 luni pentru inculpatul PC şi 2 ani şi 4 luni pentru inculpatul OC.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal urmează a se dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală instan?a va atrage atenţia ambilor inculpaţi că potrivit art. 83 din Codul penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvâr?it din nou o infrac?iune, pentru care s-a pronun?at o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instan?a revocă suspendarea, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contope?te cu pedeapsa aplicată pentru noua infrac?iune. De asemenea, urmează a se atrage aten?ia inculpaţilor că potrivit art. 84 din Codul penal, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obliga?iile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instan?a dispune revocarea suspendării executării pedepsei, în afară de cazul în care cel condamnat dovede?te că nu a avut putin?a de a îndeplini acele obliga?ii.
III. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul NV, instanţa reţine că la data de 01.12.2010 a intervenit decesul acestuia, potrivit certificatului de deces seria .. nr. …. şi extrasului din registrul de deces al Primăriei comunei C depuse la dosarul cauzei(f. 61 şi 64). Faţă de această stare de fapt, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. 1 lit. g) instanţa va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul NV, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a) Cod penal, asupra părţii vătămate PG.
IV. Cu privire la acţiunile civile formulate în prezentul proces penal, instanţa reţine următoarele :
Potrivit art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală, în caz de condamnare, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii civile. Potrivit art. 14 alin. 3 din Codul de procedură penală, repararea pagubei se va face potrivit legii civile, text care trimite la dispoziţiile art. 1169 din Codul civil şi art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, care instituie regula că persoana care formulează o pretenţie în faţa instanţei trebuie să şi-o dovedească. Pentru admiterea acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal trebuie îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 din Codul civil, respectiv, existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul survenit, precum şi vinovăţia autorului faptei.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă PG, instanţa reţine că urmare a agrersiuni la carea fost supusă aceasta a suferit un prejudiciu moral prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate şi inviolabilitate fizică, cu consecinţa unor suferinţe fizice şi psihice încercate de partea civilă în urma leziunilor suferite, pe o durată relativ mare de timp necesară pentru vindecare, având în vedere zona sensibilă afectată. Faţă de consecinţele faptei inculpaţilor, instanţa consideră că suma de 400 lei solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale constituie o compensaţie adecvată pentru prejudiciul moral suferit de aceasta.
Este neîntemeiat însă capătul de cerere privind obligarea inculpaţilor la contravaloarea telefonului mobil întrucât prin rechizitoriul prin care a fost sesizată instanţa în cauza de faţă s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la săvârşirea unei posibile infracţiuni de furt a telefonului mobil de către inculpaţii NV, PC şi OC, urmând ca în cadrul acestui nou dosar partea vătămată să-şi valorifice pretenţiile în legătură cu telefonul mobil.
În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ ….., instanţa constată că fapta ilicită a inculpaţilor, săvârşită cu vinovăţie a cauzat acestei părţi civile un prejudiciul material constând în cheltuielile ocazionate de spitalizarea a părţii vătămate în data de 09.08.2009, investigaţiile medicale, materialele sanitare şi medicamentele folosite pentru îngrijirea acesteiaşi vinovăţia acestora, în valoare totală de 156.86 lei, conform decontului de cheltuieli depus la dosar – f. 6).
Astfel fiind, în baza art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil instanţa va respinge cererea părţii civile PG privind obligarea inculpaţilor la plata sumei de 450 de lei reprezentând despăgubiri materiale (contravaloare telefon mobil). În temeiul art. 14 alin. 5) Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil urmează ca inculpaţii PC şi OC să fie obligaţi în solidar să plătească părţii civile PG suma 400 de lei reprezentând daune morale.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b) Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, instanţa va obliga în solidar inculpaţii PC şi OC la plata sumei de 156,86 lei reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă …..
Având în vedere soluţia de condamnare a inculpaţilor PC şi OC, în baza art. 191 Cod procedură penală instanţa îi va obliga să plătească fiecare suma de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil, instanţa va respinge cererea părţii civile PG de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor de judecată, nefiind depuse dovezi privind efectuarea de cheltuieli în legătură cu prezentul proces.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 10347_142 (04.04.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Paternitate. Stabilire. Tăgadă

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de …… sub nr. ….., reclamantul ZC a chemat în judecată pe pârâta ZD, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de ……, din vina exclusivă a pârâtei; încredinţarea spre creştere şi educare către reclamant a minorului BF, născut la data de ……; reluarea numelui avut anterior căsătoriei, acela de „B”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, s-a căsătorit cu pârâta la data de …, iar din căsătoria lor a rezultat minorul ZBF. După căsătorie, au locuit împreună în localitatea …. la părinţii pârâtei. Întrucât niciunul dintre ei nu avea serviciu, nici alte venituri, după naşterea minorului, de comun acord au stabilit ca reclamantul să plece în Spania, unde se afla deja mama lui, care avea o afacere proprie şi urma să îi ajute în obţinerea veniturilor necesare traiului lor şi întreţinerii copilului. La scurt timp după plecare, a aflat că pârâta întreţinea relaţii cu alţi bărbaţi. Cu prilejul revenirii în ţară, a constatat că această situaţie este reală, însă pentru salvarea căsniciei a acceptat continuarea convieţuirii, a rămas în ţară timp de 6 luni, perioadă în care au cheltuit toţi banii câştigaţi în străinătate şi ajutorul primit lunar de la mama lui. De comun acord au stabilit ca amândoi să plece în Spania, mai întâi reclamantul, pârâta urmând să vină cu copilul mai târziu. După câteva luni, a aflat că pârâta se afla deja în Spania şi că aceasta a lăsat copilul în grija mamei sale, grav bolnave, care la scurt a decedat.
A arătat reclamantul că din anul 2007 sunt despărţiţi în fapt, reluarea convieţuirii fiind imposibilă, în prezent pârâta locuieşte cu concubinul său, cu care are un alt copil, în vârstă de numai câteva luni, nu este încadrată în muncă, nu realizează alte venituri, nu are condiţii corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorului. În schimb, reclamantul are condiţii optime în acest sens, dispune de o locuinţă corespunzătoare, de venituri consistente şi de sprijinul mamei sale, iar minorul manifestă o deosebită afecţiune faţă de el.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 37 alin. 2, art. 42 alin. 1 din Codul familiei.
În dovedirea acţiunii, a propus proba cu înscrisuri, martori, anchetă socială. A ataşat fotocopie de pe carte de identitate seria … nr. .., copii certificate de pe certificatul de căsătorie seria … nr. …., certificatul de naştere seria …. nr. …. al minorului ZBF.
Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în suma de 39 lei, conform art. 7 lit. a din Legea nr. 146/1997 şi timbru judiciar mobil de 0,3 lei, conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995.
Reclamantul a fost reprezentat pe parcursul procesului de avocat C V, în baza procurii speciale autentificate sub nr. ….. de BNP ŞCL (fila 18).
Legal citată, pârâta ZD nu a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 42 Codul familiei, în cauză au fost citate Autorităţile Tutelare din cadrul Primăriei Municipiului …. şi Primăriei Comunei ……. S-a depus la dosar referatul de anchetă socială nr. ….. întocmit de Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare – Primăria Mun. ….., ca urmare a deplasării la domiciliul pârâtei.
S-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au mai depus la dosar, de către reclamant: contract de închiriere urbană a unui local comercial încheiat în Sto. Domingo de la Calzada, la ….. între reclamant şi IOD; contract de închiriere a unei locuinţe încheiat la Logrono, la ….., între reclamant şi MCAH; formular de recensământ emis la data de ….. de Primăria din …. state de plată din 31.08.2009 şi 30.09.2009 emise de societatea MM pentru angajatul ZC; certificat de înregistrare a cetăţeanului Uniunii emis la … de împuternicitul Registrului Central pentru Străini la Comisariatul Provincial din …., Spania, iar de către pârâtă certificatul de naştere seria … nr……al minorei ZAL, declaraţii pe propria răspundere dată de numitul V V C şi de pârâtă autentificate sub nr. … şi … din … de BNPA VV şi VRC.
S-a administrat proba testimonială, la propunerea reclamantului, declaraţiile martorilor PP şi OG fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei.
Deşi s-au făcut nenumărate demersuri pentru efectuarea unei anchete sociale la reşedinţa reclamantului din străinătate, prin emiterea de adrese către Primăria din ….., respectivele relaţii nu au fost înaintate instanţei.
Prezentă la termenul din 11.05.2010, pârâta ZD a depus la dosar, o cerere prin care solicită acordarea dreptului de a-şi vedea fiul, ZBF, o dată la şase luni în condiţiile în care acesta domiciliază cu tatăl său în Spania, iar dacă îşi va muta domiciliul în România, două week-enduri pe lună.
La termenul din 09.12.2010, instanţa a apreciat că cererea formulată de pârâtă are natura unei cereri reconvenţionale şi a dispus emiterea unei adrese către aceasta pentru a preciza în concret modalitatea în care solicită să aibă legături personale cu minorul BF, respectiv perioada exactă în care doreşte stabilirea unui program de vizitare, locul în care se vor realiza aceste legături, şi să timbreze cererea cu 8 lei taxa judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, sub sancţiunea anulării cererii.
Pârâta-reclamantă nu s-a conformat solicitării instanţei, iar la termenul din 06.01.2011, reclamantul-pârât, prin avocat, a invocat excepţia de netimbrare.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia netimbrării cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă ZD, invocată de reclamantul-pârât, prin apărător, la termenul din 06.01.2011, excepţie de procedură, peremptorie şi absolută, instanţa reţine următoarele:
La termenul din 11.05.2010, pârâta-reclamantă ZD a învestit instanţa cu o cerere având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorului BF. Spre deosebite de alte măsuri luate în privinţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie, accesorii divorţului, precum încredinţarea acestora şi stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, asupra cărora instanţa este obligată să hotărască chiar în lipsa unei cereri formulate de vreuna dintre părţi, în temeiul art. 42 din Codul familiei (text ce instituie o derogare de la principiul disponibilităţii în procesul civil), instanţa nu se poate sesiza din oficiu cu privire la stabilirea de legături personale cu minorul încredinţat celuilalt părinte, putând dispune în acest sens numai ca urmare a unei cereri formulate de partea interesată, cerere supusă cerinţei timbrajului, întrucât nu se încadrează în vreuna dintre excepţiile prevăzute de lege.
Faţă de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, s-a stabilit în sarcina pârâtei-reclamante obligaţia de plată a unei taxe judiciare de timbru în valoare de 8 lei şi a unui timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Potrivit art. 20 alin 1-3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit fiind sancţionată cu anularea acţiunii sau a cererii.
Totodată, potrivit art. 35 alin. 1 şi 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, adică înainte de primirea (înregistrarea), efectuarea sau eliberarea actelor taxabile sau înainte de prestarea serviciilor, iar instanţele judecătoreşti – cu totul excepţional, pentru motivele menţionate în rezoluţie – pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Conform alin. 5 al aceluiaşi articol, neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite şi înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar în cazul nerespectării dispoziţiilor ordonanţei, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere faptul că pârâta-reclamantă a fost înştiinţată prin adresa emisă de instanţă la data de 17.12.2010 (fila 92), asupra obligaţiei de a timbra cererea reconvenţională cu taxă judiciară de timbru în valoare de 8 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei şi cu toate acestea, nu s-a conformat acestei dispoziţii, instanţa va face aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, va admite excepţia netimbrării, invocată de reclamantul-pârât şi, având în vedere caracterul peremptoriu al acesteia, va anula cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă ZD, având ca obiect stabilire program vizitare minor, ca netimbrată, fără a se mai pronunţa asupra fondului acesteia.
Examinând în continuare cererea principală formulată de reclamantul-pârât ZC, pe baza actelor şi lucrările dosarului, instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de …, căsătoria lor fiind trecută în Registrul de stare civilă al Primăriei …. sub nr. …., astfel cum reiese din certificatul de căsătorie seria …. nr. …. (fila 10).
În timpul căsătoriei părţilor, s-au născut minorii BF, la data de …, şi minora AL, născută la ……, astfel cum rezultă din certificatele de naştere certificatul de naştere seria ….. nr. …. (fila 11) şi seria …. nr. ….. (fila 58)
În ceea ce priveşte capătul principal de cerere, având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ, instanţa reţine că în prezent relaţiile dintre soţi nu se mai întemeiază pe prietenie şi afecţiune reciprocă. Astfel, din declaraţiile martorilor P P şi OG (filele 59, 60) rezultă că relaţiile dintre soţi s-au deteriorat din cauza faptului că pârâta-reclamantă a început să întreţină relaţii de concubinaj cu un alt bărbat, în timp ce reclamantul-pârât se afla în Spania, la muncă, şi că soţii sunt despărţiţi în fapt de peste 3 ani.
Relaţia extraconjugală a pârâtei-reclamante cu numitul VVC este un fapt notoriu, potrivit referatului de anchetă socială nr. 18210/2009 întocmit de Colectivul de Sprijin al Autorităţii Tutelare – Primăria Mun. …. (fila 14) şi a fost recunoscut de pârâta-reclamantă prin declaraţia autentificată sub nr. …. de BNPA VV şi VRC (fila 81), potrivit căreia nu reclamantul-pârât este tatăl natural al minorei LA, ci numitul VVC.
Instanţa reţine, aşadar, că vina în destrămarea relaţiilor de familie aparţine exclusiv pârâtei-reclamante, care şi-a încălcat obligaţia de fidelitate ce incumbă soţilor prin încheierea căsătoriei.
Constatând că relaţiile dintre soţi au fost grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei devenind vădit imposibilă, în temeiul art. 37 alin. 2 lit. b din Codul familiei şi art. 617 din Codul de procedură civilă, instanţa va admite capătul principal al cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul-pârât şi va dispune desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la …. şi trecută în registrul de stare civilă al Primăriei …. sub nr. …., din vina exclusivă a pârâtei-reclamante.
Referitor la nume, instanţa reţine că în cauză nu există o învoială a părţilor prin care acestea să convină asupra păstrării numelui dobândit prin căsătorie şi ulterior desfacerii acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. 40 alin.3 Codul familiei, va dispune ca reclamantul-pârât să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „B”, astfel după cum reiese din certificatul de căsătorie seria …. nr. …. (fila 10).
Cât priveşte încredinţarea copiilor minori, deşi reclamantul-pârât a cerut să-i fie încredinţat doar minorul BF, faţă de dispoziţiile art. 42 din Codul familiei, instanţa este ţinută să hotărască şi cu privire la încredinţarea minorei LA, născută la data de …., aşadar în timpul căsătoriei părţilor, chiar în lipsa unei cereri formulate de vreunul dintre soţi, întrucât aceasta are statutul de „copil din căsătorie”.
Astfel, potrivit art. 53 din Codul familiei, „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Se instituie, prin acest text de lege, o prezumţie legală de paternitate ce poate fi răsturnată exclusiv în cadrul acţiunii în tăgăduirea paternităţii reglementate de art. 54-55 din Codul familiei.
Mai mult decât atât, din certificatul de naştere seria … nr. ….. (fila 58), reiese că minora LA poartă numele de „Z”, în conformitate cu dispoziţiile art. 62 din Codul familiei, potrivit cărora „copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor”. De asemenea, la rubrica tatălui, apare menţionat reclamantul-pârât ZC, iar la rubrica mamei ZD, la fel ca şi în cazul celuilalt minor, BF. Certificatul de naştere eliberat pe baza actului de naştere întocmit în registrul de stare civilă, face dovada stării civile a persoanei, potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa constatând că nu au intervenit modificări în starea civilă a minorei LA care să fie înscrise în actul de naştere, în sensul celor prevăzute de art. 46 din lege, ca urmare a unei acţiuni în tăgada paternităţii.
Odată dobândit, statutul de copil născut din căsătorie nu poate fi modificat printr-un act de recunoaştere voluntară a filiaţiei paterne săvârşit de un alt bărbat, precum declaraţia pe propria răspundere dată de numitul VVC autentificată sub nr. …. de BNPA VVV şi VRC (fila 80), în sensul că este tatăl natural al minorei, sau printr-o simplă declaraţie notarială a mamei că nu reclamantul este tatăl natural al copilului (fila 81), câtă vreme prezumţia de paternitate nu a fost înlăturată printr-o hotărâre irevocabilă de admitere a acţiunii în tăgada paternităţii.
Acestor declaraţii nu li se poate da eficienţă, în cadrul acţiunii de divorţ, decât pentru a stabili nerespectarea de către pârâta-reclamantă a obligaţiei de fidelitate faţă de soţ, neputând avea consecinţe cu privire la modificarea statutului civil al minorei.
Faţă de aceste considerente, instanţa va hotărî, potrivit art. 42 alin. 1, 3 din Codul familiei, odată cu pronunţarea divorţului, cu privire la încredinţarea celor doi copii minori, iar nu numai a minorului BF, şi cu privire la contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor, luând în considerare şi dispoziţiile alin. 4, potrivit cărora învoiala părinţilor privitoare la aceste aspecte poate produce efecte numai dacă a fost încuviinţată de instanţă.
Instanţa reţine că reclamantul-pârât ZC este rezident comunitar în Spania din data de 25.01.2008, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare a cetăţeanului Uniunii emis de împuternicitul Registrului Central pentru Străini la Comisariatul Provincial din ….., Spania (fila 34), dispune de o locuinţă corespunzătoare, închiriată conform contractului încheiat la ….., la ….., cu numita MCAH (filele 30-31) şi formularului de recensământ emis la data de 19.10.2009 de Primăria din … (fila 31, verso) şi realizează venituri din muncă, în acest sens fiind statele de plată emise de societatea MM la … şi …, precum şi contractul încheiat ulterior, la …., cu numitul IOD, în baza căruia acesta a închiriat un local comercial în Santo Domingo de la Calzada (La Rioja), pe o durată de 20 ani, în scopul utilizării ca sală de festivităţi-discotecă sau pentru activităţi în legătură cu cele hoteliere (cafenea, club, bar etc).
De asemenea, din declaraţiile martorilor PP şi OG (filele 59, 60) rezultă că reclamantul-pârât realizează venituri şi are un domiciliu stabil în Spania şi că acesta se comportă bine cu minorul BF.
Potrivit referatului de anchetă socială nr. …. (fila 14), pârâta-reclamantă …. locuieşte împreună cu concubinul său, într-un imobil compus din două camere şi dependinţe dotate cu mobilierul necesar şi întreţinute curat din punct de vedere igienic.
Luând în considerare vârsta şi nevoile speciale ale minorilor, comportamentul părinţilor şi legăturile de afecţiune stabilite de minori cu tatăl sau mama, condiţiile de viaţă oferite de fiecare dintre aceştia, instanţa apreciază că este în interesul copiilor ca minorul …., născut la data de ….. să fie încredinţat spre creştere şi educare reclamantului-pârât, iar minora AL, născută la ….., să fie încredinţată spre creştere şi educare pârâtei-reclamante.
Cât priveşte contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorului încredinţat celuilalt, instanţa constată că niciuna dintre părţi nu a cerut obligarea celuilalt părinte la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului ce le-a fost încredinţat. Potrivit declaraţiei autentificată sub nr. …. de BNPA VV şi VRC (fila 81), pârâta-reclamantă nu are nicio pretenţie faţă de reclamantul-pârât cu privire la creşterea, îngrijirea fetiţei ori cu privire la plata pensiei de întreţinere.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 42 alin. 4 din Codul familiei, văzând manifestarea de voinţă a părţilor, va lua act de învoiala acestora de a nu fi obligate reciproc la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului încredinţat celuilalt părinte.
În temeiul art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, care statuează principiul disponibilităţii în procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 619 alin. 1 coroborat cu art. 282 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 12205_1273 (04.04.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Cereri

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.09.2010, sub nr. …., petenta S.C. M. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata DGFP …. anularea procesului verbal de contravenţie seria …. nr. … din data de **.**.2010, emis de un agent constatator din cadrul intimatei.
În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că în fapt, în data de 31.08.2010, orele 16.00 în timp ce reprezentanţii legali ai societăţii erau plecaţi din ţară, a fost sancţionată contravenţional prin procesul verbal de contravenţie seria …. Nr… pe motiv ca nu ar fi existat aparat de marcat electronic fiscal, situaţie care nu corespunde adevărului întrucat petenta era şi este dotată cu aparat fiscal achiziţionat de la S.C. N.R. S.R.L., astfel cum rezulta din factura fiscală nr. *** din 2010. Agentul constatator însă nu a luat în seamă existenţa aparatului fiscal din incinta societăţii şi nu a luat în calcul nici explicaţiile date de persoana găsită la punctul de lucru, numita C.M.A. în sensul că, având în vedere momentul efectiv al deschiderii punctului de lucru şi al achiziţionării casei de marcat şi că patronii sunt plecaţi, aşteptându-i pentru a primi instrucţiuni privind modul de folosire al aparatului, efectiv firma nici nu a avut când şi cum să desfăşoare, în concret activitate curentă, conform obiectului sau de activitate.
Petenta a invocat excepţia nulităţii absolute a procesului verbal de contravenţie, a procesului verbal cu nr. …./**.**.2010 şi celui din **.**.2010 pentru mai multe considerente. Astfel, nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. 7, art. 17 si art. 19 din O.G. 2/2001 privind regimul contravenţiilor. Procesul verbal ce contravenţie a fost întocmit în lipsa reprezentanţilor legali ai societăţii care efectiv nu au avut posibilitatea să-si exprime astfel vreun punct de vedere, potrivit dispoz. art. 19 din O.G. 2/2001. Procesul procesul verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator, precum şi de contravenient iar în situaţia în care acesta refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiuni despre aceste împrejurări care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului verbal in acest mod, adică fara respectarea condiţiilor imperative cerute de lege. Nimic din aceste prevederi legale nu se regăsesc pe procesul verbal contestat. Se reţine că „societatea desfăşoară activitate de comerţ cu amănuntul in magazin nespecializat fara a fi dotata cu aparat electronic de marcat fiscal…” , situaţie însă nereală, şi nici în legătura cu suma de 49 de lei despre care s-a făcut menţine pe procesul verbal de contravenţie petenta nu cunoaşte nimic, numita C.A.semnând pe acel înscris probabil de teamă, spunandu-i-se că nu este nimic grav. Prevederile legale nu au fost respectate nici în privinţa obiecţiunilor puteau fi exprimate chiar prin intermediul persoanei găsite la punctul de lucru şi care i-a adus la cunoştinţa agentului constatator că exista casa de marcat, dar ca aşteaptă pe cineva sa îi arate cum funcţionează, mai ales ca patronii sunt plecaţi din ţară. Legiuitorul impune agenţilor constatatori obligativitatea înştiinţării persoanei în cauză despre faptul ca are dreptul de a formula obiecţiuni, iar în nici un caz agenţii constatatori nu au dreptul să menţioneze, pur şi simplu, ca persoana refuză să semneze ori că nu are obiectiuni de formulat sau, asa cum s-a întâmplat în speţă, să menţioneze fapte care nu atesta realitatea. Totodată, nu este deloc descrisă fapta contravenţională, cu arătarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aflarea adevărului şi la aprecierea gravitaţii faptei, în funcţie de care să fie stabilită sancţiunea, proporţională cu gravitatea şi pericolul social al faptei. Or, în speţa dedusa judecaţii, nu se poate vorbi despre existenţa unei fapte de natura contravenţionala pentru a putea fi antrenată răspunderea petenta deţinea casa de marcat, situatie neavuta insa în vedere de agentul constatator care, în mod nelegal a încheiat proces verbal si a aplicat o amenda imensă pentru o fapta inexistentă.
Legiuitorul nu a lăsat la aprecierea agentului constatator completarea acestei rubrici, considerând că altfel s-ar încalca dreptul la apărare al persoanei în cauză, acuzată de săvârşirea unei fapte de natura contravenţională. Or, în speţă, este evident ca nu fost adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, iar prin intermediul salariatei, dacă i se permitea, petenta putea să îşi exercite acest drept, salariata insistând să se faca menţiune că există casa de marcat, dar că nu a avut efectiv când să vadă cum funcţionează.
Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 şi O.U.G. nr. 28/1999.
În probaţiune, a solicitat încuvinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul intimatei.
Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că sunt neîntemeiate criticile de nelegalitate a procesului verbal de contravenţie, iar în ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal de contravenţie încheiat la data de **.**2010, la ora 15.20, care constituie momentul controlului, petenta nu deţine a aparat de marcat fiscal. Este adevărat ca la dosarul cauzei petenta a depus factura nr. *** din 2010 pe care a achiziţionat-o după efectuarea controlului, iar prin declaraţia de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale înregistrată la AFPM sub nr. …./**.**.2010, societatea a declarat ca a instalat-o în data de **.**.2010. Anularea amenzii ar fi un act de clemenţă ce ar încuraja încalcarea dispoziţiilor legale, încurajandu-se în acest mod încalcarea dispoziţiilor imperative ale legii şi în special disciplina financiară, în condiţiile în care se fac eforturi considerabile de întărire a disciplinei financiare şi de respectare a prevederilor fiscale in vigoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 167 al. 1 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat petentei proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială şi proba cu interogatoriul intimatei, considerându-le pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosarul cauzei : proces verbal de contravenţie seria … nr…..; proces verbal nr. …. şi proces verbal din 31.08.2010; chitanţa nr. ….; certificat constatator din 16.06.2010 emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău privind deschiderea punctului de lucru din Buzău, str. A. nr. 78; declaraţie de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale cu nr. …. si adresa din aceiaşi data emisa de M.F.-ANAF …. ; factura fiscală nr. ……
Au fost audiate în cauză martorele C.M.A. (declaraţie fila 39) şi C.G. (declaraţie fila 40). A fost administrată proba cu interogatoriul intimatei, aceasta depunând răspunsurile prin adresa nr. 377/14.02.2007, expediată prin fax.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.
Prin procesul verbal de contravenţie seria … nr. …. din data de 31.08.2010 întocmit de un agent constatator din intimatei DGFP…. (f. 17), petenta S.C. M. S.R.L. a fost sancţionată contravenţional în temeiul art. 10 lit. b) şi 11 alin. lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999 cu amendă în cuantum de 8.000 de lei, reţinându-se că la punctul de lucru din str. A. nr. 78 din mun. Buzău, petenta desfăşoară comerţ cu amănuntul în magazin nespecializat (confecţii şi cosmetice), fără a fi dotată cu aparat electronic de marcat fiscal. În temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 49 de lei găsită la magazin ca monetar, iar în baza art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 28/1999 suspendarea activităţii până la intrarea în legalitate.
Coroborând probele administrate în cauză, instanţa constată temeinicia procesului verbal de contravenţie, situaţia reţinută de agentul constatator fiind conformă cu realitatea.
În fapt, la data de 31.08.2010, în jurul orei 15.30, agenţii constatatori au desfăşurat un control inopinat la punctul de lucru al petentei situat în str. A. nr. 78 din mun. Buzău. La momentul controlului, petenta nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal, deşi la punctul de lucru se desfăşura activitate de comerţ cu amănuntul, vânzătoare fiind numita C.M.A.. Din vânzări se încasase suma de 48,5 lei, confiscată de agenţii constatatori. După finalizarea controlului şi încheierea procesului verbal de contravenţie, societatea petentă a achiziţionat o casă de marcat, obţinând o factura cu nr. *** din 2010 (f. 16) pe care s-a menţionat un moment al achiziţiei anterior încheierii procesului verbal de contravenţie (31.08.2010, ora 10.05).
Petenta a contestat cele reţinute de agenţii constatatori, susţinând cu probe necredibile existenţa unei alte situaţii de fapt, care nu corespunde adevărului, pentru a evita post factum răspunderea contravenţională. De asemenea, martorele audiate în cauză au fost de rea credinţă şi, în apărarea petentei, au încercat să susţină o situaţie de fapt nereală, în cunoştinţă de cauză.
Caracterul nereal al apărărilor petentei, precum şi subiectivismul martorelor audiate rezultă cu claritate din examinarea celorlalte probe adminsitrate, dar şi din contradicţiile existente între susţinerile petentei şi ale martorelor, care au dau naştere unor suspiciuni demne de luat în seamă.
Nu corespund adevărului susţinerile petentei şi ale celor două martore audiate în sensul că nu s-ar fi desfăşurat comerţ cu amănuntul la punctul de lucru din str. A. întrucât acesta urma să se deschidă ulterior controlului.
Din declaraţiile martorelor audiate în cauză rezultă că proprietara magazinului a trebuit să plece de urgenţă în Bulgaria, rugând pe martora C.G., cu care era bună prietenă, să o ajute la amenjarea magazinului în vederea deschiderii acestuia, martora dând curs solicitării ajutată de fiicele sale, C.A.şi C.M.A. Martora C.G. a declarat că „proprietara magazinului a sosit in ţară pe data de 03.09.2010, amenajarea magazinului a fost încheiată după sosirea proprietarei”, arătând că „la momentul controlului nu exista o persoană angajată ca vânzătoare sau ca vânzător, dar era vorba ca fata cea mare (C.A., subl. ns) să fie angajată, fiind încheiat un contract de muncă pentru perioada de două luni” şi că „Sunt sigură că în ziua respectivă nu s-au efectuat vânzări de produse întrucât magazinul nu era deschis şi fetele mele nu aveau nicio calitate”. Martora C.M.A.. (f. 39) a relatat că „nu exista un vânzător al societăţii respective (petente, subl. ns) la momentul controlului”.
Prin urmare, din relatările celor două martore se desprinde concluzia că singura legătură a celor trei persoane din familia C. cu punctul de lucru al petentei a fost până la data controlului legată de amenajarea magazinului.
Din cererea introductivă rezultă însă că la punctul de lucru a existat o salariată a petentei la momentul controlului, chiar în persoana martorei C.M.A. [„prin intermediul salariatei noastre, dacă i se permitea, puteam să ne exercităm acest drept aceasta insistând să se facă menţiune că există casa de marcat, dar că nu a avut efectiv când să vadă cum funcţionează” – f. 5 ; persoana găsită la punctul de lucru, respectiv numita C.M.A. (…) le-a comunicat (agenţilor constatatori, subl. ns) că patronii sunt plecaţi, îi aşteaptă pentru a primi instrucţiuni privind modul de folosire a aparatului”].
Este cert că la momentul controlului martora C.M.A. se afla în magazin în calitate de vânzătoare, cu sau fără forme legale, dat fiind că în procesul verbal de contravenţie martora este menţionată în această calitate şi, în plus, martora era în posesia ştampilei societăţii petente, care nu s-ar fi putut afla într-un sertar al unui magazin în curs de amenajare, lăsat în grija unor persoane străine de magazin, fieacestea şi bune prietene ale proprietarilor.
Funcţionarea punctului de lucru al petentei a fost autorizată încă din data de 09.06.2010, aşa cum rezultă din certificatul constatator emis pe numele petentei de Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul … eliberat la data de **.**.2010 (f. 9), prin urmare, au mai trecut încă două luni până la data încheierii procesului verbal de contravenţie (**.**.2010), perioadă suficientă pentru deschiderea efectivă a magazinului din str. A..
Având în vedere momentul autorizării punctului de lucru şi existenţa ştampilei petentei în posesia vânzătoarei C.M.A., instanţa apreciază ca reale constatările agenţilor constatatori în sensul că la punctul de lucru petenta desfăşura comerţ cu amănuntul în magazin nespecializat.
Nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile petentei conform cărora ar fi existat în magazin la data controlului efectuat de agenţii constatatori un aparat de marcat electronic fiscal.
Factura nr. *** din 2010 (data procesului verbal de contravenţie), eliberată la achiziţionarea de către petentă a casei de marcat, are înscrise la rubrica Date privind expediţia următoarele menţiuni: „Numele delegatului – S.K.P., CI seria … nr. ******; Expedierea s-a făcut în prezenţa noastră la data de **.**.2010, ora 10.05”. Cu aceste menţiuni, petenta încearcă să convingă că avea casa de marcat la momentul controlului, desfăşurat la data de **.**.2010, ora 15.30, deci la câteva ore după ora înscrisă în factura eliberată la vânzarea aparatului.
Însă, potrivit art. 1182 din Codul civil, data înscrisului sub semnătură privată nu este opozabilă terţilor decât după îndeplinirea anumitor formalităţi precum prezentarea la o instituţie publică sau înscrierea în anumite registre publice, regulă instituită pentru protejarea intereselor terţilor împotriva manoperelor frauduloase ale părţilor, de regulă manifestate prin antedatare. Prin urmare, data unui înscris sub semnătură privată este numai o menţiune a părţilor, iar faţă de terţi data înscrisului nu face prin ea însăşi dovada realităţii ei, regulă care se aplică, pentru identitate de raţiune şi în privinţa orei unui înscris sub semnătură privată.
Faţă de cele expuse, nu sunt suficiente menţiunile din factura nr. *** din 2010 pentru a se proba în mod cert data achiziţionării aparatului de marcat, motiv pentru care instanţa va proceda la examinarea altor mijloace de probă pentru a clarifica acest aspect.
Prin cererea introductivă petenta arată că martora C.M.A. a adus la cunoştinţa agenţilor constatatori existenţa casei de marcat în magazin la momentul desfăşurării controlului.
Martorele audiate au declarat însă în sens contrar. „Eu nu ştiam nimic de casa de marcat, auzisem ceva de la mama mea, dar nu ştiam exact” a arătat martora C.M.A. relatând despre ceea ce s-a întâmplat în timpul controlului. Martora C.G. a negat însă că ar fi cunoscut ceva despre existenţa casei de marcat la momentul controlului („Martora C.A. a fost luată ca din oală neştiind ce se întîmplă şi nici despre casa de marcat. Precizez că martora m-a sunat în timpul efectuării controlului ocazie cu care le-am spus telefonic agenţilor constatatori că nu ştiu nimic despre casa de marcat. Le-am spus că nici eu nu pot să dau mai multe detalii, întrucât ajutam numai la aranjarea magazinului”).
Faţă de aceste declaraţii ale martorelor, în condiţiile în care proprietarii societăţii petente erau plecaţi din ţară, iar singurele lor persoane de încredere erau cele trei persoane din familia C., se nasc mai multe întrebări fireşti: Cine a efectuat demersurile pentru achiziţionarea aparatului de marcat ?; Cine a adus la magazin aparatul de marcat în intervalul 10.05 (data înscrisă pe factură) – 15.30 (data încheierii procesului verbal de contravenţie); De ce niciuna dintre cele trei persoane din familia C, în mod surprinzător, nu cunoaşte nimic despre existenţa casei de marcat în condiţiile în care, după cum rezultă din declaraţiile acestora, aveau cheile magazinului, deci aparatul de marcat nu ar fi putut fi adus la punctul de lucru al petentei fără ştiinţa lor ? Nici petenta şi nici martorele audiate nu au arătat nimic cu privire la aceste aspecte.
Procedând la examinarea facturii nr. *** din 2010 emisă la vânzarea aparatului de marcat, instanţa constată că semnătura executată la rubrica „Semnătura de primire” aparţine în mod cert martorei C.G., care a semnat în mod identic declaraţia dată în cauză, deşi la rubrica „Numele delegatului” este menţionat numele reprezentantei legale a petentei, respectiv, S.K.V., care era plecată din ţară la acel moment. În lumina acestei constatări, rezultă că declaraţiile martorei C.G. sunt însă în mod vădit nesincere, iar aceasta cunoaşte momentul exact al achiziţionării casei de marcat, dar nu a dorit să relateze nimic în legătură cu acest fapt pentru a ascunde adevărul, respectiv faptul că aparatul de marcat s-a achiziţionat după efectuarea controlului de către agenţii constatatori.
Din menţiunile completate în cartea de intervenţii a aparatului de marcat achiziţionat de petentă la instalarea acestuia rezultă că această operaţiune s-a realizat (nota bene!) la data de **.**.2010, la ora 16.30, iar la ora 15.45 în aceeaşi zi a fost emis bonul fiscal nr. 1 şi raportul zilnic nr. 1 (ataşate în copie la dosar – f. 23 şi din care rezultă aceeaşi oră şi aceeaşi dată). Aceste menţiuni, care nu puteau fi modificate întrucât toate datele ulterior înscrise pe bonurile fiscale ar fi fost eronate, întăresc concluzia că momentul achiziţionării aparatului de marcat este ulterior sancţionării contravenţionale a petentei.
Coroborând datele existente în raportul zilnic de activitate şi bonul fiscal emise iniţial de aparatul de marcat, cu declaraţiile contradictorii şi vădit subiective ale petentei şi ale martorelor audiate, instanţa apreciază că situaţia de fapt reţinută de agenţii constatatori corespunde adevărului şi sub aspectul inexistenţei aparatului de marcat, fiind evidentă intenţia petentei şi a martorelor de a ascunde realitatea.
Nici susţinerile potrivit cărora suma confiscată nu ar fi provenit din vânzări, ci aparţinea numitei C.A. nu pot fi reţinute ca întemeiate.
Din cele expuse anterior a rezultat cu prisosinţă nesinceritatea martorelor audiate. În acest context, nu sunt credibile declaraţiile date pentru a justifica găsirea în magazin a sumei de banii de către agenţii constatatori, respectiv că numita C.A. a trebuit să plece în grabă, uitând banii la vedere în magazin.
În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine următoarele:
Procesul verbal de contravenţie seria …. nr. …. din data de **.**.2010 a fost încheiat cu respectarea cerinţelor de fond şi de formă prevăzute de lege.
Sub aspectul condiţiilor de fond necesare pentru legalitatea procesului verbal de contravenţie, se constată că fapta reţinută în sarcina petentei a fost dovedită, constituie contravenţie şi a fost corect încadrată juridic.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 28 din 25 martie 1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, precum şi să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le predea clienţilor.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, aprobate prin H.G. nr. 479/2003, în sensul art. 1 alin. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, prin agenţi economici se înţelege persoanele fizice şi juridice, asociaţiile familiale, precum şi orice alte entităţi care efectuează cu plată, pe teritoriul României, livrări de bunuri cu amănuntul şi/sau prestări de servicii direct către populaţie, cu excepţia instituţiilor publice.
Prin urmare, fapta petentei care a desfăşurat livrări de bunuri cu amănuntul către persoane fizice la punctul său, fără însă a fi dotată şi, deci, fără a utiliza aparat de marcat electronic fiscale avizate, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 8.000 lei la 40.000 lei conform art. 10 lit. b) şi 11 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă nr. 28 din 25 martie 1999.
Chiar dacă ar fi real faptul că ar fi existat la data controlului aparatul de marcat în magazinul supus controlului, acesta nu era utilizat, instalarea sa efectuându-se aşa cum s-a reţinut anterior, la data de **.**.2010, ulterior controlului. În aceste împrejurări subzistă fapta contravenţională, simpla deţinere a aparatului ca obiect de inventar neînlăturând existenţa faptei contravenţionale, de vreme ce acesta nu este utilizat şi nu se eliberau bonuri fiscale.
Odată dovedită fapta contravenţională, faţă de dispoziţiile art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 în mod corect agenţii constatatori au procedat la confiscarea sumei găsită în magazinul petentei ca monetar rezultate din vânzări în temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 49 de lei.
În ceea ce priveşte condiţiile de formă, instanţa reţine că procesul verbal conţine toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Instanţa califică drept o apărare pe fondul cauzei excepţia nulităţii procesului verbal de contravenţie întemeiată pe o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. 7 , art. 17 şi art. 19 din O.G. 2/2001, urmând a respinge ca neîntemeiate această apărare, pentru considerentele ce urmează.
Nu au fost nesocotite dispoziţiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nefiind de faţă reprezentantul legal al petentei, acesta nu putea fi încunoştinţat despre dreptul său de a face obiecţiuni, iar normele de procedură contravenţională (art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 interpretat a contrario) permit încheierea procesului verbal de contravenţie în lipsa reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică. Prin urmare, împrejurarea invocată de petentă nu constituie viciu de procedură şi nu atrage nulitatea procesului verbal de contravenţie. Oricum, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (aplicabile şi în procedura contravenţională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), sancţiunea nulităţii nu intervine în mod automat, ci numai cu condiţia dovedirii unei vătămări. Cum petenta şi-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenţionale în faţa instanţei de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentei.
Contrar afirmaţiilor petentei, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fapta reţinută în sarcina petentei fiind descrisă corespunzător, astfel încât rezultă clar ce anume i se impută, nefiind necesar să fie arătate alte elemente pentru a se putea aprecia asupra gravităţii faptei.
Conform art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puţin un martor. Contrar susţinerilor petentei, procesul verbal a fost întocmit cu respectarea acestei dispoziţii legale, menţionându-se lipsa din ţară a reprezentantului legal al petentei, şi existând semnătura unui martor asistent (C.A.).
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea hotărăşte asupra sancţiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanţa constată că petenta a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege pentru această faptă. Sancţiunea aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, ţinând seama nu numai de consecinţele faptei (neevidenţierea produselor vândute şi a încasărilor, ceea ce favorizează sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, posibilitatea comercializării unor produse cu provenienţă ilicită), dar şi de circumstanţele personale ale petentei, care a săvârşit fapta la un nou punct de lucru, prezumându-se că avea experienţă ca agent economic şi cunoştea obligativitatea utilizării aparatului de marcat. Faţă de comportamentul ulterior al petentei, aplicarea sancţiunii amenzii apare cu atât mai necesară întrucât aceasta nu a conştientizat pericolul social al faptei şi, în conivenţă cu martori nesinceri, a încercat să obţină câştig de cauză în justiţie. A pronunţa o soluţie favorabilă petentei, fie şi prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, ar însemna o încurajare a agenţilor economici să încalce legea sub aparenţa corectitudinii.
Pe fondul celor expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 10652_427 (04.04.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Cereri

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:
Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 02.08.2010 pe rolul acestei instanţe sub nr. ….. petenta SC TCI SRL, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă ….. anularea procesului verbal de contravenţie seria …. nr…. din data de …., iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sanc?iunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esenţă, că a fost sanc?ionată pe nedrept întrucât persoana despre care s-a re?inut că desfă?ura activitate în cadrul societă?ii se afla la sediul acesteia în vederea unei discu?ii prealabile pentru ocuparea unui post, urmând ca ulterior să i se încheie contract de muncă în condi?iile în care ar fi corespuns postului. Petenta a invocat ca motive de nulitate a procesului verbal de contraven?ie lipsa semnăturii unui martor asistent pe procesul verbal ?i neaducerea la cuno?tin?ă a dreptului de a face obiec?iuni în momentul întocmirii actului de constatare.
Petentul a indicat ca temei de drept al acţiunii sale dispoziţiile O.G. 2/2001.
În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depunând copia procesului verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. ….din data de …. (f. 6-7).
Plângerea este scutită de taxă de timbru şi timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.
În fapt, intimata a arătat că la data de 19.07.2010, la punctul de lucru al societă?ii petente a fost identificată numita DL, care presta muncă în pentru ?i sub autoritatea angajatorului SC TCI SRL fără a avea încheiat în contract individual de muncă în formă scrisă, această constatare fiind sus?inută de fi?a de identificare completată ?i semnată de DL.
Angajatorul cuno?tea consecin?ele neîncheierii în formă scrisă a contractului individual de muncă întrucât anterior a mai fost sanc?ionat în mai multe rânduri pentru primirea la muncă a unor persoane fără încheirea în prealabil a contractului individual de muncă în formă scrisă.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţiilor, intimatul a apreciat că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul jundic al contravenţiilor, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a apreciat că înscrisurile depuse de I.T.M. …. dovedesc existenţa faptei reţinute în sarcina petentei în modalitatea reţinută de actul atacat, inspectorul de muncă exercitând atribuţiile de serviciu în conformitate cu prevederile art. 15 alin. l lit. a) din H.G. nr. 1377/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, precum şi pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric coroborat cu art. 19 din Legea nr. l08/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii. Organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei sale, în conformitate cu garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului raportate la dispoziţiile speciale cuprinse în art.l din O.G. nr.2/2001, conform cărora “constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată ca atare prin lege”.
Criteriile care au fost luate în considerare pentru realizarea calificării contravenţiei, au ţinut seama de natura obligaţiei încălcate şi de entitatea bunului protejat juridic. Pentru aplicarea criteriilor de gradare a sancţiunii, s-a avut în vedere regulile care au drept obiectiv asigurarea respectării principiilor de drept de sancţionare, în special cele de proporţionalitate şi de echitate, şi în acelaşi timp să ofere o corenţă aplicării acestora. La individualizarea sancţiunilor contravenţionale, inspectorii de muncă au ţinut seama de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, de modul şi mijloacele de săvârşire a acestora, de scopul urmărit şi de urmarea produsă.
În probaţiune, intimatul a anexat întâmpinării, în copie, procesul verbal de contravenţie seria … nr. … din data de …. cu anexa 2 (f. 15-16, 21), copia procesului verbal de control nr. …. (f. 18-20), fi?e de identificare din data de …. completate de numitele BN (f. 22) ?i DL (f. 23).
La termenul de judecată din data de 07.12.2010, în temeiul dispoziţiilor art. 167 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente şi utile cauzei.
În completarea probatoriului, intimatul a depus în copie procesele verbale de contraven?ie încheiate pe numele petentei la data de 22.04.2010, 24.06.2010, 02.10.2009, 17.06.2008 pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, precum ?i decizia nr. …pronunţată de Tribunalul Buzău – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ în dosarul nr. …..(f. 30-35).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia de a verifica legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.
Prin procesul verbal de contravenţie seria … nr. … din data de … emis de intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă …., petenta SC TCI SRL a fost sancţionată contravenţional în temeiul art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii cu amenda în cuantum de 3.000 de lei, reţinându-se că începând cu data de 23.06.2010 a primit la muncă fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă pe numita DL.
În baza probelor administrate, instanţa reţine temeinicia procesului verbal de contravenţie, fiind dovedit că au existat raporturi de muncă între petenta SC TCI SRL ?i numita DL începând cu data de 23.06.2010 ?i până la data constatării (22.07.2010), fară a exista un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă. În declara?ia scrisă dată în fa?a agen?ilor constatatori (fi?a de identificare din data de 19.07.2010 – f. 23) numita DL a arătat că lucrează la societatea petentă din data de 23.06.2010, 8 ore pe zi, se află în perioada de probă, nu a semnat contract de muncă ?i lucrează împreună cu numita BN. Această din urmă persoană a declarat în scris că lucrează împreună cu numita DL (fi?a de identificare din data de 19.07.2010 – f. 22). Sunt neîntemeiate deci afirma?iile petentei în sensul că numita DL ar fi fost prezentă în scopul unor discu?ii prealabile pentru ocuparea unui loc de muncă.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea condiţiilor de fond ?i de formă prevăzute de lege.
Cu privire condi?iile de fond, instan?a re?ine că fapta petentei constituie contraven?ie, fiind corect încadrată juridic.
Potrivit art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei. Art. 16 alin 1 din Codul muncii instituie obligaţia angajatorului de încheiere a contractului individual de muncă în baza consimţământului părţilor şi în formă scrisă anterior începerii raporturilor de muncă.
În ceea ce prive?te condi?iile de formă ale procesului verbal de contraven?ie, acesta conţine toate menţiunile prevăzute sub sanc?iunea nulită?ii de art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la criticile de nelegalitate a procesului verbal de contraven?ie, instan?a re?ine următoarele:
Aşa cum rezultă din ansamblul dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, procedura contravenţională cuprinde patru faze principale: a) constatarea contravenţiei; b) aplicarea sancţiunii, c) exercitarea căilor de atac (plângerea contravenţională) şi d) executarea sancţiunilor contravenţionale. Procesul verbal de contravenţie, fiind rezultatul desfăşurării primelor două faze ale procedurii contravenţionale, este un act procesual contravenţional. Regulile de procedură contravenţională prevăzute de O.G. nr. 2/2001 se întregesc cu dispoziţiile Codului de procedură civilă (art. 47 din O.G. nr. 2/2001). Regimul juridic al nulităţii actelor de procedură rezultă în ceea ce interesează prezenta cauză din dispoziţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia actele de procedură întocmite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Prin urmare, regula este că nulitatea este condiţionată o vătămare, înţeleasă ca un prejudiciu procesual, indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută ori o nulitate relativă, de vreme ce legiuitorul nu face nicio distincţie. Din coroborarea prevederilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că nu orice încălcare a condiţiilor de legalitate a procesului verbal de contravenţie atrage în mod automat nulitatea acestuia. Dimpotrivă, condiţiile de legalitate nu au toate aceeaşi importanţă şi numai pentru încălcarea unora (lipsa men?iunilor prevăzute de art. 17 din nr. 2/2001) instanţa este obligată să declare nulitatea procesului verbal de contravenţei, iar în cazul nerespectării celorlalte instanţa are dreptul de a aprecia în ce măsură se impune declararea nulităţii procesului verbal de contravenţie.
Potrivit art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze procesul verbal, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puţin un martor. În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod (art. 19  alin. 3 din O.G. nr. 2/2001). Aceste dispozi?ii de procedură contraven?ională au fost edictate pentru a împiedica abuzul agen?ilor constatatori prin încheierea de procese verbale de contraven?ie pentru fapte inexistente. Procesul verbal de contraven?ie emis pe numele petentei nu a fost semnat de un martor asistent, men?ionându-se însă că persoanele aflate de fa?ă la data ?i ora încheierii actului de control au calitatea de agen?i constatatori. Prin urmare, nu au fost încălcate dispozi?iile art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În orice caz, nerespectarea procedurii prevăzute de art. 19  alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001 nu atrage în mod automat nulitatea procesului verbal de contraven?ie, ci numai cu condi?ia dovedirii unei vătămări. Cum agen?ii intimatului nu s-au rezumat la simpla constatare a faptei, ci au procedat la luarea de declara?ii prin care au probat temeinic fapta sanc?ionată, petenta nu poate justifica vreo vătămare pentru nerespectarea dispozi?iilor art. 19 alin. 1 teza a II- a din O.G. nr. 2/2001.
În spe?ă nu au fost nesocotite dispozi?iile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nefiind de fa?ă reprezentantul petentei, acesta nu putea fi încuno?tin?at despre dreptul său de a face obiec?iuni, iar normele de procedură contraven?ională (art. 19  alin. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001 interpretat a contrario) permit încheierea procesului verbal de contraven?ie în lipsa reprezentantului legal al contravenientului persoană juridică. Prin urmare, împrejurarea invocată de petentă nu constituie viciu de procedură ?i nu atrage nulitatea procesului verbal de contraven?ie.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanţa competentă să soluţioneze plângerea hotărăşte asupra sancţiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Primirea la muncă a persoanelor fără existenţa contractului individual de muncă încheiat în formă scrisă este o contravenţie instituită pentru a proteja în primul rând drepturile lucrătorilor.
Potrivit art. 40 din Codul muncii, angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii.
Persoana primită la muncă este întotdeauna partea slabă din raportul juridic de muncă, iar respectarea drepturilor prevăzute în favoarea sa de legisla?ia muncii depinde în mod semnificativ de bunăvoin?a angajatorului.
Or, numai prin încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă, urmată de efectuarea celorlalte formalităţi prevăzute de lege (înregistrarea contractului la Inspectoratul Teritorial de Muncă, men?ionarea în declara?ia lunară privind eviden?a nominală a asigura?ilor ?i a obliga?iilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat care se depune de angajator la casa teritorială de pensii etc.) este prevenit comportamentul abuziv al angajatorului şi se asigură angajatului posibilitatea de a beneficia efectiv de drepturile prevăzute de lege în favoarea sa: dreptul la salarizare pentru munca depusă; dreptul la plata corespunzătoare a orelor suplimentare şi a muncii de noapte; dreptul la repaus zilnic şi săptămânal; dreptul la concediu anual de odihnă, de maternitate, pentru creşterea sau îngrijirea copilului, pentru incapacitate temporară de muncă cu acordarea indemnizaţiilor prevăzute de lege; dreptul la indemnizaţie pe perioada întreruperii temporare a activităţii angajatorului; dreptul la securitate şi sănătate în muncă, asigurarea obligatorie în sistemul public de asigurări sociale ?i de sănătate ş.a.
Este u?or de observat că drepturile care derivă din contractul individual de muncă sunt fiecare în parte de maximă importanţă pentru fiecare lucrător în parte, asigurând satisfacerea trebuinţelor primare ale persoanei umane, aşa încât dincolo de pericolul social generic, abstract, al contravenţiei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, fapta petentei prezintă ea însăşi un pericol social concret. Astfel, persoana primită la muncă fără încheierea unui contract scris este prejudiciată în mod cert prin aceea că nu i se ia în calcul perioada lucrată pentru stabilirea vechimii în muncă şi nici pentru acordarea concediului de odihnă. Totodată, omisiunea sanc?ionată de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii poate prejudicia în mod potenţial persoana primită la muncă, printre altele, în situa?ia în care survin boli diverse cu sau fără legătură cu via?a profesională întrucât angajatorul nu a re?inut ?i virat contribu?iile datorate de persoana primită la muncă către bugetul asigurărilor sociale de stat ?i cel al asigurărilor de sănătate. În acest caz, persoana primită la muncă, neavând calitatea de asigurat, trebuie să suporte costurile destul de ridicate ale asisten?ei medicale (simple consulta?ii, investiga?ii ?i interven?ii de specialitate, spitalizare etc.).
Contraven?ia prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii apără ?i alte valori sociale importante, precum îndeplinirea de către angajat a obliga?iilor care îi revin în cadrul raportului juridic de muncă sau îndeplinirea de către angajatori a obliga?iilor fiscale reprezentând contribu?ia de asigurări sociale datorate ?.a.
Astfel fiind, sancţiunea aplicată petentei de agentul constatator a fost corect individualizată. Instanţa apreciază că aplicarea sancţiunii avertismentului nu este o măsură care să asigure o protecţie adecvată valorilor sociale protejate (protecţia forţei de muncă, corectitudinea raporturilor juridice de muncă, îndeplinirea de către angajatori a obliga?iilor fiscale). Sanc?iunea aplicată (amenda în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege) nu este nicidecum excesivă fa?ă de gradul de pericol social concret al faptei ?i de circumstan?ele personale ale petentei. Aceasta a mai fost anterior sanc?ionată prin procesele verbale de contraven?ie din 22.04.2010, 24.06.2010, 02.10.2009, 17.06.2008 pentru săvâr?irea contraven?iei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii (împrejurare invocată pe parcursul judecării cauzei ?i pe care petenta nu a contestat-o), deci cuno?tea prevederile legale ?i consecin?ele nerespectării acestora, perseverând totu?i în săvâr?irea acestei fapte contraven?ionale. În condi?iile în care nici aplicarea repetată a unor amenzi suficient de ridicate nu a determinat petenta să se conformeze dispozi?iilor art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, înlocuirea cu sanc?iunea averismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contraven?ie contestat ar constitui o încălcare a dispozi?iilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 ?i o încurajare în săvâr?irea faptelor de acest gen, atât a petentei, cât ?i a altor angajatori.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 ?i al celorlalte dispozi?ii legale men?ionate, constatând legalitatea ?i temeinicia procesului verbal de contraven?ie seria … nr. … din data de ….., instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta SC TCI SRL.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 740_1022 (04.04.2011) Autor: Judecatoria Buzau Domenii asociate: Acţiuni (în): anulare, posesorie, regres, pauliană etc.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei … la data de 22.01.2010 sub nr. …., reclamanţii LA şi LN, au formulat în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană … de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia locală a comunei PC de aplicare a legilor fondului funciar, plângere împotriva Hotărârii nr. **/**.2009 a Comisiei Judeţene … de aplicare a legilor fondului funciar şi implicit împotriva hotărârii Comisiei locale a comunei PC de aplicare a legilor fondului funciar, prin care a fost respinsă cererea nr. *** formulată de reclamanţi în baza Legii 247/2005, solicitând să se dispună anularea hotărârii şi admiterea cererii, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 950 mp aferentă imobilului casă de locuit pe care reclamanţii îl deţin în comuna PC, judeţul …, să fie obligate comisiile să întocmească documentaţia necesară în vederea eliberării titlului de proprietate şi să elibereze titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren de 950 mp reclamanţilor.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 950 mp aferentă imobilului casă de locuit pe care îl deţin în Comuna PC, judeţul ….
În ceea ce priveşte suprafaţa de teren a cărei reconstituire o solicită arată că în anul 1969 a fost atribuită în folosinţă în vederea construirii unui imobil casă de locuit, numiţilor AN şi ANI o suprafaţă de 1200 mp.
În anul 1981 reclamanţii au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu AN şi ANI prin care aceştia le-au înstrăinat un imobil casă de locuit pe care îl construiseră pe terenul menţionat mai sus pentru suprafaţa totală de 1200 mp teren aferent construcţiei.
Având în vedere legislaţia în vigoare la momentul încheierii acestei convenţii contractul de vânzare cumpărare a fost întocmit numai pe imobilul casă de locuit şi asupra unei suprafeţe de 250 mp deşi, reclamanţilor le fusese transferat dreptul de proprietate asupra întregului trup de proprietate în suprafaţă de 1200 mp.
Tot datorită legislaţiei în vigoare la acel moment o persoană neputând deţine mai multe proprietăţi au fost nevoiţi să încheie un contract de vânzare cumpărare cu fiul lor, în prezent decedat, respectiv numitul LC, vânzându-i acestuia numai imobilul casă de locuit, suprafaţa de teren de 250 mp reintrând în proprietatea statului.
În aceste condiţii în anul 2005, moment în care reclamanţii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, această cerere a fost formulată doar pentru suprafaţa rămasă neînstrăinată de 950 mp.
Plângerea este pe deplin întemeiată având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. 1 din Legea 18/1991 care menţionează faptul că terenurile situate în intravilanul localităţilor care au fost atribuite de CAP potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători.
Consideră că sunt îndeplinite în totalitate condiţiile prevăzute de articolul menţionat mai sus, în sensul că terenul este situat în intravilanul localităţii, această suprafaţă de teren a fost atribuită de CAP autorilor lor AN şi ANI prin înscrisul nr. ***/***1969 iar pe acest teren a fost edificată o locuinţă.
Prevederile art. 27 alin. 2 ind. 1 din Legea 18/1991 stabilesc faptul că inclusiv proprietarii sau moştenitorii acestora care nu s-au înscris în CAP nu au predat sau nu li s-au preluat la stat terenuri prin acte translative de proprietate vor putea cere prefectului prin comisiile de fond funciar titluri de proprietate conform acestei legi.
Consideră că sunt pe deplin îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate.
Au arătat că motivarea Comisiei Locale PC, cum că respingerea cererii lor iniţiale a fost datorată faptului că dreptul de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren a fost constituită în mod eronat numitei LF prin titlu de proprietate nr. ***/***.1994 şi soluţia sugerată, respectiv de a se adresa instanţei de judecată, nu face altceva decât să le întărească convingerea că plângerea lor este întemeiată. În ceea ce priveşte titlul menţionat arată că au înregistrat pe rolul Judecătoriei … dosarul nr. ***/2008 având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale acestui titlu de proprietate, în prezent această cauză fiind în recurs la Tribunal.
În drept a invocat dispoziţiile art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Locală PC a arătat că primarul comunei PC a solicitat în instanţă anularea titlului de proprietate nr. **/**1994 eliberat numitei DF, întrucât în mod eronat a fost trecută în titlu suprafaţa de 0,12 ha , ar fi trebuit să se treacă suprafaţa de 250 mp conform contractului de vânzare cumpărare. Însă instanţa a respins acţiunea formulată de Comisia Locală PC ca tardiv formulată. Consideră că din eroare Comisia locală PC a reconstituit la cerere în calitate de specialist în cadrul CAP PC d-nei DF, fostă L, dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe totale de 1200 mp, teren aferent imobilului casă de locuit aparţinând numiţilor LN şi LA.
Solicită admiterea acţiunii în sensul constatării nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. **/**1994.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2010 instanţa a dispus conexarea la prezentul dosar a dosarului nr. ***/2010 al Judecătoriei ….
Astfel, prin cererea conexată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei … sub nr. ***/2008 la data de 24.03.2008, reclamanţii LA şi LN au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele LF, Comisia Judeţeană … de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia locală a comunei PC de aplicare a legilor fondului funciar, să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. **/**.1994 emis de Comisia Judeţeană … de aplicare a legilor fondului funciar, privind suprafaţa de 1200 mp teren situat în intravilanul Comunei PC, judeţul …, cu vecinătăţile: la N – NI, E – JD, S – DD şi V – drum naţional, în baza art. III lit. a din Legea 169/1997 constând în aceea că pârâta nu este îndreptăţită, în acceptarea textului de lege invocat, să i se constituie drept de proprietate asupra acestei suprafeţe de teren.
În subsidiar solicită să se constate că sunt proprietarii suprafeţei de 1200 mp teren situat în vatra Comunei PC, cu vecinătăţile descrise anterior, proprietatea fiind dovedită atât prin actele de vânzare cumpărare de la numiţii AN şi ANI, teren asupra căruia a dobândit proprietatea şi prin uzucapiune terenul fiind în stăpânirea lor încă din 1981, împreună cu construcţiile situate pe el, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii conexe, reclamanţii au arăta că în anul 1981 au dobândit în proprietate un imobil casă de locuit situat în vatra satului PC, judeţul …, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. **/**.1981 la Notariatul de Stat …, construcţie din paiantă învelită cu ţiglă, compusă din trei dormitoare şi antreu şi împreună cu suprafaţa de teren aferentă de 250 mp întrucât actele la acel moment nu le puteau face pentru întreaga suprafaţă de 1200 mp ulterior printr-un act sub semnătură privată intitulat chitanţă au definitivat vânzarea pentru întreaga suprafaţă de teren de 1200 mp.
În anul 1982 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/***1982 au fost nevoiţi să înstrăineze locuinţa de pe terenul de 1200 mp fiului lor în prezent decedat respectiv LC. Actul acesta a fost încheiat cu mult înainte ca fiul lor să se căsătorească cu pârâta LF.
Prin actul de vânzare cumpărare nu au înstrăinat fiului lor nicio suprafaţă de teren, oricum conform legislaţiei de la acel moment nici nu se putea terenul trecând în proprietatea statului, făcând un act formal pe casă motivat de faptul că nu aveau voie să aibă două locuinţe.
Pârâtei LF i s-a reconstituit la cerere în calitate de specialist în cadrul CAP drept de proprietate pentru 5000 mp în baza legii 18/1991.
Deşi nu era persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1200 mp teren aferent construcţiei lor, teren pe care ei îl deţin cu acte de proprietate pe titlul de proprietate al pârâtei a fost trecută şi suprafaţa de 1200 mp.
Astfel art. III lit. a din Legea 167/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite conform legii la astfel de reconstituiri.
În drept a invocat dispoziţiile art. III din legea 169/1997.
Pârâta D ( L ) Florica a depus întâmpinare la cererea conexă, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Referitor la primul capăt de cerere a arătat că este proprietara întregii suprafeţe de 1200 mp teren aferent casei de locuit inclusă în suprafaţa totală de 5000 mp pentru care i-a fost constituit dreptul de proprietate potrivit Legii 18/1991 conform titlului de proprietate nr. ***/***1994.
Constituirea dreptului de proprietate s-a făcut în considerarea calităţii sale de specialist agricol , a desfăşurat activitate în cadrul CAP PC anterior anului 1991, ea făcând parte din categoria persoanelor îndreptăţite a li se constitui acest drept de proprietate în limita suprafeţei menţionate potrivit art. 19 din legea 18/1991.
Solicitarea sa expresă în acest sens a fost admisă de Comisia Comunală , propunere validată de Comisia Judeţeană anterior emiterii titlului de proprietate.
A fost pusă în posesie cu privire la această suprafaţă de teren pe care o stăpâneşte şi în prezent suprafaţă aferentă casei sale de locuit.
În condiţiile legii ulterior constituirii dreptului său de proprietate , pârâta Comisia Locală PC a formulat cerere în anularea titlului de proprietate, , invocând aceleaşi aspecte de nelegalitate, cerere respinsă prin Sentinţa civilă nr.**/**.2003 pronunţată de Judecătoria … în dosarul nr. ***/2003.
Reclamanţii nu fac dovada unui drept propriu cu privire la acest teren drept recunoscut în condiţiile Legii 18/1991.
Chiar în condiţiile în care suprafaţa în discuţie inclusă în titlul de proprietate în cadrul suprafeţei din intravilan , tarlaua 23, parcelele 135, 136 nu ar fi fost menţionată în titlul de proprietate pe care îl invocă, această suprafaţă reprezintă proprietatea sa şi a fiicei sale LN. Astfel în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ***/***1981 reclamanţii au devenit proprietarii unui imobil casă de locuit compus din trei camere , dormitoare antreu, iar separat o anexă gospodărească. Suprafaţa de teren aferentă de 250 mp a trecut în proprietatea statului în condiţiile art. 30 alin. 2 din Legea 58/1974, restul până la 1200 mp fiind proprietate CAP , foştii proprietari AN şi ANI în calitate de membrii cooperatori, înscriindu-se încă de la cooperativizare în CAP cu această suprafaţă.
La rândul lor , reclamanţii în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1**/***.1981 au vândut fiului lor LC care a fost soţul său, imobilul casă de locuit descris anterior cu anexe gospodăreşti, suprafaţa de 250 mp teren reintrând în folosinţa statului în sensul dispoziţiilor expuse mai sus.
La apariţia Legii 18/1991 întreaga suprafaţă aferentă imobilului casă de locuit a intrat în proprietatea de drept a deţinătorului construcţiei, respectiv a soţului său LC, decedat ulterior la data de ***.1992.
Succesiunea acestuia a fost dezbătută conform certificatului de moştenitor nr. ***/****1993 şi din conţinutul acestuia rezultă în mod expres menţiunea privitoare la includerea în masa succesorală a imobilului casă de locuit cu dependinţe şi a suprafeţei de 1200 mp teren în litigiu, moştenitorii fiind ea şi fiica ei LN.
Evident că după momentul constituirii dreptului de proprietate în beneficiul său, în considerarea dispoziţiilor art. 19 din Legea 18/1991 , în limita a 5000 mp se impunea să fie pusă în posesie şi să i se atribuie în fapt întreaga suprafaţă de 5000 mp, la care se adaugă 1200 mp moştenită de ea alături de fiica sa de la soţul ei decedat.
Comisia Comunală a inclus în titlu această suprafaţă de 1200 mp , însă în fapt i s-a atribuit exclusiv suprafaţa de 3800 mp.
În nici un caz reclamanţii nu fac dovada unui drept propriu cu privire la această suprafaţă de teren.
La data perfectării primului act de vânzare cumpărare aceasta suprafaţă nu a constituit obiectul transferului dreptului de proprietate întrucât vânzătorii AN şi ANI erau membri CAP şi la acea dată terenul a fost inclus în CAP situaţie valabilă şi la momentul perfectării celui de al doilea act translativ de proprietate, reclamanţii neputând înstrăina o suprafaţă de teren pe care nu au avut-o niciodată în proprietate. Evident că din acest motiv nu-şi puteau valorifica eventualele pretenţii în baza Legii 18/1991.
Cu privire la cererea subsidiară solicită ca reclamanţii să facă precizări cu privire la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune, şi solicită respingerea acestei cereri. A arătat că la momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare ***/****.1981 vânzătorii AN şi ANI nu au înstrăinat decât imobilul casă de locuit cu anexe, suprafaţa de teren aferentă pe care o mai aveau în proprietate la acea dată de 250 mp a trecut în patrimoniul statului conform art. 30 din Legea 58/1974.
Restul suprafeţei până la 1200 mp era în patrimoniul CAP încă de la cooperativizare , cei doi vânzători fiind membri cooperatori , fapt rezultat din însuşi conţinutul actului **/***.1981.
Cei doi reclamanţi nu puteau dobândi în virtutea calităţii lor de membri cooperatori, rezultă din conţinutul actului **/***.1981 decât folosinţa suprafeţei de 250 mp.
Dacă au avut în folosinţă şi diferenţa până la 1200 mp probabil că au avut-o în virtutea calităţii de membri CAP dacă această limită de suprafaţă puteau să o aibă în folosinţă în raport de reglementările legale în vigoare , însă în nici un caz nu se poate concluziona că au stăpânit terenul în calitate de proprietari câtă vreme la acea dată au avut probabil numai folosinţa terenului în considerarea calităţii lor de membri CAP pentru restul până la 1200 mp.
Folosinţa terenului pentru 250 mp deşi a dobândit-o la momentul perfectării primului contract, au pierdut-o la momentul perfectării celui de-al doilea contract. Dată la care ei înşişi înstrăinează construcţia cu anexele fiului lor decedat ulterior LC. Faptul posesiei terenului în folosinţă până la această dată , dar şi ulterior nu este relevant sub aspectul condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 1895 cod civil Pretinsa posesie nu este utilă. Chitanţa din ***.1994 este irelevantă sub aspectul invocat de reclamanţi câtă vreme regimul juridic al terenului a fost stabilit odată cu apariţia Legii 18/1991. acesta fiind acela al terenului eferent casei de locuit ce intră de drept în proprietatea deţinătorului construcţiei.
Comisia Locală PC a depus întâmpinare la cererea conexă prin care a arătat că este de acord cu acţiunea reclamanţilor, întrucât din eroare s-a emis titlu de proprietate nr. ***/***.1994 pe numele LF şi în care a fost şi inclusă şi suprafaţa de 1200 mp teren curţi construcţii acest teren aparţinându-le reclamanţilor.
D-na DF nu era persoană îndreptăţită la reconstituire în accepţiunea legii să i se atribuie acest teren în completarea suprafeţei de 3800 mp atribuită în arabil până la 5000 mp pentru care a făcut cerere de constituire a dreptului de proprietate ca lucrător în fostul CAP , construcţii care le aparţine numiţilor LN şi LA.
Aceştia au cumpărat iniţial de la foţii proprietari AN şi ANI imobilul casă de locuit situat pe acest teren şi întrucât la data respectivă legea interzicea vânzarea şi a terenului aferent terenul de 250 mp a intrat în proprietatea statului. Ulterior reclamanţii au cumpărat de la AN şi ANI şi diferenţa de 950 mp cu care aceştia figurau în registrul agricol.
Pentru a îndrepta eroarea comisă Comisia Comunală a intentat acţiune în justiţie care i-a fost respinsă.
La data de 9.05.2008 reclamanţii au renunţat la capătul doi din cererea conexă.
Prin sentinţa civilă nr. ***/***.2009 a Judecătoriei … s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi s-a respins cererea conexată ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă şi s-a luat act de renunţarea reclamanţilor la capătul doi din cererea conexă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii şi pârâta DF au declarat recurs.
Prin Decizia nr. ***/***.2010 Tribunalul … a casat sentinţa civilă nr. ***/***.2009 a Judecătoriei … şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru a se pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Astfel cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr. **** la data de ***.2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26.05.2010 instanţa a admis excepţia de incompatibilitate a d-nei judecător AC, şi s-a dispus repartizarea aleatorie a cauzei cauza fiind înregistrată pe rolul judecătoriei … sub nr. **** şi ulterior conexată la prezenta cauză aşa cum s-a arătat mai sus.
La data de 24.09.2010 a depus precizări referitoare la excepţia lipsei de interes invocată din oficiu de instanţa care a soluţionat iniţial cererea conexă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24.09.2010 instanţa a respins excepţia lipsei de interes , pentru motivele arătată prin încheierea de şedinţă de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 28.01.2011 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de instanţa care a soluţionat iniţial cererea conexă şi a respins-o pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 28.01.2011 reclamanţii şi-au precizat cererea conexă în sensul că solicită anularea titlului de proprietate nr. ***/**1994 numai în ceea ce priveşte suprafaţa de 500 mp situată în tarlaua 23 parcela 1336 precum şi suprafaţa de 450 mp din suprafaţa de 700 mp situată în tarlaua nr. 23 parcela 1335 urmând a rămâne înscrisă în titlul de proprietate în intravilan doar suprafaţa de 250 mp identificată în raportul de expertiză nr.***/***.2010 întocmit în cauză de expert OM prin poligonul de culoare maro între punctele 3-4-5-6-7-8-9-10-11-A-B-C-D-1.
În cauză instanţa a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.***/ ***.2009 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar PC, copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. ***/***.1981 la Biroul Notarial de Stat Judeţean … (f 7 -8), copia chitanţei din data de 10.10.1994 (f 11), plan de situaţie al locuinţei – schiţă, autorizaţie pentru executare de lucrări (f 13), adeverinţă nr. ***/**.1967, cerere de autorizaţie pentru executare de lucrări, adresa eliberată de Arhivele Naţionale sub nr. ***/***.2008 (f 16), adeverinţa eliberată de Primăria Comunei PC nr.***/***2002, copia contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.****/**.1982 de Notariatul de Stat Judeţean … (f 18), adresa nr. ****/***2010 emisă de Instituţia Prefectului cu care au fost înaintate sent. civ. nr. ***/***.1995 pronunţată de Judecătoria …, copie de pe BI. pentru LN şi LA, contract de vânzare – cumpărare; copia dec. civ. nr. ***/***.2010 a Tribunalului …, titlu de proprietate nr. ***/***.1994 (f 53), Hotărârea nr. */**1991 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu anexe, interogatoriul luat de către reclamanţii LA şi LN pârâtei Comisia Locală pentru aplicarea Legilor Fondului Funciar a com. PC (f 66-68), declaraţiile martorelor ŞR şi VE (f 69-70), raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topo-cadastru întocmit de expert OM (f 101-105), certificat de moştenitor nr**/**1993 (f 17 – dosar ***), copia sent. civ. nr. ***/***.2003 a Judecătoriei … şi copia dec.civ. nr.***/***.2010 a Tribunalului … (f. 21 – 25 dosar **/2008), copia sent. civ. **/**.2003 a Judecătoriei …, adeverinţa nr. ***/***2008 a Primăriei comunei PC cu anexe( f 47-56), notă de concluzii ( f 87).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa, reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. **/****1981 de Notariatul de Stat judeţean … reclamanţii LN şi LA au cumpărat de la numiţii AN şi ANI imobilul casă de locuit situat în vatra satului PC, comuna P compus din trei dormitoare, antreu iar separat anexe cu vecinii: La N – proprietatea Necula I, la E şi S – teren proprietatea CAP, la V – şoseaua naţională …- RS.
În contract s-a menţionat că suprafaţa de teren aferentă de 250 mp intră în proprietatea statului , conform art. 30 alin. 2 din Legea 58/1974.
Însă din declaraţiile martorilor instanţa reţine că de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare reclamanţii LN şi LA au folosit întreaga suprafaţă de teren aferentă acestui imobil de aproximativ 1200 mp pe care de altfel o folosesc şi în prezent şi pe care au construit şi alte construcţii.
În ceea ce priveşte drepturile pe care autorii reclamanţilor AN şi ANI le aveau cu privire la suprafaţa de 1200 mp aferentă construcţiei, instanţa constată că 0,05 ha au primit-o de la CAP pentru construirea de locuinţă, contra cost în anul 1967, astfel cum rezultă din adeverinţa nr.**/**1967 eliberată de CAP PC ( f 14), iar restul până la 1200 mp îl deţineau în folosinţă, aspect ce rezultă din adeverinţa nr. ***/**2002 în care se menţionează că AN a figurat în registrul agricol vol. 2, fila 97, la capitolul „ Modul de folosinţă al terenului” în anul 1974 cu suprafaţa de 0,12 ha în vatra satului categoria curţi- construcţii.
De vreme ce după încheierea contractului de vânzare cumpărare reclamanţii au intrat în posesia întregii suprafeţei de teren aferentă casei de locuit, rezultă fără echivoc că numiţii AN şi ANI au dorit să înstrăineze reclamanţilor întreaga suprafaţă de teren aferentă casei de locuit, dar pe care nu au putut-o înstrăina întrucât legislaţia în vigoare la acea dată interzicea transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte între vii. Chiar dacă numiţii AN şi ANI nu aveau ei însuşi în proprietate întreaga suprafaţă de teren aferentă casei de locuit este incontestabil că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare cu reclamanţii au dorit să le înstrăineze acestora toate drepturile pe care ei înşişi le aveau asupra întregii suprafeţe de teren aferente casei de locuit, de vreme ce au predat posesia întregului teren reclamanţilor. Această voinţă a numiţilor AN şi ANI este confirmată şi de faptul că, mult mai târziu, la data de 10.10.1994, numita ANI încheie un înscris sub semnătură privată cu reclamanţii în care se menţionează că le vinde acestora diferenţa de 950 mp aflată în intravilanul satului PC.
Ulterior, reclamanţii LN şi LA au înstrăinat fiului lor LC prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. **/***.1982 de Notariatul de stat Judeţean … imobilul casă de locuit pe care-l cumpăraseră de la numiţii AN şi ANI, în contract menţionându-se că suprafaţa de 250 mp aferentă casei de locuit reintră în folosinţa statului. Martorii audiaţi în cauză au arătat că motivul pentru care reclamanţii au înstrăinat acest imobil fiului lor LC era faptul că la data respectivă legislaţia interzicea să ai în proprietate două locuinţe. Martorii au arătat că reclamanţii au continuat să locuiască în imobil alături de fiul lor şi să folosească întreaga suprafaţă de teren aferentă construcţiei de 1200 mp.
În sentinţa civilă nr. ***/***1995 pronunţată de Judecătoria … într-un alt litigiu dintre reclamanţi şi pârâta LF actualmente D, s-a reţinut cu privire la această suprafaţă de teren că după vânzarea făcută către fiul lor LC, reclamanţii au construit un alt corp de casă alăturat imobilului casă de locuit ce a făcut obiectul celor două contracte de vânzare şi mai multe anexe coteţe de porci, pe cheltuiala reclamanţilor. Aceste imobile sunt identificate şi în raportul de expertiză cadastru întocmit în cauză de expert OM, şi sunt situate pe suprafaţa de 1200 mp în litigiu.
De vreme ce reclamanţii au continuat să folosească imobilul şi întreaga suprafaţă de teren de 1200 mp pe care au edificat construcţii noi pe cheltuiala lor ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare cu fiul lor, este evident că voinţa lor nu a fost aceea de a înstrăina fiului lor întreaga suprafaţă de teren aferentă construcţiei, ci doar suprafaţa de teren ce a fost efectiv menţionată în contract, în realitate motivul pentru care a fost încheiat contractul, a fost acela că la data respectivă legislaţia interzicea să ai în proprietate două locuinţe, aspect ce rezultă fără echivoc din declaraţiile martorilor precum şi din situaţia de fapt expusă mai sus.
Ulterior la mult timp după încheierea contractului de vânzare cumpărarea cu părinţii lui, LC s-a căsătorit la data de 13.05.1990 cu pârâta LF actualmente D. După căsătorie, conform declaraţiilor martorilor au locuit aproximativ un an şi jumătate în imobilul în litigiu, după care s-au mutat într-un imobil în satul C comuna PC, dobândit de fiul reclamanţilor de la o mătuşă de-a lui. La scurt timp la data de 13.04.1992 fiul reclamanţilor LC a decedat.
Martorii au arătat că de când a plecat împreună cu soţul ei din imobilul în litigiu pârâta LF actualmente D nu a mai locuit în acest imobil, imobilul împreună cu terenul aferent fiind folosit în continuare de către reclamanţi, respectiv foştii socri ai pârâtei.
Prin titlul de proprietate nr. ***/***1994 pârâtei LF actualmente D i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 5000 mp , pentru activitatea desfăşurată ca lucrător la fostul sector zootehnic CAP PC.
Din raportul de expertiză cadastru întocmit în cauză de expert OM, instanţa constată că întreaga suprafaţă de 1200 mp pe care reclamanţii LN şi LA au folosit-o încă din 1981 şi care este aferentă locuinţei cumpărate de reclamanţi de la numiţii AN şi ANI şi pe care la rândul lor au înstrăinat-o fiului lor LC fostul soţ al pârâtei LF actualmente D, este inclusă în titlul de proprietate nr. **/***1994 al pârâtei LF actualmente D, respectiv suprafaţa din intravilan din tarlaua 23, parcelele 1336, 1337.
Aşa cum s-a arătat mai sus dreptul de proprietate al pârâtei D F a fost dobândit prin constituire, ori potrivit art. 19 din Legea 18/1991 se putea constitui dreptul de proprietate persoanelor care au lucrat în ultimii trei ani în cooperativă doar dacă acea persoană nu deţinea teren în alte localităţi ori din contractul de vânzare nr. ***/***.1997 încheiat de BNI VMC rezultă că pârata DF şi soţul ei LC dobândise prin contractul de vânzare cumpărare nr. ***/***.1991 dreptul de proprietate asupra unei case de locuit a suprafeţei de teren aferente de 1142 mp situată în Comuna PC , sat Coconari, fiind vorba despre imobilul în care a locuit pârâta D F şi soţul ei LC, după ce au plecat din imobilul în litigiu. Mai mult pentru a se putea constitui dreptul de proprietate pârâtei D F pentru suprafaţa de 1200 mp trebuia ca această suprafaţă de teren să fie liberă, ori din toate probele administrate în cauză rezultă că suprafaţa de teren era folosită de reclamanţi şi că pe această suprafaţă de teren existau construcţii edificate de către reclamanţi.
Aşadar instanţa apreciază că în ceea ce priveşte suprafaţa de 1021 mp, situată în intravilanul Comunei PC, satul PC, tarlaua nr. 23, parcelele nr. 1335,1336, cu vecinii: la N –NI, la S – DD, la E – JD, la V Drum Naţional ** 2, identificată în raportul de expertiză nr. **/**.2010 întocmit în cauză de expert OM prin poligonul de culoare roz între punctele 1-2-3-D-C-A-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-1, şi care face obiectul cauzei, constituirea dreptului de proprietate pârâtei LF ( D ) s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 din Legea 18/1991, în baza cărora s-a eliberat titlul de proprietate.
Regimul juridic al acestei suprafeţe de teren este reglementat de dispoziţiile art. 23 din Legea 18/1991 de dispoziţiile ar. 23 din Legea 18/1991 potrivit cărora „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.    (2) Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.    (2/1) În cazul înstrăinării construcţiilor, suprafeţele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părţi la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că terenul aferent casei de locuit a membrului cooperator rămâne în proprietatea acestuia, întinderea terenului aferent casei de locuit putând fi dovedită cu orice mijloace de probe, iar în ipoteza în care membru cooperator înstrăinează casa de locuit suprafaţa aferentă acesteia este cea convenită de părţi. Aceste dispoziţii aplicându-se şi persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de membru cooperator.
Însă instanţa apreciază că aceste dispoziţii legale trebuie aplicate ţinându-se seama situaţia concretă a speţei de faţă, respectiv de faptul că au existat două contracte de vânzare cumpărare, unul în 1981 între numiţii AN şi ANI şi reclamanţi şi altul ulterior în 1982 între reclamanţi şi fiul lor LC, fostul soţ al pârâtei D F.
Aşa cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză la data primei vânzări, voinţa părţilor a fost a se înstrăina şi drepturile pe care vânzătorii le aveau cu privire la întreaga suprafaţă de teren aferentă casei de locuit şi nu numai cu privire la suprafaţa de 250 mp trecută în contract, şi care era trecută pentru că aşa impuneau dispoziţiile legale de la acea dată. În schimb în cazul celei de-a doua vânzări voinţa părţilor a fost de a se înstrăina efectiv suprafaţa de teren trecută în act şi cu privire la care este de necontestat că reclamanta în calitate de moştenitoare a soţului său este o persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate, este drept pentru alt temei juridic decât pentru cel pentru care i s-a constituit dreptul de proprietate.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că pe terenul aferent casei de locuit ce a făcut obiectul acestor două contracte de vânzare cumpărare, reclamanţii au construit ulterior celei de-a doua înstrăinări un alt imobil casă de locuit şi mai multe anexe. Şi instanţa apreciază foarte relevant faptul că reclamanţii de la momentul primei vânzări din 1981 şi până în prezent au stăpânit în mod continuu întreaga suprafaţă de teren aferentă acestor imobile.
În condiţiile în care reclamanţii au cumpărat de la numiţii AN şi ANI imobilul casă de locuit în anul 1981, şi la momentul vânzării aceştia au înţeles să predea reclamanţilor întreaga suprafaţă de teren aferentă acestui imobil de aproximativ 1200 mp, ulterior reclamanţii înstrăinând fiului lor doar casa de locuit şi suprafaţa aferentă de 250 mp, restul suprafeţei de 950 mp în fapt conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert OM de 1021 mp a fost stăpânit în mod continuu de reclamanţi pe care aceştia începând din 1982 au edificat o altă locuinţă şi mai multe anexe, suprafaţa de 1021 mp fiind în realitate aferentă acestor construcţii noi edificate de către reclamanţi, instanţa apreciază că în cazul de faţă reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea acestei suprafeţe de teren în temeiul art. 23 din legea 18/1991 ei dobândit această suprafaţă de teren de la autorii lor AN şi ANI care au fost membri cooperatori, şi care la rândul lor au dobândit terenul de la CAP, după cum urmează 0,50 ha contra cost pentru construirea de locuinţă, iar restul până la 1200 mp în folosinţă.
De vreme ce reclamanţii sunt persoane îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1021 mp, situată în intravilanul Comunei PC, satul PC, tarlaua nr. 23, parcelele nr. 1335,1336, cu vecinii: la N –NI, la S – DD, la E – JD, la V Drum Naţional ** 2, identificată în raportul de expertiză nr. **/**.2010 întocmit în cauză de expert OM prin poligonul de culoare roz între punctele 1-2-3-D-C-A-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25-26-1, se impune ca în ceea ce priveşte această suprafaţă de teren să se anuleze în parte titlul de proprietate nr. **/***1994 eliberat de Comisia Judeţeană …, pe numele numitei LF, în ceea ce priveşte suprafaţa de 500 mp situată în tarlaua 23 parcela 1336 precum şi suprafaţa de 450 mp din suprafaţa de 700 mp situată în tarlaua nr. 23 parcela 1335 urmând a rămâne înscrisă în titlul de proprietate în intravilan doar suprafaţa de 250 mp situată în intravilanul Comunei PC, satul PC, tarlaua nr. 23, parcela nr. 1335, cu vecinii: la N –NI, la S – LA şi LN, la E – LA şi LN, la V Drum Naţional ** 2, identificată în raportul de expertiză nr.***/***.2010 întocmit în cauză de expert OM prin poligonul de culoare maro între punctele 3-4-5-6-7-8-9-10-11-A-B-C-D-1, potrivit dispoziţiile art. III din legea 169/1997.
Faţă de considerentele mai sus expuse instanţa apreciază plângerea formulată de reclamanţii LA şi LN, împotriva Hotărârii nr.**/***.2009 a Comisiei Judeţene …, întemeiată astfel cum a fost precizată, precum şi cererea conexă întemeiată.
Pârâtele fiind în culpă procesuală vor suporta, potrivit art.274 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanţi în mod egal constând în onorariu avocaţial şi onorariu expert, urmând a fi respinsă cererea pârâtei D (L) F, de acordare a cheltuielilor de judecată.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală

Nr./Dată: 568 (04.04.2011)

Autor: Judecătoria Bacău – Secţia penală

Domenii asociate: Infracţiuni

Infracţiuni: furt calificat prevăzut de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g, Cod Penal , violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod Penal şi ameninţare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Bacău nr. 1837 /P / 2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr.19125/180/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului GI pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. g, Cod Penal , violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod Penal şi ameninţare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal . În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în seara zilei de 10.03.2010, în jurul orelor 18,30 după lăsarea întunericului s-a deplasat la terenul grădină proprietatea părţii vătămate CB situat în intravilanul com…, jud.Bacău unde din gardul împrejmuitor a scos din pământ mai mulţi stâlpi din beton cu scopul de a-i sustrage fiind întrerupt din executarea hotărârii de a săvârşi infracţiunea de martorii ID şi MD . În ziua de 11.03.2010, în jurul orelor 10,00 a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate GS din com…, jud.Bacău, după care a ameninţat-o cu moartea şi că-I va da foc la casă şi apoi a refuzat să părăsească imobilul la cererea acesteia .
În cursul cercetării judecătoreşti în conformitate cu dispoziţiile art. 323 Cod Procedură Penală şi art. 69-74 Cod Penal a fost audiat inculpatul care a recunoscut fapta .
Instanţa a procedat la audierea martorilor din lucrări declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar . Analizînd întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
La data de 11.03.2010 numitul CB din com…. , jud.Bacău a sesizat faptul că în seara zilei de 10.03.2010 în jurul orelor 18,30 inculpatul GI a încercat să-i sustragă mai mulţi spalieri pentru vie fiind surprins în flagrant de martorul MD
La aceeaşi dată de 11.03.2010 numita GS din com…. , jud.Bacău, a sesizat faptul că în aceeaşi zi, în jurul orelor 10,00, inculpatul GI a pătruns fără consimţământul ei în curtea locuinţei sale şi a ameninţat-o cu moartea şi că îi va da foc la casă .
Prin rezoluţia procurorului din 08.04.2010 cauzele au fost conexate sub nr. unic 1837/P/2010 .
Probatoriul administrat în cauză a relevat următoarea situaţie de fapt :
Partea vătămată CB este proprietarul unui teren grădină situat în intravilanul satului .. cu vecinii : N-drum sătesc, S- AT , E- ME , V- AB , care este împrejmuit cu gard din plasă montată pe stâlpi din beton .
În jurul orelor 18,30 inculpatul s-a deplasat la terenul grădină proprietatea părţii vătămate unde a scos din pământ un nr. de 4 stâlpi din beton cu scopul de a-I sustrage în vederea valorificării în interes personal .
În timp ce scotea stâlpii din beton din pământ inculpatul a fost surprins de martorii ID şi MD care l-au oprit din activitatea infracţională şi au anunţat partea vătămată .
Inculpatul recunoaşte săvârşirea infracţiunii declarând că de unul singur s-a deplasat la terenul proprietatea părţii vătămate CB cu scopul de a sustrage mai mulţi stâlpi din beton şi în timp ce-i scotea din pământ a fost surprins în flagrant de martorii MD şi ID .
La data de 11.03.2010, în jurul orelor 10,00 partea vătămată GS se afla în locuinţa sa din com…. jud.Bacău şi la un moment dat s-a trezit cu inculpatul GI , aflat într-o stare avansată de ebrietate , care fără acordul ei a pătruns în curte şi apoi în casă, după care a început să o ameninţe cu moartea şi că-I va da foc la imobil .
Fiindu-i teamă partea vătămată a cerut ajutorul vecinului MS pentru a-l da pe inculpat afară din locuinţă .
De faţă cu martorul inculpatul a continuat să o ameninţe pe partea vătămată cu moartea şi că-i va da foc la locuinţă şi la cererea expresă a acestora de a părăsi imobilul, a refuzat .
Partea vătămată împreună cu MS s-au deplasat la Postul de Poliţie al com… pentru a sesiza cele întâmplate fiind urmaţi şi de inculpat care în prezenţa martorului CB a recunoscut că a pătruns în curtea şi locuinţa părţii vătămate, dar i-a vorbit frumos .
Cu privire la faptele reclamate de partea vătămată inculpatul declară că la data de 11.03.2010 s-a deplasat la domiciliul acesteia pentru a-şi lua câteva bunuri care-i aparţin , că a pătruns în curte şi locuinţă cu acceptul părţii vătămate şi nu a avut nici un conflict în care să o ameninţe pe aceasta .
Fapta comisă de inculpat se probează cu : declaraţie parte vătămată CB , proces verbal de cercetare la faţa locului, declaraţie parte vătămată GS , declaraţii de martori MD, ID, CB , MS , declaraţiile inculpatului .
Faptele inculpatului care în seara zilei de 10.03.2010, în jurul orelor 18,30, după lăsarea întunericului s-a deplasat la terenul grădină proprietatea părţii vătămate CB situat în intravilanul com… , jud.Bacău , unde din gardul împrejmuitor a scos din pământ mai mulţi stâlpi din beton cu scopul de a-i sustrage fiind întrerupt din executarea hotărârii de a săvârşi infracţiunea de martorii ID şi MD, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art.208 al.1 – 209 al.1 lit.g Cod penal . În ziua de 11.03.2010, în jurul orelor 10,00 a pătruns fără drept în curtea locuinţei părţii vătămate GS din com… jud.Bacău, după care a ameninţat-o cu moartea şi că-i va da foc la casă şi apoi a refuzat să părăsească imobilul la cererea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu şi ameninţare, fapte prevăzute de art.192 alin.1 Cod penal, art.193 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal .
La individualizarea pedepselor instanţa va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal şi anume : gradul de pericol social al faptei , împrejurările concrete în care a fost comisă , urmările produse , atitudinea sinceră de recunoaştere a faptelor , precum şi de recuperarea prejudiciului , urmând să aplice inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege
Întrucât faptele au fost săvârşite în concurs real de infracţiuni urmează ca pedepsele ce urmează a fi aplicate să fie contopite în pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art. 33 lit. a Cod Penal şi art. 34 lit. b Cod Penal .
Apreciind că scopul pedepsei rezultante ce urmează a fi aplicată inculpatului poate fi atins şi fără privare de libertate şi văzînd că , sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege , instanţa în baza art. 81 Cod Penal va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi va stabili termen de încercare în condiţiile art. 82 Cod Penal.
În baza art. 359 Cod Procedură Penală va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art .83 Cod Penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării
Motivat de faptul că bunurile au fost recuperate se va lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă .
Pentru aceste motive, a fost condamnat inculpatul GI la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare. cu suspendarea condiţionată a executării.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă penală Nr./Dată: 566 (04.04.2011) Autor: Judecătoria Bacău – Secţia penală Domenii asociate: Tâlhărie

Obiect: complicitate la tâlhărie prev de art 26 CPen raportat la art 211 alin 1,2 lit c CPen , alin 21 CPen lit a CPen cu aplicarea art 75 lit c CPen şi art 37lit a CPen .

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Bacău nr. 7643/P/ 2009 înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 12296/180/2010 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului FN pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie prev de art 26 CPen raportat la art 211 alin 1,2 lit c CPen , alin 21 CPen lit a CPen cu aplicarea art 75 lit c CPen şi art 37lit a CPen .
În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în ziua de 07.06.2009, în jurul orelor 15,15, în timp ce se afla pe str…. din mun.Bacău, împreună cu minorul CB a fost de acord şi l-a ajutat pe acesta din urmă ca prin violenţă să o deposedeze pe partea vătămată PT, de un lănţişor din metal galben, prevăzut cu o cruciuliţă, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 650 lei recuperat parţial .
Analizînd întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
La data de 07.06.2009 , în jurul orelor 15,15, minorul CB împreună cu inculpatul FN, se aflau pe str… din mun.Bacău, ocazie cu care pe acelaşi trotuar au văzut-o venind pe partea vătămată PT de la care s-au hotărât să-i sustragă lănţişorul din aur ce-l purta la gât .
În momentul în care partea vătămată a ajuns lângă cei doi minorul DB conform înţelegerii a smuls de la gâtul părţii vătămate lanţul din aur, după care împreună cu inculpatul au fugit de la locul săvârşirii infracţiunii fiind urmăriţi de partea vătămată şi martorul RS care a reuşit să-l prindă numai pe minor şi a găsit asupra acestuia lănţişorul sustras .
Inculpatul a reuşit să scape cu fuga fiind identificat şi recunoscut după fotografie de către partea vătămată ca fiind persoana care la data de 07.06.2009 se afla cu făptuitorul minor şi l-a ajutat pe acesta la săvârşirea infracţiunii .
Cu ocazia prinderii în flagrant şi ulterior în cursul cercetării penale făptuitorul minor a recunoscut săvârşirea infracţiunii precizând că a avut o înţelegere prealabilă în acest sens cu inculpatul FN .
La data de 08.10.2009 cu ocazia reconstituirii inculpatul FN a recunoscut săvârşirea infracţiunii în forma complicităţii arătând modalitatea în care a acţionat împreună cu CB .
Prin rechizitoriul nr.4665/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău din 16.09.2009 minorul CB a fost trimis în judecată pentru săvârşirea aceleaşi infracţiuni, iar faţă de inculpat s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor întrucât acesta s-a sustras de la urmărirea penală .
În timp ce fugea de la faţa locului minorul CB a pierdut cruciuliţa de la lănţişor .
Când a smuls lănţişotul de la gâtul părţii vătămate, CB a zgâriat-o pe aceasta în zona pieptului, provocându-i leziuni pentru care conform adresei SML din data de 11.06.2009 se arată faptul că aceasta a necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale . Fapta comisă de inculpatul FN se probează cu : sesizarea părţii vătămate PT, proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice conţinând examinarea numitei PT, declaraţiile părţii vătămate, adresa SML nr.1649/11.06.2009, dovezi ridicare-predare a bunului sustras , declaraţiile martorilor, proces verbal de efectuare a conducerii în teren – planşe foto ; declaraţiile făptuitorului CB , proces verbal de identificare a persoanei după fotografie cu planşe foto , proces verbal de reconstituire şi planşe foto , toate coroborate cu declaraţiile inculpatului FN
Fapta inculpatului care în ziua de 07.06.2009, în jurul orelor 15,15, în timp ce se afla pe str… din mun.Bacău, împreună cu minorul CB a fost de acord şi l-a ajutat pe acesta din urmă ca prin violenţă să o deposedeze pe partea vătămată PT, de un lănţişor din metal galben , prevăzut cu o cruciuliţă, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 650 lei – recuperat parţial, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie faptă prevăzută şi pedepsită de art.26 Cod penal raportat la art.211 alin.1,2 lit.c, al.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal .
Prezent în instanţă inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat judecarea cauzei potrivit prevederilor art. 3201 Cod Procedură Penală.
La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod Penal şi anume : gradul de pericol social al faptei , împrejurările concrete în care a fost comisă ,urmările produse urmând să aplice inculpatului o pedeapsă privativă de libertate orientată peste minimul special prevăzut de lege .
Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare stabilit prin sent pen 1642/2008 a Judecătoriei Bacău şi prin care s-a aplicat o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , sentinţă definitivă la 30-09-2008 şi prin care s-a stabilit termen de încercare 3 ani şi 6 luni şi de asemenea în interiorul termenului de încercare stabilit prin sent pen 1802/2008 a Judecătoriei Bacău şi prin care s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , sentinţă definitivă la 21-10-2008 şi prin care s-a stabilit termen de încercare 3 ani şi 6 luni .
Pentru aceste motive instanţa va proceda potrivit prevederilor art. 83 Cod Penal şi va dispune revocarea suspendării condiţionate a pedepselor anterioare , aceste pedepse, vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea , pedeapsa rezultantă urmând a fi cumulată cu pedeapsa ce urmează a fi aplicată în cauză .
Urmează ca pedeapsa să fie executată în regim privativ de libertate .
Văzând şi dispoziţiile art. 189 Cod Procedură Penală şi ale art. 191 alin. 1 Cod Procedură Penală ;
Pentru aceste motive, a fost condamnat inculpatul FN la pedeapsa rezultantă de 2 ani şţi 6 luni închisoare.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Decizie Nr./Dată: 3229/2010 (08.04.2011) Autor: Tribunalul Bacău Domenii asociate: Executarea silită

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BACAU
SECTIA COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIE

Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe
apelant S.I., apelant S.A.

si pe intimat BANCA I.R. CU SEDIUL ÎN ITALIA , LA AGENTIA BACAU, având ca obiect

opozitie la executare

împotriva deciziei numarul

La apelul nominal facut în sedinta publica

lipsind:
- intimat – BANCA I.R. CU SEDIUL ÎN ITALIA , LA AGENTIA BACAU
- apelant – S.A.
- apelant – S.I.

Procedura legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza

INSTANTA

Deliberând asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecata formulata de oponentii S.I. si S.A. în contradictoriu cu intimata BANCA I.R. AGENTIA BACAU înregistrata pe rolul Judecatoriei Botosani la data de 9.11.2009, sub nr de dosar nr */2009 s-a solicitat anularea biletului la ordin emis de sc M. Sp 2007 la data de 22.08.2008 pentru suma de 114628,21 euro si biletul la ordin emis la data de 22.08.2008, pentru suma de 52587,77 euro si suspendarea executarii.
În motivarea opozitiei la executare s-a aratat faptul ca în calitate de asociat al Societatii M. SP 2007 srl a contractat un credit de 50.000 euro si un credit de investitii de 118750 euro, în scopul garantarii creditelor fiind încheiat contractul de garantie imobiliara nr 649/27.11.2007. Oponentii au mai precizat faptul ca cele doua bilete la ordin, avalizate de ei, urmau sa fie completate de banca în conditiile în care garantia ipotecara nu era îndestulatoare. S-a mai aratat faptul ca la sfârsitul anului 2008 societatea a intrat în incidente de plati, motiv pentru care banca a cerut acordul de a cauta un client pentru cumpararea terenului ipotecat în vederea achitarii creditelor, dar, întrucât potentialii cumparatori nu avea lichiditati, au acceptat o vânzare în cadrul executarii silite. Fata de aceste împrejurari oponentii au invocat faptul ca banca a completat biletele la ordin fara a comunica acest aspect avalistilor, mentiunea fara protest fiind falsa si în contradictie cu întelegerea partilor, fiind de altfel atributul exclusiv al tragatorului, girantului si avalistului, potrivit dispozitiilor articolului 51 din Legea 58/1934. S-a mai invocat faptul ca în paralel cu executia cambiala s-a procedat si la executarea de drept comun, creditorul neputând opta simultan pentru mai multe executari silite privind aceeasi creanta.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Botosani, exceptia lipsei capacitatii de folosinta a intimatei, iar pe fondul cauzei respingerea opozitiei la executare. Intimata a precizat faptul ca între societatea Sc M. Sp 2007 si Banca s-au încheiat doua conventii de credit care au fost garantate cu doua bilete la ordin emise în alb si avalizate de catre debitorii S.I., S.A. si M.P., cât si cu un contract de garantie imobiliara având ca obiect bunurile imobile proprietatea debitorilor S.I. si A.. Intimata a mai precizat faptul ca data scadentei a fost completata conform împuternicirii rezultate din conventia de credit, iar mentiunea fara protest a fost consemnata de reprezentantii Bancii, acestia având dreptul de completare conform articolelor 6,7,8 din conventie. În ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite s-a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu a fost contestata semnatura.
În sustinerea contestatiilor s-au depus urmatoarele înscrisuri: copiii bilete la ordin (fila 6,7), conventie de linie de credit (fila 8), conventie de credit nr 628/29.02.2008 (fila 11), comunicare somatie (fila 14), somatie de plata (fila 15).
Intimata a depus la dosar conventie de linie de credit (fila 25), conventie de credit (fila 31).
S-a atasat dosarul de executare (filele 39-81).
Cererea a fost legal timbrata cu 12 lei(dosar initial)+182 lei (dosarul de fata) pentru contestatie la executare, 10 lei pentru suspendare
Prin sentinta civila nr 914/5.02.2010 pronuntata de Judecatoria Botosani s-a admis exceptia necompetentei teritoriale si s-a declinat în favoarea Judecatoriei Bacau, dosarul fiind înregistrat sub nr */2010.
Prin încheierea de sedinta din data de 19.03.2010, în urma calificarii exceptiei invocate prin întâmpinare de catre intimata, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Agentiei Bacau si a dispus introducerea în cauza a Bancii Italo Romena Spa.
Prin sentinta nr. 3429/9.04.2010 Judecatoria Bacau a respins actiunea ca neîntemeiata si a obligat oponentii la plata de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor articolului 62 din Legea 58/1934 :” în termen de 5 zile de la primirea somatiunii, debitorul poate face opozitie la executare. Opozitia se va introduce la judecatoria care a investit cambia cu formula executorie. Judecatoria va judeca opozitia potrivit Codului de procedura civila, de urgenta si cu precadere, înaintea oricarei alte pricini.”
Opozitia la executarea este o cale de aparare pusa de legiuitor la îndemâna debitorului, pentru a se apara, pe calea exceptiilor, împotriva pretentiilor creditorului cambial, având ca scop invalidarea raportului cambial. Pe calea opozitiei, debitorul nu invoca motive ce tin de respectarea conditiilor formale a însasi procedurii de executare, ceea ce se poate analiza pe calea contestatiei la executare, ci motive care tin neregularitatea formala a titlului.
În fapt, între Banca I.R., în calitate de creditor, si Sc M. SP 2007 Srl, în calitate de debitor, s-au stabilit raporturi contractuale prin încheierea contractului de linie de credit în valoare de 50.000 euro (fila 8) si prin încheierea conventiei de credit nr 628/29.02.2008 în valoare de 118.750 euro (fila 11), obligatia împrumutatului fiind garantate prin contractul de garantie reala imobiliara asupra imobilului teren 600 mp, proprietatea oponentilor. De asemenea pentru efectuarea platii au fost emise doua bilete la ordin, titlurile fiind avalizate de oponentii din prezenta cauza. Biletele la ordin au fost emise în alb, în acord cu prevederile articolului 4.2 din contract.
Cele doua bilete la ordin au fost emise pentru suma de 52587,77 euro, (fila 6) la data de 29.02.2008, având scadenta la data de 7.07.2009, si locul platii în Bacau, fiind învestit cu formula executorie prin încheierea din 4.08.2009 pronuntata de Judecatoria Bacau, respectiv pentru suma de 114628,21 euro (fila 7) la data de 29.02.2008, având scadenta la data de 7.07.2009, si locul platii în Bacau, fiind învestit cu formulă executorie prin încheirea din 4.08.2009 pronuntată de Judecatoria Bacau.
Analizand cele doua bilete la ordin, instanta a retinut faptul ca cele doua titluri executorii cuprind o creanta certa, lichida si exigibila, in sensul art.379 C.pr.civ.
În ceea ce priveste motivul referitor la completarea abuziva a biletului la ordin privind mentiunea “fara protest”, instanta a apreciat ca acest motiv nu este întemeiat, prin raportare la dispozitiile articolului 12 din lege si art 8.8, respective 9.9. din contractele încheiate între parti. Biletul la ordin în alb constituie acel titlu de credit care poarta semnatura emitentului, mentiunile obligatorii prevazute de lege urmând a fi completate ulterior, cu excluderea interventiei emitentului. Dreptul de completare apartine posesorului biletului la ordin, acest drept fiind transmis odata cu remiterea titlului. Prin completarea titlului cu mentiunile lasate în alb, biletul la ordin devine perfect si produce efectele specifice titlului de credit, continutul biletului la ordin fiind cel care rezulta din înscris, emitentul fiind obligat fata de posesorul titlului chiar daca dreptul de completare nu s-a exercitat potrivit întelegerii. Potrivit dispozitiilor articolului 12 din lege nerespectarea întelegerii intervenite nu poate fi opusa posesorului decât în cazul în care acesta a dobândit titlul cu rea-credinta sau a savârsit o greseala grava în dobândirea sa. În cauza dobândirea biletului la ordin s-a facut cu buna credinta, în baza raporturilor comerciale dintre parti, contestatorul fiind cel care a remis titlul catre intimata, aceasta având dreptul de completare în caz de ajungere la scadenta a obligatiei de restituire a sumei de bani care a facut obiectul contractelor de credit.
Mai mult decât atât formalitatea protestului nu constituie o conditiei de valabilitate a titlului de credit. Pentru valorificarea drepturilor cambiale posesorul biletului la ordin poate folosi pe lânga actiunile cambiale si calea executarii nemijlocite a cambiei, beneficiarul putând trecere direct la executare, în temeiul titlului sau executor. Protestul de neplata poate fi înlocuit cu refuzul de plata scris pe titlu sau pe adaos. Protestul reprezinta în sine un mijloc de proba si un act de conservare al actiunii de regres care constata vointa posesorului de a se folosi de drepturile cambiale. În cazul biletului la ordin legea nu prevede prezentarea titlului spre acceptare, la scadenta beneficiarul prezentându-se direct la plata. În cazul de fata beneficiarul a prezentat biletul la ordin la plata, titlu fiind refuzat la plata pentru lipsa de disponibil, conform înscrisului depus la fila 6, respectiv 7.
În ceea ce priveste necomunicarea scadentei anticipate, având în vedere ca potrivit dispozitiilor legii exceptiile cambiale pot fi invocate cel mai târziu la prima zi de infatisare (prima zi de infatisare a fost termenul de judecata din data de 5.02.2010), instanta nu le-a analizat, fiind tardiv formulate.
În ceea ce priveste nulitatea titlului pentru neregularitati vizând data scadentei, instanta a apreciat ca nici acest motiv nu este întemeiat. Potrivit clauzei inserate în articolul 6.2 partile au stabilit ca scadenta sa fie data expirarii liniei de credit sau la data aparitiei situatiei vizate de articolul 8 referitor la scadenta anticipata, banca având dreptul de a declara scadenta anticipata, conform acordului partilor înscris în art 8.9.
Potrivit articolului 104 alineat 3 din Legea 58/1934 titlul trebuie sa cuprinda aratarea scadentei, iar potrivit articolului 36 scadenta poate fi la vedere, la un anume timp de la vedere, la un anumit timp de la data emisiunii, la o zi fixa. În cazul de fata s-a prevazut data scadentei ziua de 7.07.2009, banca având dreptul de a completa rubrica referitoare la scadenta, drept acordat de partea adversa. Faptul ca biletul la ordin a fost emis la o data diferita de cea inserata în contractul de credit nu atrage nulitatea dreptului creditorului, fata de caracteristica titlului cambial de a fi un titlu abstract, drepturile si obligatiile cambiale având o existenta de sine statatoare si fata de dreptul bancii de a trece la executare în caz de neîndeplinire a obligatiilor asumate prin act.
Biletul la ordin, ca notiune juridica reprezinta un înscris prin care emitentul se obliga sa plateasca beneficiarului a suma de bani la scadenta, functia sa principala fiind aceea de instrument de plata; neplata la scadenta a sumei de bani prevazute în biletul al ordin deschide posesorului titlului dreptul la executarea nemijlocita a titlului (art.47-55, art. 57-65 din legea 58/1934).
În ceea ce priveste faptul ca s-a pornit atât executarea silita pe calea dreptului comun cât si executarea cambiala, instanta a retinut ca nici acest motiv nu este întemeiat. Potrivit dispozitiilor Legii nr. 58/1934 în cazul refuzului îndeplinirii obligatiilor de plata creditorul cambial are posibilitatea de a-si realiza creanta împotriva debitorului prin procedura procesului cambial sau prin procedura speciala executionala care implica trecerea la executarea silita a debitorului. Pe baza biletului la ordin se poate proceda la executarea silita a debitorului cambial care este somat sa plateasca, lucru care se identifica în speta. În ceea ce priveste executarea silita imobiliara, aceasta actiune are la baza contractul de garantie reala, partile nestipulând o ordine de urmarire, creditorul având dreptul de a-si recupera creanta prin toate mijloacele legale, în limita valorii drepturilor sale (prin articolul 8.9 din contractul 627 s-a prevazut faptul ca se recunoaste dreptul bancii de a alege modalitatea de urmarire si ordine executarii). Atât timp cât oponenti nu au probat faptul ca prin urmarirea imobiliara creditorul si-a satisfacut întreaga creanta, executarea titlului cambial respecta dispozitiile legale, motivul invocat nefiind întemeiat.
Reclamanta oponenta nu a prezentat nicio dovada scrisa menita sa sustina vreuna din exceptiile invocate si care sa conduca la necesitatea aplicarii dispozitiilor privind nulitatea titlului, biletul la ordin îndeplinind conditiile de formă prevăzute de articolul 104 din legea 58/1934.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, potrivit dispozitiilor articolului 62 alineat 4 din lege “Instanta va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaste semnatura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaste procura.”. În cazul de fata oponentii nu au negat faptul ca au semnat biletul la ordin în calitate de avalisti, nefiind astfel îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru suspendarea executarii. Legea a prevazut posibilitatea suspendarii doar pentru cazul de exceptie al înscrierii în fals, pentru asigurarea principiului celeritatii executarii cambiale, cursul acesteia neputând fi oprit decât în situatii în care drepturile debitorului sunt evident lezate si când exista indicii frauda.
Fata de aceste aspecte, instanta, in baza art.62 din Legea nr.58/1934, modificata, a respins opozitia la executare, ca neintemeiata.
În ceea ce priveste cheltuielile e judecata solicitate de Banca I.R. Agentia Bacau, având în vedere faptul ca actiunea cu privire la aceasta parte a fost solutionata pe baza exceptiei, fata de complexitatea cauzei, instanta a redus cuantumul cheltuielilor în conformitate cu dispozitiile art 274 alineat 3 Cod pr. cv, reducere care nu va afecta drepturile dintre client si avocat, guvernate de contractul de asistenta juridica.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel S.I. si S.A., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii opozitiei si anularii executarii cambiale.
În motivare, apelantii au aratat ca solutia instantei este nelegala întrucât desi începuse executarea silita a garantilor ipotecari, banca a completat abuziv bileletele la ordin cu o data straina de contract si cu mentiunea „fara protest”, desi nici din litera contractului si nici din cea a legii (art. 51 din Legea nr. 58/1994) nu rezulta ca posesorul poate sa insereze aceasata mentiune care este atributul exclusiv al tragatorului, girantului si avalistului. Daca ar fi fost notificati de catre banca, ar fi cautat o solutie pentru stingerea amiabila a litigiului.
De asemenea, apelanta a învederat ca în timpul solutionarii opozitiei la executare, bunul supus executarii silite s-a vândut la pretul de 35.000 euro desi expertul evaluator al bancii a evaluat-o la peste 250.000 euro.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata nu a formulat în termen legal întâmpinare, dar a formulat prin reprezentant conventional concluzii scrise.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta apreciaza apelul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele ce urmeaza:
Pe de o parte, în mod corect a retinut instanta de fond incidenta dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 58/1934 potrivit carora „daca o cambie, necompletata la emitere, a fost completata fara a se tine seama de întelegerile intervenite, neobservarea acestor întelegeri nu va putea fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobândit cambia cu rea-credinta sau daca a savârsit o greseala grava în dobândirea ei”. În speta, în conditiile în care intimata a intrat în posesia biletului la ordin ca urmare a contractului de credit încheiat cu oponentii, nu se poate retine reaua sa credinta si astfel nu îi poate fi imputata completarea biletului la ordin fara respectarea întelegerii partilor.
Pe de alta parte, trecând peste aceste consideratii si retinând ca din întelegerea partilor si din interpretarea dispozitiilor art. 51 din Legea nr. 58/1934 rezulta ca banca nu putea completa mentiunea „fara protest”, instanta apreciaza ca acest aspect nu afecteaza valabilitatea titlului de credit.
Astfel, potrivit art. 51 al. 1 din Legea nr. 58/1934, dresarea protestului este o conditie pentru exercitarea dreptului de regres si în cazul în care nu se respecta aceasta formalitate, posesorul cambiei este decazut din acest drept. Altfel spus, sanctiunea ce intervine în cazul nerespectarii acesteii conditii, este doar aceea ca posesorul titlului nu-si mai poate valorifica drepturile împotriva tragatorului, girantului sau avalistului.
Mergând mai departe, invocând acest motiv pe calea opozitiei la executare în baza art.63 al. 1 din Legea nr. 58/1934, apelantii puteau solicita doar anularea somatiei cambiale, întrucât ei nu mai au calitatea de debitor al bancii (posesorul titlului) si nicidecum constatarea nulitatii titlului de credit, astfel cum au cerut prin cererea introductiva. Fata de principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, nici instanta de judecata nu putea dispune acest lucru din oficiu, fara o solicitare expresa a reclamantilor-oponenti.
Cu privire la data scadentei biletului la ordin, instanta observa ca potrivit art. 7.2 din contractul de credit, apelantii au autorizat banca sa completeze titlul cu scadenta conform art. 6.2 (la data expirarii valabilitatii liniei de credit si/sau l apariti unor cazuri prevazute de art. 8) sau oricând. Prin urmare, nici aceste sustineri nu pot fi primite.
În final, instanta considera corecta aprecierea instantei de fond care a retinut ca este legala pornirea concomitenta atâta a executarii silite pe calea dreptului comun cât si a executarii cambiale.
În ceea ce priveste exceptiile invocate de intimata în cuprinsul concluziilor scrise, instanta nu le va analiza având în vedere ca acestea nu au fost depuse pâna la închiderea dezbaterilor, pentru ca instanta sa le puna în discutia contradictorie a partilor.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de intimata, instanta apreciaza ca onoariul de avocat în cuantum de 1240 lei este prea mare raportat munca efectiv îndeplinita de aparator. Întrucât acesta nu s-a prezentat la nici un termen de judecata si a depus doar concluzii scrise, instanta considera ca acest onorariu trebuie micsorat pâna la suma de 500 lei, ca echivalent al activitatii desfasurata în prezenta cauza.
Pentru toate aceste motive, considerând sentinta apelata legala si temeinica, instanta va respinge apelul ca nefondat si, în baza art. 274 C. pr.civ va obliga apelantii sa-i plateasca intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

***ULTIMA ORĂ: Ziarul Moravuri.ro publică în exclusivitate înregistrări audio din dosarele penale în care sunt cercetați fostul președinte Aricescu Trandafir și administratora Mirea Viorica ! DAȚI CLICK AICI PENTRU DETALII…

Un scandal fără precedent în Constanţa are loc de peste un an la Asociaţia de Proprietari 358, situată la intrarea în staţiunea Mamaia, în zona Delfinariu. Fostul preşedinte al asociaţiei, Aricescu Trandafir, şi administratora Mirea Viorica sunt în război total cu proprietarii, fiind acuzaţi de furt, abuz în serviciu, fals, uz de fals, distrugere de înscrisuri şi ameninţare.

Mirea Viorica a fost unul din capii mafiei imobiliare din Năvodari iar averea ei este de peste 9.000.000 de euro. Conform datelor Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, familia Mirea deține în Năvodari 18 terenuri intravilane cu o suprafață totală de 187833 metri pătrați. DAȚI CLICK AICI pentru detalii despre imperiul imobiliar din Năvodari de peste 9.000.000 de euro al administratorei Mirea Viorica.

Tip: Sentinţă civilă Nr./Dată: 923/F (11.04.2011) Autor: Sectia Civila Domenii asociate: Pensii

CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL. MODALITATEA DE CALCUL A CONTRIBUTIEI DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE DATORATA DE PENSIONARII CU VENITURI DIN PENSIE CE DEPASESC 740 LEI. APLICAREA DISPOZITIILOR ART.259 ALIN.2 DIN LEGEA NR. 95/2006 SI ART. 296 IND. 9 DIN CODUL FISCAL.

Reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Ialomita, a solicitat revocarea masurii de calcul si retinere a cotei de asigurari sociale de sanatate de 5,5% în sensul aplicarii acesteia doar asupra câtimii veniturilor realizate din pensie care depaseste suma de 740 lei.
Tribunalul analizând actele si lucrarile dosarului a respins aceasta cerere pentru considerentele de mai jos:
Din probele administrate în cauza rezulta ca reclamanta este beneficiara unei pensii pentru munca si limita de vârsta al carei cuantum depaseste 740 lei si ca, contributia de asigurari sociale de sanatate i-a fost calculata prin aplicarea procentului de 5,5% prevazut de Legea nr. 95/2006 asa cum a fost modificata si completata prin O.U.G. nr. 107/2010 asupra întregului cuantum al pensiei sale.
Aceasta modalitate de calcul a contributiei de asigurari sociale de sanatate aplicata de pârâta si criticata de reclamanta este cea corecta si care respecta dispozitiile legale în materie.
În acest sens trebuie sa amintim ca potrivit art. 256 alin. 1 lit. a din Lega nr.295/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, fondul national unic de asigurari de sanatate se formeaza printre altele si din contributia persoanelor fizice si juridice, contributii ale caror cote pentru anul 2011 sunt stabilite prin Legea nr. 286/2010, legea bugetului de stat.
Cu privire la pensionari, potrivit art.257 alin.2 ind. 2 din Legea nr. 95/2006, asa cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 107/2010, daca au venituri peste 740 lei, datoreaza contributia lunara pentru asigurarile sociale de sanatate calculata potrivit art.259 alin.2 din acelasi act normativ, adica 5,5% din veniturile obtinute din pensie, astfel încât prin aplicarea acestei cote sa nu rezulte o pensie neta mai mica de 740 lei.
Ca titularii obligatiei de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate sunt pensionari cu venituri din pensie mai mari de 740 lei , rezulta si din prevederile art.213 alin.2 lit. h din Legea nr. 95/2006 care excepteaza de la plata acestei contributii pensionarii cu venituri din pensie mai mici de 740 lei, cât si dispozitiile art.296 ind. 3 lit. d din Codul fiscal, asa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 117/2010, care nominalizeaza la categoria platitorilor contributiei de asigurari sociale de sanatate pensionarii cu venituri din pensie mai mari de 740 lei.
Asadar, modificarea art. 296 ind. 3 din Codul fiscal prin O.U.G. nr. 117/2010 s-a facut tocmai pentru a exista o concordanta cu modificarea din Legea nr. 95/2006, cele doua acte normative stabilind fara putinta de tagada ca pensionarii ale caror venituri din pensie depaseste suma de 740 lei datoreaza contributia de asigurari sociale de sanatate.
Modalitatea de calcul a acestei contributii îti gaseste sediul materiei în dispozitiile art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006 asa cum a fost modificat potrivit O.U.G. nr. 107/2010 si art.296 ind. 9 din Codul fiscal , asa cum a fost introdus si modificat prin O.U.G. nr. 117/2010.
Astfel, potrivit art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006 , modificat rezulta ca „contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 lei este de 5,5% aplicata asupra acestor venituri si se vireaza o data cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 lei”.
Potrivit art.296 ind. 9 din Codul fiscal , modificat rezulta ca baza de calcul lunara a contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate o reprezinta veniturile din pensii care depasesc 740 de lei. Contributia lunara se datoreaza asupra acestor venituri, iar prin aplicarea cotei de contributie nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 de lei.
Exprimând o consecventa a legiuitorului national reglementarile cuprinse în cele doua acte normative sunt identice si ele arata ca , contributia datorata de pensionarii ale caror venituri din pensii depasesc 740 lei se calculeaza prin aplicarea cotei legale asupra acestor venituri si se vireaza odata cu plata drepturilor banesti asupra carora se calculeaza de cei care efectueaza plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie neta mai mica de 740 lei.
Din interpretarea logica a continutului acestor reglementari rezulta ca, cota de contributie de 5,5 % se aplica asupra întregului venit realizat din pensie si nu doar asupra a ceea ce depaseste suma de 740 lei asa cum sustine reclamanta.
Cel putin trei motive duc la aceasta concluzie si anume :
a) un motiv care tine de regula de interpretare logica potrivit cu care unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem si care are drept scop sa împiedice interpretul în a restrânge aplicarea unui text care este conceput în termeni generali.
Pentru a justifica aplicarea acestei reguli amintim faptul ca în vechea reglementare pâna la interventia O.U.G. nr. 107/2010 continutul art.259 alin.2 era urmatorul : „ pentru pensionari , contributia datorata de acestia se aplica numai veniturilor care depasesc limita supusa impozitului pe venit si se calculeaza pentru diferenta între cuantumul pensiei si aceasta limita …”.
Prin noua modificare intervenita ca urmare a O.U.G. nr. 107/2010, aceasta distinctie nu mai este mentinuta de legiuitor ceea ce înseamna ca vointa acestuia a fost ca procentul legal de calcul al cotei de asigurari sociale de sanatate sa se aplice întregului venit realizat din pensie si nu numai câtimii ce depaseste 740 lei.
b) un al doilea motiv care tine de regula de interpretare logica si anume aceea potrivit cu care specialul are prioritate de aplicare fata de general.
Daca am fi sa consideram cu privire la modalitatea de calcul a contributiei de asigurari sociale de sanatate ca cele doua texte invocate mai sus ar fi contradictorii atunci prioritate de aplicare ar avea textul cuprins în Legea nr. 95/2006 fata de cel cuprins în Codul fiscal , întrucât reglementarea din lege este speciala fata de reglementarea din cod care are caracter general , Codul fiscal reprezentând dreptul comun în materia contributiilor sociale obligatorii, iar Legea nr. 95/2006 dreptul special în materia contributiei de asigurari sociale de sanatate.
c) un al treilea motiv ce tine de logica formata . Daca cota procentuala de 5,5% s-ar aplica doar sumei ce depaseste 740 lei , dispozitiile art.259 alin.2 din Legea nr. 95/2006 , fraza a II-a , cât si cele ale art.296 ind. 9 , fraza a II-a din Codul fiscal în configuratia actuala nu si-ar mai avea ratiune întrucât ipoteza reglementata de aceste texte de lege nu s-ar regasi niciodata în realitate.
Pentru aceste considerente, interpretarea data de pârâta textelor legale discutate mai sus si aplicarea acestora este cea corecta.
În sfârsit, la acestea putem adauga ca un argument si reglementarea post factum cuprinsa în H.G. nr. 150/2011 privind modificarea si completarea Normelor Metodologice de aplicare a Codului fiscal care la pct. 18 la Titlul IX2- Contributii sociale obligatorii – (publicata în Monitorul Oficial partea I nr. 150 din 01.03.2011) stabileste modalitatea de calcul a contributiei de asigurari sociale de sanatate în cazul analizat în speta exact potrivit interpretarii mai sus aratate.

Tribunalul Ialomita – Sectia civila, sentinta civila nr. 923/F/11.04.2011.